Elim Harmony - O noua zi

Adio excepționalului! Bun venit obișnuitului!

    Vas de cinste, mireasmă de viață, lumina lumii, sarea pământului, cetățeni cerești, ambasadori ai harului, toate acestea definesc excepționalul. Cred că există diferențe între oameni, diferențe datorate înzestrărilor genetice, datorate mediului educațional și bunăstării materiale, contextului social și cultural. Dar mai mult ca orice cred în schimbarea dată de pocăință. Cred că orice om care s-a pocăit devine purtătorul unui destin unic și excepțional. Cel născut din Dumnezeu dobândește natura lui Dumnezeu care înseamnă măreție, înțelepciune sau într-un cuvânt: extraordinar.
Lipsa extraodinarului, a excepționalului e de fapt rezultatul unei pocăințe care a început să șchioapete. Extraordinar nu înseamnă spectaculos, nu înseamnă vedetism ci înseamnă răspuns dumnezeiesc în pământescul luptelor noastre.
Lipsește măreția, lipsește exclamația de uimire pentru că deși rânduiți unui destin de excepție practicăm o pocăință de duzină. Cred că oricine practică o pocăință biblică – rugăciune, lepădare de sine, urmarea crucii lui Hristos, strângerea Cuvântului sfânt în inimă, părtășia frătească, frângere pâinii, slujirea Lui – rodește în extraordinar, trăiește în extraordinar, devine extraordinar…!
Obișnuitul!
Mă uit la răspunsurile pe care credincioșii le dau vieții și nu pot să nu gândesc cu tristețe: adio excepționalului, bun venit obișnuitului!
Când pocăința înseamnă supraviețuirea de pe o zi pe alta, cănd pocăința înseamnă frică de necazuri, cănd pocăința înseamnă rutină și lehamite, când pocăința însemnă doar privirea spre sine toate acestea înseamnă obișnuitul!
În pestrițul lumii noastre credinciosul obișnuit nu iese în evidență, nu strălucește, nu înfioară, nu uimește, nu îți taie respirația. Și toate acestea se datorează unei pocăințe care nu a fost înțeleasă pe deplin.
Mediocritate!
Dar mai grav ca obisnuitul credinciosului este faptul că au început să apară norii mediocrității. Credinciosul mediocru iese în evidență, din nefericire, prin absurdul felului său de a fi, prin stupiditatea unor afirmații și o ,,gândire‘’ care te blochează și te face să fugi cât te țin picioarele. Mediocritatea are pretenții, e sonoră și nu tace, îți dă lecții și te pândește cu un ochi critic. Ea apare atunci când ,,pocăința’’ este de fapt o înșelăciune a celui rău. E o pocăință fără cruce, fără Damasc, fără Tabor.
Între extraordinar, obișnuit și mediocru stă un singur cuvânt: pocăința!
Prezența pocăinței aduce extraordinarul, șchiopătarea pocăinței ne ține în obișnuit iar falsa pocăința naște mediocritatea.
Să fim pocăiți!


autor: Dinu.


Sursa: http://www.radiohope.ro/

Cristian Barbosu: Toflea ma surprinde mereu !

    Cristian Barbosu: Nu de mult am fost la Toflea si ca intotdeauna, Toflea ma surprinde mereu. Evident, in sens pozitiv, ca Dumnezeu lucreaza in acest sat. Cei care ati fost, stiti ca e doar un sat obisnuit cu oameni obisnuiti, multe familii sarace, o buna parte din sat nu stiu sa scrie, sa citeasca si totusi, Dumnezeu lucreaza prin Biserica fratilor nostri rromi din Toflea, educand si biblic, dar, efectiv educandu-i, literar vorbind, pe cei din sat.
    Am ramas surprins sa aflu ca peste 1000 de membri ai bisericii au reusit sa citeasca Noul Testament in anul care a trecut, peste 500, Biblia in intregime. Si au peste 200 de tineri si chiar si varstnici, oameni care au urmat cursuri Biblice, ceea ce pentru mine e incredibil. Nu stiu, oare care alta biserica din Romania are atat interes in a-si educa Biblica omenii, in a-i litera pur si simplu pentru gloria lui Dumnezeu?
   Este evident ca au si ei probleme. Nu de putine ori, noi ne uitam la ei ca si cum ne-am uita la samariteni, asa cum ii privea evreii in Scripturi. Dar, adevarul este ca fiecare etnie are probleme, ca pacatul e universal. Dar nu vreau sa justific anumite probleme sau alunecari, caderi, care unii dintre ei le au. Dar, vreau sa evidentiez lucrurile bune pe care le vad si vreau sa-i incurajez si pe ei si pe altii, care vor sa-i ajute si care vor sa stea alaturi de ei.
   Am ramas foarte incurajat sa particip, spre exemplu, la o conferinta de familie, acum cativa ani. Stiu ca in fiecare an peste 1000 de familii din cadrul bisericiilor se strang undeva in tara si au conferinte cateva zile. Oare, care viserica din tara noastra, da atata interes incat sa ajute, sa inchirieze, sa aduca vorbitori de calitate pentru peste 1000 de cupluri din tara, care se aduna sa studieze viata de familie?
    Este adevarat ca Dumnezeu lucreaza prin ei si nu doar in Toflea. Ma bucur sa stiu ca au peste 10 filiale, din cate am inteles eu, in Romania- 5 in alte tari. Si biserica se extine, mai ales in altimii ani, intr-o tara in care, din pacate, in cultele evanghelice bisericile mor sau sunt pe cale de disparitie in multe sate, sa stii ca exista o biserica care da nastere la alte biserici vii, pline de pasiune pentru Hristos. E un lucru extraordinar si de aceea ma bucur si vreau sa-i incurajez, la fel, cum ii incurajez si pe cei din Damaroaia. Am fost si acolo si ma bucur de darul lor, de pasiunea lor, de respectul lor fata de Dumnezeu si fata de Scripturi si fata de toti fratii rromi, care-L cauta pe Dumnezeu cu adevarat si cauta pocainta in Isus Hristos.

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Cristian Barbosu

Vladimir Pustan - Hristosul pierdut (25 Ianuarie, 2015)

Să trăiți bine să aveți pentru ce muri.

     Petre Țuțea spunea că de când există poporul român nici un intelectual nu a murit pentru o idee.
Înseamnă că am avut idei suficient de subțiri, vise mărunte, idealuri gârbove, pentru care nu merită să devii martir.
Poate cea mai mare slăbiciune a argumentului ontologic este aceea, bine văzută de Bernard Russell, că nimeni nu a murit pentru argumentul acesta.
     Creștinismul e tare pentru cel ce l-a înființat, a murit pentru visul de a vedea oamenii mântuiți. Cei ce-au urmat după El au scris istoria, de la Nero și până la Boko Haram, cu sânge.
Dar eu cred că mai mult de a muri pentru un vis e să trăiești pentru el, pentru că morții nu mai au idealuri. Prea mulți vor să moară pentru Hristos dar acum când trăiesc nu trăiesc pentru El. Oare e mai greu să trăiești decât să mori?
     Nu pot să cred că trebuie să privim din groapa fatalismului neajunsul de-a ne fi născut, ca și Cioran. Abia atunci e greu a trăi când nu ai pentru ce muri. Dacă nu sunteți suficient de hotărâți să trăiți pentru un lucru, nu veți fi doritori să muriți nici pentru el.
    Construiți-vă un pod spre stele, rezemat de jalnicul pământ, urcați-l cu alții de mână pentru că dragostea e mai tare ca moartea, așa cum viața bate filmul, așa cum noaptea e noapte și ziua zi.

V l a d i m i r _ P u s t a n

sursa:   ciresarii.ro

Un nou comunicat din partea Cultului Penticostal din România cu privire la pastorul Vladimir Pustan.

În revista Cuvântul Adevărului, apare un nou comunicat din partea Cultului Penticostal din România, cu privire la revocarea din funcție a pastorului Vladimir Pustan. Vă redăm mai jos textul comunicatului:

Consiliul Bisericesc al Cultului Creştin Penticostal — Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, întrunit în data de 21 octombrie 2o14, analizând propunerea Comitetului Executiv din data de 3 aprilie 2o14, privind revocarea din slujba de pastor a lui Pustan Ioan, domiciliat în Beiuş, judeţul Bihor, şi a lui Ţapoş Adrian din aceeaşi localitate, a luat prezenta 

HOTĂRÂRE:

- constatându-se temeinice motivele de abateri grave şi repetate de ordin moral şi spiritual care au stat la baza suspendării temporare a lui Pustan Ioan din slujba de pastor, conform art.39, din Statutul Cultului Creştin Penticostal, cât şi faptul că în perioada suspendării, cel în cauză nu şi-a revizuit comportamentul care a condus la suspendare conform art.40, alin I şi a acţionat în detrimentul unităţii Cultului Creştin Penticostal din România, Consiliul Bisericesc al Cultului Creştin Penticostal — Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România hotărăşte în unanimitate revocarea din slujba de pastor în Cultul Creştin Penticostal a lui Pustan Ioan, fără drept de a sluji în vreo biserică penticostală aparţinând Cultului Creştin Penticostal;

– având în vedere că pastorul Ţapoş Adrian, cunoscând în detaliu situaţia lui Pustan Ioan, s-a raliat poziţiei lui Pustan Ioan privitoare la atitudinea faţă de Cultul Creştin Penticostal din România, depunându-şi în acelaşi timp legitimaţia de pastor, Consiliul Bisericesc al Cultului Creştin Penticostal — Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România a hotărât revocarea sa din slujba de pastor şi retragerea dreptului de a sluji în vreo biserică penticostală aparţinând Cultului Creştin Penticostal.

CONSILIUL BISERICESC

Comunicatul cu nr 18, din data de 14.01.2015.

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Un nou comunicat din partea Cultului Penticostal din România cu privire la pastorul Vladimir Pustan 

Meditatie. (1) Multumesc.

   A stii sa multumesti cuiva pentru ceva , este o dovada de buna purtare. a stii sa multimesti Domnului pentru ceva este un semn de respect si reverenta la adresa Lui, dar a stii sa mutumesti Domnului pentru ceva ce nu ai primit, este o dovada clara a intalnirii tale cu El.
   Dragostea Domnului pentru noi se manifesta in multe feluri.
In cunoasterea Lui, fiecare are un loc separat, cu necesitatile personale, cu problemele personale...
   Este greu sa-I multumesti si pentru incercari, prigoane, lipsuri, dar trebuie s-o facem.
Pentru a putea aduce multumiri Domnului, trebuie sa indeplinim cateva conditii.
   Una este aceea de a fi constient ca in spatele fiecarei clipe este El. Suntem insotiti de El.
Se intampla uneori sa avem un ghid care nu cunoaste prea bine traseul spre destinatie, cu Domnul nu se intampla asa, El cunoaste drumul si destinatia, si pe tot parcursul calatoriel nu ne lasa singuri.
        In Epistola catre Evrei este scris :  Evrei 13:5 Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu tevoi părăsi.”
  A doua conditie este legata tocmai de modelul nostru, Isus Hristos, Al carui viata era una de multumire la adresa Lui Dumnezeu, Matei 15:36, Matei 26:27, Marcu 8:6, Marcu 14:23, Luca 22:17,            Luca 22:19, Ioan 6:11.
    Pavel spune de asemenea :   Efeseni 5:20: Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
... si este imposibil sa nu multumesti Lui Dumnezeu pentru toate, cand ai un model ca Isus. Tot Pavel spunea :    Pot totul în Hristos care mă întăreşte.

    

•      Romani 11:36 Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

•   

Ciresarii tv - program live de la sala Ciresarii Beius.

Pentru a vizualiza programul intergar accesati linkul :  http://www.ciresarii.tv/

Ciuma - Vladimir Pustan.

     A lovit Marsilia în 1720 și nici nu a trebuit să facă un drum lung. Șobolanii din obositele corăbii au făcut doar câțiva metri tăbărând apoi peste vesela cetate. Bubele supurânde au fost astupate cu foc și mare.
     Episcopul de Marsilia a dat ordin preoților din oraș să nu plece ci să rămână cu poporul drept credincios. Apoi el a fugit într-o mănăstire departe de carnea putredă. Preoții au fugit și ei care încotro, astfel că trei sferturi din cei ce-au murit, au murit nespovediți și asta într-o religie în care pentru un loc mai bun în purgatoriu trebuia neapărat confesiunea înainte de moarte.
     Preoții care n-au plecat și-au confecționat linguri pentru împărtășanie cu coada de 1 metru ca să nu se apropie prea mult de ganglionii tumefiați.
      Deși nu știau pe atunci că ciuma avea de-a face cu șobolanii și cu puricii din perucile doamnelor, oamenii simțeau că trebuie să fugă din oraș. O luau ca apucații spre satele mai aerisite dar țăranii prevăzători îi împușcau la intrarea în sat pentru a nu aduce cu ei puricii din oraș. În spate ciuma în față pușca.
     În vremuri de pace oamenii sunt în proporție de 10% lași și eroi, marea masă de 90% rămânând o adunătură amorfă și gri. În vremuri de restriște restul de 90% se pulverizează și astfel lumea se împarte doar în două. Sfinți și gunoaie.
     Luther vorbea despre preoții fugiți, Boccaccio în ”Decameronul” scria despre părinții ce-și abandonau copiii urgent când celor de pe urmă le apărea o bubă sub braț.
    Îmi veți spune că și azi preoții fug de la datorie, că și azi au lingură de 1 metru, adică o distanță uluitoare între cler și popor, că și azi biserica își ucide ciumații ca țăranii cu pușca.
      Poate aveți dreptate… Poate…
     Tot atunci cineva a scris în Marsilia ”Ciuma e limitată. Ea nu poate mutila dragostea, nu poate spulbera speranța, nu poate eroda credința, nu poate distruge încrederea, nu poate ucide prietenia, nu poate înlătura amintirile, nu poate reduce la tăcere curajul, nu poate invada sufletul, nu poate cangrena viața veșnică, nu poate stinge duhul și nici diminua puterea învierii”.

       Până la urmă deci, șobolanii și puricii sunt limitați…

V l a d i m i r _ P u s t a n 

sursa: ciresarii.ro

Emil Bartoș – Anunț mortuar.

     Cu regrete anunțăm trecerea în neființă a doamnei Rugăciune. S-a stins din viață de curând, la Biserica Neglijența.
     Născută cu mulți ani în urmă în mijlocul unei treziri spirituale, a crescut sănătoasă și puternică, hrănită de studiul biblic și mărturie, devenind una dintre cele mai influente membre din familia Bisericii.
    Dar, în ultimii ani, sora Rugăciune o ducea tot mai rău cu sănătatea și, devenind neajutorată, genunchii fiindu-i vizibil slăbiți, ea nu mai avea simțămintele sensibile de altădată, viața ei spirituală degradându-se dramatic.
      Ultimele ei cuvinte au fost: „Unde sunt cei dragi ai mei?”
I s-a spus că sunt la piață, căutând medicamentul relevanței.
    Experții, incluzându-i pe domnii doctori Activistul, Divertismentul și Delăsătorul au avut dispute serioase și, în final, nu au căzut de acord asupra motivului bolii doamnei Rugăciune.
     I-au administrat doze mari de scuze, chiar i-au făcut în ultimul minut un by-pass motivațional, dar fără succes. O examinare post mortem a arătat că deficiența de hrănire spirituală constantă și lipsa de părtășie au contribuit la sfârșitul doamnei Rugăciune!”

Emil Bartoș    Sursa:  https://rodiagnusdei.wordpress.com

Vladimir Pustan, Turneul Ciresarii - Targu Lapus.

Je ne suis pas Charlie.

   Pentru ca este de departe un eveniment, din pacate trist, dar deosebit de important, am inceput sa citesc, sa urmaresc stiri si tot ce este legat de atentatele de la Paris. Foarte interesant este faptul ca foarte multa lume din semn de solidaritate a preluat acest mesaj in mod public, "Je suis Charlie", mesaj care pentru cei mai multi este total nepotrivit. Ma mira faptul ca in fata ambasadei Frantei la Bucuresti, s-a organizat ceva in memoria celor ucisi la Paris, printre care si o agenta de condoleante, sau cum vreti dumneavoastra sa-i spuneti...
    Am realizat inca o data in urma acestui  acest gest ca suntem un popor de ipocriti. Pe malul lacului Siutghiol sau undeva prin Apuseni, s-a organizat o astfel de masa a condoleantelor? Am devenit cu totii "Charlie", peste noapte, dar nu trebuia sa ne grabim, pentru ca acest umorist, putea folosii orice alt personaj decat pe dumnezeul musulmanilor in ipostaze batjocoritoare si uneori pornografice abjecte. De ce sa manjesti, sa ironizezi ceva ce este considerat sfant ce un altul, fie el ortodox, protestant, hindus, catolic? Si un umor de slaba calitate are o limita, dar in acest caz, s-a depasit orice limita, le la cea a bunuliu simt pana la limita respectului de sine.
    Bineinteles, nu aceasta era metoda potrivita de rezolvare a problemelor, si anume kalashnikovul, oricata ofensa ar fi adusa bucatii tale de cer, dar trebuie sa intelegem o data pentru totdeauna, pentru cei ce au fost crescuti si antrenati in doctrina aceasta, kalashnikovol tine locul sfetnicului cu lumanari in noaptea de anul nou.
    Nu, nu sunt un "Charlie", pentru ca pentru acest om, au cazut multi altii fiind nevinovati, soti, tati, prieteni, colegi, fii... oameni ca si noi, cu sentimente, cu depresii, cu sotiile si copii acasa.
     ...  nu sunt un "Charlie".
   

Ne luam ramas bun de la Diana Opris.

       Ne este atat de greu sa intelegem ca ai plecat dintre noi. Ne este greu sa spunem ce simtim. Au ramas doar lacrimile pe care nu le poate sterge nimeni si nu le poate explica nimeni pe acest pamant.
     Suntem pusi in fata plecarii premature a sotiei, mamei a 6 copilasi, fiicei, prietenei Diana Opris.
     Ne va fi intotdeauna dor de tine, nimeni nu ne va zambi si incuraja la fel. Am pierdut mult prea mult prin plecarea ta incat parca am murit si noi putin.
     Noi stim ca pentru tine alergarea s-a terminat in bratele lui Isus Hristos pe care l-ai iubit atat. Pentru noi continua si e mai grea odata cu plecarea ta.

sursa: http://crestintotal.ro/

Când miresele predică...

       Adela are 17 ani. Azi dimineață, la ora 8, am găsit-o pe holul școlii. A alergat cât a putut de repede și mi-a sărit în brate. "M-am predat" a strigat puștoaica făcând curioși poate 10 perechi de ochi! "M-am predat dom' diriginte, l-am primit pe Isus". "Cum ai reusit?", am întrebat-o curios nu pentru mine cât, pentru asistenții la mărturie. "Păi am fost la o nuntă, mireasa a mărturisit despre viața ei și a încheiat așa <>. Atunci am ieșit plângând în față și i-am predat viața lui Hristos. Am zis << Mă tot urmărești Isuse! La școală am avut un diriginte pocăit, pastor, și mi-ai vorbit, la spital am fost internată cu o pocăită în cameră și mi-ai vorbit, acum mă chemi la Tine... Vin, sunt gata... Ai milă de mine!".
      S-a desprins din îmbrățișare și a fugit spre clasă strigând: "Dumnezeu să vă binecuvânteze dirigu'!". Eu am plecat spre altă sală cu lacrimi în ochi. E prima dată în ultimii 15 ani când încep școala și cineva îmi strigă la prima oră: "Dumnezeu să te binecuvânteze!"
      M-am bucurat enorm pentru decizia fetei de a-L urma pe Domnul Hristos. Dar și pentru ptedica mireseii. Pastorilor, ce-ar fi să mai lăsați și miresele să țină speach-uri la nunță?

Publicat de Nicolae GEANTĂ

sursa: http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Samy Tutac Betel Cum ar fi daca ai pierde cerul

Vladimir Pustan | Un botez cum poate ai mai vazut (tot la noi) | Ciresar...

Mutantii nonvalorii - Tradata, iubirea trecea. Vladimir Pustan

    "Nu sunt un nostalgic al scolii interbelice cu baietii cu chipiu si numar pe brat si fete in uniforma, nici al liceului de baieti si al celui de fete. Am trait tampenia liceului " fabrica de meseriasi" striviti de comunismul optuz si din uniforma eram parasutati direct in salopetele de miner sa dam tarii cat mai mult carbune.
    Dar ceva se intampla cu scoala contemprana si multe aspecte imi scapa. Am strania senzatie ca la nivel mondial, cineva, undeva, a hotarat ca scolile sa nu mai ridice oameni care sa gandeasca. E nevoie de turma, sa poata fi condusa usor, sa manance la comanda, sa planga la telenovele.
    Scoala, un mare fast-food cu referate culese de pe net, cu ore grabite si profesori obositi. Desacralizarea se vede in baruri, unde elevii beau "Cinzano" cot la cot cu profesorii, fumeaza impreuna intr-o fratie intelectuala. Absentele se motiveaza cu sutele, iar valorile promovate la liceu sunt decolteul cat mai larg, telefonul cu camera video, hasisul prizat in toaleta, masina din parcare sau taxiul care te aduce, bodyguarzii platiti de babacul sau numarul de relatii sexuale saptamanale."

Fragment din cartea - Tradata, iubirea trecea.      Autor :  Vladimir Pustan.

Orice sfârșit e un nou început.

     Am spus deseori oamenilor că după ce au cucerit un vârf nu trebuie să se oprească. Urmează altul și mai înalt. Iar Cerul e deasupra tuturor!
     Oricine a fost biruitor anul trecut nu trebuie sâ se oprească anul acesta! Oricine a falimentat anul trecut poate să fie victorios anul acesta! Întotdeauna anul nou poate aduce binecuvântări mai mari ca anul vechi! Ce vi s-a întâmplat în trecut nu e nici pe departe la fel de important cu ceea ce vi se va întâmpla în viitor! Dar depinde de dvs...
      Poate așteptați ca Dumnezeu să facă ceva incredibil din viața dvs, dar să știți că El așteaptă același lucru de la dvs!
     Orice sfârșit are un nou început. Un drum necunoscut. Și fiecare drum, oricât de lung începe cu primul pas. Nu contează cât de lungi sunt pașii, nici ce iuțime au, dar contează în ce direcție îi faci!
           Drum bun frați creștini!



Publicat de Nicolae GEANTĂ   Sursa: http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Vladimir Pustan - 31-decembrie-2014.