România de după inundații arată cam așa: hipermarket-uri inundate, case distruse, mașini luate de apă, animale înghițite de râuri și oameni înecați, pe lângă alte probleme care ne-au lăsat întrebându-ne de ce Dumnezeu a îngăduit toate aceste lucruri.
Și așa, fără calamități, în țară se trăia cu apăsarea lipsei și a greutăților iar prea puțini oameni erau fericiți. Acum, e greu să mai găsești ceva senin în inima celor năpăstuiți. Ce se întâmplă cu noi?
Mă gândesc la Iona, prins de furia mării, datorită faptului că n-a ascultat de Dumnezeu, necazul a lovit toată corabia. Poate că noi creștinii ne-am rugat prea puțin pentru România, preocupați prea mult de ale noastre.E timpul să ne trezim din somnul cel de moarte. Să ne trezim din miciună. Din păturile înalte ale societății până jos de tot, miciuna a devenit un mod de viață. Mare, mare păcat!
Să ne trezim din mândrie. Cumpărăm mașini luxoase, vrem neapărat ultimele telefoane care trebuie să aibă ultimul soft apărut, ne cheltuim salariile prost și pe distracții ieftine și ne amăgim spunându-ne că noi, românii suntem cei mai tari. Mândria merge înaintea pieirii și din păcate au murit prea mulți oameni.
Să ne trezim din lene. Parcă în fiecare din noi există ceva mioritic, dezamăgirea vieții fiind atât de cruntă încât pur și simplu ne împăcăm cu soarta. Trebuie să luptăm iar a lupta înseamnă să muncești știind că Dumnezeu nu ne-a creat să stăm și să așteptăm viiturile vieții fără să facem nimic. Cu lenea se ajunge în iad.
Să ne trezim din curvie. Păcatul acesta și-a bătut joc de conștiința românilor, atât cât mai era. Peste tot se vinde infidelitatea ca ceva normal, se promovează mizeria ca mod de viață iar copiii ajung să creadă că sunt aduși de berze. Ce se întâmpla în Sodoma și Gomora se întâmplă și la noi. Cât să mai suporte Dumnezeu?
Să ne trezim din nepăsare. Ne bucurăm că nouă nu ni s-a întâmplat nimic iar solidaritatea dispare. Ne uităm la necazurile de lângă noi ca la film. Dar să nu uităm, oamenii care au scăpat nu au fost cu nimic mai buni decât cei care au trecut prin calamități. Dumnezeu a tras un semnal de alarmă. Un creștin bun are compasiune iar nepăsarea este un păcat ce duce la moarte.
“Omul, așa cum e, doarme și omul, așa cum ar trebui să fie, ar trebui să fie treaz.”
Fintoiu Alexandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu