Alfa&Omega Tv.

marți, 31 decembrie 2013

Un an nou fericit - de Vladimir Pustan

Suntem la frontieră. Am trecut cu 13 ani de sfârșitul lumii anunțat pentru anul 2000. Am trecut cu un an peste sfârșitul lumii anunțat de mayași.

Acum ne urăm un an nou fericit. Haidem să facem o hermeneutică necesară acestei urări banale. În primul rând e vorba de un an. Adică 365 de zile, 8.760 de ore, 525.600 de minute, 31.536.000 de secunde. Suficient să mori tot de atâtea ori.

Biblia zice că mai bine e să numărăm în zile. E mai practic și mai aproape de adevăr.
Putem să le trăim sau să le murim clipele acestea. Sau să le pierdem la TV, calculator, scriind SMS-uri, sau prin mall-uri la o cafea. Putem să le răscumpărăm.

Un an. Atât ne putem ura și e o urare de bun simț. Apoi un an nou. Sau altfel. Sau luat de la capăt. Un an nou în care putem intra vechi sau nou-nouți. Cu dorințe noi, cu vise noi, cu hotărâri noi. Ne putem înnoi garderoba, garajul, casa sau viața.

Și mai ales fericit. Aici e o poveste lungă pentru că fiecare înțelege prin fericire ce-l taie capul.
Fericirea e o sumă de lucruri mărunte, zice Thoreau.

Fericirea nu înseamnă să ți se împlinească orice dorință ci să poți dori cu toată inima ceva, asta e de la Paler. Există oameni care trăiesc fericiți fără să știe – Vauvenargues.

Fericirea nu e un ideal al raținunii ci al imaginației – o știm de la Kant, iar bătrânul Shakespeare mulțumește cerului și zice ”Ferice de noi că nu suntem prea fericiți”.

Biblia are alte idei despre fericire. Suma tuturor definițiilor biblice despre fericire e aceasta: cu Dumnezeu în inimă ești fericit. Chiar dacă ești dator la bancă, pâinea e amară, copiii îți fac probleme, diabetul e 170.
Vă doresc un an pe care să-l trăiți. Să-l trăiți fericiți.

La anul o să vă doresc iarăși un an… Până nu vor mai fi ani, nici zile. Până va fi doar fericire…

luni, 30 decembrie 2013

Rămânem uimiți de inteligența copiilor

Când e vorba de Dumnezeu copiii NU spun lucruri trăsnite

Rămânem uimiți de inteligența copiilor. Maximele lor pot umili chiar înțelepciunea filosofilor antici. Sinceritatea lor ne arată că eșecul adulților vine atunci când sufletul ne e înghesuit de probleme. Păcatul nostru e că uităm că suntem indicatoare pentru spre cer pentru ei. mulțumim Hristoase că ni i-ai pus radare!
Dumnezeu să binecuvânteze toți copiii!
Postez câteva "cugetări" celebre ale unor pici, culese de dr. (med) Elena Armenescu, din București.


„Călugării şi-au făcut meserie din rugat pentru ca ei au văzut că nu poate să existe meserie mai frumoasă decât să vorbeşti tot timpul cu Dumnezeu." (9 ani)

„Călugării nu sunt aşa de vorbăreţi pentru că dacă îl lasă pe Dumnezeu să le vorbească toată ziua, ei s-au obişnuit să tacă mult, ca să-L asculte - că nu pot să-L întrerupă tocmai pe Dumnezeu." (8 ani)

„Biserica e sfântă şi rămâne sfântă chiar dacă intră în ea mulţi păcătoşi, că biserica de aia e făcută, că păcătoşii care intra să-şi facă acolo antene pentru Dumnezeu." (12 ani)

„Dumnezeu se înţelege mai uşor cu copiii mici, ca cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele ca nici n-ai unde să stai." (10 ani)

„Biserica nu iubeşte plăcerea, că plăcerea îţi aduce să spui mereu că mai vrei, pe când mulţumirea îţi aduce să spui că-ţi ajunge." (9 ani)

„Îngerii nu ne spun cum e în Rai, de unde sunt ei, ca atunci când mori e ca un fel de ziua ta şi primeşti cadou Raiul şi ei nu pot spune dinainte cum arată cadoul pe care îl primeşti pentru că îţi strică toată ziua." (10 ani)

„Nu e bine să stai cu păcatul în tine, trebuie să fugi la spovedit, ca păcatul din tine să nu facă pui de păcate." (10 ani)

„Preoţii vin în casele oamenilor înainte de Paşte şi Crăciun ca să sfinţească toate camerele, că le curăţă cu aghiazma care e un foarte bun detergent împotriva dracilor." (11 ani)

„Postim ca să nu ne mai gândim numai la gusturi de mâncare şi să ne mai gândim şi la gustul de Dumnezeu." (11 ani)

„Cei care nu-l găsesc pe Dumnezeu sunt cei care îl căută din interes." (12 ani)

„Milostivul e rar că mila n-o găseşti pe toate drumurile deoarece ea trebuie cultivată." (14 ani)

„Altarul este partea din biserica unde preotul vorbeşte între patru ochi cu Dumnezeu." (10 ani)

„Unii oameni nu putrezesc după ce mor, pentru ca trupurile lor au fost băgate în pământ cu cerul în ei." (13 ani)

„Sfinţii au aureola rotundă şi nu pătrată ca să nu facă vreun rău nici măcar din greşeala - că poate cine ştie, când se ridica la cer, să nu înţepe cu vreun colţ o pasăre în zbor." (13 ani)

„Oamenii care cred în Dumnezeu se dezvoltă mai repede decât ceilalţi oameni, pentru că ei ajung să-şi dezvolte esenţialul." (15 ani)

„Ne dăm seama că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii la fel, că dacă te desparţi de El şi mai târziu te întorci la El, nu ţine supărare şi te ajuta la fel ca şi pe cei care au fost tot timpul cu El." (11 ani)

„Inima bate, bate până se stinge, ca inima este ca lumânarea şi dacă tu crezi în Dumnezeu, el ţi-o aprinde din nou în Cer." (9 ani)

„Dacă îi ascultăm atent pe oameni, auzim mai tot timpul cum se laudă, pentru că nu le este gata capul." (11 ani)..
-------------------------------------
Publicat de Nicolae GEANTĂ 

Nick Vujicic- Succes In Viata- (subtitrare romana)

Nick Vujicic- Succes In Viata- (subtitrare romana)









"Pot totul in Hristos care ma intareste".

Nu se merita...nici macar pentru o noapte !!!

Nu se merita...nici macar pentru o noapte !!!


Astazi  ma gandeam ce as putea scrie acum spre sfarsit de an?
  Mi-am amintit de acest verset:
"Si lumea si pofta ei trece:dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane in veac "
             1Ioan 2:17

  Ca la fiecare sfarsit de an ,fiecare tanar cauta sa isi petreaca ultima zi din an cat mai.....
 "in libertate"....daca pot spune asa.Fiecare cauta
distractie,  muzica, bautura, dans, si multe alte lucruri care te face poate sa te simti intr-adevar "RUPT DE REALITATE".
 Numai ca...imi aminteam ca in fiecare an...cam la acest gen de evenimente s-au intamplat cele mai mari catastrofe. Undeva in Argentina in  anul,2004,intr-un mare "club night",tot la un astfel de eveniment de sfarsit de an,la un concert rock,unde erau adunati mii de oameni s-a intamplat o tragedie.Cineva a aprins niste artificii si a aruncat peste multime.Fumul si focul care a izbucnit ,a ingrozit multimea si speriati sau imbulzit in disperare
spre  iesire. Urmarile au fost dezastruoase:170de morti si peste 400 de persoane,au ajuns la spital fie din cauza arsurilor...fie in stare de panica.
   Iata rezultatul unei nopti in care au vrut sa se simta .....SUPER-LIBERI si SUPER-BINE....asta daca imi este permis sa folosesc acesti termeni tot mai des intalniti printre tineri din ziua de azi. 
 ESTE DOAR UN MIC FRAGMENT DIN TOT CEEA CE POATE OFERI LUMEA !!!!
  Si cu siguranta exemple cunoasteti si dumneavoastra multe.
Lumea nu poate oferi ceea ce ne ofera Dumnezeu !!!
  Sunt multi care spun....."acum ori niciodata"....
  TRIST.....ca multi tineri aleg intr-o astfel de noapte sa  isi piarda VESNICIA si sa dea cu piciorul la toate invataturile primite ,la tot ceea ce au invatat un an de zile,la tot ceea ce poate s-au straduit sa tina cu sfintenie...... dau totul pentru o noapte !!!
  Dragi tineri crestini....nu uitati...!!!
 Si aceasta noapte de 31 decembrie 2013 va fi ca oricare alta noapte.De ce...? Pentru ca "Si lumea si pofta ei trece".
  Incercati sa nu uitati nici o clipa invataturile primite  si nu incercati sa va departati de Dumnezeu , fie chiar si pentru o noapte !!!

Sursa :http://maiexistaosansa.blogspot.ro/

Cum petrecem sărbătorile?

Cum petrecem sărbătorile?


Un salariat al CFR-ului, care lucra în gara Câmpina, a ieşit de ceva vreme la pensie. Tip de 8 ore pe zi, 40 de ani la rând, cum ajungea un tren în gară, ceferistul nostru ieşea cu ciocanul şi lovea roţile. Când a ieşit la pensie, a organizat un party ceferist. În timpul toastului, bătrânul ciocanagiu de trenuri, s-a ridicat de pe scaun cu semeţia unui popă de ţară, şi-a încruntat sprâncenele şi-a întrebat pe "mai marele gării" sughiţind: "Şefule, acum că tot am ieşit la pensie, poţi să-mi zici şi mie de ce a trebuit timp de patruj' dă ani să bat cu barosu' în roţilii dă tren?".

Vedem zilele acestea că fiecare casă sărbătoreşte. Cu cozonaci, cu sarmale, cu fripturi. Cu brad, cu Moşu', cu vâsc, cu petarde. Aprind lumănări. Leduri. Instalaţii de Crăciun.  Întâlnim cârduri de colindători, cu capre, cu buhai, cu sorcove, cu bice, cu măşti. Ca la Halloween. Distracţie. Majoritatea petrec, dar nu ştiu de ce...

Paradoxal, mii de creştini din ţara asta - şi nu numai, merg la biserică. Poate ani de-a rândul, poate săptămânal. Au Biblia acasă. Pe noptieră. Unii au icoane. Cu sfinţi, cu Iisus. Alţii au versete. Pe pereţi. "Le avem, să... ne meargă bine!". Le au, dar nu ştiu de ce...

Într-o zi, spune Scriptura Sfântă, mulţimi de oamenii vor rămâne afară din Cer. Indignaţi, ei vor striga către Hristos: "Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în numele Tău? Şi n-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" (Matei 7:22). "Niciodată nu v-am cunoscut", le reproşează Domnul. Nu-i acuză că n-au făcut, ci că n-au ştiut ce-au făcut!!!

  Ceea ce mă frământă pe mine nu este că oamenii n-au învăţat din cărţi, din şcoli, din biserici. Din Biblie chiar. Ci că au făcut o mulţime de lucruri ori au sărbătorit vârtos (Crăciunul, Anul Nou, Paştele, Duminica etc), dar, ca şi bătrânul ceferist, n-au ştiut de ce...

miercuri, 25 decembrie 2013

Monolog de crăciun - de Vladimir Pustan

Nu-mi plac sărbătorile… Pentru că sunt român iar românii nu pot sărbători, pentru că genetic suntem un popor trist. Noi nu vedem cerul de lacrimi.

Vine Crăciunul. Dar de ce Crăciun și nu Nașterea Domnului? Poate că Isus nu S-a născut pe 25 decembrie ci pe 6 martie. Când vreți voi. Poate că cineva i-a văzut certificatul de naștere. Eu nu i l-am văzut.

Să ne facem brad, pastore? Da, neapărat. Și să-l împodobiți cu piroane în loc de globuri. Pentru că El a venit să moară. De aceea a trebuit să Se nască… Magii au văzut o stea și-au plecat după ea. Preoții au deschis Biblia și-au rămas betonați în scaune. Veți mai auzi câteva predici care iar nu o să vă miște din băncile bisericilor decât pentru a merge în mall. O inimă ce se va face bună doar câteva zile. Atunci o să-i privim pe săraci ca pe oameni. După aceea o să-i privim ca pe nimeni.

Ce-o să fac de Crăciun? După ce vin acasă de la biserică o să mă pun în pat cu fața la perete ca Ezechia. O să închid ochii și o să visez că sunt în Betleem. Păstor zgribulit. Și că mi se arată îngerul. N-am mai văzut îngeri de mult. Numai irozi…

Nu-l mai demonizați pe hangiu. Pe vremea aceea nu erau hoteluri cu camere separate. Stateau cu toții grămadă ca la hostel. Cum putea Maria să nască între oamenii aceia avizi de știrile de la ora cinci? Avea nevoie de intimitate. Iar vacile nu vorbesc… nici nu se uită parșiv.

Acolo trebuie să se nască, pentru a ne trece pe noi din grajd în cer.

Sărbători liniștite, prieteni. Și mai aproape de Hristos. Și unii de alții…

 V l a d i m i r _ P u s t a n
Matei 2:2 "şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”"

Nimeni nu cunoaste cine este aceasta stea…! A licarit, a condus spre Isus si a disparut. 

Au pierdut steaua cand au intrat in palatul imparatului Irod. Si nu doar magii ci toti aceia care dau mana cu sistemul corupt al lumii care le ofera paharul compromisului.

Steaua nu este adevarata Lumina. Nimeni sa nu eclipseze gloria Imparatului si sa fure sarbatoarea Regelui Isus indiferent ca este Craciun sau cine stie ce alta ,,stea ratacitoare”.

Steaua a fost vazuta demult…! Se numea steaua lui Iacov si nu steaua lui Israel ca sa ne amintim, inainte de a sti cine suntem, ceea ce am fost: inselatori si rai. Se numea steaua de la rasarit caci la rasarit de Eden a iesit si ratacitorul Cain…! Daca am rasarit rau macar sa apunem bine…!

Nu va legati viata de stele, chiar daca au avut rolul de a va aduce la adevarata Lumina, Hristos ci legati-va inima de El. Credinta nu trebuie tinuta privind la fata omului ca te vei intrista. Dar daca privesti spre El, ti se lumineaza fata de bucurie…!

Priviti cerul ca sa ni se tamaduiasca sufletul! Nu veti mai gasi steaua pentru ca voi trebuie sa fiti lumina lumii…! Duceti oamenii, pe cei dragi la Hristos! Prin rugaciune, rabdare, post, marturisire si bucuria mantuirii voastre!

Sarbatori luminate! Multumim tie Hristoase!


Mesaj de Crăciun - de Florin Ianovici


luni, 23 decembrie 2013



    Toate posturile de televiziune, radio si alte mijloace mass-media, vuiesc a scumpiri, noi disponibilizari in sistemul bugetar, nici baba Vanga nu ne mai da mari sanse  in 2014, Luna din nou va avea tendinta de aliniere cu Soarele, incalzirea globara se va resimti mult mai accentuat, codul rutier se va modifica din nou. Traim inconjurati de vesti proaste, traim in fiecare zi un nou Breaking news care nu fac altceva decat sa ne ingreuneze inimile, si apoi din nou analize, glicemii ridicate, diabet, calvitie si alte lucruri de astea.
   Incaltat in niste sandale, cu picioarele in praful cararilor Galileei, imbracat  intr-o camasa alba fara cusatura, care mai tarziu avea sa fie trasa la sorti de soldatii romani, ducea o veste din loc in loc. Vestea Buna a Evangheliei, mantuirea, eliberarea din pacat, o viata noua, o viata in El, o viata in Hristos, Fiul Lui Dumnezeu.
    Chiar daca in stanga si in dreapta nu se aude altceva decat chemarea  la pacat a acestei lumi, de sus, glasul Lui, cheama la pocainta.
Inca mai este Har in Isus Hristos. 
   "Harul ce curge din Golgota
    Ma mantuit, ma fericit
    Aici Isus a fost mortii dat
    Pacatul meu El la ispasit" 
       
Ce mai astepti, intra in Harul Lui Hristos!

vineri, 20 decembrie 2013

Când bunăstarea se întoarce împotriva noastră – depresia



Când bunăstarea se întoarce împotriva noastră – depresia


Este foare greu să definim fericirea. Depinde foarte mult de ce criterii vom folosi, la ce sisteme de valori ne raportăm şi de gradul de percepţie a fiecăruia în parte. În linii generale, în cultura occidentală tot mai secularizată, bunăstarea este considerată, dacă nu fericirea însăşi, cel puţin mijlocul prin care ajungem la ea.
Numai că această bunăstare, aşa cum am văzut şi în cele două articole anterioare, nu rezolvă problemele fundamentale ale omului. Şi când vorbim de problemele fundamentale ale omului trebuie să ne referim la mulţumirea de sine, satisfacţia personală, respectul de sine, pacea lăuntrică, armonia din familie, etc. Nu numai că aceste nevoi nu sunt rezolvate, ci goana după bunăstare dă naştere la probleme noi.
Una dintre acestea este nemulţumirea. Nu suntem niciodată satisfăcuţi de ceea ce am realizat şi de cât am realizat. Întotdeauna avem impresia că trebuia să facem, să acumulăm mai mult. Avem această falsă percepţie că acel mai mult, ne va aduce mulţumirea şi împlinirea spre care tânjim. Numai că acel mai mult nu are niciodată o limită, aşa că vom continua nemulţumiţi şi trişti.
O altă problemă este dezamăgirea şi ajungem să fim aşa pentru că nu ne-am atins obiectivele fixate, sau dacă le-am atins, nu am găsit acolo ceea ce căutam. Suntem dezamăgiţi atunci când vedem cum uneori o bună parte din agoniseala noastră se duce în buzunarele bancherilor, pe cheltuieli inutile făcute de alţii, sau pentru a ne îngriji sănătatea şi mai rău este că asistăm neputincioşi cum încasăm încă o doză de tristeţe.
Invidia este şi ea la originea multor dureri. Comparaţiile cu alţii şi mai ales cu ce au alţii, generează invidie. De aici provine acea poveste din înţelepciunea populară cu “capra vecinului” a cărei morală este: nu este important ceea ce am eu, ci important este ca să nu rămân în inferioritate faţă de vecinul. Această competiţie absurdă şi care nu are practic finalitate, este sursa multor rele şi suferinţe, pe care le putem evita.
Depresia este rezultatul acestui complex de factori şi acestei probleme specifice modernităţii, medicii, consilierii şi psihologii încearcă să-i găsească soluţii disperate. Următoarele date, preluate din mai multe surse, ne vor oferi o imagine asupra acestei maladii şi vom conclude şi de această dată: bunăstarea s-a întors împotriva noastră.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), depresia este o boală frecventă în toată lumea şi se calculează că afectează peste 350 de milioane de persoane pe tot globul. A ajuns să fie principala cauză de incapacitate temporală de muncă şi contribuie într-o formă foarte importantă la sarcina mondială de morbiditate. Poate să se transforme într-o problemă serioasă de sănătate, în special când este de o durată lungă şi de intensitate moderată sau gravă. Poate cauza serioase dureri şi să altereze activităţile profesionale, şcolare şi familiare.
Numărul de persoane bolnave de depresie, precum şi alte probleme mentale, la nivel mondial este în creştere, motiv pentru care Adunarea Mondială de Sănătate, printr-o rezoluţie din mai 2012, a pledat pentru măsuri integrale şi coordonate a tuturor ţărilor, la problemele mentale.
Doctor Roger Montenegro, membru în consiliul de coordonare al Fundaţiei Mondiale pentru Sănătate Mintală (WFMH, în engleză), într-un interviu preluat de BBC Mundo, a specificat faptul că 75 % din persoanele care suferă de depresie se găsesc în ţările bogate sau în curs de dezvoltare (conform datelor oferite de OMS). Depresia, spune expertul nu sunt acele fluctuaţii ale stării de spirit, ce toţi putem resimţii în anumite momente. Depresia generează o stare continuă de tristeţe şi o lipsă de speranţă care poate dura două săptămâni sau mai mult şi interferează cu capacitatea de funcţionare a vieţii noastre zilnice. Totuşi trebuie să facem diferenţă între tristeţe şi depresie, a remarcat Montenegro. Tristeţea este parte din viaţa noastră, dar există un nivel de tristeţe care trece spre preocupări somatice sau inhibiţii în comportamentul psihosocial. Depresia produce o desconcentrare şi dezinteres pentru viaţă, probleme cu somnul, o diminuare a interesului sexual, etc. Acestea sunt simptome în formele ei uşoare sau moderate, dar în formele ei severe, poate pune în primejdie inclusiv viaţa celui ce suferă. “În formele ei mai profunde, boala este însoţită de alte simptome şi acolo începe să se instaleze ideea că viaţa nu are nici un sens şi că moartea poate să fie o alinare”, a explicat psihiatrul.
Cotidianul spaniol El Mundo, într-un articol din Iulie 2011, lansa următoarea întrebare: Sunt diferiţi factorii care duc la depresie după zona geografică şi nivelul de venit? Proiectul de Sănătate Mintală al OMS, în colaborare cu 20 de centre internaţionale, încearcă să găsească un răspuns la această întrebare.
Deşi răspunsul este dificil, deoarece sunt multe aspecte ce influenţează în această boală, datele provenite dintr-o investigaţie făcută în 18 ţări cu diferite nivele de venit şi cu participarea a 89 037 cetăţeni, permit extragerea unor concluzii. De exemplu, surprinzător şi diferit de ceea ce gândeau investigatorii înainte de începerea investigaţiei, în linii generale, depresia este mai comună în ţările bogate decât în cele sărace. Astfel, 15 % din populaţia din ţările cu nivele ridicate de venit, prezentau riscul de a se îmbolnăvi de depresie, în comparaţie cu 11 % dintre locuitorii ţărilor cu venituri medii.
Acest studiu, publicat în revista “BMC Medicine” s-a făcut prin intermediul interviurilor directe cu cetățenii, în 10 ţări cu venituri ridicate: Belgia, Franţa, Germania, Italia, Spania, Olanda, Israel, Statele Unite, Japonia şi Noua Zeelandă şi în opt ţări cu venituri mici (conform criteriului Băncii Mondiale): Brazilia, Columbia, India, China, Liban, Mexic, Africa de Sud şi Ucraina. Persoanele care au afirmat că au avut cinci din următoarele probleme: tristeţe, lipsă de interes, pierderea plăcerii, sentimente de vinovăţie, puţină stimă de sine, probleme cu somnul, lipsa poftei de mâncare, puţină energie şi pierderea puterii de concentrare – şi au recunoscut că aceste probleme s-au menţinut mai mult de două săptămâni, au fost diagnosticate cu un episod de depresie acută momentană. Şi în acest caz, incidenţele au fost mai ridicate în ţările bogate (28 % dintre subiecţi), decât în cele sărace (20 %).
Alte concluzii care rezultă din acest studiu, privesc alte aspecte sociale precum genul şi starea civilă. Astfel, după cum semnalează profesoara Evelyn Bromet de la Universitatea Stony Brooks din New York, şi una dintre autorii studiului,femeile prezintă un risc dublu de a se îmbolnăvi de depresie în comparaţie cu bărbaţii, această realitate confirmându-se în 15 din cele 18 ţări studiate (excepţie făcând Belgia, Germania şi China, unde riscul era puţin mai scăzut).
Starea civilă, de asemenea joacă un rol important în această problemă. A fii separat sau divorţat, creşte riscul de a se îmbolnăvi de depresie acută în 12 ţări, în timp ce, a fi văduv sau văduvă, are mai puţină influenţă în general. În ţările bogate, a fii separat sau celibatar, sunt situaţiile care produc cel mai des depresie, în timp ce divorţul şi văduvia, produc depresie mai des în ţările sărace. Diferenţele economice dintre cetăţenii aceleiaşi ţări şi nivelul de educaţie, de asemenea influenţează această problemă.
“Aceste rezultate, indică faptul că depresia este o importantă problemă de sănătate publică, şi o cauză frecventă de incapacitate de muncă, la care trebuie să-i găsim soluţii. Cel mai surprinzător din toate, are de-a face cu ţările bogate, cu cele mai bune sisteme de sănătate, care înregistrează cele mai multe cazuri ale acestei boli”, a concluzionat Bromet.
Articol preluat de aici:http://benidradici.wordpress.com

joi, 19 decembrie 2013

Vrabia.

    A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu… Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus o vrabiuta pe care planuia sa o foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund vrabiuta in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e vie sau moarta. Daca va zice ca e moarta, imi voi deschide mainile si o voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e vie, o voi strange si o voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.
Cele doua fete au mers la intelept .
- Am aici o vrabiuta … Spune-mi inteleptule, e vie sau moarta?
Foarte calm, inteleptul surase si le zise:
-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale.


   Vor trece si aceste sarbatori si Isus tot un prunc va ramane, uitat si ne bagat in seama, de cei mai multi. Un nimeni intre cei trei de pe Golgota, un impostor, un fiu din curvie.
   Cerul intreg era gata sa intervina in oprirea acelei mari suferinte, o ceata de ingeri se pregatea sa loveasca, sa nimiceasca tot ce avea viata, dat El voia altceva, El nu dorea moartea pacatosului ci rascumpararea lui.
    Ti in mana o vrabie care se numeste viata, una scurta, daca o vei pierde sau o vei castiga , depinde numai de tine. El e salvatorul!

miercuri, 18 decembrie 2013

Lupta cu inerția - de Nicolae Geantă

Trăim într-o societate în care prea mulţi nu sfârşesc cu happy-end. Unde, foarte, foarte mulţi se dau bătuţi. Familii tinere eşuate, avorturi, divorţuri, suicid, biserici care se închid. La început scântei, flăcări, dinamism. Apoi, tăcere…  O lume înfrântă. A oamenilor cu capul plecat. Şi cu spinarea cocoşată. Preoţi ce fac slujbe în biserici goale. Pastori puşi în ţarc de către comitete de soţii, de biserici, de fraţi. Creştini ce nu-L mai vestesc pe Isus, pentru că de ani întregi nu s-a mai pocăit nimeni. Biserici fără seri de evanghelizare, cu predici sterpe şi cântări pe trei beregăţi. Oameni ce nu se mai roagă pentru bolnavi, nu-şi mai binecuvântează copiii. Şi unii nu mai cred în darurile Duhului Sfânt. Creştini ce-au lăsat armele-n rastel. Neutilizate, sunt pline de rugină… Cum să mai tragă, cum să mai ocheşti cu ele?

”Pământul nu-i numai un câmp de luptă între bine şi rău, între Dumnezeu şi satana, ci şi între somn şi nesomn, între întinsul pe saltele comode şi întinsul pe crucea Golgotei”, scria Dani Surducan. Creştinii au de luptat pe toate fronturile. De la est la vest, din nord în sud, duc un „război nevăzut”, cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul. ”Nu cu carnea, ci cu domniile, cu căpeteniile, cu stăpânitorii întunericului”, cum zice Sfântul Apostol Pavel. Cu diavolii, cu plăcerile, cu ispitele, cu secularismul, cu ateii. Cu mândria, cu egoismul, cu ura, cu nepotismul, cu predicile searbăde, ”cu capetele-nguste şi inimile seci”, vorba lui Eminescu.

Nelegiuirea nu a ieşit la paradă cu papuci de casă şi nici legată cu sorţ în faţă, ca o baby-sitter. Ci, cu panzere ce trec prin zid şi sârmă ghimpată. Avem de luptat cu moda, dar şi cu nesmerenia, cu necititul Bibliei, dar şi cu Internetul, cu lenea, dar şi cu lăcomia, cu Moş Crăciun, dar şi cu Iepurele de Paşti, cu minciuna dar și cu nepăsarea, cu mândria dar şi cu ruşinea, cu cei ce moţăie-n strana bisericii dar şi cu cei ce se-mpotrivesc (cu contriştii, cu cusurgii prin vocaţie), cu falsa performanţă dar şi cu falsa cultură…

Biserica nu poate îmbrăca liniştită pijamalele apoi să tragă jaluzelele şi cu perna sub cap să cadă-n contemplare, în timp ce dracu’ îşi face de cap afară, zvârlind în tineri cu etnobotanice, seringi, ţuică, bere gratis, manele, reviste porno, vopsele, blugi rupţi, Halloween şi Valentine’s day. Dacă va aţâpi pe perna cu miresme de rai fals, trezirea din somn va fi asemeni experienţei unui candidat la Cotroceni, care s-a culcat preşedinte şi s-a sculat prostănac. ”Somnul raţiunii naşte monştrii”, spunea Goya.

Sinospsis-ul de faţă, nu îşi propune să arunce gloanţe savante şi ghiulule intelectuale, căci cu ciocanul logicii nu poţi fărâma inimile de piatră. Am scris cu dragoste, am scris cu pasiune, am scris c-o niagară de mânie sfântă, deoarece, din spatele tranşeelor, văd cum pe mijlocul străzii, geniile nefaste ale „lumii fără Dumnezeu” suflă ameninţare. „Luptaţi să nu ajungeţi în mână la vrăjmaş / Şi-ajunge, nu-i daţi sprijin în lupta lui vicleană, / Păstraţi-vă şi scutul şi spada de ostaş / ’nălţând solia sfântă, şi-n tabăra duşmană!” (Traian Dorz).

Biserica să coboare din paturi. Lupta se dă în arene!


* Background la volumul Lupta cu inerția, începând cu 1 decembrie, în Librăria Cireșarii

Mai aproape de Crăciun, mai departe de Hristos...


Crăciunul e aproape. Pentru buticari şi ritaileri – puternic ancoraţi în viaţa cotidiană, evenimentul se simte pe rafturi, în vitrine şi pe tarabe. Cu globuleţe, cu instalaţii, cu leduri, cu cărnuri, cu clementine, cu cozonaci... Ăştia au băgat spiritul de market al Crăciunului în minţile clienţilor. Se vede în cărucioarele burduşite. Unii, pe lângă listingul de shoping făcut acasă, ar fi gata să-l cumpere şi pe Isus! La promoţie.

Alţii au ieşit cu sorcove, cu cetină şi vâsc, la tarabe. Sunt chiar fraţi de-ai noştrii printre ei. Ăştia promovează spiritul de noroc al Crăciunului. Vindecare miraculoasă, naturistă. Ei sunt gata să se roage pentru vindecări în biserică, apoi imediat să fugă la vraci.

Crăciunul e aproape. Se simte asta deoarece românii, aproape toţi, acum ascultă colinde. E în vogue să-l scoţi de la naftalină pe Hruşcă. Dar câţi dintre ei ştiu să cânte un colind până la sfârşit?

Unii şi-au împodobit casele cu lumini. Cu flash-uri multicolore, ce bat ca la discotecă.  Luminile bradului însă, oricât de multe ar fi, tot întuneric fac. Pe cer, steaua Betleemului, tot singură rămâne...

Copiii nu (prea) mai merg cu colindul. E mai lejer să navighezi pe Google decât pe Golgota. Unii aşteaptă Moşul. Să-l mintă c-au fost cuminţi, iar el să-i mintă c-au fost iertaţi. Pe Hristos însă, nu-L poate minţii nimeni.

Crăciunul e aproape. Vedem în secularismul pătruns şi-în biserici. Unii şi le-au ornat cu beteală. Alţii chiar cu brad. Apoi, vorbesc despre Pruncul născut în iesle. Vorbesc despre Prunc, nu şi cu Pruncul.

Pentru alţii, din ce în ce mai puţini, Naşterea Domnului se apropie nu doar cu zile de post, ci cu foamea de neprihănire a sufletului. Ei nu-şi curăţesc doar casa, ci şi viaţa.

Pentru primii, Crăciunul înseamnă emoţia efemeră a despachetării cadourilor de sub brad, pentru ceilalţi, Nativitatea le va aduce cadou veşnic pe Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

Când veţi citi, Crăciunul va fi şi mai aproape. Din nefericire, pentru mulţi, Dumnezeu va fi şi mai departe!

O marturie interesanta ...

https://www.youtube.com/watch?v=189dVvv7kG0

http://suceavaevanghelica.wordpress.com/2011/10/14/referatul-prezentat-de-pastorul-nelu-brie-la-conferinta-pastorala-penticostala-sovata-2011/

“Invatatura despre botezul cu Duhul Sfant”, referatul a raspuns  biblic la intrebarea : “Este botezul cu Duhul Sfant o conditie pentru mantuire ?”. Bine argumentat biblic referatul si-a marit impactul printr-o prezentare de o inalta tinuta profesionala.

Acest material video este disponibil si in format pdf accesand urmatorul link: http://www.scribd.com/doc/192177151/i-Anu-Arie-20126 

Oare de ce?

De multe ori
Uit ca sunt al Tau
Inchei afaceri cu vanzatori de zei,
Te vand, te cumpar inapoi
Si iar Te vand...
Dar te rascumpar din ce in ce mai greu...
Ca te scumpesti, si te scumpesti mereu.

Nu stiu cand am invatat joaca asta nebuna,
Dar ma trezesc jucandu-ma
Oare de ce numai strainii te aduna,
Iar eu te vand in fiecare luna?
... Poate pentru ca Te-am mostenit de la tatal meu?

Erai in mostenire, 
Stateai in mine, dar nu erai al meu.
Cu timpul m-am crezut stapan pe Dumnezeu
Si Te-am pierdut, ca Te-am vandut mereu.

Acum, as vrea sa vii din nou acasa,
Sunt prea sarac sa Te mai cumpar inapoi.
Dar, daca vii,
Ne-om aseza la masa
Si Tu vei frange painea,
Iar eu Te voi sluji,
Sa stie vanzatorii, de dincolo de gard
Ca-s prea bogat sa Te mai vand.
De azi Te vreau n-apoi.

                                                                       RATACIRE, Daniel Chirileanu.
 

luni, 16 decembrie 2013

Mai lasa-l un an, poate...

http://www.fiti-oameni.ro/media/mai-lasa-l-poate-de-acum-gabi-zagrean/

  • Pilda smochinului neroditor.
  • 6 El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit.
  • Isa 5.2Mat 21.19;
  • 7 Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?”
  • 8 „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină.
  • 9 Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”
  • Luca 13:6-9.

Viata din belsug.

                  Biblia este data pentru a fi paine pentru fiecare zi, nu prajitura pentru ocazii speciale.
                  Biblia este o fereastra prin care putem privi din lumea aceasta, ca dintr-o inchisoare, inspre libertatea vesniciei.

                  Biblia te va desparti de pacat sau pacatul te va desparti de Biblie.
 
– D. L. Moody

Cautatorii de comori. 2.

    Asa sunt(em) unii dintre noi. Pana nu ne dam seama de rasplata vesnica, continuam sa scormonim in gunoiul lumii acesteia. Alergam besmetici alaturi de cei ce nu au habar de Dumnezeu, posedati de un spirit de materialism si de comert.
    Placeri, posesiuni, ambitii, toate cu un caracter "crestin".
  Prin adunari nu se mai practica rastignirea eu-lui, despre jug si sarcina ,sa nu te auda nimeni povestind. Avem o umbrela pe care scrie o denominatiune religioasa si preferam sa traim linistiti sub ea , hibernarea crestina, Isus poruncea spunand „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură."  
    Privim afara, si cu un zambet batjocoritor in coltul gurii, spunand, uita-te la ei, pacatosi mai pot fii. Da, este adevarat, niste pacatosi de care intr-o zi ,si eu si tu, v-om avea de dat socoteala, ca nu ne-a rascumparat Isus doar sa tinem umbra pamantului. Daca amvonul ar avea manere, unii l-ar lua cu ei, daca nu slujim de la amvon nu mai avem unde sa o facem, totul se rezuma la slujirea in biserica, Pavel spunea sa fim miresme, epistole vrednice sa fie citite de cei de afara, ca cei dinauntru citesc Biblia. 
    Isus si Marea Trimitere raman in continuare incomode. 

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Lucruri chinezesti, ieftine si bune de nimic.

    Toata lumea cauta sa cumpere lucruri ieftine, frumoase si bune. Acele lucruri greu de gasit, si ca sa simplifice toata cautarea asta, uneori fara nici un rezultat, chinezii s-au gandit ne ajute, si asa au aparut lucrurile chinezisti, uitand ca ce costa putin ,tine putin.
  Din pacate cei mai multi cauta si o religie de tip chinezesc, ieftin, frumos si daca se poate fara nici un fel de cost.
    Care sunt semnele unei astfel de religii, de doi bani negociabil?
       O religie ieftina, este acea religie practicata doar duminica sau in cele mai multe cazuri doar de trei ori in viata, la botez, la cununie, in cazul in care mai are loc, ca acum se poate trai si in concubinaj, si la cimitir, acolo dus de altii.
     O religie ieftina este aceea care nu schimba viata cu nimic. In carciuma toti sunt crestini, in penitanciare la fel, in 50 de anii crestinii romani au avortat peste 23 de milioane de prunci, un popor crestin de traditie, de cand lumea crestin, dinainte de Hristos, pe cand Biblia spune ca pentru prima data li s-a dat acest nume in Antiohia (F.A. 11:26), asta prin anul 62,63 d.Cr. 
 Injuraturile, crimele, hotiile, violurile, alcoolismul, curviile, minciunile, toate astea si multe altele, vi se par ca fiind printre caracteristicile unui Crestinism autentic? Mie categoric, NU!
     O religie ieftina este bazata pe doar pe fapte, fara credinta. Important este sa dai, sa mai faci cate un bine si te-ai scos, sambata noaptea poti sta in club pana tarziu, dar duminica, repejor la cutia milei pentru iertarea pacatelor. O slujba de dezlegere cu 7 popi, si dupa o viata de pacat, destrabalare, chefuri si betii crunte,o viata ti-ai batut sotia dupa ce te aduna de prin santuri, poti pleca la cer mantuit.
        Fugiti de lucrurile ieftine, cand ti-e mai drag, te lasa.

vineri, 13 decembrie 2013

Un Betel pentru anul care vine - Vladimir Pustan


După 30 de ani de pocăință șchioapă, patriarhul Iacov e invitat de Dumnezeu să se reîntoarcă la primul altar. Prima dragoste. Prima cunoaștere. Prima lacrimă. Prima rugăciune. Atunci se pocăise de frică, dar Dumnezeu nu disprețuiește începuturile slabe. Era bogat, cu familie mare și influentă, scăpase de frica de Esau, dar inima era goală… Și ce folos toate…? Stătea la 15 kilometri de Betel, dar e destul și-un metru în afara harului lui Dumnezeu.
A hotărât că nu se mai poate… Și-a luat familia și a plecat spre Betel. S-au dezbrăcat de mândrie, materialism și haine de firmă. S-au pocăit… Dumnezeu le-a promis alte binecuvântări. Dar pocăința nu te va scuti de necazuri… În același capitol (Geneza 35) îi moare Debora, doica ce l-a crescut, îi moare Rahela, soția pe care o iubea și-i moare tatăl, Isaac. Imediat după pocăință, iar acestea nu sunt binecuvântări.
E sfârșit de an și trebuie toți să ne reîntoarcem la Betelul de demult. Și anul care vine nu va fi scutit de necazuri și încercări. Dar nu-i totuna când Îl avem pe El în cuptor sau când suntem singuri. Fără El focul o să ne ardă…
Și fără Betel, nimic nu are sens. Nici necazul…
                 V l a d i m i r _ P u s t a n

Ce poate lipsi unei bisericii

Multe lucruri pot lipsi din biserică. De la membrii devotați, numeroși, la microfoane. De la surse financiare la dotări de mobilier. De la încălzire centrală la conducători sinceri. De la instrumente muzicale la Biblii. Și totuși, și fără aceste accesorii, Biserica s-a descurcat, se descurcă. Ce facem însă când bisericii îi lipsește:

1. Dragostea dintîi - Apoc. 2:4 ( biserica din Efes)
2. Curajul de a suferi - Apoc. 2:10 ( biserica din Smirna)
3. Oameni care să înfrunte ereziile - Apoc. 2:14 ( biserica din Pergam)
4. Credincioși care au renunțat total la idolatrie - Apoc. 2: 19 ( biserica din Tiatira)
5. Fapte desăvârșite - Apoc. 2:4 ( biserica din Sardes)
6. Puterea - Apoc. 3:8  (biserica din Filadelfia)
7. Pasiunea -  Apoc. 3:15 ( biserica din Laodiceaa)
8. Smerenia - Apoc. 3:16 ( biserica din Laodiceea)
9. Pocăința

Bisericii din Tiatira ( și implicit nouă) Dumnezeu i-a reproșat că nu știe să păstreze ve are! Prin urmare aleargăm neglijenți. Mă tem că podoabele noastre de azi sunt laodiceene: nu au preț sfânt.

joi, 12 decembrie 2013

Trebuie sa fim diferiti .

http://www.fiti-oameni.ro/media/trebuie-sa-fim-diferiti-vladimir-pustan/


Dacă două mâini rebele, nu te-ar ţine orb mereu
Te-ai opri în clupe grele, şi privind cu drag la stele, 
Ai vedea că-i scris pe ele:
Dumnezeu!

Dacă două mari zăvoare, nu te-ar ţine surd mereu
Ai şopti: Ce meşter oare scoate păsări cântătoare?
Şi ţi-ar spune fiecare:
Dumnezeu!


Dacă marea-nstrăinării nu te-ar ţine mut mereu, 
Ai striga în largul mării: Cine-i tatăl îndurării 
Şi ţi-ar spune valum mării: 
Dumnezeu! 
  
Dacă ţia-i vedea veşmântul care îmbracă vechiul eu, 
Ai umplea de plâns pământul; 
Dar privind cu drag Cuvântul, vei simţi în piept pe Sfântul 
Dumnezeu!

Incercarile privite ca binecuvantari!

Incercarile privite ca binecuvantari!

Incercarile, desi sunt probe dificile prin care trebuie sa trecem, ele sunt in realitate, binecuvantari. Si spun asta incercand sa privesc lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. El este in permanenta in control si nu va ingadui niciodata incercari cu scopul de a ne face rau; ce vrea Dumnezeu sa faca este sa ne aduca mai aproape de El si sa ne modeleze pentru a ne asemana tot mai mult cu El.

Privind in urma, pot spune despre mine ca eram o persoana care se ingrijora des si aproape din orice. Ce credeti ca a facut Dumnezeu? A inlaturat din calea mea orice lucru mi-ar fi produs ingrijorare. Nicidecum!! Ci mi-a dat incercari, ca sa-mi dezvolte abilitatea de a ma increde in El si de a inceta sa ma mai ingrijorez, Ciudat mod in care lucreaza Dumnezeu, insa a dat roade. Este adevarat ca initial m-am razvratit planului Sau de a ma modela, dar acum ma bucur ca a facut-o. Uneori am momente in care ma las cuprinsa de ingrijorare, insa sunt de scurta durata, pentru ca imi amintesc ca ajutorul meu este Domnul!

De aceea, sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu va ingadui sa trecem prin incercari, nu pentru ca ne vrea raul, ci pentru ca ne vrea binele. El vrea tot ce este mai bune pentru noi si ne iubeste mai mult decat realizam. Amintiti-va cel putin, cat de mare Ii este iubirea, daca L-a dat chiar pe Isus pentru noi!

Cateodata suntem atat de preocupati in a ne examina problemele, incat uitam sa ne numaram binecuvantarile..

 Articol publicat pe "Fara compromis".