Mulțumirea și credința.

Despre îngrijorare Dumnezeu ne spune așa:

”Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.”  (Filipeni 4:6)

Cred că cuvântul acela de la final ”multumire” face tot versetul. Când aduci înainte lui Dumnezeu toate îngrijorările tale, chiar dacă o faci sincer, adesea observi că ele nu se duc. De ce oare? Răspunsul este pentru că nu crezi. Cum adică? Ce vrei să spui? Vor spune unii. Noi credem în Dumnezeu, de aceea și venim la El nu îngrijorările noastre, și o ușurare întotdeauna este, dar nu este o rezolvare substanțială, pentru că noi spunem ceva de genul acesta în sinea noastră: ”Doamne, te rog să mă ajuți, te rog să îmi vii în ajutor cu lucrul acesta! Dar Doamne, știu că nu se poate face nimic, nu văd cum s-ar putea rezolva. Nu cred că mai rezist mult. Totul este așa de rău…” Ok. Dacă am citit gândurile unora, nu e cu rea intenție. Când venim la Dumnezeu cu cererile noastre, este foarte bine, dar să adăugăm gândirea noastră, adică puterea noastră de înțelegere la final, este o ofensă la adresa înțelepciunii și inteligenței lui Dumnezeu. Adică atât cât spui tu, este tot ce se poate face vreodată, de cineva? Știm că e fals. Însă noi suntem prea îngrijorați.

Acel ”mulțumesc” de la finalul versetului face totul, pentru că atunci când îi spun lui Dumnezeu problema mea, trebuie să am încredere, în capacitățile Lui, că sunt mai bune decât ale mele, sau ale oamenilor. De aceea venim la El. Noi venim la El cu încredere, încrederea în El nu este ceva anormal, ci este ceva obiectiv în ceea ce Îl privește. El poate face mult mai mult decât cerem sau gândim noi, spune Scriptura. Bun! Acum problema este că noi nu vedem cum ar putea rezolva el lucrurile. Este problema noastră, nu a Lui. A avea credință, înseamna să inchizi ochii, poate chiar să mărturisești că tu nu vezi cum s-ar putea rezolva, dar zi ca Domnul Isus: ”la Tine, toate lucrurile sunt cu putință”. Apoi mulțumește-I că ți-a ascultat rugăciune, că ți-a preluat cazul. Acum este pe rol.

Când zici: ”Mulțumesc, Doammne!” Înseamnă că i-ai încredințat Lui cazul tău. Înseamnă că te-ai detașat tu de cazul tău. Atunci un lucru a fost dus la bun sfârșit. Dacă îi spui o îngrijorare, dar nu îi spui mulțumesc. Tu nu i-ai dat-o Lui! Ai vrut, dar nu i-ai dat-o! Pentru că nu crezi că o va rezolva, este prea complicată, sau ține de tine, și tu te cunoști pe tine…

Când ne rugăm Lui și îi spunem îngrijorările noastre, temerile noastre, totdeauna să spunem: ”Multumesc, Doamne!” la final. Pentru că acest lucru înseamnă credință, ducere la bun sfârșit a ceea ce ai început să faci. Iar mai presus de orice, asta îl onorează pe Dumnezeu înaintea îngerilor și Îl îndreptățește să acționeze.

Numai bine!

BY FLORIN | IULIE 3, 2014 · 5:55 AM              Sursa: http://romoflorin.wordpress.com/2014/07/03/multumirea-si-credinta/#more-10534