Dragostea ...

Dragă prietene,

                Când vei citi aceste rânduri să ştii că m-am gândit la dragoste. Da...la dragoste. Cea mai mândră "fiinţă" din sufletul omului este banala dragoste. Ea înseamnă totul. În ea sunt misterele vieţii. Fără dragoste eşti un pamant uscat fară apă. Degeaba porţi în tine milioane de mistere. Degeaba prietene... E ca şi cum ţi-ar fi sete şi nu ai avea putere să te duci la izvor să bei apă. Dragostea este cheia cu care noi putem deschide misterele vieţii. Este greu, aşa-i? Ţi se pare complicat? Ce ciudat, aşa-i? Vezi prietene ce face o banală dragoste...

            Zilele trecute am citit undeva un lucru minunat. Nu îmi amintesc unde, uneori stau prost cu memoria. Uite ce am citit...La început, primii creştini nu făceau deosebirea între dragostea de Dumnezeu şi dragostea de oameni. Îţi dai seama? Ce lucru minunat, superb, care te face să înţelegi dragostea dusă la extrem, la nebunie...Să fii nebun pentru Dumnezeu şi să fii nebun pentru om...Cu aceeaşi măsură să îl iubeşti pe cel de lângă tine, şi cu aceeaşi măsură şi pe Dumnezeu. Sunt greu de înţeles, aşa-i? Aşa sunt eu...

            Şi, da prietene...în inima este iubirea...acolo stau cele două măsuri de dragoste...măsură pentru Dumnezeu şi măsură pentru om. Unii zic că îl iubesc pe Dumnezeu, dar uită să îl iubească pe om. Bănuiesc că în situaţia asta talerele cântarului nu sunt in linie. Unul este mai sus, iar celălat mai jos. O stare haotică...o iubire aparentă...amăgitoare... Ştii, în cazul asta îmi vine în minte scena în care Simon Petru a tăiat cu sabia urechea dreapta a slugii arhiereului în Grădina Ghetsimani. Stau şi mă întreb acuma : Oare, care a fost reacţia lui Iisus?

            Alţii zic că îi iubesc mai mult pe oameni şi pe Dumnezeu nu. Ştii, stau puţin şi mă întreb iarăşi : Oare de unde a început iubirea? De la Dumnezeu sau de la om?

            Gândeşte-te puţin...la tine cum este...şi de vei putea să egalezi talerele cântarului...atunci vei ajunge la IUBIREA PURĂ. Da, la iubire pură. Da, la o stare atat de profundă, încât nu îţi vine să iei nicio greutate de pe cântar. Le laşi în echilibru...acolo...aşa cum sunt...

             

            Fii puternic prieten drag...şi lasă talerele echilibrate...

Autor :  Un prieten ... bun.