" Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri."
Ca si una dintre cele mai importante discipline spirituale m-am gandit sa impartasesc cu voi unul din studiile pe care le-am tinut tinerilor din biserica, primul studiu despre rugaciune.
Am cautat impreuna cateva idei prin care am putea dovedi importanta rugaciunii si locul ei in viata unui crestin autentic, si am gasic ca in primul rand rugaciunea este una dintre caracteristicile de baza ale unui crestin practicant.
In cartea "Daniel" capitolul 6 incepand de la versetul 7, il gasim pe acesta intampinand o lege ce il oprea sa se inchine oricui altcuiva decat imparatului, timp de 30 de zile.
Si pentruca rugaciunea devenise una din activitatile lui Daniel, zilnice, practicate chiar de 3 ori pe zi, acesta insotit de increderea in Dumnezeul continua sa se roage. Bineinteles ca pedeapsa avea sa cada repede asupra lui, dar Cel ce era cu Daniel era mai puternic decat toti leii imparatului, ingerul Domnului legand gurile acelor lei pentru a nu-i putea face nici un rau omului Lui Dumnezeu.
Domnul Iisus era prin excelenta un om al rugaciunii, si pentru ca El este modelul nostru suprem, trebuie sa urmam pilda lasata de El. Il gasim chiar invatand pe ucenici cum trebuie sa se roage, si de acest lucru se leaga in mod direct al 2-lea punct.
Rugaciunea nu reprezinta pentru vreunul din noi o optiune ci este o porunca. Domnul Isus poruncea ucenicilor pe Muntele Maslinilor sa se roage pentru a nu cadea in ispita, (Lc. 22:40). Rugaciunea sincera starneste in om o stare de veghe, de atentie sporita. Rugaciunea perfectioneaza legatura dintre om si Dumnezeu, producand in om in sentiment de dependenta dinspre om catre Dumnezeu, conferind primului un sentiment de siguranta, de protectie.
Pentru un crestin practicant, rugaciunea este unicul mijloc de comunicare cu Dumnezeu, si tin sa mentionez ca este un aspect foarte important in relatia omului cu Dumnezeu deoarece intr-o relatie de prietenie comunicarea este cel mai important factor pentru a putea decurge acea relatie in mod normal, lipsa comunicarii fiind si cel mai intalnit motiv in cazul divorturilor.
Lipsa rugaciunii va provoca in mod inevitabil o ruptura in relatia dintre om si Dumnezeu.
Rugaciunea se invata dupa cum spuneam si mai devreme. Nu ne nastem rugativi, nici vorba dar cu cat ii vorbim Domnului mai mult cu atat vom invata sa-I vorbim mai bine, mai frumos, mai corect. Mergem in adunari dorind ca in timpul dedicat rugaciunii sa fie multa pasiune, mult foc, uitand ca acel foc se aprinde din focul meu si din focul tau, acel foc si acea pasiune traite in prezenta Lui Dumnezau in rugaciune in odaita. Ne rugam 3 minute dupa indemn de 15 minute.
Trebuie sa invatam corect cat sa ne rugam, cum sa ne rugam, unde sa ne rugam, pentru ca fie ca ne place fie ca nu Leonard Ravenhill avea dreptate cand spunea ca “ora de rugaciune a devenit cenusareasa bisericii”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu