Alfa&Omega Tv.

miercuri, 28 martie 2018

AUTORITATEA PASTORALĂ ÎN BISERICĂ.

Pentru că circulă tot felul de secvențe video cu pastori care întrerup sau admonestează predicatori/proroci/prezentatori/cântăreți și, în general, care surprind momente jenante în cadrul unui servici divin, pastor fiind eu însumi, mă încumet să reacționez.
De la început, modul în care un pastor gestionează astfel de provocări ține de tact, experiență, curaj și în cele din urmă de capitalul de autoritate pe care îl are și își permite să-l cheltuiască într-o asemenea împrejurare.
Nu cunoaștem toate variabilele – ce condiții au fost puse în prealabil, ce a fost spus și despre ce/cine – și nu ar trebui să ne erijăm în judecători prea aspri și înainte de vreme.
Există o categorie de oameni care din oficiu sunt împotriva pastorului, interpretând aceste măsuri drastice ca pe o dovadă a stilului de conducere dictatorial.
Alții, chiar dacă îi dau dreptate, consideră că pentru abaterea comisă nu se merita deranjul produs.
Și, în fine, sunt unii care spiritualizează aceste incidente, considerându-le ca fiind o opoziție directă față de presupusa călăuzire a Duhului.
Ceea ce ar trebui să luăm în considerate sunt câteva principii dincolo de care nu mai e treaba altora:
  1. Pastorul răspunde direct înaintea lui Dumnezeu de slujba, motivația și acțiunile sale. În majoritatea cazurilor, acești pastori au fost confirmați prin votul bisericii locale și una din datoriile lor este păstrarea rânduielii și delegarea slujbelor pe baza unor condiții prestabilite pe care cei desemnați trebuie să le respecte;
  2. Nerespectarea autorității pastorale este un afront adus direct lui Dumnezeu și Bisericii. Chiar dacă Dumnezeu se va judeca cu robii săi, să nu avem impresia că răzvrătiții și anarhiștii vor scăpa mai ușor;
  3. Au început să circule din ce în ce mai multe astfel de stele – rătăcitoare, căzătoare – care dacă ajung în față au impresia că pe lângă ceea ce li s-a permis să facă, ei au dreptul să cheme, să ungă, să rostească etc. Este prerogativa păstorului să se informeze și să pună limite slujirii cuiva;
  4. Să presupunem că pastorul acționează pripit și exagerează… cel în cauză ar trebui oricum să se oprească imediat și să se conformeze. Faptul că se ia la harță în public cu conducătorul adunării dovedește fără vreo altă explicație de ce pastorul a avut dreptate;
  5. Cineva ar putea întreba, de ce este invitat să slujească dacă nu corespunde? Răspunsul nu este chiar simplu. Depinde cine l-a invitat, de unde vine, ce reputație are… La prima vedere, permiți cuiva să slujească punând anumite limite slujirii lui și pe aceste criterii și altele tragi concluzii. Majoritatea invitaților se conformează, fac o slujbă bună și câștigă credit. Alții nu țin cont de nimeni și de nimic!
  6. E și o dovadă de aroganță și mândrie să crezi că pe unde ajungi toți se înclină, iar tu faci ce vrei asumând că nu vor avea tupeul să te întrerupă sau contrazică! Eh, uite că unii dintre noi avem…
  7. Desigur, asemenea situații ar trebui păstrate în afara spațiului public! Dar dacă au ajuns acolo, tot e un lucru bun: cei în cauză pot liniștiți să nu mă contacteze pentru că la noi nu vor fi primiți!
  8. Trăim vremuri de confuzie și lipsa de discernământ a multora îi fac să se dea de partea unor oameni pe care nu-i cunosc, care nu-i slujesc și care nu sunt responsabili în fața bisericii, criticându-i și înjosindu-i pe slujitorii așezați de Domnul și de biserică să vegheze și să protejeze turma de neorânduieli și impostori.
Până la proba contrară, atât…
Sursa: https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2018/03/22/autoritatea-pastorala-in-biserica/
Autor : CRISTIAN IONESCU

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu