Alfa&Omega Tv.

sâmbătă, 31 octombrie 2015

ZIUA ÎN CARE VOM MURI… ȘI AU MURIT… „The Day We Die”. se cânta la momentul declanșării incendiului. 27 de morți si zeci de răniți.


  


      Știu că o să fiu certat zdravăn, dar nu pot ignora câteva legături care sunt evidente. Au murit astă noapte în București niște copii, iar alții sunt prăjiți rău de tot și asta e tragic e groaznic, nu putem face nimic altceva decât să învățăm. Să ajungi doar o lecție, asta într-un caz fericit, este dramă. Să fie uciși 27 de tineri, și cine știe dacă nu mai pleacă unii, e trist și dramatic.
Totuși, prea se leagă cu o dimensiune spirituală acest incident. Iertată-mi fie bănuiala, dar dracii nu erau deloc lipsă de la un asemenea eveniment. Formația Goodbye To Gravity își lansa albumul „Mantras of War” în Club Colectiv, una din piese numindu-se „The Day We Die”. Unii martori susțin că tocmai acea piesă se cânta la momentul declanșării incendiului.
     Vom putea să refuzăm o asemenea ipoteză, vom alege să refuzăm că e o putere demonică acolo. Vom putea alege să credem că e doar o conjunctură nefericită, realitatea este că dimensiunea spirituală a incidentului nu poate fi ignorată. Voi rămâne cu gândul că „dracu i-a luat din viață pe acei copii”.
    Treziți-vă tineri la realitate, treziți-vă părinți. Avem nevoie de Dumnezeu nu de draci, demoni și sărbătorile în cinstea lor. Cântăm despre moarte, cântăm despre sânge, despre groază și nu cântăm ca să plângem, ci ne închinăm prin cântecele noastre. Credem că e artă vorbitul și cântatul pe teme de moarte, dar nu e deloc artă. Le aducem copiii ca jertfă, ne jertfim copiii pe altarele lor. Dumnezeu plânge din cauza asta, Isus a murit pentru salvarea noastră și noi ne jertfim pentru draci. Oare vom înțelege vreodată că Dumnezeu e real și că avem nevoie de El. Doamne, mângâie pe cei rămași, vindecă pe cei arși și învață-ne că nu e de joacă cu dracii.  
      Formația avea azi, pe 31 chemare la „Balul Ororilor” pe pagina ei. Invitația suna așa: „Pe 31 Octombrie, lasa frica deoparte si vino sa pasesti in intuneric! Am pregatit pentru tine o petrecere plina cu surprize terifiante, otravuri sofisticate si un concert Live Vița de Vie ce iti va da fiori pe sira spinarii! Vei fi blestemat la distractie la cea mai autentica petrecere de Halloween din capitală!”             
  Scris de Teofil Gavrila 

joi, 29 octombrie 2015

Nickbags: Sfântul dintre sfincși - de Nicolae Geantă (predic...

Nickbags: Sfântul dintre sfincși - de Nicolae Geantă (predic...: Cum să biruim ispitele, necazurile... O istorie fascinantă despre viața lui Iosif în Egipt. Și o lecție pentru noi... Click pe foto ...

Ce este Halloween-ul? Halloween-ul in lumina Bibliei cu pastorul Bebe Ciausu.


         Halloween-ul devine tot mai popular şi în ţara noastră. Ştirile prezentate la TV în perioada sfârşitului lunii octombrie, lăcomia comercianţilor de a-şi lărgi afacerile, predilecţia copiilor pentru giumbuşlucuri şi dorinţa părinţilor de a face pe plac copiilor, cumpărându-le costume haioase, precum şi multe alte motive, au condus la o popularizare anticipată a acestei pseudo-sărbători printre conaţionalii noştri. Magazinele sau vânzătorii stradali expun costumaţii cu schelete, cranii, fantome, demoni etc., dovleci sculptaţi sub formă de cranii, lumânări şi alte cele, pentru a pune la îndemâna celor interesaţi tot arsenalul de care au nevoie pentru o „sărbătoare” în toată regula. Mulţi creştini se simt intimidaţi de notorietatea tot mai evidentă a acestui fenomen, aşa că, în mod inevitabil, se ridică întrebări precum: Care ar trebui să fie reacţia creştinilor vis-a-vis de Halloween? Ce are Biblia de spus despre astfel de „sărbători”? Ca să putem oferi un răspuns viabil, ar trebui să ştim, mai întâi, despre ce este vorba.
        Aşadar: Ce este Halloween-ul? În esenţă, Halloween-ul este o sărbătoare religioasă, dar nu creştină, ci păgână, chiar demonică. Originile ei merg în urmă până pe vremea celților, care sărbătoreau ziua de 1 noiembrie în cinstea lui Samhain, zeul morţii [numele iniţial a fost Samuin, care înseamnă „sfârşitul verii”]. Din pricină că în această perioadă a anului ziua devine tot mai mică, iar noaptea tot mai mare, soarele îşi pierde puterea şi temperaturile scad foarte mult, copacii rămân fără frunze şi natura parcă „moare”, druizii credeau că Samhain biruise Soarele şi-i furase lumina şi căldura, împuternicindu-se astfel să domine lumea prin noapte şi îngheţ.
     Tom Sanguinet, un fost mare preot în Wicca, convertit la creştinism, a declarat: „Sărbătoarea modernă pe care o numim Halloween îşi are originile în luna plină cea mai apropiată la 1 noiembrie, „Anul Nou al vrăjitoarelor”. Este un moment în care se presupune că spiritele (demonii) ating apogeul puterii malefice şi se întorc pe pământ să-l viziteze[ …] Halloween-ul este, pur și simplu, absolut malefic şi nu există nimic în lumea aceasta care să-l facă acceptabil pentru Domnul Isus”.1 Celții credeau, de asemenea, că în noaptea zilei de 31 octombrie, în ajunul festivalului Samhain, graniţele dintre lumea aceasta şi cea de dincolo erau îndepărtate, iar duhurilor tuturor celor care au murit în anul precedent li se îngăduia să le traverseze şi să bântuie casele celor vii. Din această cauză, preoţii celți organizau ceremonii de închinare în care sacrificau pisici, cai, oi, boi sau chiar oameni. Aceste jertfe erau aduse ca ofrande lui Samhain (întruchipare a lui Satan) şi spiritelor lui rele pentru a-i determina să nu le facă rău. În unele părţi ale Irlandei medievale, localnicii se îmbrăcau în noaptea de 31 octombrie în piei de animale şi îşi puneau pe cap cranii de animale pentru a speria spiritele rele. Interesantă idee: să te îmbraci ca diavolul ca să-l sperii! În Scoţia, rolul spiritelor rele era jucat de tineri deghizaţi în fantome, care cântau şi jucau în jurul unor focuri mari, aprinse toate de la focul cel mai mare prin flăcările căruia cei mai curajoşi treceau ca ritual de purificare.
        Paradoxal, răspândirea acestei sărbători păgâne a fost făcută mai mult prin intermediul creştinismului. Odată cu expansiunea creştinismului în ţările din Nordul Europei, cei convertiţi au vrut să scape de ritualurile şi practicile barbare amintite şi, prin Papa Grigore al Vl-lea, au mutat Sărbătoarea Tuturor Martirilor e pe data de 1 mai, pe data de 1 noiembrie. Mai târziu, aceasta a devenit Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor sau Hallowmas sau All Hallows. Termenul Halloween reprezintă o variantă scoţiană a denumirii All Hallows- Even[ing], accesat în data de 27 octombrie 2012. Noaptea dinaintea Sărbătorii Tuturor Sfinţilor. Până în secolul al XX-lea se scria Hallowe’en, eliminând „v”-ul şi scurtând cuvântul. Apoi a fost înlăturat apostroful şi a devenit Halloween.
      Practici de Halloween cu rădăcini oculte Cel mai răspândit obicei de Halloween este sculptarea unui dovleac sa a mai multora, în interiorul căruia se pune o candelă. Acesta se numeşte Jack-O-Lantern. Astăzi, cei mai mulţi cred că sculptarea devlecilor de Halloween îşi are obârşia într-o legendă irlandeză care îl are la bază pe zgârcitul Jack-O-Lantern, un alcoolic nelegiuit care le întindea capcane apropiaţilor. Într-o zi a îndrăznit să-l provoace pe însuşi Satan, pe care l-a invitat să bea împreună cu el. Pentru că nu voia să
plătească pentru consumaţia făcută, Jack îl păcăleşte pe necuratul să se transforme într-o monedă ca să achite datoria. Însă, după ce vede moneda pe masă, Jack se hotărăşte să o păstreze, eliberându-l pe diavol doar cu condiţia de a nu-l deranja deloc timp de un an. Însă nu se potoleşte şi-i mai face o farsă. Îl convinge să se urce într-un pom pentru a-i da un măr. Dar, în timp ce Satan era cocoţat în pom, Jack înfige zeci de cruci lângă rădăcina pomului, ba chiar crestează semnul crucii pe scoarţa tulpinii pentru ca păcălitul să nu se mai poată coborî. Disperat, diavolul îl întreabă pe Jack ce vrea să-i ofere pentru a-l lăsa să coboare din măr, iar acesta îl pune să promită că nu-i va stăpâni sufletul atunci când va fi să moară. După mai mulţi ani de farse şi păcăleli, Jack îşi dă duhul şi ajunge la porţile Raiului, păzite de Sfântul Petru. Acesta îi spune că viaţa pe care a dus-o a fost plină de răutate şi păcate, aşa că nu poate intra în Rai. Jack se întoarce şi o apucă pe calea ce ducea spre iad. Ajuns acolo îl întâlneşte pe Satan, care îşi aduce aminte de păcălelile primite şi se hotărăşte să nu-l primească pe Jack în iadul lui. Neavând unde să se ducă, Jack rămâne hoinar între iad şi rai pentru totdeauna. Înspăimântat, îl întreabă pe diavol cum se va descurca fără lumină pe drumul întunecos, iar acestuia i se face milă şi-i aruncă o flacără din adâncurile iadului, care să-i servească drept lumină în singuratica-i călătorie. Jack introduce flacăra într-un nap scobit în interior şi obţine un felinar.
       Legenda lui Jack-O-Lantern este amuzantă şi pare inofensivă, însă realitatea este departe de această povestire. Originea acestui obicei se găseşte în craniile luminate de lumânări, care serveau ca semne ce marcau fermele şi casele celor care sprijineau religia celților. Mai târziu, irlandezii obişnuiau să scobească napi sau tărtăcuţe pentru a-şi face felinare ca să fie păziţi de duhurile necurate. Dar prin anii 1800, când au ajuns în America, şiau dat seama că dovlecii erau mai uşor de întrebuinţat şi de prelucrat, aşa că i-au adoptat foarte repede. Următorul obicei ca răspândire şi popularitate de Halloween este „Trick or Treat” (Păcăleală sau Dulciuri). Copiii merg în grupuri din casă în casă spunând „Trick or Treat”. Asta însemnând că, dacă cel la uşa căruia bat nu le deschide sau îi alungă şi nu le oferă bomboane sau alte dulciuri (treat), este ameninţat că i se va face o farsă (trick). Adoptarea colindatului după bomboane, preluat din practicile diabolice ale druizilor, a fost popularizată la scară largă de organizaţia UNICEF, care, în anul 1950 a dus o campanie de strângere de ajutoare (în special dulciuri şi alimente) pentru copiii săraci. Pentru început au fost distribuite cutii portocalii în şcoli şi copiii care mergeau la colindat donau dulciurile primite în acele cutii. În doar doi ani de zile, acest obicei a devenit cunoscut în toată America şi apoi în alţi câţiva ani în aproape toată lumea.
       Cei mai mulţi nu ştiu însă că, până şi acest obicei, aparent inofensiv, îşi are originile tot în practicile diabolice ale celților, care, pentru a face rost de animale pentru jertfele în onoarea lui Samhain, mergeau din casă în casă pentru a le cere de la oameni. Celor care acceptau li se promitea prosperitate materială, iar cei care refuzau să dea animale pentru ofrande, erau blestemaţi şi ameninţaţi că li se vor fura, aşa că, în cele din urmă, şi ei dădeau. Jocuri şi activităţi de Halloween cu obârşie ocultă.
      Unul dintre jocurile asociate cel mai des cu petrecerile de Halloween este, în esenţă, o formă de divinaţie, adică de prevedere a viitorului. Orice fată care vrea să afle cu cine se va căsători, trebuie să cureţe un măr dintr-o singură tăietură, iar apoi să arunce acea coajă lungă a mărului peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea sub forma primei litere a numelui viitorului soţ. De asemenea, fetelor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată şi se uită cu coada ochiului la ea în noaptea de Halloween, vor vedea imaginea alesului lor. Dacă, în schimb, le este rânduit să moară înainte de căsătorie le va apărea un craniu în imaginea din oglindă. Obiceiul acesta cu rădăcini oculte, interzis în mod evident de Sfânta Scriptură, era atât de răspândit la sfârşitul secollului XIX şi începutul secolului XX încât apărea foarte des pe felicitările de Halloween. Un alt joc bazat pe superstiţie şi divinaţie şi atestat la începutul secolului XX era cel cu coji de nucă. Tinerii desenau simboluri cu lapte pe hârtie albă. După uscare, hârtia era împăturită şi introdusă într-o coajă de nucă. Coaja era încălzită la foc iar laptele de pe hârtie devenea cafeniu şi scrisul se vedea foarte bine. Jocul implica mai mulţi tineri şi mai multe astfel de biletele. Toate bileţelele erau alezate pe o farfurie şi tinerii intrau rând pe rând într-o cameră întunecată şi mai întâi puneau mâna pe o bucată de gheaţă iar apoi o puneau pe farfurie. Un bileţel se lipea de mână îl locul atins mai înainte de gheaţă. Printre simbolurile de pe hârtie erau: semnul dolarului pentru bogăţie, nasturele pentru burlăcie, degetarul pentru necazuri, arcanul pentru sărăcie, bobul de orez pentru cununie, umbrela pentru călătorie, ceaunul pentru necazuri, trifoiul cu patru foi pentru noroc, moneda pentru avere, inelul pentru căsătorie, cheia pentru celebritate etc. Printre activităţile preferate de mulţi pentru Halloween se numără vizionarea în grup a unor filme horror. Producătorii de la Hollywood lansează foarte multe filme horror chiar în perioada premergătoare Halloween-ului. De asemenea, dansul groazei (în România, Dansul Ielelelor) este foarte apreciat în timpul acestei sărbători. Petrecerile la care participanţii merg îmbrăcaţi în costumaţii speciale e vampiri, demoni ş.a., şi la care se ascultă muzică Hard- Rock, Black-Metal etc., se numără şi ele printre activităţile favorite ale tinerilor.
        Într-un articol intitulat „Top 10 melodii care nu trebuie să-ţi lipsească din playlist de Halloween” publicat de urban.ro se găsesc în exclusivitate doar melodii cu mesaje satanice, cântate de artişti despre care s-a vorbit mereu că ar avea legături cu lumea ocultă.
       Halloween-ul în România.
Probabil că în nicio altă ţară din lumea contemporană, Halloween-ul nu îşi găseşte mai multe elemente corespondente decât în România. Unul dintre cei mai populari eroi ai Halloween-ului este Contele Dracula, despre care majoritatea lumii crede că a fost nimeni altul decât domnitorul Vlad Ţepeş. În Occident se vorbeşte despre faptul că Dracula a masacrat peste 100.000 de bărbaţi, femei şi copii în cele mai barbare moduri posibile. O legendă spune că Dracula a vrut scape de toţi cerşetorii, bolnavii şi bătrânii din ţară şi a conceput un plan diabolic pentru a-i extermina. I-a invitat pe toţi la unul dintre castelele sale, unde avea să le ofere un ospăţ. În timp ce aceştia se ospătau, Dracula i-a întrebat: „Aţi vrea să fiţi fără griji şi să nu vă lipsească nimic?”. Când oamenii au răspuns: Da!, Dracula a poruncit ca uşile palatului să fie închis şi incendiat. Nimeni nu a scăpat de această „casă a groazei”. Acest incident stă la baza celebrei „case a groazei” atât de populară în Occident.
      Realitatea este că Vlad Ţepeş nu a fost niciodată Dracula, cel puţin nu vampirul însetat de sânge despre care vorbesc mulţi. Problema este că foarte puţini cunosc istoria reală a ţării noastre. Domnitorul Vlad (1431-1476) a fost fiul lui Vlad al II-lea Dracul, numit aşa pentru că a fost primit în Ordinul Dragonului, o societate politico-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei. Simbolul acestui ordin era un dragon, iar scopul lui era apărarea creştinismului de către otomani. Din pricina apartenenţei sale la acest ordin al dragonului, Vlad al II-lea a fost numit „Dracul” sau „al lui Drăculea”. Din cauza cruzimii cu care era asociată metoda sa de pedepsire a răufăcătorilor, anume trasul în ţeapă, Vlad, fiul lui Vlad al II-lea Drăculea, a fost numit Vlad Ţepeş, mulţi asociindu-l de atunci încoace cu porecla „Dracula”. Romanul „Dracula” al lui Bram Stoker a popularizat foarte mult acest personaj imaginar, transformat în vampir însetat de sânge feciorelnic.

Dincolo de legendă, Castelul Bran a fost inclus de curând într-un top al celor mai înspăimântătoare zece destinaţii de Halloween, fiind clasat pe locul nouă. În România, în special în Transilvania, Halloween-ul se suprapune cu „Sărbătoarea morţilor”, din noaptea de 31 octombrie, când femeile merg la cimitir pentru ritualul „luminaţiei”, adică pentru a aprinde lumânări pentru cei morţi din propriile familii. Cimitirele din Transilvania devin adevărate spectacole nocturne de lumini în această noapte. Ritualul luminaţiei s-a transformat într-o adevărată afacere pentru că în toată ţara se vând în această perioadă zeci sau chiar sute de mii de lumânări. De asemenea, tot în această noapte, există obiceiul ca femeile bătrâne să lase pe prispa casei sau pe pervazul geamului o bucată de pâine, o cană cu apă, sare şi o lumânare aprinsă. Se crede că sufletul mortului se întoarce să vadă ce se întâmplă cu cei rămaşi pe această lume şi atunci mănâncă pâinea şi sarea, bea apa şi se odihneşte. Ba chiar se crede că în felul acesta, servind bucatele de pe prispa casei, mortul este mulţumit şi nu mai tulbură liniştea celor vii.
      Halloween-ul a devenit din ce în ce mai popular în România mai ales în rândul tinerilor, care organizează petreceri tematice în cluburi. Pentru mulţi nu înseamnă mare lucru din punct de vedere religios, ci doar un pretext pentru distracţie. Localurile sunt decorate cu dovleci ciopliţi, schelete şi pânze de păianjen, pentru ca atmosfera să devină cât mai înspăimântătoare. Deloc de neglijat este şi faptul această falsă sărbătoare a devenit o afacere foarte profitabil pentru comercianţi şi pentru patronii de cluburi. În România, cei mai mulţi bani se fac din vânzarea hainelor cu desene de Halloween sau a măștilor hidoase, din vânzarea dovlecilor şi din închirierea spaţiilor de distracţie. În America doar sărbătoarea Crăciunului produce venituri mai mari decât Halloween-ul. Între 4 și 6 miliarde de dolari se cheltuiesc în fiecare an în timpul acestei sărbători. Undeva între 500 de milioane şi un miliard de dolari se cheltuieşte doar în cluburi. Halloween-ul este o pseudo-sărbătoare eminamente ocultă Dincolo de comerţul din ce în ce mai profitabil din aceste zile, de colindatul copiilor după bomboane, de farsele puse la cale şi alte activităţi specifice acestei sarbatori Haloweenul reprezintă, în esenţă, o celebrare a răului.
       Părintele modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, spunea adesea că Halloween-ul este una dintre cele mai mari sărbători din calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică” sau „Sabatul Vrăjitoarelor” de pe data de 1 mai. Petrecerile din noaptea de 31 octombrie este mediul preferat al sataniştilor de a racola noi membri.5 În cadrul petrecerilor satanice, organizate de obicei în cimitirele izolate de la marginea oraşelor, în această noapte sunt sacrificate cele mai multe animale precum pisici sau câini, ba chiar şi oameni (în special fete) în cinstea lui Satan.
       Şi atunci ne întrebăm: Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor faţă de Halloween? Peste tot în lume atitudinea creştinilor faţă de Halloween este foarte diversă. În multe biserici tradiţionale (Catolică, Ortodoxă, Anglicană ş.a.) continuă să fie celebrată sărbătoarea morţilor sau a sfinţilor, după caz. Deşi poziţia oficială a acestor biserici faţă de Halloween este una de respingere, în realitate mulţi dintre liderii lor preferă să nu intre în conflict cu masele mari de oameni care sărbătoresc Halloween-ul, aşa că pretind că nu este nimic rău în Halloween. Ganriele Amorth, un preot exorcist catolic a afirmat: „Dacă tinerilor americani și englezi le place să se îmbrace ca vrăjitoarele și demonii o noapte pe an, nu este nicio problemă. Dacă este doar un joc, nu există nici un rău în asta”.
     Protestanţii, pe de altă parte, sărbătoresc „Ziua Reformei”, aducându-şi aminte că pe 31 Octombrie 1517 Martin Luther bătea în cuie pe uşile catedralei din Wittneberg cele 95 de teze, prin care condamna practicile diabolice ale Bisericii Catolice de a strânge bani pentru Catedrala SF. Petru din Vatican, vânzând indulgenţe, şi prin care cerea întoarcerea la învăţătura curată a Sfintei Scripturi.
     Creştinii Evanghelici au şi ei reacţii dintre cele mai diferite faţă de Halloween. Unii nu văd nimic periculos în această falsă sărbătoare, deoarece, spun ei, nu este nimic altceva decât un motiv de distracţie pentru copii. Alţii, care nu ştiu cum să reacţioneze, preferă să plece din ţară în locuri în care celebrarea Halloween-ului nu este atât de pregnantă. Iar o altă categorie, încearcă să contracareze fenomenul şi organizează servicii divine în bisericii pentru a demasca răul promovat de Halloween şi pentru a predica adevărul despre Isus Cristos. Mesaje precum: „Jesus ween”, Trick or Truth”, sunt predicate în fiecare an cu ocazia acestei zile. Ei sunt îngrijoraţi de trivializarea şi proliferarea ocultismului în societatea contemporană şi fac tot posibilul să-l combată făcând Evanghelizare.
      Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor faţă de Halloween? Credem că doar aceea pe care o prezintă Cuvântul lui Dumnezeu. Iată câteva pasaje biblice care ne pot ajuta să cunoaştem părerea lui Dumnezeu cu privire la lucruri: – Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru (Leviticul 19:31). – „După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta” (Deuteronom 18:9– 14). – „Învaţă pe copil calea pe care trebuie să meargă şi atunci când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6). – „Dar pentru oricine va face sa păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine să păcătuiască, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat http://ro.wikipedia.org/wiki/Halloween
      Vai de lume din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” (Matei 18:6–7). – „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine” (Romani 12:9). – „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13:12) – „Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi” (2 Corinteni 6:14 – 17). – „Să nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le” (Efeseni 5:11). – „Încolo, fraţii mei,, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8). – „Dar, Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Timotei 4:1- 2). – „Supuneţi-vă lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). – „Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu” (3 Ioan 11)
      Citind toate aceste versete biblice devine clar că orice practică legată de Halloween nu trebuie să reprezinte vreun interes pentru creştinii adevăraţi. Ei nu trebuie să participe la nici un fel de petrecere sau orice altă activitate legată de Halloween, nici măcar în glumă. Cumpărarea şi sculptarea de dovleci, îmbrăcarea de haine cu desene de demoni şi schelete, purtarea de măşti hidoase sau orice altceva de felul acesta nici nu trebuie să fie pomenite printre creştini. Chiar dacă vreunui creştin nu i se pare ceva rău în a lua parte la astfel de activităţi, trebuie să-şi aducă aminte de ceea ce spunea Pavel: „Feriţi-vă de tot ceea ce se pare rău” (1 Tesaloniceni 5:22).

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Ce este Halloween-ul? Halloween-ul în lumina Bibliei – cu pastorul Bebe Ciausu 

marți, 27 octombrie 2015

Lucrezi legal ? part. 1

Romani 13: 1-7.
Supunerea faţă de stăpânire

1 Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.
2 De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.
3 Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea.
4 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
5 De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.
6 Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.
7 Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

    Saptamana trecuta intr-o dupamiaza, un frate imi pune o intrebare la care nu m-as fi asteptat niciodata. Intrebarea suna cam asa:
 - Frate, ce crezi tu despre cei ce practica munca la negru sau evaziunea fiscala?
I-am raspuns simplu: Cred multe ... te intereseaza ce cred eu sau ce spune Sfanta Scriptura despre aceste practici? Imi raspunde:
- Pai da, vroiam sa vad si ce cezi tu dar si ce spune Biblia despre asta?
    Raspunsul a fost unul destul de lung, in articolul de fata am sa redau doar o parte, partea esentiala, adica partea privita din perspectiva Sfintelor Scripturi.
    Biblia condamna vehement hotia si nesupunerea (pasajul citat din Sfanta Scriptura). Daca luam acest termen din Dex, il vom gasii explicat ca si o sustragere de la niste obligatii, ca si o scapare pe furis,  sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale.
    Domnul Isus avea sa plateasca darea pentru templu, putea sa nu o faca dar este specificat in Matei 17:27 faptul ca nu vroia cu nici un chip sa-i faca pe acei oameni sa pacatuiasca pentru neplata Lui.
    In textul citat la inceput, Pavel vorbeste despre supunerea fiecaruia fata de jurisdictia fiecarei dregatorii, caci astfel omul este supus Lui Dumnezeu.
In concluzia primei parti, exista legea care ma obliga sa platesc catre stat impozit pe venit dupa activitatea prestata, din care imi castig traiul inclusiv banii pentru nevoile zilnice. O lege care nerespectata atrage dupa sine amenzi si in functie de situatie pana la pedeapsa cu inchisoarea.
    Deci munca la negru sau evaziunea sunt activitati ilegale pe statul Romaniei si se pedepsesc conform legii dar mai grav se pedepsesc conform legilor date de Dumnezeu.

Va urma ...

... " ca surda-n hora".

     Am rămas impresionat, impresionat negativ de expresiile folosite de premier la adresa președintelui Klaus. Macar sa i le fi spus in particular, nu in public, in interviuri.
     Îmi pare rău pentru domnul Ponta, acesta a rămas singurul mod de a se mai remarca in vreun fel? Jicniri, ironii si o atitudine vădit afectata de lipsa ideilor de a ieși in fata cu ceva constructiv, benefic noua romanilor.
    A ... era sa uit, autostrada care tocmai trebuie refăcută, si punctele de informare turistica, altceva ... cam astea sunt.
    Când îți permiți sa-i vorbești astfel președintelui, mi-e greu sa cred ca poporului ii poți oferii mai mult respect.
     Dar până la urma aceștia sunt, așa cum sunt, ai noștri sunt ...
Sfântă Scriptură ne învăța si ne îndeamnă sa nu rugam pentru dregători, chiar daca dintre aceștia fac parte domniile sale mai înainte menționate, pentru Pavel era si mai greu s-o facă deoarece dregător atunci era tocmai Nero, un psihopat cu valențe poetice dar si pirotehnice.
      Spunea Puștan la Suceava in 2012 ca avem Romania,  cu demnitari cu tot, pentru care ne-am rugat si pentru care am postit ... si nu pot sa nu ii dau dreptate.
     Rugati-va pentru Romania, romani de pretutindeni, rugati-va pentru tara din care a-ti plecat, uni la mai bine alții la mai rău.
      Se apropie ziua bătrânei, o bătrana nedorită de copii ei, dorita doar de strainii care vad in ea doar o buna sursa de profit ... si uitandu-ma pe fereastra mai treceau 2 camioane cu numere de Bulgaria pline cu bușteni.
     Rugati-va pentru România !

luni, 26 octombrie 2015

Când poți pleca dintr-o biserică?


      Întâlnesc accidental o mulțime de persoane care nu mai suportă propia-i biserică. Unii sunt afectați de conducere, de păstori ori preoți plictisitori, de comitete certărețe, de predici slabe, alții de enoriașii mereu șoptitori pe la colțuri. Unora nu le mai convine echipa de slujire. Toți vor evadarea. Persoanl eu am spus de multe ori că astept ca îngerul lui Michelangelo din Toscana să fiu eliberat de stânca din spate! Să zbor, că pentru asta am fost creeat.
      Am întâlnit persoane care mă întreabă: "Când ar trebui să plec din biserica asta?". Tradus înseamnă "e bine să plec?". John Bevere răspundea cu o altă întrebare la această interogație: "Cine te-a trimis în biserica aceasta?". Așa răspund șî eu...
     Dacă Dumenzeu este cel care ne-a trimis în biserica de unde facem parte, atunci numai Dumnezeu este cel care ne poate lăsa să plecăm! Nu plecăm până El nu ne dă voie! Trebuie să rezistăm! Îmi spunea Vladimir Pustan odată că "cea mai bună biserică este cea în care ești!". Și asta nu-i încredințarea sa, ci o cerință de la Domnul.
     Ar putea cineva să îmi spună: "dar dacă biserica a coborât standardele?". Dacă promovează erezii atunci fugi. Cât încă nu te-a prins caracatița... Poți pleca din biserică numai din două motive: dacă nu mai umblă după Biblie, sau dacă participi la plantarea uneia nouă. Asta dacă te trimite Dumnezeu! Nu pleca fără călăuzire!
    Și totuși, de ce pleacă cei mai mulți din biserici? Din cauza certurilor, nemulțumirilor. Dar astea nu vin dela Dumnezeu!

Nicolae.Geantă
Linz, Traun

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Profides - Dragostea (Videoclip Oficial HD)

Un playlist de exceptie.

Florin Ianovici – Discurs rostit în Parlamentul României cu prilejul ediției jubiliare a Grupului Ecumenic de Rugăciune


      Ioan 17:21     "Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.''
       Unitatea nu este doar un subiect de dezbatere, ci mai ales o rugăciune. În condițiile actuale ale societății contemporane, de continuă fărămițare și amenințări teroriste, de cruzimi și samavolnicii fără de seamăn, avem nevoie de rugăciune.
Domnul Isus Hristos mai întâi de toate s-a rugat pentru unitate. Rugăciunea duce la unitate pentru că doar Dumnezeu poate ajuta România și poporul român. Dumnezeu ne poate oferi protecție, pace și tot El poate binecuvânta țara cu belșug de păine.

Apoi, rugăciunea este o cântărire de sine, un moment al adevărului personal, al smeririi noastre, căci rugăciunea este o evaluare a greutății spirituale care ne face mai îngăduitori cu semenii noștrii. Oamenii care nu se roagă se sălbăticesc, devin mândri și intoleranți cu semenii.
Unitatea presupune înțelegerea următoarelor aspecte:
     1. Unitatea se fundamentează pe relație. Luca 10:27 "El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” "
      a. Mai întăi este vorba de relația cu Dumnezeu.
Relația cu Dumnezeu este una de cămăruță, de părtășie intimă cu Dumnezeu, nu este o paradă și o afișare ostentativă care de regulă ne îndepărtează unii de alții și face din noi demagogi.
      b. Mai apoi este vorba de relația cu semenii.
Ceea ce trebuie însă văzut este modul cum se materializează credința, modul cum se manifestă și anume în fapta de dragoste față de aproapele. Desigur că nici astăzi nu suntem departe de întrebarea: Luca 10:29 "Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” " Hristos însă prin pilda samariteanului mută accentul de la: cine e vrednic să fie aproapele meu, la cine dă dovadă că e aproapele semenului: Luca 10:36 "Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” "Luca 10:37 "„Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus. "
Iată frumusețea lui Hristos: iubește pe ceilalți la fel de îngăduitor ca pe tine! Față de noi suntem toleranți, ne îngăduim slăbiciunile, le argumentăm cu însuflețire dar pe alții îi catolgăm cu asprime și le refuzăm orice fel de circumstanțe.
Disprețul și tratarea cu superioritate a aproapelui, condiționarea care fură demnitatea sunt teme majore ale timpului nostru.
Iată o ilustrație plină de semnificație: un om sărac a bătut la ușa unui om bogat. Acesta a ieșit și l-a întrebat ce vrea. Săracul a răspuns că vrea de mâncare. Bogatul l-a măsurat din priviri și i-a spus: vino la ușa din spate.        Acolo i-a oferit o sacoșă cu măncare dar, mai întâi, i-a cerut să rostească după el următoarele cuvinte: Tatăl nostru care ești în ceruri… Săracul a răspuns: Tatăl lui care ești în ceruri… Supărat omul bogat i-a spus: nu e bine. Spune: Tatăl nostru care ești în ceruri, nu Tatăl lui care ești în ceruri… Omul sărac l-a privit în ochi și a rostit: dacă era Tatăl nostru, mă primeai la ușa din față…!
      Când disprețuiești nu poți fi în unitate pentru că tu ești mai presus de semenul tău.
Hristos a vindecat 10 leproși printre care unul era samaritean, adică un fel de paria. Între smariteni și iudeii nu era nicio legătură. Care este înțelesul acestui pasaj? Durerea ne aduce împreună și binele ne separă. Mila nu are confesiune, dar are pe Hristos în ea. Lacrimile nu au religie, dar dragostea care le șterge poartă numele de Hristos: Galateni 5:6 "Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste. "
        Femeia de origine siro feninciană care striga către Măntuitorul Isus a fost alungată de ucenici, dar insistența ei și deplina smerenie au făcut din ea o biruitoare. Credința trebuie să aibă smerenie. Fără a ne recunoaște slăbiciunile nu putem avea tăria unității.
Globalizarea a șters granițele, dar nu ne-a adus mai aproape unul de altul.
Toleranța ca un concept modern este legată de numele filosofului John Locke. Ea apare pe la sfărșitul sec al 17-lea pe fondul persecuției, al fragmentării religioase, al prigonirii. Este trist că termenul de toleranța s-a născut din pricina intoleranței religioase. Toleranța presupune acceptarea celuilalt dar în lipsa dialogului este o amputare a spiritului. Avem un consens al tăcerii, dar nu al dialogului. Lipsește dialectica: Efeseni 5:19 "Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. "
      2. Unitatea nu se face cu prețul relativizării adevărului, ci pentru înalțarea adevărului.
Hristos a spus Ioan 14:6 "Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. " Negociem sume, negociem termene, dar nu Sfintele Scripturi. Hristos S-a prezentat ca unica Cale, unicul Adevăr și unica Viață.
3. Unitatea și uniformizarea. Unitatea atât de mult clamată de unii poate ucide identitatea personală. Este ceea ce semnala și H.-R. Patapievici în cartea Politice, când se dezicea de tendințele uniformizatoare românești: „Orice om este un minoritar. Eu nu pot forma majoritate cu nimeni, pentru că sunt irepetabil, unic, de neînlocuit. Altfel spus, sunt creația unui Dumnezeu care nu face «mase», ci numai individualități.”
     De aceea eu cred că este vital să ne ferim de tăvălugul uniformizării. Ideologia comunistă a creeat blocuri cenușii, uniforme, numere matricole, tunsul zero în armată, toate în dorința unei unei uniformizări care a ucis spiritul, creativitatea, diveristatea ideiilor sau, altfel spus ceea ce este frumusețea însăși a creației.
Să ne păstrăm identitatea fără a o argumenta zgomotos și să lăsăm diversitatea să coloreze spațiul relațional.
Încheiere
Hristos a spus: Ioan 6:35 "Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. " El S-a identificat cu păinea și apa pentru că știa că fără ele viața nu e posibilă.
      Aș dori să ilustrez această idee: la sfărșitul celui de-al doilea război modial o mulțime de orfani au intrat sub îngrijirea statului. Într-unul dintre marile orfelinate au observat că deși se ofereau condiții bune copiilor aceștia erau speriați, nu comunicau și aveau coșmaruri. Au încercat să îi ajute cu un psiholog, dar fără succes. Apoi un slujitor al lui Dumnezeu le-a sugerat să așeze lângă perna fiecărui micuț, înainte de culcare, o bucată de pâine. Spre marea lor surpriză au constatat că acestor copii le era mult mai bine, dormeau și au început să vorbească unii cu alți. Care era explicația? Copiii au trăit ororile războiului și au dobândit frică cu privire la ziua de mâine. De atâtea ori s-au culcat flămânzi și speriați. Acum când se trezeau noaptea, bucățica aceea de pâine o strângeau în mâini și dobândeau curaj. Ziua de mâine era asigurată.
     În absența jertfirii viața însăși nu este posibilă. Credincioșii trebuie să fie acele bucăți de păine care hrănesc trupul și sufletul. Ceea ce ne unește este dragostea jertfitoare.
Cât privește celelalte lucruri să rostim și noi împreună cu apostolul Pavel: Filipeni 3:16 „Dar, in lucrurile in care am ajuns de aceeasi parere, sa umblam la fel.”
Așa să ne ajute Dumnezeu!Note din discursul rostit în Parlamentul României cu prilejul ediției jubiliare a Grupului Ecumenic de Rugăciune la invitația deputatului Mircea Lubanovici

Publicat de Actualitatea Creștină

Botez sala Ciresarii 18.10.2015

https://youtu.be/nY6dz6x_EdM

vineri, 23 octombrie 2015

Eroi de paie.

Nu de puține ori am întâlnit oameni " puternici" de la distanta, puternici de la balcon, sau puternici din spatele unui monitor, oameni care stau deoparte si îți explica ei cum stau lucrurile de fapt, oamenii aceștia de obicei apar din senin si dispar la fel, specialiști in conduita altora, nu degeaba avem si proverbul " câinele moare de drum lung si prostul de grijă altuia" , oameni ca aceștia probabil din lipsa sa inspirație sau din capacitate redusa încep sa scrie pe bloguri lucruri, diferite lucruri despre diferite persoane, nu ca i-ar fi pus cineva ci așa, pur si simplu, ce este mai dureros in toată maneaua asta este ca își găsesc si susținători care sa le distribuie articolele in mediul public, persoane care poate la randul lor au au extras tot ce se putea extrage din puțul gândirii ...
   Sunt momente in care regret amarnic ca am avut marele ghinion sa fiu contemporan cu astfel de " oameni".
   De fapt ma refer la cateva bloguri mediocre care din lipsa de idei, iau in tinta oameni si fapte din mediul evanghelic punandu- le in pagini electronice după cum "imaginația" le dicteaza, trecând peste orice urma de etica sau bun simt.
  Va recomand din toată inima, evitați astfel de bloguri, lasati-i singuri in lumea lor, o lume a eroilor de tufiș ...
  As putea da si câteva nume de astfel de bloguri dar spre binele celor mai multi nu am sa o fac.

joi, 22 octombrie 2015

Focul necesar - de Vladimir Pustan


       Daniel 3:24,25 „Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspâimântat şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”
Nebucadneţar, obosit de atâta muzică ascultată, a hotărât să-i bage pe cei trei evrei în cuptorul cu foc. N-o făcea pentru prima dată şi Hitler s-a inspirat de la el câteva sute de ani mai târziu. La Auschwitz, Treblinka, Majdanek şi Dachau cuptorul era sfârşit de drum şi de filosofie. Puţul gândirii clăbucea mizeria neacceptării.
I-a legat pe cei trei cu izmenele personale, să nu dea din mâini ca să stingă flacăra. I-a aruncat în foc şi-au murit ostaşii ce le-au făcut vânt. Bobârnacul iniţial, vorba lui Hegel.
      Au aşteptat o vreme bună să se mai potolească vipia să poată privi înăuntru.
Nu mai erau legaţi, erau slobozi. Umblau de colo, colo prin cuptor ca pe Lipscani. Arseseră doar izmenele.
      Când vine peste tine focul, să nu uiţi că are un scop nobil pentru care arde – să-ţi ardă izmenele legăturilor nenorocite.
      Spitalul, disperarea, lipsa, amărăciunea, trădarea, eşecul, moartea celor dragi, pierderea, neputinţa, depresia, deziluzia, sunt flăcări ce n-au ca scop arderea ta. Holocaustul nu-i pentru sfinţi.
        Dar sfinţii pot fi legaţi…
De lucruri, obiceiuri, lene, minte murdară, lăcomie, fariseism, stare căldicică, păcat, satană, neiertare, neiubire, mândrie cu aroganţă cu tot.
      Şi atunci trebuie neapărat foc…
Dumnezeu poate folosi un fochist nebun ca pe Nebucadneţar; fochiştii pot fi prietenii, familia, şefii, colegii, împrejurările.
      Sau fochist poate fi direct Dumnezeu…
Nu mai striga deznădăjduit, nu te mai lua la ceartă cu cuptorul şi cu flăcările. Plimbă-te cu mâinile la spate privind sfidător pe cei ce te compătimesc sau se bucură de cuptorul tău.
Vei avea două binecuvântări.
          În foc, El e întotdeauna cu tine. În foc, te coci bine şi vei ieşi rumenit ca după două săptămâni pe litoral. E nevoie şi de bronz spiritual.
Apoi – rămâi fără izmenele-cătuşi. Dumnezeu vrea să umbli neîmpiedicat, liber…
autor: V l a d i m i r _ P u s t a n

luni, 19 octombrie 2015

Balena de serviciu – Vladimir Pustan


       Iona 1:17–2:2 – „Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi. Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui şi a zis: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul şi m-a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat şi mi-ai auzit glasul.”
      Când a auzit Iona unde trebuia să meargă în misiune, s-a cutremurat. A crezut că n-a auzit bine. Ca şef de promoţie în şcoala proorocilor, avea reducere pe mijloacele de transport în comun. A cerut un bilet spre Tars, unde auzise că sunt nişte băi bune pentru reumatism. Să moară ninivenii! Soldaţii lor aveau încălţămintea din piele de evreu, iar oameni fără mâini şi ochi erau destui în Israel, semn că se întâlniseră cu canibalii din cetatea cea mare.
     Barca l-a scuturat niţel, apoi somnul i-a fost tulburat definitiv. Prins cu mâţa în sac, foloseşte doar jumătate de bilet plătit şi sare în mare.
    Ajunge în fundul mării până la temeliile munţilor şi de-acolo e pescuit de balenă. În burta balenei încropeşte un altar şi se roagă ars de sucul gastric al caşalotului. După ce termină rugăciunea, e scuipat pe mal, duhnind şi cu pielea în carouri.
    Întrebat de împărat cu ce-a ajuns în Ninive, îi răspunde liniştit: „Cu balena de 11 şi un sfert”.
Povestea e simplă, decentă şi plină de învăţăminte, ca balena de suc gastric.
Oamenii trebuie iubiţi chiar dacă nu ne cad bine la stomac. Nici Iona n-a fost o încântare pentru stomacul obosit al chitului.
    Păcatul din om trebuie urât, dar păcătosul trebuie iubit şi trebuie luptat pentru mântuirea lui.
De Dumnezeu trebuie să asculţi chiar şi atunci când ordinile Lui parcă nu prind sens. E prea deştept Dumnezeu ca să facă greşeli şi prea bun să îngăduie răul fără motiv.
Când te hotărăşti să-ţi iei bilet spre Tars, trebuie să iei în calcul şi balena cu suc cu tot. Dar mai înainte, trebuie să faci pe scafandrul în propriul gunoi. Dumnezeu a intenţionat să umbli pe mare ca Petru, nu să înoţi zglobiu pe fundul Gropii Marianelor.
     Rugăciunea în odăiţă e mai confortabilă decât cea în burtă de peşte. Roagă-te când n-ai nevoie de atâtea oftaturi şi vai-uri. Pocăinţa e de preţ în barca liniştită, nu-n batiscaful zoologic. Când te duci în spital, mai repede pui Biblia în pungă decât vopselele de ochi, deşi până atunci mai mult ai folosit deruginolul cosmetic decât Scriptura.
    N-am văzut pe nimeni, îndopat cu citostatice, să se mai frământe de oja de unghii.
Nu există loc prea departe de faţa lui Dumnezeu. Există paradise fiscale, există paradise juridice (pentru Grig Bivolaru a fost Suedia, pentru Mengele a fost America de Sud, loc de scăpare de furia evreiască), dar nu există loc pe planetă în care Dumnezeu să nu rupă uşa din ţâţâni şi să-ţi zică: „Apropo, ce zici că făceai aici?”
    Să nu fii supărat pe balenă. Ea îşi face datoria şi la timp, şi bine. Poate purta numele unui spital, a unui şef ce te lasă fără serviciu, a unui vis destrămat, a unei iubiri neîmpărtăşite. Scopul nu-i să te distrugă, ci să te culeagă dintre papură şi să te trezească.
    Nu vei sta nici o clipă peste termen în pântecele monstrului şi nici peste puterile tale nu va fi suferinţa. Recunoaşte de ce eşti acolo, laudă-L pe Dumnezeu pentru că-I mai pasă de tine, pune creaţia în mişcare şi încalcă legi pentru ca tu să te duci unde vrea El.
    După o asemenea încercare, nu există garanţia că nu vei înnebuni iarăşi uitând experienţele trecute. Te va vrăji un vrej de curcubete şi atunci vei face cunoştinţă cu viermele de serviciu pentru că balena are tură liberă.

Învaţă deci, din greşelile lui Iona pentru că viaţa e prea scurtă ca să le faci tu pe toate.

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Zeii vechi şi noi.



        Efes, al patrulea oraş ca mărime din Imperiul Roman, era cunoscut drept oraşul-gazdă al zeiţei Artemis, pentru greci şi Diana, pentru romani. Templul închinat zeiţei-mamă, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, era loc de pelerinaj , dar şi cea mai importantă sursă de venit a oraşului. Vistieria acestuia era atât de plină, încât servea drept bancă comercială, de aici împrumutându-se chiar şi împăraţii. Totul era de vânzare. Pe plan spiritual, mântuirea era relativ ieftină, dar totuşi aducătoare de venit: argintarii ofereau statuete cu Artemis sau cu templul Dianei, proprietarii de taverne şi hanuri ofereau confort, prostituatele îşi vindeau trupul, sexul fiind considerat drept act de închinare.
Într-o astfel de atmosferă, nu e de mirare că apariţia lui Pavel, cu al său mesaj despre un zeu nou, Hristos – fără cont în bancă şi imposibil de înduplecat cu arginţi – a scandalizat întreg oraşul. Pavel predica falimentul: exorcişti şi vrăjitori, argintari, prostituate şi bancheri, toţi ar fi ajuns în şomaj tehnic dacă urmau învăţătura sa. Din fericire pentru noi şi din păcate pentru ei, viaţa bate filmul şi Hristos idolii păgâni. Mulţi şi-au ars idolii înaintea tuturor şi au realizat că “zeii făcuţi de mâini omeneşti nu sunt dumnezei”.
     Dar ce sunt atunci? Sunt micii demoni care ne “ajută” să-L ignorăm/uităm pe adevăratul Dumnezeu; au supravieţuit timpului, au însoţit creştinismul de-a lungul istoriei şi s-au întrupat în idolii moderni. Artemisul lor s-a fărâmiţat în mii de zei, coloraţi şi frumos împachetaţi, pe care îi purtăm în inimă şi-n minte, zilnic. Mai puţin vizibili, dar la fel de dăunători.
    Într-o zi banală, acum aproape două mii de ani, Isus te avea pe tine în gând. Ochii săi sfâşiaţi de durere erau aţintiţi spre cer, picioarele şi mâinile ţintuite pe o cruce, iar ultimele sale cuvinte au adus mântuirea unui tâlhar şi iertarea călăilor Săi. Şi tu, într-o zi obişnuită, vrei nu vrei, ai sute de gânduri ce-ţi ocupă mintea, ochii tăi privesc în mii de părţi, picioarele-ţi trec prin zeci de locuri, mâinile tale alină pe cineva sau te duc în păcat, vorbele tale încântă sau dezamăgesc. Tot ce faci este inchinat pe altarul cuiva, altarul tău, altarul altui om, zeu, Dumnezeu. În lumea noastră, cea în care “Hristos e totul”, uneori nimic nu pare a fi al Său, pentru că orice lucru devine idol, când ține loc de Dumnezeu: familie, casă, masă, jocuri video, muzică, pornografie, internet, filme, prieteni, cărţi, baruri, cumpărături, iubit(ă), somn, maşină, cruciuliţa, Kenvelo, fitness, biserica, arta, cariera, avere, televizor, cafea, zâmbete şi lacrimi, o viata căldicică şi o mântuire ieftină. Pe ce altar arde jertfa ta de zi cu zi?
Marius Bădescu – Timisoara
Articol publicat de 

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Zeii vechi şi noi 

Nickbags: Mulțumirea nu-i o zi ci un mod de viață - Vladimir...

Nickbags: Mulțumirea nu-i o zi ci un mod de viață - Vladimir...: Dumnezeu a lăsat pentru Izrael o sărbătoare la sfârșit  de seceriș. Chiar dacă nu fusese mare lucru de secerat anul ăla. Erau prin deșert i...

vineri, 16 octombrie 2015

Este o mare diferență între a face copii și a fi părinte…


10154258_484287078360146_884252354_n
foto: facebook.com


Astăzi am fost la pescuit pe ”feisbuc”, prin acele zone prin care omul sănătos la cap nu se duce prea des. Rezultatul s-a materializat în câteva imagini care mă dor, atât în calitatea mea de om cât și în cea de creștin. M-am oprit la una singură, deși puteam lesne face un album din ele.

Cu toții suntem martori de ocazie la eșecul unora de a fi părinți, adesea jenant de public. Atunci ne reamintim că este o mare diferență între a face copii și a fi părinte. Dacă unii dintre noi se întreabă prea mult și prea adesea, făcându-și adevărate procese de conștiință cu privire la modul în care se achită de această datorie, alții sunt dovada vie că locul unui copil nu este (sau nu ar trebui s fie) întotdeauna alături de cei care l-au făcut și care… nu îl merită!

Din păcate, reacția autorităților, ca și a societății, față de astfel de atitudini mânjite de ignoranță, inconștiență și abuz nu este pe măsura gravității lor. Râdem ca proștii și rezultatele sunt plătite de către cei care nu se pot apăra, transformându-ne din martori în complici, tot de ocazie!

Nu am ce comenta pe marginea fotografiei de mai sus: vorbește de la sine…

sursa : https://babacii.wordpress.com
autor: ... Babacii.

Senzualitatea, puterea de a te distruge pe tine și pe cei din jur.


senz      Una din ispitele majore din ziua de azi este sensualitatea și cred că fiecare om se confruntă cu aceasta. Prima din capcanele senzualităţii este să-ţi distrugă integritatea, să te facă să îţi compromiţi gândirea și apoi comportamentul într-un mod josnic pentru statutul de fiu de Dumnezeu. Din păcate ispitele sexuale nu numai că nu mai sunt o rușine pentru societate, dar sunt și promovate de radio, televiziune și multe alte mijloace, astfel, pofta crește din ce în ce mai mare și aceste dorinţe nu încetează să îţi ceară tot mai mult în timp ce te golesc de Dumnezeu. De aceea te simţi mereu mai gol și mai nefericit.
A doua capcană este să fii tu cel “atractiv”. Dar acesta capcană nu poate fi lansată dacă nu ai căzut în prima. După ce începi să gândești și să privești greșit din punct de vedere sexual, acum ești pregătit pentru a doua capcană: să fii tu cel care ispitește pe ceilalţi. Dorinţa de a fi apreciat îi conduce pe mulţi tineri, crescuţi în biserică, să devină tot mai atrăgători din punct de vedere fizic CU SCOPUL de-a momi sau corupe alţi tineri sexual.
    Un prim sfat este să îţi umpli mintea cu gândirea lui Dumnezeu, să vezi cât de periculos este păcatul sexual pentru sufletul tău, ce capcană teribilă este și ce consecinţe groaznice aduce asupra sufletului și trupului tău. Senzualitatea este mai rea ca joaca cu focul; te poţi juca chiar cu mântuirea sufletului tău. Senzualitatea te desparte de Dumnezeu, pentru că asta face fiecare păcat. E ca și cum i-ai da unui om nechibzuit un obiect de mare valoare, el l-ar sparge și ar face să nu mai valoreze nimic. Așa este atunci când dai mintea și trupul tău păcatelor sexuale. Păcatul își bate joc de tine și îţi fură valoarea. Deci nu e o alegere prea bună, nu?
    Al doilea sfat este legat de stima de sine. Tu ești cineva și ai valoare deoarece așa te-a făcut Dumnezeu. Lumea nu știe să preţuiască lucrurile cu adevărat importante, așa că nu căuta aprecierea și atenţia ei. Este mult mai de preţ să fii apreciat de Dumnezeu și de tot cerul pentru că biruiești aceste ispite, decât să fii “apreciat” (batjocorit) de lumea asta murdară. Tu nu ai nevoie de o plăcere trecătoare care să te satisfacă, ci de o gândire și o inimă curată. Tu nu trăieșţi pentru tine, ci pentru a face pe plac lui Dumnezeu. Tu ai nevoie de Dumnezeu în fiecare secundă mai mult decât ai avea vreodată nevoie de toate plăcerile lumii la un loc. Nu lăsa conștiinţa ta să se murdărească, ci păstrez-o curată pentru Iubitul inimii tale.
     Mereu e vorba de scopul tău, de comora ta… căci inima ta (gândirea și faptele tale), vor urmări ceea ce iubești tu cu adevărat. Dacă ești cu adevărat copil al lui Dumnezeu, te vei întoarce…


miercuri, 14 octombrie 2015

Pocaitii feat Crista - Primavara mea





O altfel de muzica pentru altfel de oameni ... pentru altfel de vremuri.

BOLNAVI PSIHIC TORTURAȚI LA MOAȘTE. PARACHEVA LOVEȘTE DIN NOU.


    Din nou de la Iași. Sau despre Iași. De data asta pe un ton mult mai serios. Pentru că ceea ce vă voi arăta nu poate fi tratat în glumă. Pe unul din profilele care îmi mai apar în news-feed-ul de Facebook am văzut ceva ce nu credeam că voi mai vedea după cazul Tanacu, din 2005, când monahia Irina Cornici murea legată de o cruce, în subsolul mănăstirii de la Tanacu.
     Zilele trecute am avut mai mult sau mai puțin fericita ocazie de a fi la fața locului, de a auzi vocile iadului răcnind răpuse în fața sfințeniei. Poate unii consideră întâmplare demnă de alte vremuri mai întunecate sau poate a fi un caz clinic, însă fiind la fața locului am simțit inima înfiorată și în același timp pulsând de bucurie fiind martorul minunii lui Dumnezeu, minunii Mântuitorului ce răpune diavolul și-l trimite unde îi e locul în iad. Cei ce au fost acolo pot mărturisi sfințenia și dumnezeirea coborâtă între ei. Cu credință întotdeauna răul va fi învins! Să nu disperăm niciodată iubiți credincioși! Bunul Dumnezeu să ne aibă în pază și Sf. Cuv. Parascheva să se roage pentru noi păcătoșii! Preot Vlad Andrei Cruciatu
    Dar m-am înșelat. Crunt. La Iași, la racla cu oasele Paraschivei, a fost târâtă, efectiv, o femeie cu evidente probleme psihice, femeie a cărei loc nu era sub nici o formă la un pelerinaj la moaștele mitropoliei, ci în salonul capitonat al unui spital de specialitate.
     În faţa mai multor jandarmi, în faţa unor subofiţeri ai armatei care alcătuiau o „gardă de onoare” (!) pentru… moaşte; o femeie care, în mod evident ar fi necesitat o intervenţie medicală, este forţată să participe la un ritual religios, este agresată, tîrîtă şi trîntită la pămînt. Au intervenit? Au chemat o ambulanţă, au anunţat serviciile sociale? Nu! Au privit netulburaţi cum „posedata de diavol” era „tămăduită”! Aşa îşi protejează Statul cetăţenii? Promovând vrăjile şi „exorcizările” în detrimentul serviciilor medicale şi de asistenţă socială? Toma Pătrașcu 
     Și atunci stăm și ne întrebăm, și pe bună dreptate, cum va evolua România dacă oamenii asistă impasibili la tortura unei femei în public, fără a avea nici măcar intenția de a suna un cadru medical specializat, care să îi ofere acelei femei măcar un minim de îngrijire medicală, pe moment, și care să o ducă acolo unde alte cadre, specializate în boli psihice, îi pot oferi tratamentul adecvat.
    BOR, în mare și nețărmuita ei înțelepciune, nu a scos un cuvânt despre cazul de la Iași. Normal. Pentru că mafioților în rochii negre le pică al naibii de bine momentul în care, în public este popularizată ignoranța și frica de Doamne-Doamne și de Dracu. Pentru că ei știu că orice populație, cu cât e mai debilă și mai ignorantă, cu atât e mai ușor de manipulat. Ori a chema o ambulanță la locul respectiv înseamnă o recunoaștere oficială a faptului că femeia respectivă nu avea nimic de domeniul paranormalului.
Iasi    Oameni ca cei care au asistat impasibili la tortura acelei persoane și-au pierdut dreptul de a mai fi numiți, cu demnitate, oameni. Sunt doar niște cioburi sparte a ceea ce altădată constituia vasul omeniei. Și singurul loc în care cioburile sunt bine-venite este coșul de gunoi. Acolo merită aruncați, în frunte cu Dănilă PreaTrafalet, cel care a încurajat asemenea comportamente.


Foto BunăZiuaIași
Femeie bolnavă psihic silită să se închine oaselor Paraschivei
        Sper ca imaginile video să nu vă lase cu sechele. Sper, Pentru că pe mine m-au umplut de o scârbă supremă, acea scârbă care te face să îți dorești să fii acolo cu un flagrum și să îi croiești pe toți, la rând, pe cei care asistă fără să facă nimic.

Sursa:  https://draculgol.wordpress.com
Autor:  Ciubotariu Iulian Alin

marți, 13 octombrie 2015

Vladimir Pustan - Suntem chemati in unitate (Alfa & Omega Luton 09 Octom...





sursa: https://www.youtube.com/watch?v=DpotOnb-i-k

" Ce vrei sa-ti fac?"

  • Luca 18:35-43.
  • Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.
  • Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
  • I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
  • Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
  • Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
  • Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
  • „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea”.
  • Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa* ta te-a mântuit.”
  • Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers* după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

    Era raspunsul Domnului Isus la cererea unui orb, dar in acelasi timp era si oferta Domnului Isus pentru acel nenorocit al sortii.
    Avea ocazia vietii lui, avea oaczia sa ceara ceva nemaipomenit in fata Lui Isus. Putea cere banii multi, fara numar vorba "artistului", putea cere urgie peste  cei carora le-a cerut de mila in fiecare zi in acelasi loc si din mana carora nu primea nimic niciodata, putea cere si asta ca doar si ucenici au cerut ceva asemanator, dar cersetorul orb nu dorea numic din toate acestea, el isi dorea vedere... si a primit-o.
   De fiecare data cand cerem ceva Domnului trebuie sa stim foarte bine ce vrem, deoarece Domnul ne-ar putea da ceea ce Ii cerem doar ca daca nu suntem pregatiti pentru ceea ce am cerut, ne putem face de rusine, si Petru cerea sa umble pe ape, dorinta care i sa implinit numaidecat, dar dezlipindu-si ochii de la Fiul Cerului si privind la furia marii ce-l inconjura, avea sa se cufunde in valurile indoielii si a necredintei.
   Pentru lucrurile pe care le cerem s-ar putea sa fim nevoiti sa coboram din barca confortului, din barca sigurantei financiare si poate chiar din barce vietii.

     "... cereti orice si vi se va da."



luni, 12 octombrie 2015

Dumnezeu nu te va lasa !

ISAIA 49 : 15,16.
     Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.
     Iată că te-am săpat pe mâinile Mele şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!


    Dumnezeu ne-a facut si ne-a lasat multe promisiuni, unele conditionate altele nu, dar toate sunt pentru noi.
 ... ce-i drept ca si nebunia omului la fel ca bunatatea Donmului, este mare, neluand in seama cuvintele Lui Dumnezeu, cuvintele Unui Dumnezeu care a vaduvit cerul de slava, trimitand pe Unicul Sfant din ceruri, Isus Hristos, nu pe Acela atarnat la gatul multor oameni care nu au nimic in comun cu cerul, nu pe Acela, ci pe Cel ce era atarnat intre cer si pamant ... pentru noi si pentru mantuirea noastra.