Este un cunoscut proverb romanesc, despre care , eu spun ca se potriveste perfect lumii crestine.
De ce? Tocmai asta mi-a atras si mie atentia asupra lui.
Se spune pe la noi , pe la romani, ca atunci cand omul se lasa de fumat, renunta la alcool, nu-si mai bate nevasta, sa spunem despre acel om ca s-a pocait, uitand ca ura, nemultumirea, barfa, hotiile, lipsa de evlavie etc., strapung inima Domnului Isus la fel de mult ca si primele Am redus intelesul acestui cuvant. Pentru majoritatea romanilor , pocainta rezumandu-se in cel mai fericit caz la participarea la slujba de Duminica, in restul saptamanii sa nu ai curajul sa il provoci cu ceva pe crestinul nostru ca te face "praf".
Privind la Protoparintele nostru Adam, vedem modul ciudat in care acesta incearca sa isi acoopere pacatul, gresala, neascultarea de Dumnezeu, cu un sort de frunze, o tentativa nereusita de a parea curat inaintea Lui Dumnezeu. Din pacate acest sort sa pastrat foarte bine, si astazi e la mare cautare, ca de cat sa te caiesti pentru pacatele facute cu buna stiinta mai bine le acoperi cu un sort de frunze, si daca se poate sa fie ceva si de firma, de la Bote.
Nu stiu cat vor mai trai romanii, tinand strans im mana pasarea, privind cu mare nedumerire spre vrabia de pe gard, uitand ca si cea din mana si cea de pe gard, nu varoreaza nici cat un centimetru de cer, un cer care deocamdata este destul de gol, si asa va ramane gol daca mai continuam sa avem grija de pasari.
In seara aceea pe jumatate trista, fotsul mare porcar, invata in pragul casei Tatalui cu obrajii brazdati de lacrimile bucuriei, ca iertarea are miros de Cer. Luca 15:11-32.
Intoarce-te acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu