Cum petrecem sărbătorile?

Cum petrecem sărbătorile?

Un salariat al CFR-ului, care lucra în gara Câmpina, a ieşit de ceva vreme la pensie. Tip de 8 ore pe zi, 40 de ani la rând, cum ajungea un tren în gară, ceferistul nostru ieşea cu ciocanul şi lovea roţile. Când a ieşit la pensie, a organizat un party ceferist. În timpul toastului, bătrânul ciocanagiu de trenuri, s-a ridicat de pe scaun cu semeţia unui popă de ţară, şi-a încruntat sprâncenele şi-a întrebat pe "mai marele gării" sughiţind: "Şefule, acum că tot am ieşit la pensie, poţi să-mi zici şi mie de ce a trebuit timp de patruj' dă ani să bat cu barosu' în roţilii dă tren?".

Vedem zilele acestea că fiecare casă sărbătoreşte. Cu cozonaci, cu sarmale, cu fripturi. Cu brad, cu Moşu', cu vâsc, cu petarde. Aprind lumănări. Leduri. Instalaţii de Crăciun.  Întâlnim cârduri de colindători, cu capre, cu buhai, cu sorcove, cu bice, cu măşti. Ca la Halloween. Distracţie. Majoritatea petrec, dar nu ştiu de ce...

Paradoxal, mii de creştini din ţara asta - şi nu numai, merg la biserică. Poate ani de-a rândul, poate săptămânal. Au Biblia acasă. Pe noptieră. Unii au icoane. Cu sfinţi, cu Iisus. Alţii au versete. Pe pereţi. "Le avem, să... ne meargă bine!". Le au, dar nu ştiu de ce...

Într-o zi, spune Scriptura Sfântă, mulţimi de oamenii vor rămâne afară din Cer. Indignaţi, ei vor striga către Hristos: "Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în numele Tău? Şi n-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" (Matei 7:22). "Niciodată nu v-am cunoscut", le reproşează Domnul. Nu-i acuză că n-au făcut, ci că n-au ştiut ce-au făcut!!!

  Ceea ce mă frământă pe mine nu este că oamenii n-au învăţat din cărţi, din şcoli, din biserici. Din Biblie chiar. Ci că au făcut o mulţime de lucruri ori au sărbătorit vârtos (Crăciunul, Anul Nou, Paştele, Duminica etc), dar, ca şi bătrânul ceferist, n-au ştiut de ce...