Alfa&Omega Tv.

marți, 19 august 2014

Gânduri amestecate de timp



Viaţa e ca o frunză de toamnă scuturată de vânt. Ce e verde acum, mâine se colorează şi apoi cade. E frumos să trăieşti dar şi mai frumos este să trăieşti ştiind că ai un scop, o nădejde, ştiind că nu ştirile de la ora cinci ne guvernează traiul ci Dumnezeu.

Când eram copil, timpul se încăpăţâna să rămână pe loc. Cel puţin aşa credeam. Dar, cu cât creşti, cu cât conştientizezi prezenţa puternică a creaţiei, cu atât zbori mai repede. Cred că aşa au luat naştere ignoranţii dar şi marile descoperiri. Primii se luptă cu iluzii iar ceilalţi cu clepsidra necruţătoare a vremii. Se fuge mult în viaţa asta şi nimeni nu stă pe loc. Niciodată nu este îndeajuns de mult timp pentru noi descoperiri. Unele salvează vieţi, altele le îngroapă.

În lupta cu timpul nu câştigă aproape nimeni. Acum eşti tânăr iar mâine tinereţea s-a dus. Acum te bucuri de un lucru, mâine s-a învechit. Azi îţi ajuţi copilul să meargă, mâine te sprijineşte el. Şi când te bucuri de ceva tare mult, îţi dai seama că bucuria îţi e umbrită de gândul că într-o zi te vei duce şi tu şi ea.

Aici intervine nădejdea omului. Nădejdea în ceva, în cineva. Nu poţi să îţi pui nădejdea în oameni sau în lucruri trecătoare. Nu garantează nimeni pentru ele iar oamenii, nici pentru ei. Nădejdea noastră trebuie să fie în ceva nepieritor, veşnic. Soluţia, unica de altfel, e Hristos.

Toate pe pământ sau pe lună sau oriunde altundeva au termen de garanţie. Sunt valabile până la un anumit interval. Cu Dumnezeu nu e aşa. El e dincolo de timp şi spaţiu iar promisiunile Lui sunt veşnice. Biblia nu s-a alterat de-a lungul sutelor de ani ci a rămas aceeaşi.

Noi n-am rămas la fel. Am păcătuit şi am căzut din graţia lui Dumnezeu. Dar ne-a restaurat Hristos şi ne-a promis că va veni ziua în care şi noi vom învinge vremea şi ne vom scălda în miile de ani.

Să facă Domnul să ne întâlnim cu toţi acolo. O bucurie, ca să fie cu adevărat deplină trebuie să fie legată de Isus. Doar aşa căpătăm din gustul veşniciei.

Autor:  Alexandru Fintoiu     Sursa: ciresarii.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu