Alfa&Omega Tv.

marți, 29 decembrie 2015

Nickbags: Vladimir Pustan la Harvest Metanoia Arad - Unde să...

Nickbags: Vladimir Pustan la Harvest Metanoia Arad - Unde să...: faceţi click pe foto sursa:  http://harvestmetanoia.ro/?p=3588

Privind spre ce a fost.

     De obicei, la sfârșit de an, firmele, magazinele, farmaciile, etc, fac inventar.
     Oamenii trag linii si își fac si ei socoteli, care uneori dau bine alteori dau rău, dar ce este important, este sa fi învățat ceva chiar si din greșeli cate ceva.
   Am fi putut învăța de la vechiul an ca nimic nu trece mai repede decât timpul, zilele, lunile, anii. Anii si viață omului. In Sfântă Scriptură anii omului, viață omului, sunt asemănate cu un abur care se arata puțin si apoi piere.
    Am fi putut învăța de la bătrânul 2015 ca fericirea oferita de placerile zilnice, de lume, este scurta si falsa, otrăvind mintea si inima omului.
    Am fi putut învăța ca fiecare lucru își are vremea lui, pentru ca unii au hotărât personal vremea pentru lucruri, cum ar fi începutul unei afaceri, o căsătorie rapida, achiziția un unui anumit lucru, etc, toate divedindu-se făcute in momentul nepotrivit si poate si la locul nepotrivit.
     Am fi putut învăța ca fiecare zi lăsată de la Dumnezeu este însoțită de o binecuvântare, dar din lipsa de interes sau din prea multa activitate, din ingrijorarile cotidiene am lăsat multe zile sa treacă luând cu ele si darul din partea Lui Dumnezeu.
   Lăsam in urma un an in care am promis multe si am făcut puține, am început multe si am terminat puține, am înghesuit amvoanele si am neglijat străzile, oamenii.
Am jicnit, am mințit, am furat, ma ascuns, am ignorat, am privit, am alergat după lucruri de 2 bani.
 
   Te salutam 2015, si ne bucuram ca te-am cunoscut, sperând ca fratele tau mai mare va fi mai prietenos cu noi. ( dorință de roman).

vineri, 18 decembrie 2015

Prietenul adevarat.


Pentru ce alergi?

finish-line1 Corinteni 9:24-27
Pentru ce premiu alergi?
Totii oamenii alearga spre un tel, un ideal, cu totii avem vise si dorinte, impliniri ce vrem a fi indeplinite, dar care nu aduc bucurie, sau aduc o bucurie false pentru lucrurile muritoare si materiale ale lumii. Pavel avertizeaza atat pe corinteni cat si pe noi, puneti-va intrebarea aceasta, pentru ce alerg eu in prezent? Ce doreste inima mea? Doresc eu precum David spune in Psalmul 27:4 “Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui.” , este inima mea o inima care doreste voia Lui Dumnezeu?
Pavel da aceasta explicatie corintenilor datorita faptului ca jocurile olimpice si jocurile istmice erau foarte indragite de catre greci, iar pentru a putea intelege cel mai bine si a da o comparatie pe masura, Pavel se foloseste de aceasta dragoste a grecilor pentru a le arata ca trebuie sa alerge astfel incat sa castige premiul.
Iata cateva intrebari care am putea sa le punem:
-Cum alergam noi?
-Avem credinta ca v-om castiga premiul?
-La ce premiu ne asteptam?
Dumnezeu poate sa ne transmita si prin mesajul acesta, faptul ca este nevoie mare de JERTFIRE! Trebuie sa ne purtam crucea, trebuie sa-l urmam pe El in tot si toate. Fara de acest “antrenament” cum putem inainte? Cum putem merge inainte in aceasta alergare daca nu ne jertfim?
Pentru o idee, haideti sa ne imaginam cum ar fi programul unui atlet, unul care alearga pe distanta scurta la jocurile olimpice, de mic este pus zilnic in antrenament, nu poate manca tot ce vrea, si se poarta aspru cu corpul sau. Acesta este un antrenament pentru a putea alerga astfel incat sa primeasca premiul. Si ce castiga acest atlet? O medalie de aur care defapt nu este de aur, ce castigam noi? O dulce si minunata viata in prezenta Creatorului si Regelui.
Un lucru este limpede, atata timp cat alergam cu ochii atintiti la premiu si nu dam atentie lucrurilor de jos, nu dam atentie problemelor, incercarilor, alergarea noastra va fi una autentica si placuta inaintea lui Dumnezeu. Si in final aceasta ar trebuii sa ne dorim, sa fim placuti Lui si nu oamenilor. Alearga astfel incat sa primesti premiul! Alearga cu ochii atintiti la cruce! Alearga, alearga, alearga! Alearga spre biruinta! Alearga astfel incat sa primesti cununa! Haideti sa fim “credinciosi pana la moarta, si vom primi cununa vietii.”
Tinand sus Cuvantul vietii,
In luminile tariei,
Vor primi toti concurentii
O cununa a bucuriei.
Sursa : http://www.totalschimbat.ro/
autor : 

miercuri, 16 decembrie 2015

Samy Tuțac: „Tăcerea ne va costa mai mult decât protestul” Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Stiri Crestine.ro – Samy Tuțac: „Tăcerea ne va costa mai mult decât protestul”

Plecarea fulgerătoare în veșnicie a „dragului” Cristi Țepeș a pus capăt, de câteva zile, unor polemici nesănătoase între unii lideri creștini cu privire la cât de oportune sau nu sunt protestele publice în favoarea familiei Bodnariu. A fost nevoie să plece dintre noi unul dintre cei mai vajnici luptători ai Domnului ca să ne readucem aminte că „uniți câștigăm, dezbinați falimentăm.”
Nu doresc să scriu în sprijinul nici unei opinii, dar vreau să reamintesc că protestul pașnic, al creștinului, la adresa autorităților are suport biblic solid. Un creștin este cetățean a două împărății, una temporară și una eternă. Când s-a confruntat cu abuzuri din partea autorităților, Apostolul Pavel a spus: ,,Vă este îngăduit să bateți un cetățean roman?“ și ,,Cer să fiu judecat de Cezar!“. Creștinii sunt sarea pământului și lumina lumii, iar sarea pământului nu trebuie să rămână în solniță și nici lumina nu trebuie pusă sub oboroc.
Cei care nu agreează cu formele de protest pașnic, ar avea alte opinii dacă ar fi vorba de ei și familiile lor, sunt sigur de asta. Întotdeauna, este mai ușor să-ți exprimi părerea despre ceva, când nu ești tu cel implicat direct în problemă. Acum câțiva ani am predicat la înmormântarea unui copilaș de 6 ani. Durerea era mare, și m-am străduit să vorbesc cât am putut eu de biblic și empatic, dar când după mine a venit un alt pastor și a spus:”înțeleg prin ce treceți, acum doi ani mi-am înmormântat copilașul”, credeți-mă, a fost altceva.
Fără îndoială, cei mai mulți dintre creștini protestează când sunt călcați de cineva pe picior în tramvai sau în autobus. Sunt prea puțini cei care se mulțumesc doar să se roage pentru cei care le-au produs neplăceri. Daniel Brânzei afirma pe bună dreptate că:”Un creștin poate protesta când i se ia o chirie prea mare, când i se cere un preț prea mare la piață, când nu i se dă restul la magazin, etc. El este un cetățean ca oricare altul, nu un îngeraș cu aripioare diafane.”
De asemenea avem în Sfânta Scriptură situații concrete, când copiii lui Dumnezeu au protestat public împotriva nedreptății. Sugerez doar două exemple biblice de protest public la adresa autorităților. Primul este din Vechiul Testament și se găsește în Estera capitolul 4. Mardoheu, aflând despre planul de exterminare al evreilor, cheamă poporul la post și rugăciune, dar se îmbracă în sac (o formă de durere și protest) și se duce la poarta împăratului și țipă cât îl ține gura, deși era interzis. Și peste tot evreii i-au urmat exemplul.
Al doilea caz este din Noul Testament, iar protagonistul este Ioan Botezătorul. Crede cineva că atunci când Ioan l-a blamat pe Irod, i-a spus la ureche sau în șoaptă „Nu îți este ingăduit…”??? Cu siguranță i-a spus-o public, altfel doamna Irodiada nu ar fi fost atât de tare deranjata. Și parcă, Domnul Isus însuși zicea odată despre Irod „spuneți vulpii aceleia”.
Istoria ultimilor 2000 de ani prezintă multe exemple în care copiii lui Dumnezeu s-au ridicat, pașnic, împotriva nedreptatii și au luptat plătind cu viața, ca noi astăzi să avem libertatea să spunem ce vrem, inclusiv aberații. Îmi vin în minte doar trei nume, a unor lideri creștini care s-au împotrivit pe față abuzurilor autorităților și care au luptat prin mijloace pașnice, dar publice, pentru corectarea acestora: Roger Williams, William Wilberforce, Martin Luther King jr.
Cred că cel mai bine ar fi să ne folosim de toate mijloacele, ce le avem la dispoziție, pentru a pune presiune pe autoritățile norvegiene pentru a reda copiii familiei Bodnariu. E bine să ne rugăm, să scriem scrisori, să vorbim cu oameni aflați în poziții de autoritate, să apelăm la mass media și să protestăm public în mod pașnic. Greșit ar fi doar să ne luptăm între noi sau să tăcem. Dacă tăcem acum, nu am nici o îndoilă că tăcerea noastră ne va costa mai mult decât protestul.
Pastor Samy Tuțac


Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Stiri Crestine.ro – Samy Tuțac: „Tăcerea ne va costa mai mult decât protestul” 

VEȘTI DESPRE CAZUL BODNARIU – O ÎNTORSĂTURĂ NEDORITĂ.

 
Lui Marius și Ruth Bodnariu li s-a comunicat că… prin luna Februarie, Barnevernet va încerca să îi cunoască mai bine – ce fel de părinți sunt (???) – dar, între timp, cei cinci copii vor fi înaintați pentru… adopție.
Acest lucru trebuie să provoace o nouă determinare din partea noastră să ne opunem acestui sistem opresiv, să folosim toate mijloacele (spiritual prin post și rugăciune, legal, diplomatic, mediatic, protest public) și să credem în intervenția miraculoasă a Domnului!
Marius și Ruth au fost mângâiați când, astăzi, umblând prin camerele copilașilor, au dat peste această bucată de hârtie, scrisă de una din fetițe (poza de mai sus)! Iată ce scrie într-o scrisoare în joacă, cum obișnuiesc uneori copiii să își exprime iubirea și atașamentul față de părinți:
Traducere din limba norvegiană: „Pentru mami si tati. Vă iubesc și îmi place de voi amândoi. Cred că voi sunteți cei mai buni părinți. Vă iubesc mult. Salutări, Juditte.”
Barnevernet, așa scrie un copil „abuzat”, în pericol, într-o familie din care trebuie rupt și separat? Barnevernet!
Sursa : https://popaspentrusuflet.wordpress.com
autor : CRISTIANIONESCU 

marți, 15 decembrie 2015

A te baza pe cine nu trebuie…

indexAsta înseamnă să îţi pui încrederea, nădeajdea, speranţele și visele în ceva care se poate împlini; care e real, dar care te poate dezamăgi extrem de profund. De ce? Pentru că dorinţele sau visele pe care le ai nu sunt acelea pe care îţi poţi baza viaţa și existenţa. Acestea nu se împlinesc ușor, și trebuie să te lupţi și să aspiri uneori prea mult, dar fără sa ai o sursă permanentă de putere și putând fi dărâmat și dezamăgit la orice mică ‘ploaie a încercărilor’.
Unii dintre voi deja știţi bine la ce mă refer.. e vorba de relaţiile de cuplu care nu pun prioritar pe Dumnezeu în toate deciziile lor. Oameni care se plac mult, si aspiră să fie împreună nebazându-se pe puterea lui Dumnezeu, ci luptându-se mereu cu propriile gânduri, propriile sentimente rănite sau exaltate. Nu vei reuși niciodată să-ţi împlinești complet visul dacă nu te bazezi pe o Stâncă, dacă nu ai o propta care nu se schimbe niciodata, care mereu a fost lângă tine și te-a vegheat de aproape când tu nici măcar nu-L observai..
Poate încerci să te ascunzi și să te scuzi spunând că ceea ce simţi pentru celălalt e ceea ce te ţine în viaţă: nimic mai fals! Dacă nu dorea Dumnezeu, nici măcar nu va știaţi. Dacă nu îngăduia El să aveţi sentimentele actuale, pe ce te bazai acum? Pe nimic? Unde îţi era pasiunea și dorinţa ta? Puteai fi fericit și fără această persoană la fel de mult sau chiar chiar mai mult decât esti acum. Simţi dezamăgire și frustare pentru nu știi ce se poate întâmpla în viitor cu niciunul din voi. Tot ce simţiţi e că vreţi să fiţi împreună și parcă nimic mai mult!
Crezi că fără Dumnezeu prioritar în relaţia voastră veţi putea fi cu adevărat fericiţi? Crezi că după ce va veţi putea fi mai aproape toate frustarile se vor opri și veţi putea fi “fericiţi până la adânci bătrâneţi”? Încercări mereu vor mai veni, și poate mult mai mari decât aveţi acum. Fiecare dintre voi trebuie să fie ancorat tare în Scripură, să aveţi o credinţă puternică, știind că prin tot ceea ce Dumnezeu îngăduie să treceţi vrea să vă facă mai puternici, vrea să vă crească și vrea să vă puneţi ÎN PRIMUL RÂND credinţa în El și să vă hraniti ÎN PRIMUL RÂND cu Dragostea Lui fără margini.
Acum intelegi suflete, de ce te zbati atat de tare? Singura ta implinire este Dumnezeu, si nu un alt om. Doar Dumnezeu iti poate da cu adevarat TOT ce iti doreste inima, absolut TOT ce ISI DORESTE, ASIPRA ea. Dar nu uita: „Domnul sa-ti fie desfatarea”!! El este Cel la care trebuie sa speri, El este Cel care te poate linisti si iti poate umple sufletul care se zbate acum, cu pace!
„Dumnezeu sa-ti fie desfatarea si El iti va da tot ce iti doreste inima!”(PS 37:4)
autor :   
Sursa :  http://www.totalschimbat.ro/.

luni, 14 decembrie 2015

Priveghi și Înmormântare – Cristi Țepeș.

Cristi Tepes Photo Alexandra Avram
Cristi Tepes Photo Alexandra Avram
DESPRE SLUJBELE DE PRIVEGHI ȘI ÎNMORMÂNTARE:
Trupul neînsuflețit al lui Cristi a fost depus în sala de cult a Bisericii Baptiste “Bunavestire” din Iași din strada Sărăriei nr.32. Luni 14 decembrie 2015 și marți 15 decembrie 2015 va fi priveghi la aceeași Biserică, la ora 18.
Slujba de înmormântare va începe la aceeași adresă, miercuri 16 decembrie 2015, la ora 12, continuând apoi la cimitir.

Mostenirea.



    Un adolescent spunea unui bătrân de ce generația celui din urmă nu înțelege generația cu blugi. Din cauza tehnologiei ”Noi avem călătorii în spațiu, energie nucleară, calculatoare și telefoane sofisticate”. Zâmbind, bătrânul îi răspunse: ”Ai dreptate, noi n-am avut toate acestea, de aceea le-am inventat”.
    Dar aici e vorba numai de tehnologie… Generația de azi are o problemă majoră. Nu mai are vise… Și dacă le are, le are mărunte…
    Va trebui să inventăm iarăși arta de a visa. Un ideal pentru care să lupte o națiune asanată moral, o trezire spirituală ce să spună că moralitatea fără Dumnezeu nu ține.
    A le lăsa doar case și mașini, telefoane și haine de firmă dovedește o sărăcie a sufletului, un fel de cancer al minții, pentru că ultimul lucru de care are nevoie este un selfie în care să-și arate tricoul de firmă cumpărat de tine.
    Eșecul total va fi în ziua în care nu le mai lăsăm nimic de luptat, nimic de iubit, nimic de plâns, nimic de făcut.
    Alaltăieri m-am întâlnit cu o fostă colegă de școală generală. Nu ne-am văzut de 35 ani. Cu haine sărăcuțe pe ea, cu un soț plecat în lumea largă de 12 ani, cu 8 copii de crescut din care cel mai mare era în spital operat la inimă.
    Pleca la spital să-i ducă o adeverință. Privită dintr-un unghi nefavorabil părea săracă, bătută de soartă sau de Dumnezeu, demnă de mila tuturor.
    Dar ochii înșală… În plasa aproape goală pe care o ținea în mâini, ducea toată zestrea universului.

Credința…

Vladimir Pustan
http://radiociresarii.ro/

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Scoala suferintei – Nimeni nu s-a înscris dar suntem toți în ea


     Citeam cartea lui C.S.Lewis “Anatomia unei dureri”, pe care a scris-o dupa ce a pierdut-o pe cea mai buna prietena cu care se casatorise nu de foarte mult timp. La un moment dat autorul spune: ”Fac plimbari cat de lungi pot, pentru că aș fi un prost să mă duc la culcare fără să fiu obosit.” Realizez că unii au trecut prin dureri atât de mari încât era un mare risc să se ducă la culcare fără să fii fost frânți de oboseală, pentru că o minte neobosită te poate duce înapoi în locul în care ai suferit chiar dacă ești în pat departe de acel loc.
     Și Wurmbrand povestea în una din cărțile sale că trupul și sufletul pot fi despărțite. Trupul poate fi în pat la căldurică timp în care sufletul este acolo în locul în care a fost sfâșiat. Mintea poate rămâne în locul și printre oamneii care te-au torturat.
    Nicolae Steinhardt spune următoarele: ”Toate le putem afla, toate le putem cunoaște, toate le putem învăța. Numai suferința nu. Credem că știm ce e suferința, că nu mai putem avea surprize, că am mers până la capăt. Da de unde! Suferința e veșnic nouă, proteică la infinit, orișicând proaspătă. ”     Tot Steinhardt spunea că într-o situație critică pe care a întâlnit-o în libertate, imediat după anii de detenție, că a rămas complet calm și rece în fața problemei pentru că tocmai ieșise din școala suferinței, din închisoare și era antrenat. Iată că suferința ne antrenează pentru orice și ne apropie de Cer – locul fără lacrimi.
      Nici Cristos nu a venit din Cer pregătit pentru a întâlni durerea. Și pe El l-a surprins de multe ori suferința, a și plâns în fața ei. Prima care l-a surprins a fost suferința cauzată de boală de aceea întâlnirile lui cu mulțimile arătau ca niște spitale în aer liber. Mii de bolnavi care căutau să-L atingă, iar El se plimba printre ei cu dragoste ca să fie atins și ca să-i atingă. Foamea Lui de ”a repara”, de a face bine, era atât de mare încât i-a delegat pe ucenicii Săi să facă același lucru, să se ducă prin cetăți și să vindece și să elibereze lăsând în urmă Vestea Bună despre salvarea în El.
     Apoi L-a surprins și suferința pe care o poți îndura fizic și sufletește din partea răutății umane. Poate că cel mai sugestiv verset din Evanghelii este: ”Dar Isus a scos un strigăt tare, și Și-a dat duhul (Marcu 15:37)”. Iată momentul în care Dumnezeu a țipat de durere. Îl durea mai tare sufletul decât rănile fizice. Marcu ne spune cu câteva versete înaintea celui de mai sus că Isus fusese luat la rând și batjocorit de trecători, de preoți și chiar de tâlharii care mureau și ei pe cruci separate. O spun prin absurd, că dacă aș fi fost eupe cruce m-aș fi dat jos și aș fi zis: Gata, s-a zis cu voi că nu meritați, plătiți-vă singuri păcatele! Însă de aceea a venit Fiul lui Dumnezeu să moară pentru că gestul a fost unul supranatural, nimeni nu putea îndura batjocura și suferința aceea, nimeni nu putea purta o așa povară de păcate.
     A urlat pentru că L-a durut, a urlat arătându-ne nu că a gustat din tot ce înseamnă suferința, ci că a înghițit-o pe toată, pe toată o dată. A urlat pentru că și El a simțit în acele momente că a pierdut pe cineva, pe Tatăl, care părea atât de departe și de nerecuperat.
     Misiunea lui nu a fost una diplomatică, nu a venit îmbrăcat la costum, a semnat un contract de împăcare între om și Dumnezeu, a stat la poze și apoi a plecat dispărând într-un nor, ci a venit și a plătit cu cea mai cruntă suferință o factură din care El nu cheltuise nimic. A plecat țipând de durere. Chiar și Pilat s-a mirat că a murit așa repede și a verificat știrea chemându-l pe cel care îl păzise pe Cristos. Da a murit mai repede pentru că ființa Lui fusese frântă. El nu s-a dus la culcare niciodată odihnit și nu pentru că El avea problem, ci pentru că noi aveam și avem problem, însă El este soluția.
     Pentru că a suferit în toate ca și noi ne poate înțelege și ne poate purta problemele, ne spune autorul Epistolei către Evrei. Așa că haideți să-L invităm pe Cristos în viața noastră și să-L lăsăm să ne poarte durerile, să lăsăm jugurile de pe gâturile noastre în seama Lui. Să înțelegem că și suferința își are rostul ei, că ne apropie de El și de Cer, că dacă ne-ar fi bine și totul ar fi perfect nimeni nu ar mai dezlipi carnea aceasta de Pământ. Doamne ajută!

Cu prețuire,
Toni Berbece.
sursa:    http://toniberbece.ro/

Gabi Zagrean - Pacatul Sodomei si Gomorei

miercuri, 2 decembrie 2015

Incep demersurile oficiale! Comunicat Cultul Penticostal referitor la familiei Bodnariu. Am apelat la Klaus Iohannis, la Dacian Cioloş si la ambasada Norvegiei


Incep demersurile oficiale! Comunicat Cultul Penticostal referitor la situația familiei Bodnariu. Am apelat la Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, la domnul Prim-Ministru al României, Dacian Cioloş, la Ministrul Afacerilor Externe, domnul Lazăr Comănescu, la ambasada Regatului Norvegiei
02.12.2015
În legătură cu familia Marius şi Ruth Bodnariu din Norvegia, căreia i s-au luat cei 5 copii de către Protecţia Copilului din această ţară, vă informăm următoarele:
  • Prin fr. Daniel Bodnariu, pastor al Bisericii Penticostale Filadelfia Bucureşti şi frate de corp cu fr. Marius, am urmărit cu atenţie acest caz, încercând să înţelegem cât mai bine despre ce este vorba.
  • Imediat după ce am aflat că le-au fost luaţi copiii în urma denunţului făcut de directoarea şcolii în care învăţau, denunţ în urma căruia au fost acuzaţi de creştinism radical, pentru că le spuneau copiilor lor că Dumnezeu pedepseşte păcatul, ne-am arătat disponibilitatea de a-i ajuta, apelând la ambasada Regatului Norvegiei la Bucureşti şi la autorităţile statului român, dar familia Bodnariu ne-a spus că este bine să mai aşteptăm.
  • Până acum am fost alături de ei numai în rugăciune, dar astăzi, 02.12.2015, cu acceptul familiei, am apelat la Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, la domnul Prim-Ministru al României, Dacian Cioloş, la Ministrul Afacerilor Externe, domnul Lazăr Comănescu, la ambasada Regatului Norvegiei la Bucureşti, să facă toate demersurile legale pentru rezolvarea acestui caz, pentru ca familia Bodnariu să-şi recapete copiii cât mai curând posibil.
Având în vedere că aceşti părinţi s-au străduit să-şi educe copiii în spiritul Sfintelor Scripturi, să continuăm să-i susţinem în rugăciune până când bunul Dumnezeu, care are întotdeauna ultimul cuvânt, va rezolva problema.
Biroul Permanent al Cultului Creştin Penticostal – B.D.A.R.


marți, 1 decembrie 2015

Să nu plângi, maică Românie! – Nicolae Geantă

Să nu plângi, maică Românie, din cauza lehamitei generalizate printre copiii tăi. Știm că știi că unii te înjură obsesiv, nu doar pe la colțuri, ci și în piața mare. Dar oricât de mare ar fi sila lor pentru tine nu poate înăbuși dragostea ta pentru ei!
Să nu plângi, maică Românie, dacă după ce ți-ai apărat puii sub aripi de gherlele comuniste, au venit iredentiștii și-au ciordit tot. Că nu pot ei fura, cât poate Dumnezeu binecuvânta! Și datorită Lui, tu ai fost și ești mereu bogată!
Să nu plângi, maică Românie, dacă în loc de turnuri și străjeri pruncii tăi au devenit  triburi nomade, fără vreo dorință de extraordinar, părăsindu-ți satele și orașele, lăsându-te fără veselie în bătături. Căci orice buletine și-ar schimba, sângele tot de român le rămâne! Și nici “Tatăl nostru” nu se pot ruga în altă limbă! Privește: la Londra, la Viena, la Bruxelles, pe “ulițe” se vorbește românește! Și chiar de stau acolo, ei casele tot aici și le ridică…
Să nu plângi, maică Românie, dacă ani de zile am stat cu capu’ aplecat.  Așa ne-ai învățat tu, să fim smeriți. Dar mămăliga noastră când explodează nici Sinan Pașa, nici Baiazid, nici Maica Rusie, nici tovul Ceaușescu, și nici domnu’ Ponta n-au unde-și piti “cămeșile”. Când va ieși vulcanul românesc pe stradă, să știi, că… Dumnezeu te răzbună!
Să nu plângi, maică Românie, dacă Occidentul ne tot clasează la coadă. Că la tine nu se căsătoresc Ion cu Gheorghe la primărie, la tine mai ies mirese la nuntă pe stradă, la tine bisericile n-au devenit discoteci! La tine nu sunt abandonați în spitale bătrânii, nici în azile și cluburi oldboy’s uitați! La tine prânzul îl mâncăm cu toți, chiar de-mpărțim doar pită goală! Iar pruncii nu și-au luat chirii de la 14 ani uitându-și babacii. Și sincer, tot mai sociabile sunt lavițele tale decât Starbucks-urile lor!
Să nu plângi, maică Românie, dacă unii “băieți dăștepți” ne-au vândut câmpiile, “curentul” și petrolul unor străini. Și Dunărea de ți-ar concesiona-o, Cerul de deasupra nu-l poate nimeni cumpăra! Și nici pe cel din inimi. Că fără Cer, ce țără e bogată?
Să nu plângi, maică Românie, dacă școlile tale, destul de multe se închid. Din cele ce-au rămas, se vor ridica din nou eminești, ciorani, brâncuși, alți caragiale. Dar și billgateși microsoftiști.
Să nu plângi, maică Românie, dacă tinerii noștri sunt tot mai puțini. Pe unii i-a chemat Dumnezeu în diaspora nu doar să lucreze, ci să-I fie misionari! Așa-i că te bucuri că în sute de biserici se predică românește? Că Europa vede pe zi ce trece că Dumnezeu nu e o joacă la români?
La mulți ani, maică Românie! Să nu mai plângi, românii nu te-au uitat, Dumnezeu nu te-a părăsit. Te iubim chiar dacă prea puțin ți-o spunem! Așa suntem noi, uituci. Dar lași față de tine, niciodată!
PS: La mulți ani Române, oriunde te-ai afla! Pentru noi ești în aceeași casă!
Nicolae Geantă
Sursa: ciresarii.ro

marți, 17 noiembrie 2015

Lecții de la o troacă cu roșcove.

    Un impuls, si fiul își ia inima in dinti si se înfățișează înaintea bătrânului, vestea data avea sa se lase cu planșete, si întrebări născute in inima părintelui iubitor. " Oare unde am greșit, oare ce am spus de pleacă așa fara nici in fel de remușcare? "                  
     Numai in locul bătrânului să nu fi fost atunci. Cerul apăsa cu toată puterea pe inima lui, dar nu mai avea ce face, era prea hotărât ca sa mai dea înapoi.                              
   O parte de avere si pa ... Acum începea viața cu adevărat pentru tânărul ce se credea stăpân pe viață lui.
Își dorea sa meargă cat mai departe, unde nu il cunoștea nimeni, si a mers.
   Prezentabil, atrage repede atentia, el nu consuma bere ieftina, numai bauturi scumpe, si nu dureaza mult pana cand este flancat de vreo 2 gagici si vreo 3 baieti smecheri care stiau de unde sa apuce lucrurile.
In scurt timp avea sa devina cunoscut in toata zona, "taranul cu Maserati".
   In fiecare seara isi numara banii, care din pacate se duceau parca mult prea repede, la fel de repede ca si prietenii, care dispareau si se imputinau cu fiecare zi trecuta ... si intr-o si se trezeste singur si fara bani, nici macar banii de chirie nu ii mai avea, solutia era sa se apuce de lucru, doar ca satan dupa ce il lasase gol in strada avea sa-i dea ceva special de lucru , ingrizitor de porci. Nu era chiar atat de rau, macar mai ciugulesti ceva de prin natura, doar ca acolo nu era nimic pentru el, nici macar roscovele rezervate porcilor.
    De mult ori se plecase la troaca dar de fiecare aceasta era goala.
Ce invata acest tanar de la o troaca goala avea sa-i aduca salvarea.
In primul rand el invata ca fericirea pe care o da lumea este foarte scurta si falsa, asemeni fostilor lui prieteni.
In al doilea rand invata ca despartit de Tatal nu putea face nimic, decat sa-si bata joc de el insusi.
    De multe ori trebuie sa ajungem cu nasul in troaca pentru a realiza ca lumea si cu toata oferta ei este o desertaciune si ca fara Dumnezeu suntem doar niste porcari necalificati.


sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Binecuvantatul Eurachilon.

  • Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei.
  •  Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon."

   La fel ca fiul risipitor, la fel ca Lot, atunci cand nu luam decizile corecte, cand pornim fara a ne 'consulta' cu Dumnezeu cu privire la planurile pe care le avem, devenim greu de oprit, ne credem 'stapani pe tinta', descurcareti, prea destepti pentru a mai intreba si cerul cu privire la initiativa noastra, si ridicam ancorele fara a mai sta pe ganduri, si uneori Dumnezeu in bunatanea Lui ne da cate un semn din care putem intelege ca nu va dura mult si furtuna se va dezlantui, dar acel '' vant usor de miazazi '' este neluat in seama de cele mai multe ori.
    Si pentru a nu ne pierde, dar pentru a ingelege ca despartiti de Isus suntem neputinciosi, Dumnezeu ne opreste din mers, pe unii ca cateva roscovele, pe altii cu cate un Eurachilon, pe altii cu cate un navod gol, dar ne opreste pentru ca Ne iubeste. Dumnezeu a vorbit si animalelor pentru a opri oameni din drumul lor gresit, si daca animalul acela a fost atat de intelept incat sa nu mai inainteze la Cuvantul Lui Dumnezeu, ce pretentii sa ai de la om ?
     Sunt altii mai 'tari' ,  au devenit adevarati iubitori de roscove, vanatori de furtuni, iubitori de usi inchise in nas, dar bineinteles ca Dumnezeu nu va impinge pe nimeni de la spate, spre cer ... si nici nu Va Tinea pe cineva impotriva vointei lui in mantuire.

miercuri, 4 noiembrie 2015

Video: RITUAL SATANIC în Săptămâna Patimilor în clubul morții! S-au dat foc la CRUCI întoarse şi s-a făcut baie în SÂNGE de animal! A fost invocat DIAVOLUL

32 de tineri au murit in incendiul din Colectiv! A fost oare un accident? Poate ca da, cu toate ca multi inclina sa creada ca la un astfel de numar de victime, nu se mai poate vorbi despre un simplu accident.
S-a cantat cu o cruce intoarsa in care a fost infipt un craniu de tap. Solistul a recunoscut ca e satanist convins. In noptea tragediei si chiar si dupa aceea, au fost destui cei care s-au gasit sa-i judece pe tineri si sa-i numeasca “satanisti” sau “drogati”. Asta pentru ca se intalnisera in noaptea aceea la un concert de rock. Iar rockul este un curent usor de caracterizat in acest mod, pentru ca are unele forme de manifestare destul de violente.
Ceea ce s-a intamplat in club Colectiv cu 6 luni inainte de tragicul eveniment depaseste cu mult ceea ce se numeste arta. Pe scena clubului Colectiv s-au ars cruci cu capul in jos pe care erau infipte capete de tap iar oamenii care au fost in sala au fost stropiti cu sange de animal. S-a intamplat intr-o zi cand crestinii sarbatoreau Saptamana Patimilior, pe 7 aprilie, la concertul trupei suedeze de Black Metal, Watain. Membrii trupei sunt autoproclamati satanisti si se lauda ca in concertele lor se efectueaza ritualuri pagane in toata regula.
“Watain se autocaracterizeaza ca fiind satanisti tezeisti. Toate versurile sunt scrise de solistul Erik Danielsson, care spune ca temele abordate se bazeaza pe religia satanista, iar ei nu trebuie considerati niste simpli adoratori ai Diavolului”. Danielsson crede ca toti membrii trupei trebuie sa impartaseasca aceeasi credinta pentru a realiza ceva atat de personal precum muzica. Trupa Watain este o sustinatoare a Ordinului Misantropic Luciferian, un cult infiintat de Jon Nodtveidt, asociat cu abuzurile si uciderea de animale”, se arata pe pagina de Wikipedia dedicata trupei Watain.
Formatia suedeza a devenit cunoscuta in toata lumea dupa ce cunoscutul site tabloid TMZ a publicat imagini in care solistul trupei arunca sange de porc peste spectatori, in timpul unui show din Statele Unite. Cei prezenti in sala au fost socati de faptul ca nu era vorba de o substanta care sa imite sangele: era real, pentru ca mirosea si avea gust de sange. De altfel, solistul trupei suedeze a marturisit intr-un interviu ca in timpul concertelor obisnuieste sa sacrifice animale. Momentul cu sangele a existat si la Bucuresti, in debutul piesei ”Devil’s Blood”.
FOTO wowbiz.ro
FOTO wowbiz.ro
Cu siguranta nu vom sti niciodata daca intre ritualul satanic din Saptamana Mare si tragedia din noaptea de Halloween exista vreo legatura.
sursa articol:  
http://www.ganduridinierusalim.com

preluat :  wowbiz.ro

marți, 3 noiembrie 2015

COMUNICAT al Comunității Penticostale din București cu privire la evenimentul din clubul Colectiv.

Comunitatea Bisericilor Penticostale din București a luat cunoștință cu durere de evenimentul dramatic petrecut în seara de vineri, 30 octombrie 2015, la Clubul Colectiv, când 30 de tineri și-au pierdut viața iar alti, 137 sunt în stare gravă sau critică.
Chemarea Bisericii este aceea de a împlini poruncile lui Dumnezeu care într-o asemenea situație ne învață: Romani 12:15 „…plângeţi cu cei ce plâng. ” și Galateni 6:2 „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.’’. De aceea, chemăm credincioșii din bisericile penticostale la rugăciune și post pentru ca îndurarea lui Dumnezeu să se reverse peste cei în suferință, prin vindecare și tărie sufletească, în aceste momente de încercare.
Conștienți de suferința semenilor noștri și însuflețiți de Cuvântul lui Dumnezeu, Bisericile Penticostale din Comunitatea București se pun la dispoziția familiilor afectate cu toate resursele care sunt necesare: rugăciune, post, sprijin duhovnicesc, suport material, voluntariat și orice e nevoie pentru alinarea durerii celor care trec prin acest necaz.
Dumnezeu să ne binecuvânteze!
Biroul Permanent al Comunității Regionale Penticostale din București
Persoanele de contact: pastor Florin Ianovici 0745307220, pastor Comarița Mărcuț 0745028259, pastor Ștefan Ivan 0727158332
Preluat de pe
www.CRPB.RO (via PAGINA Facebook Florin Ianovici)

De murit, murim cu toții. Singuri sau în colectiv – Vladimir Pustan.


      Stalin zicea că moartea unui om e o tragedie. Când mor mai mulți e statistică. Cei mai mulți mor în cada de duș, nu în avioane. Mor și sfinții și haimanalele, bogații și boschetarii, geniile și analfabeții. E cea mai democratică experiență a omenirii. Sub cruci de marmură neagră și sub cruci de lemn se putrezește egal. Liberté, égalité, fraternité.Pentru unii lacrimă, pentru unii prilej de harță, pentru alții satisfacție. ,,Dumnezeu e drept” au spus. Nu, Dumnezeu nu e drept. E bun. De era drept, nu mai erau postaci. Nici editorialul acesta. Dumnezeu nu doarme. Dacă ar dormi nu ar avea vise, ci coșmaruri. Noi suntem coșmarul Lui. Până la ora asta au murit la Colectiv 31 oameni. Probabil că numărul lor va crește. Se moare în cluburi pentru că acolo e înghesuială. Pe vremuri se murea și în biserică pentru că erau și ele pline. În 1930, la biserica din Costești, județul Argeș s-a aprins altarul iar ușa se deschidea spre interior. Au murit în Vinerea Mare 118 oameni din care cei mai mulți au fost copii. Dar ateii n-au profitat de situație ci au păstrat o tăcere necesară în acele clipe grele. În urmă cu ceva ani era să mor electrocutat în baptistier. Pastorul ce-a fost cu mine la slujbă a murit un an mai târziu în accident de mașină.
     În urma unui accident în care au murit 19 oameni (toți romi) am avut cinci sicrie într-o curte. Mama, tata și trei copii. Atunci nu a fost doliu național nici măcar o oră. Erau țigani săraci. Se spune că sunt biserici multe și spitale puține. Eu zic că biserici sunt puține. Cluburi sunt multe, discoteci, baruri, case de tolerență. Biserici sunt puține și goale pentru că noi n-avem timp de ele. Noi dăm like pe internet și ne dăm cu părerea. Normal că dacă ar trebui ca unul din cei patru copii ai mei să moară acum aș prefera să moară în biserică, nu în bar, dar asta nu schimbă cu nimic nevoia de piele a celor internați din Colectiv.
     Nu vă crizați că n-au venit preoții la Colectiv. A spus clar Patriarhia că ei nu vin dacă nu-s chemați. Și plătiți. Tămâia costă iar bărbile pot lua foc repede. Dar voi, ceilalți unde ați fost? Preoții sunt vinovați că n-au venit după… Noi suntem vinovați că n-am venit înainte. Dacă eram activi pe stradă și nu pe tablete, poate salvam măcar unul care nu s-ar mai fi dus acolo. Acum ce-i de făcut? Rugăciune pentru cei rămași, discreție și duceți-vă de donați sânge ca unii care ați primit transfuzia de la Hristos. Și nu judecați. Biserica trebuie să iubească oamenii, nu să-i condamne. Tu ai avut ,,harul” să ai părinți care te-au dus la biserică. Ei, nu…
     Sunt convins că dacă s-ar fi aprins o biserică de-a noastră și-ar fi ars vreo sută de tineri, mulți dintre cei ce-s morți acum ar fi donat sânge. În fața suferinței suntem egali. Arătați-le ce înseamnă sânge sfânt. Se moare în templu și în turnul Siloamului. La încheiere câteva versete din Scriptură despre o situație asemănătoare. Și reacția lui Hristos. Poți muri oriunde, dar nu oricum…
                       Luca 13:1-5
1. În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2. “Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, “că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel? 3. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel. 4. Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorît, credeţi că au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim? 5. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
V l a d i m i r _ P u s t a n www.ciresarii.ro

sâmbătă, 31 octombrie 2015

ZIUA ÎN CARE VOM MURI… ȘI AU MURIT… „The Day We Die”. se cânta la momentul declanșării incendiului. 27 de morți si zeci de răniți.


  


      Știu că o să fiu certat zdravăn, dar nu pot ignora câteva legături care sunt evidente. Au murit astă noapte în București niște copii, iar alții sunt prăjiți rău de tot și asta e tragic e groaznic, nu putem face nimic altceva decât să învățăm. Să ajungi doar o lecție, asta într-un caz fericit, este dramă. Să fie uciși 27 de tineri, și cine știe dacă nu mai pleacă unii, e trist și dramatic.
Totuși, prea se leagă cu o dimensiune spirituală acest incident. Iertată-mi fie bănuiala, dar dracii nu erau deloc lipsă de la un asemenea eveniment. Formația Goodbye To Gravity își lansa albumul „Mantras of War” în Club Colectiv, una din piese numindu-se „The Day We Die”. Unii martori susțin că tocmai acea piesă se cânta la momentul declanșării incendiului.
     Vom putea să refuzăm o asemenea ipoteză, vom alege să refuzăm că e o putere demonică acolo. Vom putea alege să credem că e doar o conjunctură nefericită, realitatea este că dimensiunea spirituală a incidentului nu poate fi ignorată. Voi rămâne cu gândul că „dracu i-a luat din viață pe acei copii”.
    Treziți-vă tineri la realitate, treziți-vă părinți. Avem nevoie de Dumnezeu nu de draci, demoni și sărbătorile în cinstea lor. Cântăm despre moarte, cântăm despre sânge, despre groază și nu cântăm ca să plângem, ci ne închinăm prin cântecele noastre. Credem că e artă vorbitul și cântatul pe teme de moarte, dar nu e deloc artă. Le aducem copiii ca jertfă, ne jertfim copiii pe altarele lor. Dumnezeu plânge din cauza asta, Isus a murit pentru salvarea noastră și noi ne jertfim pentru draci. Oare vom înțelege vreodată că Dumnezeu e real și că avem nevoie de El. Doamne, mângâie pe cei rămași, vindecă pe cei arși și învață-ne că nu e de joacă cu dracii.  
      Formația avea azi, pe 31 chemare la „Balul Ororilor” pe pagina ei. Invitația suna așa: „Pe 31 Octombrie, lasa frica deoparte si vino sa pasesti in intuneric! Am pregatit pentru tine o petrecere plina cu surprize terifiante, otravuri sofisticate si un concert Live Vița de Vie ce iti va da fiori pe sira spinarii! Vei fi blestemat la distractie la cea mai autentica petrecere de Halloween din capitală!”             
  Scris de Teofil Gavrila 

joi, 29 octombrie 2015

Nickbags: Sfântul dintre sfincși - de Nicolae Geantă (predic...

Nickbags: Sfântul dintre sfincși - de Nicolae Geantă (predic...: Cum să biruim ispitele, necazurile... O istorie fascinantă despre viața lui Iosif în Egipt. Și o lecție pentru noi... Click pe foto ...

Ce este Halloween-ul? Halloween-ul in lumina Bibliei cu pastorul Bebe Ciausu.


         Halloween-ul devine tot mai popular şi în ţara noastră. Ştirile prezentate la TV în perioada sfârşitului lunii octombrie, lăcomia comercianţilor de a-şi lărgi afacerile, predilecţia copiilor pentru giumbuşlucuri şi dorinţa părinţilor de a face pe plac copiilor, cumpărându-le costume haioase, precum şi multe alte motive, au condus la o popularizare anticipată a acestei pseudo-sărbători printre conaţionalii noştri. Magazinele sau vânzătorii stradali expun costumaţii cu schelete, cranii, fantome, demoni etc., dovleci sculptaţi sub formă de cranii, lumânări şi alte cele, pentru a pune la îndemâna celor interesaţi tot arsenalul de care au nevoie pentru o „sărbătoare” în toată regula. Mulţi creştini se simt intimidaţi de notorietatea tot mai evidentă a acestui fenomen, aşa că, în mod inevitabil, se ridică întrebări precum: Care ar trebui să fie reacţia creştinilor vis-a-vis de Halloween? Ce are Biblia de spus despre astfel de „sărbători”? Ca să putem oferi un răspuns viabil, ar trebui să ştim, mai întâi, despre ce este vorba.
        Aşadar: Ce este Halloween-ul? În esenţă, Halloween-ul este o sărbătoare religioasă, dar nu creştină, ci păgână, chiar demonică. Originile ei merg în urmă până pe vremea celților, care sărbătoreau ziua de 1 noiembrie în cinstea lui Samhain, zeul morţii [numele iniţial a fost Samuin, care înseamnă „sfârşitul verii”]. Din pricină că în această perioadă a anului ziua devine tot mai mică, iar noaptea tot mai mare, soarele îşi pierde puterea şi temperaturile scad foarte mult, copacii rămân fără frunze şi natura parcă „moare”, druizii credeau că Samhain biruise Soarele şi-i furase lumina şi căldura, împuternicindu-se astfel să domine lumea prin noapte şi îngheţ.
     Tom Sanguinet, un fost mare preot în Wicca, convertit la creştinism, a declarat: „Sărbătoarea modernă pe care o numim Halloween îşi are originile în luna plină cea mai apropiată la 1 noiembrie, „Anul Nou al vrăjitoarelor”. Este un moment în care se presupune că spiritele (demonii) ating apogeul puterii malefice şi se întorc pe pământ să-l viziteze[ …] Halloween-ul este, pur și simplu, absolut malefic şi nu există nimic în lumea aceasta care să-l facă acceptabil pentru Domnul Isus”.1 Celții credeau, de asemenea, că în noaptea zilei de 31 octombrie, în ajunul festivalului Samhain, graniţele dintre lumea aceasta şi cea de dincolo erau îndepărtate, iar duhurilor tuturor celor care au murit în anul precedent li se îngăduia să le traverseze şi să bântuie casele celor vii. Din această cauză, preoţii celți organizau ceremonii de închinare în care sacrificau pisici, cai, oi, boi sau chiar oameni. Aceste jertfe erau aduse ca ofrande lui Samhain (întruchipare a lui Satan) şi spiritelor lui rele pentru a-i determina să nu le facă rău. În unele părţi ale Irlandei medievale, localnicii se îmbrăcau în noaptea de 31 octombrie în piei de animale şi îşi puneau pe cap cranii de animale pentru a speria spiritele rele. Interesantă idee: să te îmbraci ca diavolul ca să-l sperii! În Scoţia, rolul spiritelor rele era jucat de tineri deghizaţi în fantome, care cântau şi jucau în jurul unor focuri mari, aprinse toate de la focul cel mai mare prin flăcările căruia cei mai curajoşi treceau ca ritual de purificare.
        Paradoxal, răspândirea acestei sărbători păgâne a fost făcută mai mult prin intermediul creştinismului. Odată cu expansiunea creştinismului în ţările din Nordul Europei, cei convertiţi au vrut să scape de ritualurile şi practicile barbare amintite şi, prin Papa Grigore al Vl-lea, au mutat Sărbătoarea Tuturor Martirilor e pe data de 1 mai, pe data de 1 noiembrie. Mai târziu, aceasta a devenit Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor sau Hallowmas sau All Hallows. Termenul Halloween reprezintă o variantă scoţiană a denumirii All Hallows- Even[ing], accesat în data de 27 octombrie 2012. Noaptea dinaintea Sărbătorii Tuturor Sfinţilor. Până în secolul al XX-lea se scria Hallowe’en, eliminând „v”-ul şi scurtând cuvântul. Apoi a fost înlăturat apostroful şi a devenit Halloween.
      Practici de Halloween cu rădăcini oculte Cel mai răspândit obicei de Halloween este sculptarea unui dovleac sa a mai multora, în interiorul căruia se pune o candelă. Acesta se numeşte Jack-O-Lantern. Astăzi, cei mai mulţi cred că sculptarea devlecilor de Halloween îşi are obârşia într-o legendă irlandeză care îl are la bază pe zgârcitul Jack-O-Lantern, un alcoolic nelegiuit care le întindea capcane apropiaţilor. Într-o zi a îndrăznit să-l provoace pe însuşi Satan, pe care l-a invitat să bea împreună cu el. Pentru că nu voia să
plătească pentru consumaţia făcută, Jack îl păcăleşte pe necuratul să se transforme într-o monedă ca să achite datoria. Însă, după ce vede moneda pe masă, Jack se hotărăşte să o păstreze, eliberându-l pe diavol doar cu condiţia de a nu-l deranja deloc timp de un an. Însă nu se potoleşte şi-i mai face o farsă. Îl convinge să se urce într-un pom pentru a-i da un măr. Dar, în timp ce Satan era cocoţat în pom, Jack înfige zeci de cruci lângă rădăcina pomului, ba chiar crestează semnul crucii pe scoarţa tulpinii pentru ca păcălitul să nu se mai poată coborî. Disperat, diavolul îl întreabă pe Jack ce vrea să-i ofere pentru a-l lăsa să coboare din măr, iar acesta îl pune să promită că nu-i va stăpâni sufletul atunci când va fi să moară. După mai mulţi ani de farse şi păcăleli, Jack îşi dă duhul şi ajunge la porţile Raiului, păzite de Sfântul Petru. Acesta îi spune că viaţa pe care a dus-o a fost plină de răutate şi păcate, aşa că nu poate intra în Rai. Jack se întoarce şi o apucă pe calea ce ducea spre iad. Ajuns acolo îl întâlneşte pe Satan, care îşi aduce aminte de păcălelile primite şi se hotărăşte să nu-l primească pe Jack în iadul lui. Neavând unde să se ducă, Jack rămâne hoinar între iad şi rai pentru totdeauna. Înspăimântat, îl întreabă pe diavol cum se va descurca fără lumină pe drumul întunecos, iar acestuia i se face milă şi-i aruncă o flacără din adâncurile iadului, care să-i servească drept lumină în singuratica-i călătorie. Jack introduce flacăra într-un nap scobit în interior şi obţine un felinar.
       Legenda lui Jack-O-Lantern este amuzantă şi pare inofensivă, însă realitatea este departe de această povestire. Originea acestui obicei se găseşte în craniile luminate de lumânări, care serveau ca semne ce marcau fermele şi casele celor care sprijineau religia celților. Mai târziu, irlandezii obişnuiau să scobească napi sau tărtăcuţe pentru a-şi face felinare ca să fie păziţi de duhurile necurate. Dar prin anii 1800, când au ajuns în America, şiau dat seama că dovlecii erau mai uşor de întrebuinţat şi de prelucrat, aşa că i-au adoptat foarte repede. Următorul obicei ca răspândire şi popularitate de Halloween este „Trick or Treat” (Păcăleală sau Dulciuri). Copiii merg în grupuri din casă în casă spunând „Trick or Treat”. Asta însemnând că, dacă cel la uşa căruia bat nu le deschide sau îi alungă şi nu le oferă bomboane sau alte dulciuri (treat), este ameninţat că i se va face o farsă (trick). Adoptarea colindatului după bomboane, preluat din practicile diabolice ale druizilor, a fost popularizată la scară largă de organizaţia UNICEF, care, în anul 1950 a dus o campanie de strângere de ajutoare (în special dulciuri şi alimente) pentru copiii săraci. Pentru început au fost distribuite cutii portocalii în şcoli şi copiii care mergeau la colindat donau dulciurile primite în acele cutii. În doar doi ani de zile, acest obicei a devenit cunoscut în toată America şi apoi în alţi câţiva ani în aproape toată lumea.
       Cei mai mulţi nu ştiu însă că, până şi acest obicei, aparent inofensiv, îşi are originile tot în practicile diabolice ale celților, care, pentru a face rost de animale pentru jertfele în onoarea lui Samhain, mergeau din casă în casă pentru a le cere de la oameni. Celor care acceptau li se promitea prosperitate materială, iar cei care refuzau să dea animale pentru ofrande, erau blestemaţi şi ameninţaţi că li se vor fura, aşa că, în cele din urmă, şi ei dădeau. Jocuri şi activităţi de Halloween cu obârşie ocultă.
      Unul dintre jocurile asociate cel mai des cu petrecerile de Halloween este, în esenţă, o formă de divinaţie, adică de prevedere a viitorului. Orice fată care vrea să afle cu cine se va căsători, trebuie să cureţe un măr dintr-o singură tăietură, iar apoi să arunce acea coajă lungă a mărului peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea sub forma primei litere a numelui viitorului soţ. De asemenea, fetelor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată şi se uită cu coada ochiului la ea în noaptea de Halloween, vor vedea imaginea alesului lor. Dacă, în schimb, le este rânduit să moară înainte de căsătorie le va apărea un craniu în imaginea din oglindă. Obiceiul acesta cu rădăcini oculte, interzis în mod evident de Sfânta Scriptură, era atât de răspândit la sfârşitul secollului XIX şi începutul secolului XX încât apărea foarte des pe felicitările de Halloween. Un alt joc bazat pe superstiţie şi divinaţie şi atestat la începutul secolului XX era cel cu coji de nucă. Tinerii desenau simboluri cu lapte pe hârtie albă. După uscare, hârtia era împăturită şi introdusă într-o coajă de nucă. Coaja era încălzită la foc iar laptele de pe hârtie devenea cafeniu şi scrisul se vedea foarte bine. Jocul implica mai mulţi tineri şi mai multe astfel de biletele. Toate bileţelele erau alezate pe o farfurie şi tinerii intrau rând pe rând într-o cameră întunecată şi mai întâi puneau mâna pe o bucată de gheaţă iar apoi o puneau pe farfurie. Un bileţel se lipea de mână îl locul atins mai înainte de gheaţă. Printre simbolurile de pe hârtie erau: semnul dolarului pentru bogăţie, nasturele pentru burlăcie, degetarul pentru necazuri, arcanul pentru sărăcie, bobul de orez pentru cununie, umbrela pentru călătorie, ceaunul pentru necazuri, trifoiul cu patru foi pentru noroc, moneda pentru avere, inelul pentru căsătorie, cheia pentru celebritate etc. Printre activităţile preferate de mulţi pentru Halloween se numără vizionarea în grup a unor filme horror. Producătorii de la Hollywood lansează foarte multe filme horror chiar în perioada premergătoare Halloween-ului. De asemenea, dansul groazei (în România, Dansul Ielelelor) este foarte apreciat în timpul acestei sărbători. Petrecerile la care participanţii merg îmbrăcaţi în costumaţii speciale e vampiri, demoni ş.a., şi la care se ascultă muzică Hard- Rock, Black-Metal etc., se numără şi ele printre activităţile favorite ale tinerilor.
        Într-un articol intitulat „Top 10 melodii care nu trebuie să-ţi lipsească din playlist de Halloween” publicat de urban.ro se găsesc în exclusivitate doar melodii cu mesaje satanice, cântate de artişti despre care s-a vorbit mereu că ar avea legături cu lumea ocultă.
       Halloween-ul în România.
Probabil că în nicio altă ţară din lumea contemporană, Halloween-ul nu îşi găseşte mai multe elemente corespondente decât în România. Unul dintre cei mai populari eroi ai Halloween-ului este Contele Dracula, despre care majoritatea lumii crede că a fost nimeni altul decât domnitorul Vlad Ţepeş. În Occident se vorbeşte despre faptul că Dracula a masacrat peste 100.000 de bărbaţi, femei şi copii în cele mai barbare moduri posibile. O legendă spune că Dracula a vrut scape de toţi cerşetorii, bolnavii şi bătrânii din ţară şi a conceput un plan diabolic pentru a-i extermina. I-a invitat pe toţi la unul dintre castelele sale, unde avea să le ofere un ospăţ. În timp ce aceştia se ospătau, Dracula i-a întrebat: „Aţi vrea să fiţi fără griji şi să nu vă lipsească nimic?”. Când oamenii au răspuns: Da!, Dracula a poruncit ca uşile palatului să fie închis şi incendiat. Nimeni nu a scăpat de această „casă a groazei”. Acest incident stă la baza celebrei „case a groazei” atât de populară în Occident.
      Realitatea este că Vlad Ţepeş nu a fost niciodată Dracula, cel puţin nu vampirul însetat de sânge despre care vorbesc mulţi. Problema este că foarte puţini cunosc istoria reală a ţării noastre. Domnitorul Vlad (1431-1476) a fost fiul lui Vlad al II-lea Dracul, numit aşa pentru că a fost primit în Ordinul Dragonului, o societate politico-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei. Simbolul acestui ordin era un dragon, iar scopul lui era apărarea creştinismului de către otomani. Din pricina apartenenţei sale la acest ordin al dragonului, Vlad al II-lea a fost numit „Dracul” sau „al lui Drăculea”. Din cauza cruzimii cu care era asociată metoda sa de pedepsire a răufăcătorilor, anume trasul în ţeapă, Vlad, fiul lui Vlad al II-lea Drăculea, a fost numit Vlad Ţepeş, mulţi asociindu-l de atunci încoace cu porecla „Dracula”. Romanul „Dracula” al lui Bram Stoker a popularizat foarte mult acest personaj imaginar, transformat în vampir însetat de sânge feciorelnic.

Dincolo de legendă, Castelul Bran a fost inclus de curând într-un top al celor mai înspăimântătoare zece destinaţii de Halloween, fiind clasat pe locul nouă. În România, în special în Transilvania, Halloween-ul se suprapune cu „Sărbătoarea morţilor”, din noaptea de 31 octombrie, când femeile merg la cimitir pentru ritualul „luminaţiei”, adică pentru a aprinde lumânări pentru cei morţi din propriile familii. Cimitirele din Transilvania devin adevărate spectacole nocturne de lumini în această noapte. Ritualul luminaţiei s-a transformat într-o adevărată afacere pentru că în toată ţara se vând în această perioadă zeci sau chiar sute de mii de lumânări. De asemenea, tot în această noapte, există obiceiul ca femeile bătrâne să lase pe prispa casei sau pe pervazul geamului o bucată de pâine, o cană cu apă, sare şi o lumânare aprinsă. Se crede că sufletul mortului se întoarce să vadă ce se întâmplă cu cei rămaşi pe această lume şi atunci mănâncă pâinea şi sarea, bea apa şi se odihneşte. Ba chiar se crede că în felul acesta, servind bucatele de pe prispa casei, mortul este mulţumit şi nu mai tulbură liniştea celor vii.
      Halloween-ul a devenit din ce în ce mai popular în România mai ales în rândul tinerilor, care organizează petreceri tematice în cluburi. Pentru mulţi nu înseamnă mare lucru din punct de vedere religios, ci doar un pretext pentru distracţie. Localurile sunt decorate cu dovleci ciopliţi, schelete şi pânze de păianjen, pentru ca atmosfera să devină cât mai înspăimântătoare. Deloc de neglijat este şi faptul această falsă sărbătoare a devenit o afacere foarte profitabil pentru comercianţi şi pentru patronii de cluburi. În România, cei mai mulţi bani se fac din vânzarea hainelor cu desene de Halloween sau a măștilor hidoase, din vânzarea dovlecilor şi din închirierea spaţiilor de distracţie. În America doar sărbătoarea Crăciunului produce venituri mai mari decât Halloween-ul. Între 4 și 6 miliarde de dolari se cheltuiesc în fiecare an în timpul acestei sărbători. Undeva între 500 de milioane şi un miliard de dolari se cheltuieşte doar în cluburi. Halloween-ul este o pseudo-sărbătoare eminamente ocultă Dincolo de comerţul din ce în ce mai profitabil din aceste zile, de colindatul copiilor după bomboane, de farsele puse la cale şi alte activităţi specifice acestei sarbatori Haloweenul reprezintă, în esenţă, o celebrare a răului.
       Părintele modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, spunea adesea că Halloween-ul este una dintre cele mai mari sărbători din calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică” sau „Sabatul Vrăjitoarelor” de pe data de 1 mai. Petrecerile din noaptea de 31 octombrie este mediul preferat al sataniştilor de a racola noi membri.5 În cadrul petrecerilor satanice, organizate de obicei în cimitirele izolate de la marginea oraşelor, în această noapte sunt sacrificate cele mai multe animale precum pisici sau câini, ba chiar şi oameni (în special fete) în cinstea lui Satan.
       Şi atunci ne întrebăm: Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor faţă de Halloween? Peste tot în lume atitudinea creştinilor faţă de Halloween este foarte diversă. În multe biserici tradiţionale (Catolică, Ortodoxă, Anglicană ş.a.) continuă să fie celebrată sărbătoarea morţilor sau a sfinţilor, după caz. Deşi poziţia oficială a acestor biserici faţă de Halloween este una de respingere, în realitate mulţi dintre liderii lor preferă să nu intre în conflict cu masele mari de oameni care sărbătoresc Halloween-ul, aşa că pretind că nu este nimic rău în Halloween. Ganriele Amorth, un preot exorcist catolic a afirmat: „Dacă tinerilor americani și englezi le place să se îmbrace ca vrăjitoarele și demonii o noapte pe an, nu este nicio problemă. Dacă este doar un joc, nu există nici un rău în asta”.
     Protestanţii, pe de altă parte, sărbătoresc „Ziua Reformei”, aducându-şi aminte că pe 31 Octombrie 1517 Martin Luther bătea în cuie pe uşile catedralei din Wittneberg cele 95 de teze, prin care condamna practicile diabolice ale Bisericii Catolice de a strânge bani pentru Catedrala SF. Petru din Vatican, vânzând indulgenţe, şi prin care cerea întoarcerea la învăţătura curată a Sfintei Scripturi.
     Creştinii Evanghelici au şi ei reacţii dintre cele mai diferite faţă de Halloween. Unii nu văd nimic periculos în această falsă sărbătoare, deoarece, spun ei, nu este nimic altceva decât un motiv de distracţie pentru copii. Alţii, care nu ştiu cum să reacţioneze, preferă să plece din ţară în locuri în care celebrarea Halloween-ului nu este atât de pregnantă. Iar o altă categorie, încearcă să contracareze fenomenul şi organizează servicii divine în bisericii pentru a demasca răul promovat de Halloween şi pentru a predica adevărul despre Isus Cristos. Mesaje precum: „Jesus ween”, Trick or Truth”, sunt predicate în fiecare an cu ocazia acestei zile. Ei sunt îngrijoraţi de trivializarea şi proliferarea ocultismului în societatea contemporană şi fac tot posibilul să-l combată făcând Evanghelizare.
      Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor faţă de Halloween? Credem că doar aceea pe care o prezintă Cuvântul lui Dumnezeu. Iată câteva pasaje biblice care ne pot ajuta să cunoaştem părerea lui Dumnezeu cu privire la lucruri: – Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru (Leviticul 19:31). – „După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta” (Deuteronom 18:9– 14). – „Învaţă pe copil calea pe care trebuie să meargă şi atunci când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6). – „Dar pentru oricine va face sa păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine să păcătuiască, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat http://ro.wikipedia.org/wiki/Halloween
      Vai de lume din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” (Matei 18:6–7). – „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine” (Romani 12:9). – „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13:12) – „Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi” (2 Corinteni 6:14 – 17). – „Să nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le” (Efeseni 5:11). – „Încolo, fraţii mei,, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8). – „Dar, Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Timotei 4:1- 2). – „Supuneţi-vă lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). – „Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu” (3 Ioan 11)
      Citind toate aceste versete biblice devine clar că orice practică legată de Halloween nu trebuie să reprezinte vreun interes pentru creştinii adevăraţi. Ei nu trebuie să participe la nici un fel de petrecere sau orice altă activitate legată de Halloween, nici măcar în glumă. Cumpărarea şi sculptarea de dovleci, îmbrăcarea de haine cu desene de demoni şi schelete, purtarea de măşti hidoase sau orice altceva de felul acesta nici nu trebuie să fie pomenite printre creştini. Chiar dacă vreunui creştin nu i se pare ceva rău în a lua parte la astfel de activităţi, trebuie să-şi aducă aminte de ceea ce spunea Pavel: „Feriţi-vă de tot ceea ce se pare rău” (1 Tesaloniceni 5:22).

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Ce este Halloween-ul? Halloween-ul în lumina Bibliei – cu pastorul Bebe Ciausu 

marți, 27 octombrie 2015

Lucrezi legal ? part. 1

Romani 13: 1-7.
Supunerea faţă de stăpânire

1 Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.
2 De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.
3 Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea.
4 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
5 De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.
6 Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.
7 Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

    Saptamana trecuta intr-o dupamiaza, un frate imi pune o intrebare la care nu m-as fi asteptat niciodata. Intrebarea suna cam asa:
 - Frate, ce crezi tu despre cei ce practica munca la negru sau evaziunea fiscala?
I-am raspuns simplu: Cred multe ... te intereseaza ce cred eu sau ce spune Sfanta Scriptura despre aceste practici? Imi raspunde:
- Pai da, vroiam sa vad si ce cezi tu dar si ce spune Biblia despre asta?
    Raspunsul a fost unul destul de lung, in articolul de fata am sa redau doar o parte, partea esentiala, adica partea privita din perspectiva Sfintelor Scripturi.
    Biblia condamna vehement hotia si nesupunerea (pasajul citat din Sfanta Scriptura). Daca luam acest termen din Dex, il vom gasii explicat ca si o sustragere de la niste obligatii, ca si o scapare pe furis,  sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale.
    Domnul Isus avea sa plateasca darea pentru templu, putea sa nu o faca dar este specificat in Matei 17:27 faptul ca nu vroia cu nici un chip sa-i faca pe acei oameni sa pacatuiasca pentru neplata Lui.
    In textul citat la inceput, Pavel vorbeste despre supunerea fiecaruia fata de jurisdictia fiecarei dregatorii, caci astfel omul este supus Lui Dumnezeu.
In concluzia primei parti, exista legea care ma obliga sa platesc catre stat impozit pe venit dupa activitatea prestata, din care imi castig traiul inclusiv banii pentru nevoile zilnice. O lege care nerespectata atrage dupa sine amenzi si in functie de situatie pana la pedeapsa cu inchisoarea.
    Deci munca la negru sau evaziunea sunt activitati ilegale pe statul Romaniei si se pedepsesc conform legii dar mai grav se pedepsesc conform legilor date de Dumnezeu.

Va urma ...

... " ca surda-n hora".

     Am rămas impresionat, impresionat negativ de expresiile folosite de premier la adresa președintelui Klaus. Macar sa i le fi spus in particular, nu in public, in interviuri.
     Îmi pare rău pentru domnul Ponta, acesta a rămas singurul mod de a se mai remarca in vreun fel? Jicniri, ironii si o atitudine vădit afectata de lipsa ideilor de a ieși in fata cu ceva constructiv, benefic noua romanilor.
    A ... era sa uit, autostrada care tocmai trebuie refăcută, si punctele de informare turistica, altceva ... cam astea sunt.
    Când îți permiți sa-i vorbești astfel președintelui, mi-e greu sa cred ca poporului ii poți oferii mai mult respect.
     Dar până la urma aceștia sunt, așa cum sunt, ai noștri sunt ...
Sfântă Scriptură ne învăța si ne îndeamnă sa nu rugam pentru dregători, chiar daca dintre aceștia fac parte domniile sale mai înainte menționate, pentru Pavel era si mai greu s-o facă deoarece dregător atunci era tocmai Nero, un psihopat cu valențe poetice dar si pirotehnice.
      Spunea Puștan la Suceava in 2012 ca avem Romania,  cu demnitari cu tot, pentru care ne-am rugat si pentru care am postit ... si nu pot sa nu ii dau dreptate.
     Rugati-va pentru Romania, romani de pretutindeni, rugati-va pentru tara din care a-ti plecat, uni la mai bine alții la mai rău.
      Se apropie ziua bătrânei, o bătrana nedorită de copii ei, dorita doar de strainii care vad in ea doar o buna sursa de profit ... si uitandu-ma pe fereastra mai treceau 2 camioane cu numere de Bulgaria pline cu bușteni.
     Rugati-va pentru România !