Cum să-ți distrugi copilul – sfaturi pentru novici (2)

8. Îmbracă-ți fata cât mai „provocator” de la o vârstă cât mai fragedă. E bine să o obișnuiești cu ipostaza de viitoare târfă sau pițipoancă. Pune pozele pe toate rețelele de socializare.

9. De câte ori ești în criză de idei sau de autoritate, bagă o amenințare divină care să-l pună la punct pe copil. Îți sporești astfel șansele să cultivi aversiunea lui la maturitate față de tot ce înseamnă creștinism. Împuști doi iepuri dintr-un foc.

10. Nu-ți pedepsi copilul sub nicio formă, ci doar discută la nesfârșit, ca nu cumva să fii considerat un părinte abuziv. Poți alege însă cu același succes și varianta opusă: pedepsește-l frecvent (mai ales fizic – nuiaua e biblică doar!), dar nu-i explica niciodată nimic.

11. Obligă-ți copilul să facă tot ceea ce tu nu faci niciodată, ca să crească de mic cu perspectiva dublei măsuri și a maximei ipocrizii. Iar când va fi mare, nu se va abate de la acest model.

12. Nu-ți bate capul să-ți respecți promisiunile făcute copilului (doar e mic, ce știe el?). Poartă-te capricios, schimbă hotărârile pe parcurs, fiindcă tu ești mare și tare, tu dai banii și tu dictezi politica.

13. Umilește-ți cu regularitate copilul în public și acasă. Ia-ți ca aliați martori ocazionali și fă-l să simtă cine-i mai mare și mai tare. Poți folosi și termeni „de specialitate”: loază, prost, tâmpit, nesimțit, pramatie plus toată gama de animale domestice și sălbatice.

14. Fă scandal de câte ori ai ocazia la școală, ca să-ți știe toți profesorii de frică și copilul să știe că tu îi ții partea necondiționat, indiferent cum se comportă, ca urmare a educației primite în casă.

Sursa:  http://drezina.wordpress.com/   Autor: Teofil Stanciu

Cum să-ți distrugi copilul – sfaturi pentru novici (1)

1. Cumpără-i o tabletă sau un telefon inteligent la o vârstă cât mai fragedă și asigură-te că i-o lași la îndemână și că are și acces nelimitat la internet. Cel mai sigur ar fi să-i faci un abonament la niște site-uri pentru adulți, dar se descurcă și singuri copiii din ziua de azi, pupe-i mama!

2. Compensează absența ta de lângă copil cu obiecte scumpe. Astfel, îi asiguri o imagine de invidiat în fața colegilor și prietenilor. Ce poate fi mai plăcut decât ca toți sărăntocii să se holbeze cu jind la țoalele și gadget-urile copilului tău?

3. Transmite-i copilului tău pe toate căile mesajul că banul este temelia fundamentală a tuturor relațiilor. Dragostea ta se concretizează în bani, educația lui are ca scop ultim banul, pasiunile costă sau produc bani etc.

4. Distrează-l în permanență. Fii un fel de clovn sau angajator de clovni pentru copilul tău. Du-l la filme, la Disney… în praznic. Organizează-i activități care să nu vă lase „timpi morți” în care să fiți nevoiți să discutați.

5. Învață-l să disprețuiască orice formă de autoritate și orice ierahie a valorilor, iar când va fi mare, nu se va abate de la asta. Repetă-i cu insistență că nimeni nu e nici mai deștept, nici mai frumos, nici mai capabil decât copilul tău.

6. Deprinde-l să creadă că tot ce primește i se cuvine, că orice bine pe care i-l face cineva este datorat meritelor sale excepționale.

7. Învață-l să fie mereu sigur pe sine, chiar dacă spune prăpăstii sau face tâmpenii. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie neapărat învățat să disprețuiască tot ceea ce nu cunoaște și să batjocorească pe oricine e mai bun, mai talentat sau mai înțelept decât copilul tău.

Notă: Ordinea e aleatorie, puteți începe cu oricare dintre cele 7 idei, fiindcă rezultatul final nu va fi periclitat. Important e să fie aplicate cu perseverență măcar câteva.

(va urma)

Sursa:  http://drezina.wordpress.com/   Autor: Teofil Stanciu

Timpul schimbării

- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea, zise un tânăr unui călugăr bătrân pe care îl vizita. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?

- Nu – i-a raspuns batranul. Vino cu mine! L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:

- Vezi acest vlastar, stii ce este ?

- Da, parinte, un puiet de brad.

- Scoate-l din rădăcină!

Tanarul a scos bradutul imediat. 

Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.

- Acum, scoate-l pe acesta.

S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata.

- Smulge-l acum pe acela.

Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:

:

- Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te si mai cheama pe cineva.

Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.

- Acum scoateti bradul falnic de acolo.

- Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.

- Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi mult mai greu.

“Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou.”

Publicat de Nicolae GEANTĂ     Sursa:http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Minutul Speranței Ep 208 Familie Rascumparata [Iulie 28] || Natanael Co...

 Marturia unui frate si prieten adevarat.

Turneu 2014 Targu Lapus - Gabi Zagrean

Turneul Speranta - Tirgu Lapus mesaj biblic Gabi Zagrean.  MERITA SA ASCULTI !

Vladimir Pustan | Icre negre, iarba verde, cer albastru | Ciresarii Tv |...

Cuvinte lăsate la soare... - de Vladimir Pustan

La început de viață ai nevoie de vreo doi ani să înveți să vorbești.

Apoi, până mori ești rugat să taci din gură. Trăim sub același soare și ne enervează cumplit că el își permite luxul să încălzească cu razele lui și pe alții.

Unul dintre prietenii mei din copilărie a încercat să se sinucidă pentru a fi băgat și el în seamă. Nu a reușit și a fost vedetă vreo două săptămâni. Acum trăiește o viață departe de prima pagină a ziarelor și asta îl face trist.

Fără Dumnezeu lumea ar fi un mare spital de psihiatrie dar oamenii încă mai cred altfel.

Împăratul Babilonului Nebucadnețar a crezut că lui i se datorează una din cele șapte minuni ale lumii. A ajuns să mănânce iarbă șapte ani și după ce s-a clorofilat i-a venit mintea la cap. Dar pentru asta a trebuit să privească în sus.

Aș vrea să găsesc un cuvânt frumos pentru Dumnezeu dar știu de la Joubert că înainte de a folosi un cuvânt frumos trebuie să-i faci loc. Zic dragoste atunci.

Dumnezeu Tatăl mă iubește cu aceeași dragoste cu care L-a iubit pe Hristos. Dumnezeu nu știe iubi cu intensități diferite.

V l a d i m i r _ P u s t a n 

http://www.ciresarii.ro/index.php/cuvinte-lasate-la-soare-vladimir-pustan/

Publicat de Nicolae GEANTĂ

Ora de muzica crestina vol. 1

"Fereşte-mă, Doamne, de găini, că de câini nu mă tem."

Este un cunoscut proverb romanesc, despre care , eu spun ca se potriveste perfect lumii crestine.

De ce? Tocmai asta mi-a atras si mie atentia asupra lui.

Se spune pe la noi , pe la romani, ca atunci cand omul se lasa de fumat, renunta la alcool, nu-si mai bate nevasta, sa spunem despre acel om ca s-a pocait, uitand  ca ura, nemultumirea, barfa, hotiile, lipsa de evlavie etc., strapung inima Domnului Isus la fel de mult ca si primele Am redus intelesul acestui cuvant. Pentru majoritatea romanilor , pocainta rezumandu-se in cel mai fericit caz la participarea la slujba de Duminica, in restul saptamanii sa nu ai curajul sa il provoci cu ceva pe crestinul nostru ca te face "praf".

Privind la Protoparintele nostru Adam, vedem modul ciudat in care acesta incearca sa isi acoopere pacatul, gresala, neascultarea de Dumnezeu, cu un sort de frunze, o tentativa nereusita de a parea curat inaintea Lui Dumnezeu. Din pacate acest sort sa pastrat foarte bine, si astazi e la mare cautare, ca de cat sa te caiesti pentru pacatele facute cu buna stiinta mai bine le acoperi cu un sort de frunze, si daca se poate sa fie ceva si de firma, de la Bote.

Nu stiu cat vor mai trai romanii, tinand strans im mana pasarea, privind cu mare nedumerire spre vrabia de pe gard, uitand ca si cea din mana si cea de pe gard, nu varoreaza nici cat un centimetru de cer, un cer care deocamdata este destul de gol, si asa va ramane gol daca mai continuam sa avem grija de pasari.

In seara aceea pe jumatate trista, fotsul mare porcar, invata in pragul casei Tatalui cu obrajii brazdati de lacrimile bucuriei, ca iertarea are miros de Cer. Luca 15:11-32.

Intoarce-te acasa.

Franklin Graham – „Cerul nu este pentru cei laşi”

Iul25

„Urmaşii lui Isus Hristos şi în special pastorii şi liderii bisericilor, au responsabilitatea de a spune adevărul Scripturilor, să spună păcatului pe nume”.

„Cerul nu este pentru cei laşi”, a spus cunoscutul evanghelist Franklin Graham, într-un eveniment evanghelistic realizat în Washington DC, ne informează portalulNoticiaCristiana.com.

Afirmaţia lui Graham vine ca  replică şi ca o provocare pentru acei care se tem să vorbească deschis despre temele morale abordate în Biblie. Franklin s-a bazat pe acel categoric pasaj al Scripturii care avertizează:Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8).

„Creştinii un pot să ignore anumite părţi din Cuvântul lui Dumnezeu doar pentru că sunt nepopulare sau cauzează diviziune. Misiunea noastră este să-l vestim pe Hristos şi tot ceea ce El reprezintă. Nu putem să proclamăm cu sinceritate adevărul dragostei lui Dumnezeu, fără a avea în vedere faptul că Dumnezeu urăşte păcatul. Dragostea lui se revarsă peste umanitatea care se află în robie. În harul Său nemeritat, se găseşte darul mântuirii. Din acest motiv, toată Evanghelia trebuie predicată, aşa cum demonstrează apostolul Pavel: Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; (Romani 1:16)”.

„Urmaşii lui Isus Hristos şi în special pastorii şi liderii bisericilor, au responsabilitatea de a spune adevărul Scripturilor, să spună păcatului pe nume şi să recunoască că acesta dintotdeauna a domnit în inima rasei umane. Nu este vorba doar de o dezbatere asupra avortului sau a homosexualităţii: tot păcatul este imoral şi toată imoralitatea este rea. În Statele Unite astăzi se vede o secetă epică. Nu este numai o înţelegere greşită a Cuvântului lui Dumnezeu; este vorba de o absenţă completă a Cuvântului”.

„Creştinii sunt chemaţi să refuze oferta păcatului în toate formele, nu pentru că suntem persoane perfecte, ci ca şi o mărturie a transformării pe care Dumnezeu o face într-o viaţă predată Lui, spălaţi şi curăţiţi prin sângele lui Hristos şi izbăviţi de judecata Lui. Trebuie să fim persoane rezistente la critici şi la orice forme de persecuţie. Dacă nu demonstrăm curaj şi nu ne menţinem puternici în evlavie, nu putem să depăşim spiritul de seducţie al lui Satana, care pune stăpânire pe lume”.

„Dacă noi, ca şi popor al lui Dumnezeu ne opunem să strigăm contra păcatului pentru a nu-i incomoda pe ceilalţi, suntem laşi. Suntem chemaţi să facem să sune trâmbiţa, avertizându-i că Dumnezeu cere ascultare de legea lui perfectă, care este proiectată pentru binele rasei umane. Definiţia unui laş, este acea persoană care se opune să facă ceea ce este corect, temându-se de consecinţe”.

„Suntem soldaţi în armata lui Dumnezeu şi nu trebuie să avem frică că vom fii etichetaţi de homofobi sau judecători. Oamenii fac judecăţi în fiecare zi. Creştinii au o singură normă în care să-şi bazeze judecăţile şi aceasta este Biblia. Fără instrucţiunile şi autoritatea acesteia, nu este posibil să putem ştii cum să trăim, de aceea ni se spune: Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” (Ioan 7:24)”.

„Cum am putea să ne temem că lumea ne va respinge, când Isus a dat totul pentru noi? Dar chiar şi aşa El extinde mântuirea pentru toţi acei care doresc să vină la El. El este cel care ne dă putere pentru a ne menţine statornici în mijlocul persecuţiei din această lume. El ne dă putere ca să învingem păcatul”.

Franklin Graham este cel de-al patrulea copil al binecunoscutului evanghelist Billy Graham. Este preşedintele Asociaţiei Evanghelice Billy Graham şi al organizaţiei umanitare Samaritan’s Purse. Este un bun evanghelist care recent a condus o importantă campanie deevanghelizare în Varşovia – Polonia, la care mii de persoane l-au primit pe Hristos (n.tr.).

Sursa: http://benidradici.wordpress.com/

Dumnezeu e pregatit se te ierte. Esti pregatit sa accepti?

Ieremia 36:3 Poate că dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea, şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul."

Cat de mult isi doreste Dumnezeu sa ne ierte! El era gata sa ierte poporul lui Israel si chiar isi dorea asta. Ca dovada, le-a trimis zeci de prooroci care ii indemnau sa se intoarca la Dumnezeu.
El ti-a trimis si tie Cuvantul. Pentru tine Cuvantul s-a intrupat.

Si nu erau vinovati de pacate mici. Idolatrie, vrajitorie, rautate, curvie, invidie, egoism ( si-au luat cuvantul inapoi si nu au eliberat robii la finalul celor 7 ani), lipsa de credinta - lista poate continua la nesfarsit. Acum cateva zile cineva m-a intrebat de ce Biblia contine atatea detalii despre crime, violente si pacate. Cred ca Dumnezeu vrea sa ne arate ca oricat de pacatosi am fi noi, El e pregatit sa ne ierte daca ne pocaim. Sunt oameni care au comis pacate mult mai mari, decat vom comite noi in tot restul vietii, si care totusi au fost iertati. Si Biblia vrea sa ne arate tocmai acest lucru.


1 Imparati 21:27 După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe trup, şi a postit: se culca cu sacul acesta, şi mergea încet.
1 Imparati 21:28 Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel:

1 Imparati 21:29 "Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui; ci în timpul vieţii fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!"

Daca Ahab, despre care cu totii stim ca a fost unul din cei mai pacatosi oameni din Biblie, a fost iertat de Dumnezeu pentru ca s-a pocait, de ce nu ai putea fi si tu? Nu il lasa pe inselator sa iti spuna ca pentru tine nu mai exista speranta. Ai o singura speranta - pocaieste-te!!!

Mantuirea e un dar pe care Dumnezeu doreste sa ti-L dea, intrebarea este - esti pregatit sa il accepti? Iti doresti asta sau e mai confortabil sa ramai prins in pacatul tau?

Numai tu poti raspunde la aceasta intrebare.


posted by crestinul
Sursa: http://dumnezeuestedragoste.blogspot.ro/
Read more: http://dumnezeuestedragoste.blogspot.com/2009/06/dumnezeu-e-pregatit-se-te-ierte-esti.html#ixzz38Tp6hkdi

COMODITATE SAU INDIFERENȚĂ?

Mă gândesc care ar fi motivele pentru care creștinismul din România și nu numai este atât de puțin activ în vestirea Evangheliei. Deși acceptăm cu toții că Marea Trimitere este o poruncă pentru fiecare creștin, cu toate acestea, doresc să precizez că activitatea în câmpul evangheliei este slab văzută în multe dintre bisericile noastre, fie că sunt mai vechi, fie mai noi. Este interesant că fiecare început este plin de entuziasm, implicare, dăruire, dar cu trecerea timpului toate acestea se reduc sau chiar dispar...

Mă gândesc care ar fi motivele pentru care creștinismul din România și nu numai este atât de puțin activ în vestirea Evangheliei. Deși acceptăm cu toții că Marea Trimitere este o poruncă pentru fiecare creștin, cu toate acestea, doresc să precizez că activitatea în câmpul evangheliei este slab văzută în multe dintre bisericile noastre, fie că sunt mai vechi, fie mai noi. Este interesant că fiecare început este plin de entuziasm, implicare, dăruire, dar cu trecerea timpului toate acestea se reduc sau chiar dispar...

Trăim într-o eră când așteptăm ca alții să facă vreun lucru pentru Dumnezeu, asteptăm ca alții să se implice in misiune, în slujire, iar noi stăm comozi și așteptăm rezultate, dacă sunt le lăudăm, dacă nu sunt atunci suntem cei mai buni critici și sfătuitori. Cursa aceasta a Satanei i-a cuprins pe mulți dintre noi, suntem doar spectatori, uitându-ne la un „joc periculos” pe care alții îl joacă pentru satisfacerea nevoii noastre, care de fapt niciodată nu este satisfăcută. Cursa aceasta este comoditatea. Este adevărat, e mai ușor să privești și să comentezi decât să te implici și să te dăruiești cu tot ce ai, cu tot ce ești.

Comoditatea merge alături de indiferență. Mulți au impresia că viața este doar o comedie, o piesă de teatru în care te implici activ pe scenă sau poți fi un simplu spectator. Cred că viața este mult mai mult decât o simplă comedie. Viața aceasta ne-a fost oferită ca să o trăim pentru Dumnezeu , nu ca s-o trăim în bezna indiferenței.

Mă întreb: cum pot fi creștinii indiferenți că fratele, prietenul, vecinul, rudele merg cu repeziciune spre iad?

Cum putem fi indiferenți față de cei săraci, de cei bolnavi, față de cei apăsați de poveri și greutăți?

De ce există indiferență privitor la cei ce se ostenesc în sfânta vestire a Evangheliei?

Este momentul să ne trezim la realitate! Să acționăm și să ieșim din indiferență!

                                                                                                                                                                       Liviu M.    

sursa:  http://www.mtu.ro/

Motivația faptelor bune.

Caracteristica unui ucenic nu este aceea că el face fapte bune, ci aceea că motivaţiile lui sunt bune, deoarece el a fost făcut bun prin harul supranatural al lui Dumnezeu.

„Dacă dreptatea voastră n-o va întrece pe cea a cărturarilor si a fariseilor, nicidecum nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” – Matei 5:20

Singurul lucru care depăşeşte calitatea de a face bine este acela de a fi bun. Isus Cristos a venit să pună o nouă ereditate în orice om care Îi dă voie să facă acest lucru: ereditatea aceasta va depăşi dreptatea cărturarilor şi a fariseilor.

Isus spune: „Dacă sunteţi ucenicii Mei, trebuie să fiţi drepţi nu numai in trăirea voastră, ci şi în motivaţiile voastre, în aspiraţiile voastre, în gândurile cele mai tainice ale minţii voastre“.

Motivaţiile noastre trebuie să fie aşa de curate, încât Dumnezeul cel Atotputernic să nu vadă nimic de condamnat. Cine poate sta în lumina veşnică a lui Dumnezeu, iar El să nu aibă nimic de condamnat? Numai Fiul lui Dumnezeu, iar El susţine că, prin Răscumpărarea Lui, poate pune în orice om propria Lui natură, făcându-l să fie la fel de nepătat şi de simplu ca un copil.

Puritatea pe care o cere Dumnezeu este imposibilă dacă eu nu pot fi refăcut în interiorul meu, şi tocmai aceasta este ceea ce Isus şi-a asumat să facă prin Răscumpărarea Lui. Nici un om nu poate ajunge curat prin respectarea unor legi. Isus Cristos nu ne dă legi şi reguli; învăţăturile Lui sunt adevăruri ce pot fi interpretate numai prin natura pe care El o pune în noi.

Marea minune a mântuirii aduse de Isus Cristos este aceea că El schimbă ereditatea noastră. Nu schimbă natura umană, ci schimbă izvorul.

Sursa: TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers  

Articol preluat de aici :http://armoniamagazineusa.com/

UMBLAREA CU DUMNEZEU, ADUCE BIRUINTA!!

Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău,

căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei? (Daniel 6:20)

Găsim de multe ori în Scriptură expresia “Dumnezeul cel viu”, şi totuşi suntem atât de înclinaţi s-o uităm. Ştim că este scris “Dumnezeul cel viu”, dar în viaţa noastră de zi cu zi nu este nimic care să fie pierdut din vedere atât de des ca faptul că Dumnezeu este Dumnezeul cel viu. Uităm că El este acelaşi şi azi, aşa cum era şi acum trei sau patru mii de ani, că El are aceeaşi putere suverană, şi că El copleşeşte cu aceeaşi dragoste plină de har pe cei care-L iubesc şi-L slujesc. Trecem cu vederea faptul că va face pentru noi acum ce a făcut cu mii de ani în urmă pentru alţii, pentru simplul motiv că El este neschimbatul, Dumnezeu viu. Ce motiv minunat să te încrezi în El, şi-n momentele cele mai grele din viaţă să nu pierzi deloc din vedere faptul că El este, şi va fi veşnic, Dumnezeul cel viu!

Asigură-te că, dacă umbli cu El, priveşti la El, şi aştepţi ajutorul Lui, El nu te va dezamăgi niciodată. Un credincios bătrân care a umblat cu Domnul timp de 44 de ani a scris următoarele cuvinte ca o încurajare pentru tine: “Dumnezeu nu m-a dezamăgit niciodată. Chiar şi-n cele mai mari dificultăţi, în cele mai grele încercări, şi-n cea mai adâncă sărăcie sau nevoie, El nu m-a dezamăgit niciodată. Pentru că am fost împuternicit de harul lui Dumnezeu să mă-ncred în El, El a venit întotdeauna în ajutorul meu. Mă delectez vorbind bine despre Numele Lui”. George Mueller

Martin Luther, cugetând adânc şi având nevoie de puterea ascunsă într-o perioadă de primejdie şi frică din viaţa lui, a fost văzut trasând cu degetul pe masă cuvintele: “El e viu! El e viu!” Aceasta este speranţa noastră pentru noi înşine, adevărul Lui şi umanitatea Lui. Oamenii vin şi pleacă. Lideri, învăţători şi filozofi vorbesc şi lucrează pentru un timp şi apoi cad în tăcere şi fără putere. Dar El rămâne. Ei mor, dar El trăieşte. Ei sunt lumini care strălucesc, dar se sting în cele din urmă. Dar El este adevărata Lumină din care ei îşi trag propria strălucire, iar El străluceşte veşnic. Alexander Maclaren

“Într-o zi am avut ocazia să-l cunosc pe Dr. John Douglas Adam”, scria Charles Gallaudet Trumbull. “Am aflat că el considera că cea mai mare comoară a lui spirituală este conştientizarea fermă a prezenţei permanente a Domnului Isus. Nimic nu l-a susţinut mai mult, spunea el, ca realizarea faptului că Domnul Isus era permanent cu el. Această conştientizare era complet independentă de sentimentele lui, de valoarea lui şi de înţelegerea felului în care Domnul Isus Îşi va demonstra prezenţa.

Mai mult, el spunea că Hristos este centrul gândurilor lui. Ori de câte ori mintea lui se elibera de alte treburi, se întorcea la Hristos. Oricând era singur, şi indiferent unde s-ar fi aflat, el Îi vorbea cu glas tare lui Hristos, la fel de simplu şi de natural ca oricărui prieten uman. În felul acesta prezenţa Domnului Isus era foarte reală pentru el”.

Sursa: http://family2fam.com/         Un articol de Mike Olari

Păcate extreme. 1. Senzualitatea – viața cu bulină roșie – Nicolae Geantă

Senzualitatea este o înclinare spre plăcerile trupești. O atracție spre sensibilitate senzorială. Grecii o numeau hedonism. Latinii o numeau erotism. Românii o strigă sexualism…


Societatea modernă e sugrumată de senzualitate. Trăim o cultură care se mândrește cu obsesia pentru sex, pentru atracții de intimitate. Priviți numai în jur: televiziunile, internetul, pressa, reclamele. Sunt sugrumate de senzualitate. Cel mai accesat cuvânt pe google (pornografia) face referire la senzualitate. Vremea nu poate fi prezentată decât senzual, Gazeta Sporturilor la fel. Până și pe chibrituri apare hedonismul ca stil de viață. În pictură, în sculptură, nudurile sunt cap de afiș, în muzică e musai și ceva limbaj obscen, pe stradă se vorbește vulgar, în școli viaţa fără perdea e la ea acasă, la emisiuni cu vedete se debitează trivialități (!) ...


Taman în acest iureș al promovării senzualității (până și poeți de anvergură ca Eminescu, Brumaru, Geo Bogza sau Cărtărescu sunt promotorii erotismului!) trăiesc tinerii noștrii. Această generație a căror viață ar trebui, zi cu zi, marcată cu bulină roșie! Agresați de imoralitate, invitați să guste din ea, creștinii trebuie s-o condamne, să înfiereze fanteziile hedoniste. Apoi să le arunce la lada de gunoi…



Uneori senzualitatea este declanșată de curiozitate. Nu-i lucru păcătos curiozitatea în sine, dar ea stârnește pofte. Și pofta naște păcat. Iar păcatul e moarte spirituală. Senzualitatea stârnește simțurile fără nici o promisiune… Ea lasă emoțiile, simțurile, gândurile confuze, spune Josh McDowell. Fanteziile hedoniste măresc dorința unei personae de a fi stimulate în acest fel, până ajunge dependent de fascinația respectivă. Sau la renunțare.


În predica de pe munte Hristos a atacat la baionetă senzualitatea: „Aţi auzit că s-a zis în vechime: să nu preacurveşti. Dar Eu vă spun, că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:27-28)


Băieții declanșează senzorii prin privit. O singură privire e de ajuns să ai jăratic sub tălpi. Apoi se declanșează hipotalamusul în corp, și orice înger poate deveni un demon! Fetele măresc gradul de risc prin modă. Vestimentația sumară, mulată, decolteurile cât văile dintre munți, sprâncenele smulse, buzele îngroșate, botoxul, încălțămintea cu toc (întărește piciorul) sunt trendy, dar… crează victime! Ucid involuntar de cele mai multe ori. Nu și nevinovat.


Dumnezeu se chinuie să ne îmbrace și diavolul să ne dezbrace, spunea fratele Vladimir Pustan. Noi de cine ascultăm?


“Fugi de poftele tinereţii Timotee”, a strigat bătrânul Pavel din spatele gratiilor spre sfântul convertit din copilăriile. Pentru că te depărtează de Dumnezeu. Senzualitatea e atac diavolesc. Este mecanismul prin care cade cineva. Fie el și sfânt! Vasile cel Mare a strigat odată: “femeie n-am avut, dar fecior nu mai sunt!” Senzualitatea este linia subțire care impinge spre alte păcate extreme: pornografie, autosatisfacere, relații intime premaritale, adulter, homosexualitate…



E goană teribilă după senzualitate. După pavoazarea exteriorului. “Să arătăm bine!” Paradoxal am văzut mulţi oameni frumoşi în coşciuge! Iadul e plin de oameni ferchezuiţi…


Sursa :    http://www.ciresarii.ro/index.php/pacate-extreme-1-senzualitatea-viata-cu-bulina-rosie-nicolae-geanta/

Publicat de Nicolae GEANTĂ

Teama de a crede - de Florin Ianovici

Credința ar trebui să aducă acele răspunsuri care să înlăture teama. Paradoxal e faptul că adâncindu-te în credință descoperi ceva atât de profund și diferit de tot ce ști încât te apucă teama.

Mulți resping credința din teama că ar putea să descopere că tot ce știu e de fapt o minciună. Putem trăi cu minciunile celor din jur dar nu putem trăi atunci când noi înșine suntem o minciună.
Și iată cum unii crezând iar alții refuzând să creadă ajungem toți, în fața temerilor.


Pe mare ucenicii au fost cuprinși de o frică mare și au exclamat: (Marcu 4:41) "… „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”. Din ce în ce mai des sufletul meu e copleșit de teama de a sta în fața unui Dumnezeu de o măreție fără asemănare. Îi simt iubirea dar îl cunosc atât de puțin și cu atât mai puțin îl înțeleg. Sunt evenimente în viață când ajungi să simți exact ca Iov (Iov 42:5): „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut". (Și 42:6) "De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”


Belșațar a trait o experiență supranaturală care i-a zguduit mintea și sufletul: (Daniel 5:9) "Din pricina aceasta, împăratul Belşaţar s-a înspăimântat foarte tare, faţa i s-a îngălbenit, şi mai marii lui au rămas încremeniţi." Frica i-a paralizat și blocați în necredință și-au pierdut viața. E imposibil aproape să poți crede la sfârșit ceea ce o viață întreagă ai disprețuit. Ce trist e să nu vezi niciodată, în timpul vieții, mâna lui Dumnezeu și să o vezi doar la momentul sentinței definitive. Și ucenicii și Belșașar au fost cuprinși de teamă. Necredința aduce teamă dar și credința aduce teamă.



Credința aduce frica de Dumnezeu care mă înțelepțește, mă smerește, mă ajută să îmi văd starea slabă, inima rea și mă conduce în fața unui Dumnezeu care mă întărește, mă iartă, mă ridică. Frica de Dumnezeu mă ajută să înțeleg că trăiesc prin har, că am fost răscumpărat și că trebuie să am evlavie și mulțumire față de un Dumnezeu atât de mare.


Poate că cineva se va grăbi să spună: 1 Ioan 4:18 "În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste." Când iubești nu te temi de persoana pe care o iubești ci de faptul că poți să o dezamăgești. Dumnezeu înseamnă atât de mult pentru inima mea încât mă tem la gândul că aș putea să îl întristez: Efeseni 4:30 "Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării."


Frica de Dumnezeu mi-a mutat privirea de la mine spre El. Nu vreau să îl dezamăgesc!
Frica de Dumnezeu mă ajută să înțeleg că niciodată nu sunt și nu am fost egalul lui Dumnezeu. Trăiesc prin har fiindcă așa a vrut Dumnezeu, prin Hristos!


Necredința aduce teama care încremenește toate simțurile, te lasă fară suflare și te conduce către rânjetul diavolului golindu-ți sufletul de orice putere, de orice nădejde. Oameni care își declară ateismul ascund de fapt în inima lor teama de a crede.


Toată goana după distracții, filosofiile pestrițe, potopul de desfrâu la care aleargă, declarațiile pline de obrăznicie nu sunt decăt frica mascată de a crede.

Mulți nu vor să audă de Dumnezeu, mulți preferă să disprețuiască Biblia doar ca să nu fie nevoiți să se privească prin ochii lui Dumnezeu.


Căci cine crede trebuie să trăiască diferit! De cine alegi să îți fie teamă?

Sursa:  facebook Florin Ianovici

Publicat de Nicolae GEANTĂ

Lege sau roade?

Romani 7:4 "... Și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți; și aceasta ca să aducem roadă pentru Dumnezeu".


Făcând o analogie, Apostolul Pavel spune că noi am fost căsatoriți cu Legea. Iar Legea, spune Terry Virgo, este un "soț dur și neînduplecat". Întotdeauna are dreptate. Se poartă cu autoritate. Nu mișcă nici un deget să ne-ajute. Căsătoriți pe viață cu un despot (chiar Hristos a spus că Legea nu va trece niciodată!), fără libertatea de-a fi liberi (pentru că divorțul e adulter), cine ne mai poate scăpa?


Dumnezeu a găsit soluția! Legea nu va muri dar... am murit noi alături de Hristos. Legea nu poate stăpâni un mort! Odată eliberați de tiran, putem să fim ai altuia, ai "Aceluia ce a înviat din morți"!
De ce ne-a scăpat Dumnezeu de dictatura Legii? Pentru că legile-s sterile, nu pot aduce viață. Alături de Hristos însă aducem roadă!

Publicat de Nicolae GEANTĂ        Sursa:   http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Targu Lapus 2014 - Alina Havrisciuc

Sapte simtome al unei biserici disfunctionale.

Thom S. Rainer, colaborator al site-ului The Christian Post, a publicat recent un articol în care face o analiză pertinentă pentru a recunoaşte când o biserică poate fii considerată realmente bolnavă.

În primul rând, explică Rainer, noţiunea de biserică disfuncţională sau bolnavă, se referă la acea congregaţie care nu mai îndeplineşte cerinţele biblice fundamentale şi esenţiale. Cu alte cuvinte, biserica nu mai funcţionează corect; drept urmare i se poate aplica termenul de disfuncţional.

Rainer explică apoi că „din păcate” nu a trebuit să caute mult pentru ca să găsească peste 20 de exemple actuale de biserici în care se vede foarte clar că nu mai funcţionează normal. „În căutarea mea, am găsit şase teme care se repetau în toate aceste biserici”. Mai concret, în fiecare din aceste 20 de congregaţii, se manifestau în biserică foarte clar cel puţin trei din aceste şase simptome.

Rainer recunoaşte că acest articol este oarecum „şchiop” deoarece se referă numai la situaţiile negative ale multor congregaţii, dar promite că deja lucrează la un al doilea material în care să publice răspunsurile obţinute din căutarea posibilelor soluţii la aceste situaţii de criză.

Care sunt cele şase simptome ale unei biserici disfuncţionale?
Erori teologice grave, omniprezente în biserică. Nu se referă, explică Rainer, la diferenţele provenite din probleme ale timpurilor escatologice. „Aceste erori la care mă refer sunt negări ale adevărurilor esenţiale ale credinţei creştine. În anumite cazuri, liderii acestor biserici, deja nu mai predică exclusivitatea mântuirii prin Hristos”.
Biserica este cunoscută ca „devoratoare de pastori”. Congregaţia termină foarte repede cu serviciile unui pastor, într-o formă abruptă şi acest lucru se întâmplă foarte des. S-ar putea ca pastorii să nu fie întotdeauna expulzaţi sau retraşi din funcţie, dar sunt presaţi constant şi explicit ca să renunţe şi să plece. Din acest motiv, este vorba de acel tip de biserică în care timpul de slujire al unui pastor să fie relativ scurt, şi aceasta este regula.
Congregaţia trăieşte într-un conflict grav. Fiecare grup social în cele din urmă va trebui să se confrunte cu un anumit tip de conflict la diferite nivele: familiale, între colegii de muncă, în grupurile de elevi sau studenţi, sau în biserici. Deci prin ea însăşi, această problemă nu ar trebui să fie o simptomă negativă. Dar bisericile disfuncţionale au conflicte la nivele mai înalte care sunt reflectate prin explozii emoţionale frecvente între membrii şi lideri.
Aproape nimeni din zonă nu ştie că există acea biserică. Spune Rainer că una dintre simplele metode pe care le-a folosit în studiul său, a fost ca să viziteze firmele din zonă pe o rază de un kilometru în jurul bisericii. În această vizită, pur şi simplu întreba, cum se poate ajunge la acea biserică (cu nume concret). „Dacă nimeni nu a auzit vorbindu-se de acea biserică într-un cerc atât de strâns, înseamnă că ceva nu merge bine acolo”, afirmă.
Biserica scade numeric, în timp ce comunitatea creşte. Un exemplu foarte simplu este cea mai bună manieră de a explica acest lucru. Să presupunem că numărul celor care frecventează biserica a scăzut cu 3 % în ultimii doi ani. Acum să presupunem că populaţia din zonă a crescut cu 4 % în aceeaşi perioadă de timp. „Contrastul dintre cele două procentaje este bătător la ochi şi este o simptomă clară că biserica este în criză”, spune Rainer.

Biserica este „proprietatea familială şi este gestionată de aceştia”. O familie în particular, chiar dacă este vorba de o familie mai extinsă, este cea care cu adevărat conduce şi ia toate deciziile importante ale bisericii. Nimic nu se face fără aprobarea acesteia şi în general are în frunte un „patriarh” al familiei.

Tradus şi adaptat din Protestante Digital

Pentru Știri Creștine, Beni Drădici



Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Şase simptome ale unei biserici disfuncţionale

Prioritatea părinților

Proverbe 22:6 ”Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”


Dinți drepți, note de zece, limba engleză, modeling, o facultate de unde să vină pe un post bine plătit. Așa visează părinții. Dar, sunt fleacuri pentru copiii noștri în comparație cu așezarea lor pe calea Cerului. Cel mai mare privilegiu și scop pe care-l am ca părinte, este să-mi conduc copilul pe calea lui Hristos. Iosua a zis: "Vom intra toți în Canaan, vom avea posesiuni, tentații, afaceri! Voi alegeți ce doriți, dar eu și familia mea vom fi nelipsiți din biserică!"


Ca părinți ar trebui să ne întrebăm zi de zi: Îl cunosc pruncii mei pe Hristos? Au gustat ei din harul Său? Au găsit mângâiere la crucea Lui? Știu ei că prin Isus orice ispită e biruită?


Părinți, sarcina dvs numărul unu este să vă ucenicizați copiii! Aduceți pe copiii dvs înaintea Domnului, și pe Domnul înaintea lor. Atunci nu veți mai lua algocalmine când pruncii nu sunt cu dvs!

Publicat de Nicolae GEANTĂ                Sursa : http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

DUMNEZEU E CEL MAI... CE?...

<< Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”,„Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu!">> Marcu 10:17-18
Unul Singur este bun ne arata Domnul Isus: Dumnezeu...Din pacate avem termeni de comparatie mereu chiar si atunci cand vorbim despre Cel Atotputernic. " Dumnezeu este cel mai bun, cel mai intelept, cel mai drept, cel mai iubitor, cel mai fidel!...". Cel mai fata de cine, cand tocmai Fiul Sau respinge nu numai comparatia, ci si un soi de absolut creat de om?...
Domnul Isus ne invata ca exista doar o singura obtiune, fara macar un termen de comparatie, fara virgule dupa ceea ce este Tatal Sfant! EL ESTE!... Si nu e o joaca de-a religia... EL ESTE BUN! Ne arata Domnul Isus. SINGURUL BUN!

Mereu tindem sa credem si sa spunem ca Dumnezeu este Cel mai...cumva, in crestinismul... simtit! El nu este Cel mai cumva, este SINGURUL, UNICUL, chiar daca cei care (nu) cred intre Paste si Craciun, iL hulesc zilnic intre cele doua sarbatori, care NU le prea vedem poruncite de EL, cel putin in aceasta forma care o traim de la an la an! Ca sa nu mai spun de sarbatoriile sfintiilor unde nu se spala, nu se coase, nu se face mancare... Dar se huleste la un pahar nenorocit de tuica, la o povestioara despre tarisoara noastra plina de lichele, la politicienii care fura din greu, la patronii ce vor sa se imbogateasca instant, despre aia care, cum spunea un alcoolic de printr-o carcima moldoveneasca, un asistat social - Nu are voie sa munceasca!... Dar doctorul nu l-a oprit sa bea!... Si nici preotul sa i spuna sa nu il huleasca pe Dumnezeu, atunci cand bea din banii celor ce se chinuie sa aduca pe masa copiilor, o paine!
E mare Dumnezeu, daca vazandu-ne ce suntem, nu ne lichefiaza! E BUN! CEL ADEVARAT SI BUN! SINGURUL cu rabdare! SINGURUL CARE POATE A IUBI, MAI MULT DECAT PE SINE, DECAT PE FIUL SAU!... E UNICUL! BUN!... Si care la Golgota moare!

Teama de citit, editorial

Piața de carte s-a redus între Carpați și Marea Neagră cu 40 % față de 2007, numai în ultimii 4 ani desființându-se peste jumătate din edituri. Bibliotecile școlare nu mai primesc bani de cărți de mulți ani, profesorii nu mai primesc suta de euro, în zeci de orașe dispar librăriile. Cartea a ajuns să fie pusă ultima în coșul de cumpărături... Numai 25 % dintre mioritici cumpără o carte... pe an!


Faptul că-n România nu se mai citește se vede la bac', la talk-show-uri cu țoape și "băieți dăștepți", sau în discuții libere, unde cuvintele unora sar printre dinți ca niște semințe sparte de dovleac. Nu se poate mai mult într-o țară unde 80 % din populație nu are bibliotecă, iar unu din 5 locuitori nu a citit niciodată o carte! Am ajuns pe ultimul loc în UE la consumul de carte, dar în top 10 mondial la consumul de bere!


Nu se mai apreciază cultura tradițională, nu mai dârdâie lumea prin biblioteci, prin arhive, nu mai pierd tinerii timp să răsfoiască o carte! "Până și vântul răsfoiește uneori cartea, boule!", spunea poetul Grigore Vieru. Numai că noi ne-am despărțit de natură dar nu ne-am apropiat de cultură! De aceea îi dăm dreptate lui Dan Puric: "scara valorii nu s-a inversat ci a fost pusă, mai grav, la orizontală, punându-se egal între Eminescu și manele!"


Tinerii noștrii nu mai ies de pe laptop-uri, de pe skype, "oațap" ori "feisbuc". Au ajuns să mănânce cu iPad-ul sub nas, cu smarthphone-ul în mână. Iar bătrânii, consumatori de telenovele, au ajuns statui vii în fața plasmelor, cu pisica aferentă în brațe!


Statisticienii români spun că nu se mai citesc ceasloave de hârtie. din cauza e-book-urilor. Că virtualul a îngropat editurile. Nu vreau să prohodesc cartea scrisă. Şi nici să condamn pe cei ce scriu cu degetul pe touch-screen. Mulţi semeni se tem că ne va sugruma e-book-ul. Dar în România nici 1 % din volume nu au ajuns în format electronic. Şi Socrate s-a opus scrisului: “Oralitatea, memoria” striga el, crezând că scrisul le va distruge. Dar, scrisul rămâne, vorbele zboară! Şi tiparul a fost criticat: “Cine va citi aceste maldăre de cărţi?”. Apoi au apărut kilometrii de biblioteci, de săli de lectură. E drept, nu vom deveni mai deştepţi dacă avem iPad. Şi nici mai caligrafici.


Cartea e o marfă stranie, trezește emoții pe care nimeni şi nimic altcineva nu reușește. E forma fundamentală a culturii. Fără carte omul nu există, e în formă… primară! Un "telegibon", vorba eseistului Christian Crăciun. Cărţile lasă loc de imaginaţie, filmele nu, ele îmbogăţesc limbajul, Internetul nu, cu cât se extinde cititul cu atât gândurile se exprimă mai uşor. Până și predicile vor ieşi mai profunde, mai siropoase! Şi mult, mult mai vii.


Martin Luther spunea că se teme de cel ce citeşte o singură carte. Honore de Balzac zicea că se teme de cei ce s-au urcat pe scaune mai mici decât teancul de cărţi pe care le-au citit. Eu mă tem de creştinii care nu citesc. Nici cărţi pe hârtie, nici pe tabletă. De cei cărora Biblia le e plină de praf… Iar viaţa o nebuloasă.


Sunt tare dezamăgit că românii nu citesc. Nu numai că nu-L vor descoperii pe Dumnezeu (Biblia e Cuvânt întrupat), dar nu-şi vor dezvolta o parte din neuroni. Cercetătorii de la Sussex University spun că după 6 minute de lectură se reduce stresul cu 68 %. Muzica îl reduce cu 61 %, iar plimbarea în natură cu doar 40 %!


Nu vă temeţi de cărţi! Şi nici de e-book. Vedeţi, cititul nu dăunează sănătăţii! Tu ai curajul să citești o carte?









Nicolae Geantă   Sursa :ciresarii.ro

Domnul nu doarme niciodata, dar nu uitati, nici Satana nu are liber!

Nu este decat ora 11 dimineata, dar pot sa spun ca sunt foarte obosita.

Cand spun obosita, ma refer pe plan spiritual.Nu stiu cum este la altii, pentru ca la mine nu este valabil, dar nu exista zi lasata de bunul Dumnezeu in care sa nu vina diavolul sa strice ceva, sa lupte, sa incerce, sa ispiteasca si multe alte moduri de atac pe care le are si pe care le foloseste.

Stiti ce am sesizat? De fat nu este ceva nou, ci este normal, dar oridecate ori cauti sa te apropi mai mult de mult de Domnul, cu cat te cercetezi mai tare, cu cat te pocaiesti mai mult, lupta e mai mare si mai apriga. 

Nu am sa va dau detaliile toate si modul prin care diavolul ataca, cert este ca si pana acuma am avut lupte de dus, dar parca mai slabea putin atacul, o zi lupta, o saptamana toate bune si frumoase, dar in ultima vreme duc o lupta zi de zi, pas cu pas si ceas de ceas.

Cei care cunoasteti si aveti o relatie cu Dumnezeu realmente, stiti despre ce vorbesc.

Poate ca unii citesc si zic in sinea lor..."fata asta a luat-o razna...". NU, n-am luat-o razna doar ca, tot ceea ce spun pentru lume pare o nebunie, si mi-aduc aminte de ceea ce spune Pavel:"dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte"

Zilnic citesc dimineata din Scriptura, dar de ceva vreme am hotarat sa imi rezerv macar o ora in zorii zilei, pentru a sta in partasie cu Domnul. Asa ca si azi m-am trezit la ora 6 si am stat in rugaciune si am citit Cuvantul, chiar am dat si desteptarea prietenilor mei din lista de telefon, la 7 dimineata cu un cuvant de incurajare din cartea NAUM 1:7 "Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El", numai ca nu i-a placut diavolului si a incercat sa imi strice ziua chiar dupa ce m-am ridicat de pe genunchi si continuand apoi la servici, incat mi-a venit sa imi iau geanta pe umar, sa plec si sa imi dau demisia, ceea ce rar mi se intampla. Dar dau slava Domnului ca intr-adevar, El este un loc de scăpare în ziua necazului pentru ca Domnul este bun.

Pavel spunea: "POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE"! 

Dar numai Pavel a putut spune acest lucru?

Noi...? Noi nu putem spune asemenea lui, "Doamne si eu pot totul, pentru ca Tu ma intaresti ?"

Ba da, putem spune""POT TOTUL, pentru ca TU ma intaresti!

Stau si ma intreb...oare cum reusesc ceilalti crestini (care o duc bine mersi)sa izbuteasca sau ce fel de metode folosesc de a tine piept acestor atacuri...? Sau nu au  lupte de acest fel?

Ma gandesc, nu mai departe decat la mine. A fost o vreme cand totul mergea ca pe roate, trecea ziua si totul mergea ca pe sarma...

Oare nu cumva eram lasata in pace tocmai pentru ca nu faceam nimic care sa-l supere pe diavol?

Undeva am auzit o istorioara. 

Pe acoperisul unei biserici, intins la soare statea diavolul. A venit un inger si l-a intrebat:

-ce faci aici, cum de nu intri inauntru, in biserica?

Diavolul a raspuns:

-nu am de ce, nimeni nu face nimic ca sa ma supere, toti sunt ai mei!!!

Oare nu cumva....?

Un frate de la noi din Timisoara s-a dus la o evanghelizare fiind invitat sa predice. A ajuns in fata bisericii si a fost intampinat de un frate din biserica respectiva (o biserica din Caras- Severin) si fratele l-a intrebat:

-Bine ai venit frate, dar a-ti venit singur?

-Nu frate, spuse pastorul respectiv, suntem 5.

-Cum 5? Nu va vad decat pe d-tra?

-Nu frate...AM VENIT EU, TATAL, FIUL si  DUHUL SFANT, dar s-a luat si SATANA dupa noi!

Domnul nu doarme niciodata, dar nu uitati dragii mei, nici Satana nu are liber!

Publicat de Monna   sursa:http://maiexistaosansa.blogspot.ro/

“Lasă-L pe Dumnezeu să se concentreze… “

by Marius David

Doi evrei se rugau în sinagogă,

Evreu bogat, evreu sărac.

Cel bogat se roagă discret, timp de criză fiind, pentru reuşita în afaceri.

Cel sărac se roagă storcîndu-şi plămînii:

- Doamne, ai milă de mine şi de copilaşii care n-au ce mînca, de soţia care este bolnavă, Doamne, dă-mi pîine să mănînc azi….

Bogatul, iritat de zgomotul făcut de evreul sărac, îi cere să se roage mai încet. Nimic.

- Auzi, tu, de cîţi bani ai nevoie…

- Eh, boierule, copilaşii mor de foame, soţia este bolnavă, de vreo 2000 de dolari

- Auzi, ia cecu ăsta de-aici şi şterge-o repede, lasă-L pe Dumnezeu să se concentreze…

Sursa: http://mariuscruceru.ro/    Autor: Marius Cruceru

O grădină închisă

Plecând de la un pasaj din Cântarea Cântărilor (4.12), cunoscutul predicator de secol XIX - Robert Murray M´Cheyne, vorbea despre credincios în termenii unei grădini orientale. Cum stau dovadă mărturiile istorice, în Orient grădinile erau îmrejmuite cu garduri inaccesibile sau cu deșertul însuși. Într-un fel erau izolate, tocmai pentru a fi protejate mai bine. Erau adevărate oaze de verdeață în mijlocul unor întinderi nesfârșite de nisip sau pământ sterp.

Tot așa – spune predicatorul – viața creștinului este o adevărată bogăție, o îndestulare supraomenească. Numai că, pentru a întreține toate acestea, el trebuie să înțeleagă solitudinea grădinilor orientale, felul lor distins de-a fi diferite în mijlocul unui peisaj anost. Așadar, creștinul este îngrădit de trei lucruri:

1. Îngrădit de alegere.

Este vorba de alegerea lui Dumnezeu, pe care omul o acceptă și devine astfel proprietatea Lui. Este o mare onoare în această alegere și o bucurie pe măsură.

2. Îngrădit de lucrarea Duhului.

Dacă alegerea este planul grădinii, atunci lucrarea Duhului este îndeplinirea lui. Când omul își conștientizează păcatul, când își recunoaște limitarea, va deveni în mod automat dependent de Duhul lui Dumnezeu.

3. Îngrădit de brațele lui Dumnezeu.

El este văzut ca „un zid de foc”, iar în jurul sufletului creștinului sunt îngeri. Avem aici protecția lui Dumnezeu, atenția Lui specială. Nicăieri creștinul nu se poate simți mai confortabil ca în brațele Lui.

Aceste trei „îngrădiri”, pe care predicatorul le-a explicat mult mai bine, mi-au atras atenția. Cred că merită să reflectăm asupra lor și să le observăm aplicabilitatea. Fiecare dintre noi am experimentat acestea realități în viața noastră. Iar dacă nu… timpul nu e trecut. Umblarea noastră cu Domnul le presupune pe toate acestea, într-un mod amplu și îmbucurător.

Autor : gmocan   Sursa:http://www.coramdeo.ro/

Cum ne distrugem copiii.

1. Supraprotejarea copiilor
2. Supraindulgența
3. Favoritismele
4. Descurajarea copiilor
5. Stabilirea unor ținte prea înalte
6. Disciplinarea prea severă
7. Neglijarea copiilor
8. Îndepărtarea de Dumnezeu

Publicat de Nicolae GEANTĂ                              SURSA:   http://nicolaegeanta.blogspot.ro/