Când problemele cresc.

Atitudini greşite

1.       În vreme de necaz, credincioşii trebuie să se ferească de nemulţumire. Atunci când poporul Isreael s-a confruntat cu greutăţi în deşert, nemulţumiera lor nu numai că i-a rupt de binecuvântările lui Dumnezeu, dar a adus şi alte necazuri asupra lor. Nemulţumirea pune la îndoială suveranitatea lui Dumnezeu. Ea ignoră puterea şi bunătatea Lui. Ease concentreză asupra necazului actual şi împiedică poporul lui Dumnezeu să experimenteze harul Său prin izbăvirea pregătită de El.

2.       În vreme de necaz, credincişii trebuie să se ferească de o atitudine de învinşi. Această atitudine merge mână în mână cu cea de nemulţumire. Cu cât ne concentrăm mai mult asupra necazurilor, cu atât mai neagră ni se va părea situaţia noastră, căci în acel moment nu vedem doar necazul curent ci şi pe cel care ar putea să-l urmeze. O astfel de atitudine ne întrerupe legăturacu puterea şi bunătatea lui Dumnezeu. “Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:7). Întocmai ca şi Caleb şi Iosua, credincioşii trebuie să privească înspre “uriaşi” de pe terenul solod al credinţei în Cel Atotputernic. Văicăreala şi autocompătimirea îţi dau un sentiment plăcut în trup, dar influienţa lor asupra sufletului este catastrofală.

3.       În vreme de necaz, credincioşii trebuie să evite o atitudine plină de bănuieli şi de presupuneri. Credinţa se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu.firea noastră caută să-l manevrezepe Dumnezeu, pretinzându-I ca, în numele credinţei, să săfacălucruri dorite de inima noastră egoistă.

Un tată al cărui fiu, bolnav de diabet, a decedat datorită faptului că, în numele credinţei, nu I s-a mai administrat insulină, scria:

“Aşa numitul “principiu al mărturisirii pozitive”, atât de popular astăzi, reprezintă o eroare tragică. Prectic, oamenii sunt încurajaţi să reţină anumite versete din Biblie ca pe o promosiune personală din partea lui Dumnezeu. Pasajele biblice pot avea într-adevăr aplicaţii generale valabile pentru toată lumea, dar nu toate sepot aplica la situaţiafiecăruia dintre noi. … A aplica arbitrar  promisiunile generale ale Bibliei, pentru ale forţa să răspundă la nevoie specifice, înseamnă ate supune singur la chinuri. Aplicate deplasat, multe din învăţăturile Bibliei pot avea consecinţe dureroase.

4.       În vreme de necaz, credincioşii trebuie să se ferească de o atitudine de amărăciune. În esenţa ei, amărăciunea este o urmare afaptului cănoi căutăm întotdeauna să dăm vina pe altcineva. Necazurile vieţii sunt adesea kegate într-un anume fel de oameni.  Iosif era rob în Egipt datorită fraţilor săi. David a fugit ani de zile pentru a scăpa de Saul. Samson a fost păcălit de Dalila. Esau a fost înşelat de Iacov. Fiica lui Iefta nu s-a căsătorit niciodată datorită vinovăţiei tatălui ei. Dacă studiem exemplele de mai sus, descoperim că există o legătură directă între atitudineacelor afectaţi şi felul în care Dumnezeu le-a rezolvat problemele. Amărăciuneaîn transformăpe mulţi în imitatori ai lui “Esau”, care nu iartă şi nici nu sepocăiesc. Pe de altă parte, iertarea şi credinţa, dau naştere la mulţi “Iosif” şi “David”. Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă:

“… nimeni sănu se abată de la harul lui Dumnezeu … pentru ca nu cumva să dea lăstari de amărăciune, să vă tulbure, şi mulţi să fie întinaţi de ea” (Evrei 12:15)

Amărăciunea nu se mulţumeşte să distrugădoar relaţiile noastre cu cei din jur. Ea caută să nimiceascăîntreaga personalitate.amârâciunea întrerupe legătura oamenilor cu Dumnezeu şi îi desparte de harul Său. Făcând astfel, ea ne lipseşte tocmai de acele lucruri care ne-arputea scăpa din impas: prietenii, caracterul şi ajutorul divin

5.       În vreme de necaz, credincioşii trebuie să se ferească de egoism. În familiile creştine şi în biserocă, vremurile de necaz sunt vremuri ale părtăşiei. Oamenii au tendinţa să reacţioneze diferit atunci când se află în situaţii de criză. Unii se simt umiliţi şi supăraţi, alţii sunt blânzi şi ajung să se complacă într-un fel de autocompătimire alintată.

Necazurile ne pot face mai răi sau mai buni.este bine să nu ne concentrăm doar asupra noastră înşine şi să căutăm să ne gândim şi la alţii.nu numai noi avem necazuri în lumea aceasta. Nu trebuie săpretindem să fim în atenţiatuturor şi nu trebuie să monitorizăm arice conversaţie cu poveştile noastre tânguitoare. Trebuie să avem atitudini de simpatie, să purtăm de grijă altora şi să fim dispuşi să-i ascultăm vorbind despre necazurile lor. Nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de necazurile noastre.

Cealaltă parte a acestei monede este refuzul de a primi mângâiere. Oamenii mândri nu vor să apară vulnerabili şi simt că s-ar putea umili dacăşi-ar împărtăşi necazurile cu ceilalţi. Ca să te laşi ajutat se cere smerenie.

Sursa: cartea “Viaţa familiei creştine” de John Coblentz