Cateva ganduri despre criza.

        De vreo 2 ani vorbim despre criza mondiala, criza care afecteaza si Europa, implicit si Romania. Si ba iesim, ba intram in criza, nu mai stie nimeni ce se intampla... poate mai depinte si de "aliniarea corecta a Pamantului cu Luna". 
     Eu cred din toata inima ca, cel putin romanii nu sunt afectati de aceasta criza proclamata peste intreaga lume. Singura criza care afecteaza cu adevarat Romania, este lipsa unui crestinism autentic, adevarat, vorbit si trait in fiecare zi.

     Statisticile spun despre Romania 2 lucruri interesante, ciudate, care defapt se bat puternic cap in cap.
      Primul lucru este acela ca ca la nivel european, Romania, ocupa locurile fruntase in ceea ce priveste numarul crestinilor declarati.
      Al doilea lucru este acela ca in ultimi 24 de ani , in Romania s-au facut 23 de milioane de avorturi, acestea fiind doar cele inregistrate de medici.
     Ma gandeam zilele trecute la problemele Romaniei, si privind in societatea in care traiesc am gasit cateva motive pentru care in Romania lucrurile merg asa cum merg.
    Unul din motive ar fi acela ca , in momentul acesta in Romania, locul adevarului a fost ocupat de neadevar, de minciuna,si atata vreme cat minciuna reprezinta o virrtute in Romania, incepand de la elevi, continuand cu profesori si mergand mai departe pana la cei ce ar trebui sa reprezinte acest popor cu demnitate si onestitate, Dumnezeu va continua sa ingaduie peste Romania haosul.
    Urmatorul motiv are legatura directa cu lipsa increderii romanilor in Dumnezeu, nu lipsa credintei ,ca statisticile spun ca pe asta o avem, una veche de traditie, stramoseasca, ci tocmai lipsa increderii in Dumnezeu.
     Pentru a intelege mai bine gandul acesta ma voi folosi de o istorioara.
 Se spune ca un mare cascador intinde o funie peste cascada Niagara si sub vasul catorva mi de oameni, apuca o roaba in maini si impingand de ea, trece de pe o parte pe alta fara a avea probleme. Odata ajuns la capatul funiei, acest cascador intreaba: 
  - Credeti ca mai pot trece o data pe funie, pana la celelalt mal?
 Toti raspund intr-un glas:
  - Daaaaaa...
 Apoi cascadorul intreaba?
  - Cine se ofera sa ocupe loc in roaba la urmatoarea trecere?
La care se lasa o tacere dureroasa...
    Cam asa stam noi romanii cu increderea in Dumnezeu.

Am fost invatati ani de zile, ca relatia cu Dumnezeu nu poate fi una personala, ci doar prin intermediari, si asta se vede acum.

   Va urma...

Gabi Zăgrean - Un mesaj de pocăinţă - Fapt. Ap. 9 v1-22 - www.predic.ro

Gabi Zăgrean - Un mesaj de pocăinţă.

„Creştini” cu probleme! „Creştini” problemă!

„Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva”.
1 Petru 3:3-6.
      Auziţi cum se luptă ca să strice Cuvântul stâncile ascunse în Casa lui Dumnezeu, norii fără apă, cei care se îndoapă de-a binelea cu mâncare, pomii tomnateci fără rod ... ei spun: „dacă te uiţi în Genesa vezi că soţiile patriarhilor aveau până şi verigi în nas. Ele se împodobeau”. Şi gata ... cred că au tranşat problema podoabelor şi acum urmează să venim cu aur pe noi când noi predicăm dragostea, credinţa apostolică!
     Oamenilor, tari la cerbice şi fără teamă de Dumnezeu, cu siguranţă că soţiile patriarhilor au avut podoabe! Dar tot la fel de sigur este şi că ele au renunţat la podoabe din moment ce Duhul Sfânt ne spune clar: „podoaba voastră SĂ NU FIE podoaba de afară” (sublinierea mea), căci sfintele din vechime îşi „împodobeau” interiorul, sufletul!
Biblia spune adevărul! Biblia are dreptate! Au avut podoabe – este text scris! Nu ni se spune când şi cum au renunţat la ele numai în cazul lui Iacov şi al familiei sale! Dar ni se spune că ele se împodobeau diferit de duhul lumii!      Textul ne spune clar că nu este permis unui creştin, Dumnezeu nu-i permite, Dumnezeu interzice, nu eu, nu unii care sunt catalogaţi ca fiind legalişti, Dumnezeu care nu greşeşte, Dumnezeu care a insuflat toată Scriptrura, Dumnezeu ne-a spus clar! Este text scris! Text pe care-l înţelege oricine este sincer! Text pe care-l crede oricine are teamă de Dumnezeu! Podoabele pocăitului nu sunt exterioare: cercei, lanţuri, inele, farduri, lacuri etc. NU!

     „Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos”.
    2 Corinteni 2:17.
   Cei mai mulţi stricau Cuvântul atunci când apostolul Pavel trăia, contemporanii lui! Azi nu mai este ruşine nici măcar cât atunci, în inima unor „slujitori”!
     Oamenii aceştia care luptă împotriva Cuvântului nu îşi dau seama, sau poate că unii îşi dau seama, că luptă împotriva lui Dumnezeu! Oamenilor, Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Necaz şi strâmtorare o să vină peste oricine luptă împotriva standardelor lui Dumnezeu!u8

    Aceşti „creştini” sunt „creştini” cu probleme în Biserica lui Dumnezeu, păcătuiesc ei şi îi fac şi pe alţii să trăiască în păcat! Aceşti „creştini” sunt „creştini” problemă pentru mulţi. Este greu să fie aduşi pe calea sfinţeniei dar Dumnezeu are metodele Lui. El care nu doreşte moartea păcătosului mai întâi îi aşteaptă în milă, o vreme, dar apoi, pentru că nu se pocăiesc, o să le fie foarte, foarte greu!
           Dumnezeu cu mila şi noi cu pocăinţa!

Dă-mi iarăși bucuria...

          Sfântul apostol Pavel poruncea din temnița din Roma, celor rămași încă în libertate, să se bucure dar asta ar însemna că bucuria e un sentiment, o stare ce poate fi comandată. Bucuria nu e o stare ci un mod de-a trăi, de a vedea lumea prin lentile ce fac viața, cu toate mârșăviile ei, ca pe ceva mai mult decât suportabil.
          Aseară am recitit ”Știința voioasă” a lui Nietzsche. El nu a reușit să se bucure de știința asta niciodată pentru că a ajuns la spitalul de nebuni. O știință nepusă în practică.
El spunea că bucuria vine și din forțarea primejdiei invitându-ne să ne facem case lângă Vezuviu și să ne trimitem corăbiile pe mări necercetate. Are dreptate. Nu poți fi bucuros la nesfârșit cu viața tolănită într-un fotoliu, având ca singur ideal o existență de tenie, în așteptarea unei morți glorioase cu cu preoți mulți și nezgârciți cu laudele. 
        Si tot filosoful zicea că poate de aceea nu suntem bucuroși întrucât ne-am înconjurat de oameni mohorâți și e de ajuns un trist să facă praf o casă cu optimiști. Bucuria nu-i o boală molipsitoare.
        Lipsa bucuriei a transformat și bisericile în monumentele funerare ale lui Dumnezeu.
Eu nu vă pot obliga să fiți bucuroși, cum poruncea Pavel, dar vă pot sugera că viața e frumoasă văzută chiar și printre gratiile lacrimilor.
Speranța e mama bucuriei și de aceea sperați. Doar ancorați în Dumnezeu avem certitudinea că n-o să plutim în derivă pe mările tulburărilor obsesiv-compulsive.
        Bucurați-vă în avans... E felul de a spune altfel ”Mulțumesc”, poate pentru nimic azi, dar sigur pentru mâine.
        Dacă ai pierdut-o, știi unde o regăsești. Tot Acolo...

V l a d i m i r _ P u s t a n           Sursa:https://www.facebook.com/vladimir.pustan.5

Vladimir Pustan-predica-"Oportunitati pierdute"

Nu-ți mai plânge de milă!

,,Mă aștept să intervii și să schimbi…”

      Nu o dată am venit înaintea Domnului cu o atitudine de care mie însămi mi-era milă și mă văicăream: “Tu vezi, Tată, că nu merge cum vreau eu? Vezi că sunt așa de slabă și de părăsită?” Și în sincera-mi naivitate, chiar mă așteptam probabil să izbucnească ploaia în plâns empatizând cu victima din mine, florile să se usuce de tristețe și soarele să intre în depresie.

      Devenise o regulă. În loc să mă ridic, am reluat aceeași procesiune de fiecare dată.

       M-am deprins să trăiesc într-o mediocritate placută, sub devize inferioare standardelor lui Dumnezeu, plângandu-mă întruna de tot ce se întamplă și însoțită în mod cert de o atitudine necruțătoare față de El, Cel care numai în cine stie ce circumstanțe speciale mă mulțumește.

       Până când m-a izbit un adevăr: Domnul nu e dator să facă nimic pentru mine.

            Nu e dator să îmi dea mântuire. Nu e dator să îmi dea nici măcar aer să respir. Nu e dator să lase soarele Său să mă încălzească sau să am hrană. Nu e dator să îmi facă bine. Cu atât mai puțin e dator să investească în mine și nici să îmi dea oameni în jurul meu care să ma prețuiască. Nu e dator să se descopere și să îmi arate splendoarea Lui care are o intensitate crescândă. Nu e dator să îmi ofere în fiecare zi un apus desenat diferit de cel de ieri. Nu e dator să îmi dea înțelepciune și pricepere să ajung ceva în viață. Nu e dator să îmi dea nici putere să scriu aceste randuri.

             Nu e dator să mă ierte sub scuza ca eu sunt doar un om. Și chiar daca ar veni toate calamitățile lumii acesteia asupra mea, aș fi jupuită de vie, apoi arsă și aruncată undeva, tot nu ar fi dator să miște un deget pentru a mă ridica. 

       Nu am justificare pentru toate momentele în care mă plâng, pentru răutatea mea absurdă…

      …pentru că aleg ca prin comportamentul meu să traiesc în deșertăciune și să pângăresc jertfa scump platită. Acuma, că El VREA să facă TOTUL, asta e altceva. Pornind de la această ipoteză, nu sună idealist truismul că totul e har. Chiar și mobilitatea degetelor mele. De ce? Pentru că nu trebuia să fie. 

           Astfel, conștientizand această abundență de har în care orice bătaie adaugă clipe noi anilor mei, mă aplec cu umilință spunând: Tată, al Tău sunt. Înțeleg așa de bine că fără harul Tău, nici în rugăciune nu aș putea să vin. Realizez că nu merit nimic, nici măcar nimicul. Sunt uimită și umilită.

        Tot ce m-a făcut vreodată să zâmbesc Ți se datorează Ție, indiferent că vreau să văd asta sau nu.

    Știu că ceea ce merit este urâțenia iadului. Înțeleg că șansa pe care o dai omenirii ar trebui să fie temelia existenței mele, să alerg cu toate resursele spre Tine.

         Știu că reprezint proiectul Tău, dar încă sunt un șantier viu. Îți mulțumesc că niciodată calculele Tale nu dau greș. Vin să îmi cer iertare. Te rog să îmi dai luciditatea Ta, înțelepciunea Ta, o umblare vrednică de Tine ca să nu mai fiu urată, ci într-o zi să mă înfățișez în fața Ta frumoasă.

,,Dacă m-ai scos din neghină

Nu viața-mi urâtă-Ți plăcu,

Nu eu am vrut iarăși lumina

O Doamne ci Tu, numai Tu.

Când voi merge odată,

La Cel ce din duh m-a făcut,

Voi spune de-apururea : “Tată”

Te laud că așa ai vrut Tu!”

Ariana Tal            Sursa:http://radiociresarii.ro/nu-ti-mai-plange-de-mila/

Moştenirea - de Vladimir Pustan

Un adolescent spunea unui bătrân de ce generația celui din urmă nu înțelege generația cu blugi. Din cauza tehnologiei ”Noi avem călătorii în spațiu, energie nucleară, calculatoare și telefoane sofisticate”. Zâmbind, bătrânul îi răspunse: ”Ai dreptate, noi n-am avut toate acestea, de aceea le-am inventat”.

Dar aici e vorba numai de tehnologie…

Generația de azi are o problemă majoră.

Nu mai are vise… Și dacă le are, le are mărunte…

Va trebui să inventăm iarăși arta de a visa. Un ideal pentru care să lupte o națiune asanată moral, o trezire spirituală ce să spună că moralitatea fără Dumnezeu nu ține.

A le lăsa doar case și mașini, telefoane și haine de firmă dovedește o sărăcie a sufletului, un fel de cancer al minții, pentru că ultimul lucru de care ai nevoie este un selfie în care să-și arate tricoul de firmă cumpărat de tine.

Eșecul total va fi în ziua în care nu le mai lăsăm nimic de luptat, nimic de iubit, nimic de plâns, nimic de făcut.

Alaltăieri m-am întâlnit cu o fostă colegă de școală generală. Nu ne-am văzut de 35 ani. Cu haine sărăcuțe pe ea, cu un soț plecat în lumea largă de 12 ani, cu 8 copii de crescut din care cel mai mare era în spital operat la inimă. Pleca la spital să-i ducă o adeverință. Privită dintr-un unghi nefavorabil părea săracă, bătută de soartă sau de Dumnezeu, demnă de mila tuturor.

Dar ochii înșală… În plasa aproape goală pe care o ținea în mâini, ducea toată zestrea universului.

Credința…

V l a d i m i r _ P u s t a n

http://www.ciresarii.ro/index.php/mostenirea-vladimir-pustan/

Paganismul ingrijorarii

„Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută” (Matei 6:31-32).

Isus ne spune că îngrijorarea – pentru viitorul familiei noastre, locurile noastre de muncă, felul în care vom supravieţui – este un mod de viaţă păgân. Isus vorbeşte aici despre cei care nu au un Tată ceresc. Ei nu-L cunosc pe Dumnezeu aşa cum El doreşte să fie cunoscut, ca şi un Tată în ceruri care poartă de grijă şi este iubitor.
„Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine” (v. 34). Prin aceste cuvinte clare Isus ne porunceşte: „Să nu vă gândiţi şi să nu vă îngrijoraţi pentru ceea ce s-ar putea sau nu s-ar putea întâmpla mâine. Nu puteţi schimba nimic şi nu puteţi ajuta cu nimic îngrijorându-vă. Atunci când faceţi acest lucru, procedaţi aşa cum fac păgânii.” Apoi Isus spune: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (v. 33). Cu alte cuvinte, tu ai sarcina de a continua să-L iubeşti pe Isus. Ai sarcina de a merge mai departe, aruncând toate grijile tale asupra Lui. Ai sarcina de a te odihni în credincioşia Sa. Tatăl tău ceresc va avea grijă ca tu să fii asigurat cu toate lucrurile esenţiale ale vieţii.

Mă întreb dacă îngerii rămân nedumeriţi văzând toate îngrijorările şi neliniştea celor care declară că au încredere în Dumnezeu. Probabil că pentru ei este aşa de înjositor, o insultă aşa de mare la adresa Domnului, faptul că ne îngrijorăm de parcă nu am avea nici un Tată în ceruri care ne poartă de grijă. Probabil că îngerii îşi pun unii altora întrebări de nedumerire: „Oare nu au ei un Tată în ceruri? Oare nu cred ei că El îi iubeşte? Oare nu le-a spus El că ştie toate nevoile lor? Oare nu cred ei că Cel care hrăneşte păsările şi întreaga împărăţie a animalelor, îi va hrăni şi îi vă îmbrăca pe ei? Cum pot ei să se neliniştească şi să se îngrijoreze, dacă ştiu că El posedă toată puterea, toată bogăţia şi poate asigura nevoile întregii creaţii? L-ar acuza ei pe Tatăl lor ceresc de neglijenţă, de parcă El nu ar fi credincios cuvântului Său?”

Tu ai un Tată ceresc. Ai încredere în El! 
( David W.)

Păcate extreme. 3. Autosatisfacția - relația sexuală imaginară - de Nicolae.Geantă

Subiectul creează destulă confuzie și conflicte. E o frământare cu motiv de șușoteli și o pricină de îngrijorare. Medicii spun că nu e păcat. Creștinii o înfierează cu mânie. Pentru mulți dintre ei subiectul e încă tabu. Pastori ori preoți, și mai ales bătrânii, te pun la zid dacă-l aduci în discuție. "În biserică așa ceva nu se pronunță! Se spurcă amvonul", stiga un diacon seputagenar. Dar, dincolo de amvon se spurcă o mulțime de tineri sub plăpumi. Sau sub duș. Și asta destul de des! Alfred Kinsey, un sociolog american spune că 93% dintre adulții de sex masculin examinați s-au masturbat. Statisticile românești spun că 97%. New York Times a publicat acum câțiva ani că 60% dintre bărbății și 40% dintre femeile chestionate au recunoscut că s-au autosatisfăcut în ultima lună! Statisticile pot fi contestate, practicarea masturbării nu.

N-aș fi scris nici în ruptul capului despre autosatisfacere chiar dacă adolescenți de-ai noștrii îmi mărturisesc pe e-mail sau chiar "face off" că duc lupte aprige cu fanteziile-astea. Dar, când o soră de vârsta mea, mi-a mărturisit în iarna asta, îndiaspora, că știe câteva femei preocupate cu acest viciu (căsătorite chiar!), (pe care dânsa le consiliază), că nouă pastorilor nu ni se pot mărturisi, (de rușine, de teamă), m-au apucat frisoanele!

Da, este drept, viciul autosatisfacerii e o problemă mai mult bărbătească. Și tinerească. Dar americanii spun că e practicată și de... 48% dintre liceence! Apoi arsenalele din sex-shopuri... Mai mult femeile cumpără! 

Unii numesc autosatisfacerea masturbare. Psihologul american Garry Collins zice că e "exciatare proprie a organelor genitale". Alții o numesc onanie. De la Onan (Gen. 38:9), fiul lui Iuda, care-și vărsa sămânța pe pământ să nu-și lase soția însârcinată. Onania însă nu-i masturbare. Chiar dacă DEX-ul o declară. E un păcat legat de legea leviratului. (Refuzul de a naște copii în numele fratelui tău care-a murit fără urmași). Alții o numesc malahie (1 Cor. 6:10). Și asta e greșit. Chiar dacă BOR o definește obsedant. Termenul grecesc "malakos" este tradus în engleză prin "efeminat" sau "soft ones". În Grecia acest termen era aplicat bărbaților care prezentau caracteristici feminine (travestiții de azi, dar care nu și-au făcut operație de schimbare a sexului) sau băieților care erau folosiți în relatiile homosexuale dintre doi bărbați (o practică des întâlnită în antichitate). Vladimir Pustan spune că malahul e partea inactivă a cuplului de gay.

Josh McDowell subliniază: "Cauzele autosatisfacerii sunt provocate de transformările fiziologice ale adolescenței, de perspectiva nesănătoasă, needucată, asupra sexualității, de rumori și secrete (tinerii n-au curaj să se mărturisească părinților)". Asta înseamnă că numai adolescenții cad în capcana ei. Dar statisticile spun că și peste jumătate din adulți o practică! Aici cine declanșează flagelul? În primul rând senzualitatea, erotismul. Apoi imaginile pornografice (ce fac bărbații după ce sunt stimulați de astfel de iluzii păcătoase?), filmele, privitul, gândurile murdare etc, învârt moara poftelor trupești. (Poate chiar lipsa de ocupație).

Nu sunt medic, de aceea nu mă pot pronunța ca acestia, că efectele masturbării aduc orbire, erupția acneei, căderea părului (ce numai cei cu chelie fac asta?), boli mentale, tuberculoză sau epilepsie. Dar pot să spun că cei ce-o practică au un continuu sentiment de vinovăție, anxietate, imagine neadecvată de sine. Își detestă nu numai faptele, ci și pe ei. Produce fantasme. Am citit că unii folosesc pepeni, miere, pâine, păpuși de pluș (plușofilie) sau computerul (ciber-sex), ori alte năzdrăvenii pentru a-și răci radiatoarele în fierbere! Efectul cel mai nociv este obsesia. Prizionerii masturbării "abia dacă se mai gândesc la altceva", ca să-l citez pe un pătimaș. Subminează întreaga energie, pofta de învățătură. Împinge pe individ tot mai departe de realitate, zic medicii, până când devine străin de adevăr! Autosatisfacția devine un act centrat pe propia persoană.

Unii spun că autosatisfacția e o descărcare inofensivă. Alții că e un păcat grav, o murdărie. Biblia nici n-o aprobă, nici n-o condamnă. Dar nici fumatul sau discoteca nu apar în Scriptură. Însă noi avem rațiune să discernem. Masturbarea este o dependență. Mai grea decât fumatul sau drogurile. E injectare cu boală în creierul sănătos. Și e păcat. E pofta de-a avea relații sexuale imaginare. Un fel de sex mental. Cu parteneri invizibili... Hristos condamnă asta: "Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a preacurvit cu ea în inima lui" (Mat.5:28). 

Cum să scape cei căzuți în autosatisfacere? Sa fie cinstiți cu Dumnezeu. Să se roage. Să-și mărturisească viciul cuiva. Le va crește doza de rușine. Să-și înnoiască mintea. Încarcând-o cu Biblia. Să-și controleaze privirea. Să se ferească de situații tentante. Abandonâmd filmele, paginile web. Să-și stăpânească trupul. Făcând sport. Când îi macină gândurile să iasă afară la 10 ture în jurul blocului sau pe uliță. Le va pieri pofta. Să facă duș rece! Să nu se oprească, în ciuda tuturor eșecurilor! Să creadă în Hristos! I-a izbăvit deja...

Chiar dacă unii mă vor contrazice, eu cred că masturbarea e păcat. Cine e împotrivă îl invit să se roage în timpul autosatisfacerii. Apoi să mulțumească Domnului pentru viciul practicat. Dacă poate face asta nu e păcat! Dacă nu... Dumnezeu nu-i acolo. Și unde Dumnezeu nu e...

sursa: Ciresarii

Triplu ucigaş

1 Timotei 1:9 “ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni,”

Nu numai ucigaşii care dau cu cuţitul sau cu toporul nu vor vedea faţa lui Dumnezeu, ci şi toţi aceea care se declară creştini dar trăiesc duplicitar. Creştinul care nu trăieşte conform Scripturilor lui Dumnezeu este lumesc, firesc, carnal, nesfânt. Creştinul lumesc este ca un ucigaş: ucide dragostea lui Dumnezeu, mărturia sa şi credinţa altor oameni. El îmbrăţişează pe Dumnezeul pregătit să-l sărute dar îi înfige cuţitul în spate! 

Paul Washer, despre pericolul unei credinţe superficiale

Dumnezeu urăşte păcatul şi pe păcătos”, acesta este mesajul direct al misionarului şi pastorului american, Paul Washer la conferinţa: „16º Reuniune pentru o Conştiinţă Creştină”, desfăşurată în Brazilia.

Mar22„Dumnezeu urăşte păcatul şi pe păcătos”, acesta este mesajul direct al misionarului şi pastorului american, Paul Washer la conferinţa: „16º Reuniune pentru o Conştiinţă Creştină”, desfăşurată în Brazilia.

Paul Washer, vorbind la conferinţa din Brazilia

(preluat din NoticiaCristiana.com) Conform lui Washer, „aceia care trăiesc într-un creştinism superficial, provoacă mânia lui Dumnezeu peste ei înşişi”, dar cea mai impresionantă afirmaţie a fost aceia care chestionează bine cunoscuta frază: „Dumnezeu urăşte păcatul, dar îl iubeşte pe păcătos”.

„Această frază este foarte periculoasă. Deoarece lui Dumnezeu îi este scârbă de păcat şi de păcătos”, a spus misionarul american. Washer a fost foarte direct: „dacă tu trăieşti o credinţă superficială, atunci  mânia lui Dumnezeu este peste tine”. Totuşi, declaraţia pastorului a făcut  să se aştearnă tăcerea peste mulţimea care umplea până la refuz „Biserica Tabernacolul Bibliei”. Washer i-a avertizat încă o dată pe cei prezenţi să reflexioneze, cu stilul său categoric şi puţin ortodox, bazat în întregime pe adevărurile biblice.

Obişnuit să predice mesaje pe care niciodată nu le poţi uita, în multe locuri, Washer a afirmat că miezul Evangheliei constă în două adevăruri. Primul se referă la caracterul lui Dumnezeu. „El este dragoste şi acest lucru nu se poate nega” a spus Washer, dar „Dumnezeu nu este numai dragoste. El este şi dreptate şi sfinţenie. Şi pentru că El este sfânt, urăşte păcatul şi pentru a fii drept, El va judeca pe păcătoşi”.

Cealaltă faţă a monedei, a spus, este justificarea. Prin urmare a fost direct şi a spus: „dacă tu trăieşti într-o credinţă superficială,atunci mânia lui Dumnezeu arde peste tine”.

Dar, în acelaşi timp pastorul, nu a pierdut oportunitatea de a-i îndemna pe cei prezenţi spre Dumnezeu, făcând o ilustraţie a milei şi a dreptăţii divine.

(preluat din Acontecer Cristiano) Un membru al unei biserici presbiteriene, a comentat asupra acestor afirmaţii ale lui Washer, spunând că a văzut în el „pe un adevărat profet al generaţiei noastre, care deschide gura nu pentru a vorbi despre vise şi viziuni mincinoase, cu scopul de a înşela mulţimile, ci pe unul care a deschis Biblia pentru a anunţa harul şi judecata lui Dumnezeu asupra păcătoşilor”.

„Sincer, niciodată nu voi uita ceea ce am auzit ieri şi nu le pot uita azi şi lacrimile încă îmi curg pe faţă. Paul mi-a amintit despre cât de depravată şi murdară îmi este inima mea, cum sunt plin de vicii şi că inclusiv după ce am fost mântuit, am nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a mă sfinţii şi să biruiesc păcatul”, a afirmat unul dintre asistenţi, descriind predica lui Washer. „Aşa cum a spus, uneori este nevoie ca Dumnezeu să ne dea o lecţie, pentru ca noi copiii lui să ne lăsăm de drumurile noastre. A fost exact ceea ce simţeam. A fost ca şi cum Dumnezeu mi-ar fi spus: Ajunge! Ştiu ce este în spatele extremismului tău, a aparentei gelozii pentru Mine. Cunosc inima ta şi-ţi văd intenţiile tale rele, mândria şi prefăcătoria. Dar este ora ca să cobori de pe cal. Dacă Eu ţi-am oferit harul, este pentru că vreau ca tu să le oferi celorlalţi legile şi poruncile mele”, a adăugat.

http://benidradici.wordpress.com/

Oameni împuterniciţi de Dumnezeu pentru o lucrare.

Faptele Apostolilor 1:8  ,,Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Doctorul Luca are un ochi format pentru detalii. Este un om smerit care nu menţionează des numele lui. Iubeşte rugăciunea căci sunt multe rugăciuni în cartea lui. Respectă mult femeile căci aminteşte numele lor în scrierile lui. Dumnezeu l-a umplut de puterea Duhului Sfânt.

Cum Îl vezi pe Dumnezeu în viaţa ta? Vezi detaliile?

Eşti smerită? Iubeşti rugăciunea? Respecţi pe alţii? Ceri puterea Duhului Sfânt în inima ta?

Petru este un om simplu, un pescar, dar transformat şi folosit de Dumnezeu.

Cum te transformă şi cum te foloseşte Dumnezeu în lucrarea Lui? Îţi place viaţa simplă? Te mulţumeşte ceea ce ai?

Pavel este un om educat pe care Dumnezeu îl transformă dintr-un om care persecută pe creştini în conducătorul bisericii, dându-i grele responsabilităţi.

Luca, Petru şi Pavel au răspândit Evanghelia, au scris părţi însemnate din Sfânta Scriptură, au învăţat pe alţii, au pregăţit oameni pentru slujire, au încurajat pe mulţi, pentru că au fost împuterniciţi de Dumnezeu.

Eşti responsabilă pentru ceea ce ai primit? Înveţi şi pe alţii adevărurile pe care le ştii? Pe cine ai încurajat astăzi?

Mesajul lui Dumnezeu din cartea Faptele Apostolilor implică oameni împuterniciţi de Dumnezeu.

Eu sunt o femeie simplă. Aparţin clasei mijlocii. M-am născut într-o familie de ţărani. Nu am nici prea multă şcoală dar Îl cunosc pe Dumnezeu. Cunosc şi recunosc puterea Duhului Sfânt în viaţa mea. Mă simt împuternicită de Dumnezeu ca să fac o lucrare.

Ce poţi spune despre tine?

Cunoşti puterea şi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa ta?

Fie smerenia podoaba inimii tale!

Sursa: http://anatatarandras.com/

Vladimir Pustan - Antihristul (24 August, 2014)

Ajutor divin

Faptele Apostolilor 1:8  

,,Ci voi veţi primi o putere,

când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi,

şi-Mi veţi fi martori

în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria

şi până la marginile pământului.”

*

Petru şi Pavel strălucesc în lucrarea lor pentru că nu stau singuri ci au suport în jurul lor: Ioan, Ştefan, Filip, Barnaba, Iacov, Apolo, Priscila, Aquila şi Lidia. Luca este prieten cu Pavel. Când toţi l-au părăsit pe Pavel, Luca a stat lângă el (2 Timotei 4:11). Scrierile lui Luca sunt pline de citate din Vechiul Testament. Ele reflectă viziunea lui Pavel aşa de mult că sunt numite scrieri pauline. Prin ochii doctorului Luca vedem grija lui Pavel pentru noii convertiţi. Luca nu menţionează numele lui, nu spune ,,eu” ci spune noi, nouă (Fapte 16:10, 16; 20:5).

Faci tu lucrarea Domnului cu umilinţă?

Atragi atenţia asupra ta?

Luca era un om al rugăciunii. În momentele critice primeşte ajutor divin şi călăuzire divină ca răspuns la rugăciune.

Oamenii care sunt plini de Duhul Sfânt Îl măresc pe Domnul pentru lucrările Lui minunate. În orice situaţie din viaţă, nu numai în success, ci chiar în mijlocul persecuţiei, în mijlocul problemelor din biserică, creştinii umpluţi de Duhul Sfânt Îl laudă pe Domnul.

Luca condamnă păcatul lăcomiei şi a iubirii de bani. Minciuna este pedepsită. Păcatele legate de lucrurile materiale sunt cauza căderilor spirituale.

Cum te rogi Domnului ca să-ţi vezi păcatele materiale şi să te laşi de ele?

Succesul spiritual şi binecuvântarea sunt rezultatul opunerii păcatului lăcomiei şi poftelor rele.

Cum te rogi ca să te opui păcatului lăcomiei şi al poftelor rele?

Te rogi Domnului pentru oameni puternici spirituali în jurul tău?

Domnul să pună lângă tine oameni care să fie un suport spiritual!

Sursa: http://anatatarandras.com/

Prioritatea părinților

Proverbe 22:6 ”Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”

 

Dinți drepți, note de zece, limba engleză, modeling, o facultate de unde să vină pe un post bine plătit. Așa visează părinții. Dar, sunt fleacuri pentru copiii noștri în comparație cu așezarea lor pe calea Cerului. Cel mai mare privilegiu și scop pe care-l am ca părinte, este să-mi conduc copilul pe calea lui Hristos. Iosua a zis: “Vom intra toți în Canaan, vom avea posesiuni, tentații, afaceri! Voi alegeți ce doriți, dar eu și familia mea vom fi nelipsiți din biserică!”

 

Ca părinți ar trebui să ne întrebăm zi de zi: Îl cunosc pruncii mei pe Hristos? Au gustat ei din harul Său? Au găsit mângâiere la crucea Lui? Știu ei că prin Isus orice ispită e biruită?

 

Părinți, sarcina dvs numărul unu este să vă ucenicizați copiii! Aduceți pe copiii dvs înaintea Domnului, și pe Domnul înaintea lor. Atunci nu veți mai lua algocalmine când pruncii nu sunt cu dvs!

Scris de Nicolae Geanta –  nicolaegeanta.blogspot.ro

Olso Gospel Choir - Bless the Lord(Ending)(HD)With songtekst/lyrics

• ^{Ps. 103:1} 
•  Binecuvântă, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!

AGAȚĂ-TE DE PROMISIUNI!

Atâtea întrebări… atâta confuzie… atâtea îndoieli și temeri. De unde? De ce? Nu e Dumnezeu credincios? Nu e El clar și drept?

Nu spune El ca nu mai ești rob ci prieten? Cine te mai iubește atât de mult ca El? Ce prieten și-ar da viața pentru tine? Pentru care dintre prietenii tăi ți-ai da tu viața?

Cânt te simți zdrobit, înfrânt, singur, confuz, neliniștit, neîncrezător, neînțeles, când ți-e teamă și îți vine să fugi sau pur și simplu să renunți,

AGAȚĂ-TE DE PROMISIUNI!

El, Domnul îți va da tot ce-ți dorește inima, El va lucra! El va face să strălucești de dreptate și vei răsări ca soarele pentru că acesta este dreptul tău. Tu vei stăpâni țara și vei avea belșug de pace pentru că Domnul te sprijinește! El te cunoaște și îți va răsplăti așa încât nu îți va fi niciodată rușine. Domnul îți întărește pașii pe cărarea plăcută Lui, iar atunci când cazi te ia de mână și te ridică. Cel neprihănit nu e niciodată singur! Pentru că Domnul te iubește, vei dăinui pe vecie! Domnul nu te va părăsi niciodată, ești ÎNTOTDEAUNA sub protecția Lui. El te va înălța!

Cum poți să mai tremuri știind toate aceste lucruri? Încrede-te în Domnul. El este desfătarea sufletului tău, fericirea, pacea și împlinirea ta. Agață-te de promisiuni. Agață-te nu numai cu mintea ci și cu inima ta. Trăiește-le!

Caută neprihănirea, înțelepciunea, adu roada ta înaintea Lui, iubește cu tot ce ești, fă binele și ferește-te de rău!

Și dacă vreodată se întâmplă să te pierzi, amintește-ți că ai un prieten în Isus care te-a ales și a investit viața Lui în tine. Pentru El contezi! Apucă-L de mână, ridică-te și înaintează spre victorie!

Agață-te de promisiuni!

„V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină”

Articol scris de Alina Blajan

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro AGAȚĂ-TE DE PROMISIUNI! 

De la aparenţă la esenţă

  

A existat o vreme când „cuvântul” reflecta în mod direct caracterul oamenilor, astfel încât oamenii respectaţi erau „oamenii de cuvânt”. În zilele noastre, „cuvintele” au ajuns să fie dominate de imagini, al căror rol este să transmită un anumit mesaj apelând cu precădere la simţurile noastre. Ne mulţumim de multe ori să privim la imaginile care ne sunt oferite sub formă de publicitate în fiecare zi pe stradă, la televizor, în reviste sau pe internet prin reţelele de socializare şi parcă prea obosiţi de a cerceta dincolo de imagini, ne înşelăm singuri crezând că doar ceea ce vedem reflectă realitatea. Unul dintre cei mai mari apologeţi creştini ai timpurilor noastre, Ravi Zacharias, spunea cu mare convingere că „umilirea cuvântului din zilele noastre, ne-a sărăcit mai mult decât orice altceva” (Bring Me The Books, Martie 04, 2010).

Însă, cum am putea vorbi de sărăcie când Facebook, cea mai mare reţea de socializare online din lume, are peste 500 de milioane de utilizatori, dintre care peste 50 % folosesc website-ul zilnic.

Datorită ingeniozităţii sale studentul de la Harvard, Mark Zuckerberg, alături de colegii săi, au contribuit la crearea celei mai mari biblioteci vii, unde oameni din toată lumea pot comunica şi socializa unii cu alţii învingând barierele timpului şi ale distanţei geografice. Este însă acest colos, doar aparenţă sau şi esenţă?

Cuvântul în sine „Facebook” se traduce prin Cartea Portretelor, sau Cartea Feţelor, iar scopul iniţial a fost acela de a-i ajuta pe studenţi să ţină legătura cu prietenii şi colegii din liceu. Una din provocările generaţiei facebook constă în distingerea aparenţei de esenţă. Ce a devenit Facebook?

Pentru unii a devenit o sursă de venit şi de lansare a afacerii, pentru alţii o lume ideală desprinsă de realitate, pentru unii doar un mijloc de comunicare cu prietenii, pentru alţii, o dependenţă de imaginile şi activităţile altor prieteni sau cunoscuţi. Facebook a devenit şi devine ceea ce urmăreşte fiecare.

Dar ce se întamplă când ceea ce urmărim devine dependenţă?

De la dependenţă la independenţă

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în 2 Petru 2: 19 b „Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit”.

Modul în care ne raportăm la lucrurile şi persoanele din viaţa noastră, va determina gradul de dependenţă sau independenţă faţă de ele. Dacă facebook sau orice alt lucru, ajunge să ne stăpanească astfel încât nu mai deţinem controlul asupra alegerilor noastre şi ajungem să gândim şi să acţionăm doar prin prisma acelui lucru, înseamnă că treptat am fost încătuşaţi de dependenţa faţă de acel lucru. În mod ironic, ne pierdem libertatea de a alege şi motivaţiile, gândurile, sentimentele şi acţiunile noastre devin roabe lucrului de care suntem dependenţi.

O întoarcere către Cuvântul lui Dumnezeu ne este de folos în identificarea modului corect de raportare la orice lucru din viaţa noastră. Atunci când Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă cântarul pe care ne aşezăm activităţile, timpul, relaţiile, gândurile, sentimentele, motivaţiile etc vom avea o pespectivă corectă şi clară asupra vieţii noastre, asupra alegerilor pe care le facem şi asupra voii lui Dumnezeu pentru viaţa noastră.

Cel care ne-a creat ştie din ce suntem făcuţi, ca urmare sfatul Lui pentru noi este „Tu să te ţii în totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tău” Deuteronom 18:13. Dumnezeu ştie că orice lucru care ia locul Lui în viaţa noastră, poate deveni idolatrie. Şi singura noastră dependenţă trebuie să fie numai faţă de El. Când depindem de El şi ne adâncim în Cuvântul Lui, atunci ajungem să cunoaştem adevărata libertate şi să ştim cine suntem cu adevărat.

De la popularitate la identitate

Cine eşti tu pe facebook?

Aparent, pe facebook poţi fi tot ceea ce îţi doreşti, dar în esenţă, realitatea vieţii tale ar putea fi complet diferită de ceea ce arăţi lumii. Pe facebook putem părea a fi bogaţi în prieteni şi relaţii, dar în realitate suntem de multe ori săraci în comunicare, îngăduinţă şi iertare. Criza unei identităţi autentice a avut loc şi în alte vremuri şi timpuri, dar ea se regăseşte şi în aşa numita „generaţie facebook”. Marea provocare a acestei generaţii o reprezintă regăsirea adevăratei identităţi. Atâta timp cât identitatea noastră se leagă doar de însumarea numărului de prieteni şi relaţii, de mesaje, de călătorii, reuşite etc rămânem foarte departe de esenţa şi sursa identităţii noastre. Facebook poate să-ţi ofere un spaţiu în biblioteca portretelor, dar nu-ţi va arăta niciodată adevărata identitate.

Singurul care poate să-ţi spună cine eşti cu adevărat şi în care îţi poţi găsi adevărata identitate este Isus Hristos, Cuvântul care „s-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi adevăr” după cum spune Ioan în Evanghelia sa la capitolul 1 versetul 14. Acest Cuvânt nu sărăceşte, ci îmbogăţeşte prin prezenţa şi puterea Lui transformatoare, astfel încât doar oglindindu-te în El vei ajunge să ştii cine eşti cu adevărat.

Sursa: resurse crestine.ro    Autor:Naomi Mihut 

Pârdalnica de limbă, fiara greu de îmblânzit (Iac. 3:8)

Un fost student îmi trimite o întrebare.

Se dau 4 interpretari ale unui verset biblic: Iacov 3:8 „Dar limba niciun om n-o poate îmblânzi” M-ar interesa părerea ta cu privire la ele.

Prezint mai jos interpretările şi răspunsul meu.

Interpretarea 1: Prin acest verset, Iacov afirmă că omul nu poate să-şi stăpânească limba singur, ci numai Dumnezeu îl poate ajuta să o facă. (Aceasta ar fi interpretarea susţinută de penticostalul tipic, pentru care Domnul face totul.)

Vaisamar: Aş spune că sunt de-acord cu această interpretare, deşi nu acesta este centrul de greutate al versetului. Va reieşi ce vreau să spun din feedback-ul la celelalte interpretări.

Interpretarea 2: În acest verset Iacov spune că omul nu are cum sa-şi îmblânzească limba sub nicio forma, cu sau fara ajutorul Domnului. El doar poate să o înfrâneze conform Iacov 1:26.

Vaisamar: Cei care merg pe această linie de interpretare uită că în cap. 3 limba este prezentată retoric şi hiperbolic. Autorul o singularizează, detaşând-o de restul persoanei umane, printr-un procedeu menit să sublinieze în ultimă instanţă caracterul feroce al unor oameni care folosesc vorbirea pentru a-i răni pe alţii. Evident, Iacov ştie că ferocitatea şi răutatea unor oameni ar continua să existe şi dacă le-ai tăia limba. La o adică, cineva se poate exprima în scris la fel de virulent şi vătămător pe cât o face oral. (E suficient să ne uităm la unele bloguri evanghelice ca să devenim convinşi de asta).

Însăşi ideea de îmblânzire ar trebui să ne atragă atenţia că limbajul lui Iacov este metaforic. Unele animale au fost îmblânzite, dar limba este un animal prea feroce ca să fie îmblânzit. Comparaţia cu animalele are rolul să dea plasticitate şi forţă comunicării, dar nu trebuie dusă la extrem. Dacă înţelegem referire la limbă ca o metonimie (căci apostolul se referă la om în întregul lui) atunci vedem clar ironia amară a declaraţiei: omul a îmblânzit multe fiare, dar fiara numită om e imposibil de îmblânzit!

Interpretarea 3: Iacov 3:8 trebuie legat de 3:7. În acest din urmă verset Iacov vorbeşte despre acţiunea unui om asupra altor fiinţe (fiare, păsări, târâtoare etc.), iar expresia „dar limba” continuă raţionamentul lui Iacov, potrivit căruia nimeni nu poate să-ţi îmblânzească limba din exterior, ci singurul care o poate face este persoana însăşi. Evident, ajutată de Dumnezeu.

Vaisamar: Iarăşi, se supralicitează prea mult limbajul metaforic folosit de autor. Iacov aşteaptă de la cititorii săi să-şi domolească / înfrâneze / tempereze limba. Le atrage atenţia că în vorbirea creştină sunt dezordini, că limba generează un univers al nelegiuirii. Limba (omul) în general este greu de domesticit, dar autorul se aşteaptă ca în interiorul comunităţii lucrurile să stea altfel decât stau în lume.

Interpretarea 4: Iacov personifică limba şi prin urmare nimeni nu poate să îmblânzească limba, oricât s-ar stradui.

Vaisamar: N-ar trebui să ne preocupe dezbaterile teoretice de genul „cine poate îmblânzi limba? Oare ea poate fi îmblânzită etc.?” Limba e personificată şi prezentată retoric, dar întrebarea care contează în final este: cum trebuie să mă comport eu în relaţia cu fraţii mei, din perspectiva comunicării verbale? Curg oare prin izvorul gurii mele două feluri de apă? Am ajuns să-l binecuvântez pe Dumnezeu cu aceeaşi limbă cu care îi clevetesc pe oameni?

Cu alte cuvinte, textul epistolei nu trebuie să ne invite la speculaţii scolastice, fiindcă el urmăreşte să genereze un efect. Efectul dorit este introspecţia şi disponibilitatea mea de a mă îndrepta. De altfel, contextul larg sugerează că problemele în comunitate nu erau doar de comunicare verbală. Problemele erau mai largi: invidie, duh de ceartă. Rădăcina este adâncă. Vorbirea este doar fructul, însă rădăcina rea care o produce este invidia.

Posted by Vaisamar        http://vaisamar.wordpress.com/

Ce spune Biblia despre vrăjitorie şi ghicit ?

             Deşi suntem o ţară creştină , practicarea vrăjitoriei şi ghicitului a ajuns să facă parte din tradiţia poporului . Ghicit înainte de căsătorie , descântat dacă relaţiile dintre soţ şi soţie sunt rele , dacă cineva este bolnav , dacă te-ai certat cu cinva (la 40 de zile ) , ca să se îndrăgostească cineva de tine , ca să afli viitorul , ş.a.m.d. 

      Parcă oamenii au ajuns să nu-i intereseze altceva şi se ocupă doar cu ocultismul (ocultismul implică ghicirea , chemarea morţilor , vrăjitorie , astrologia ş.a.).

Dar cum se uită Dumnezeu la aşa practici ale oamenilor ? Dacă tot ne numim creştini – trebuie să ştim ce spune Biblia despre aceste practici .

În acest articol îmi propun să arăt poziţia Scripturii faţă de ocultism şi ce atitudine trebuie să aibă un creştin faţă de vrăjitorie şi ghicit .

De ce oamenii apelează la ocultism ?

1 Este real

Înainte de a spune ceva despre ocultism trebuie să recunoaştem că este un lucru real .

În cartea Exod , când Moise a cerut faraonului să dea drumul poporului evreu în pustie să se roage , vrăjitorii de la curtea faraonului au făcut aceleaşi minuni ca şi Moise – au făcut toiagurile în şerpi şi au făcut apa în sânge .

2 Duce la desfrânare

Deoarece nu vor dori să rămână în cuvântul adevărului vor urma poftele lor .

„În norod s’au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Le scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit.” (2 Petru 2:1-2,14)

3 Mulţi merg deoarece nu sunt siguri pe cea ce cred .

Acei care sunt slabi în credinţă , sau nu au principii creştine sănătoase.

Deşi în Sciptură este scris că vrăjitorii vor arde în iazul de foc , iar vrăjitoria este o scârbă în faţa lui Dumnezeu , ei tot merg la vrăjitori .

Mare popularitate are sărbătoarea „Sfântul Andrei” , în noaptea căreia fetele fac vrăji ca să afle cine-i va fi soţul . Parcă „Sf. Andrei” este o sărbătoare creştină , însă ceea ce se face în timpul ei este total necreştineşte !

4 Funcţionează .

Am auzit destule cazuri când după ce a fost consultată o vrăjitoare , rezultatul nu a întârziat să apară .

… Însă a revenit cu mai mare putere mai târziu .

Ce spune Biblia despre ocultism ?

În ceea ce priveşte vrăjitoria , Biblia este categorică .

„Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, ‘mi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.” (Levitic 20:6)

Nu va fi pedepsit doar cel ce practică vrăjitoria , dar şi cel ce merge la vrăjitori .

Ştiu că mulţi se duc doar să ghicească în cărţi , cafea , boabe de grâu , în palmă . Ei sper că vor afla viitorul şi se vor pregăti mai bine pentru el .

„ Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sîngele lor să cadă asupra lor.” (Levitic 20:27)

Tot poporul trebuie să ia acţiune când ajunge cineva să se ocupe cu vrăjitoria .

M-a bucurat faptul că atunci când la noi în oraş a venit o ghicitoare care „vindeca trupul şi duhul ” – un tânăr a mers la ea şi a vorbit cu ea . I-a spus că ceea ce face este păcat , iar trupul ei va arde veşnic în iad . La care ea a exclamat „M-am săturat de voi , eşti al şaselea săptămâna aceasta .” Acel tânăr a acţionat . Tu ce poziţie ai ?

Să nu îndrumi pe altul să meargă la ghicitori nici să nu rămâi indiferent .

Chair primul împărat al Israelului Saul a fost pedepsit pentru vrăjitorie :

„Saul a murit, pentrucă s’a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvînt nu l-a păzit, şi pentrucă a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii.N’a întrebat pe Domnul: deaceea Domnul l-a omorît, şi împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai.” (1 Cronici 10:13-14)

De ce crezi că au murit multe civilizaţii ? Pur şi simplu au dispărut .

Ce poziţie trebuie să aibă un creştin faţă de ocultism ?

În casa ta să nu fie niciodată un aşa om care să-ţi dea sfaturi , nici cărţi cu aşa tematică , nici programe audio sau video , radio sau TV .

Nu accepta revistele care sunt pline de prezicătore , ghicitoare sau clarvăzătoare , medium sau astrolog .Mulţi vrăjitori spun că se ocupă cu magia albă , şi ei fac dor bine . Însă Biblia nu face nici o diferenţă . Oamenii au inventat aceste noţiuni doar că să pară buni . Dar tot vrăjitori sunt !!!

Cuvântul lui Dumnezeu are tot ce este necesar pentru tine şi mine .

Căci el trebuie să fie desfătarea sufletuli tău : „Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;” (Proverbe 2:10) .

Deoarece „Lucrurile ascunse sînt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sînt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.” (Deuteronom 29:29)

Dacă vei ajunge într-o situaţie mai problematică , Sfânta Scriptură spune la cine să apelezi :

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s’o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5)



Dacă ai practicat ghicitul sau vrăjitoria înainte , urmează exemplul vrăjitorilor de pe vrema apostolilor :

„ Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s’a socotit la cincizeci de mii de arginţi.” (Faptele Apostolilor 19:18-19)Vino şi cere-i iertare lui Dumnezeu şi renunţă la faptele tale din trecut .

CURBET ALEXANDRU  Sursa:   http://alexcurbet.wordpress.com/