Toţi ne luptăm cu el. Armele obişnuite nu-l pot birui. Goliat a venit înaintea lui David cu sabie şi scut, arme convenţionale. Ce-ar fi fost ca David să pună şi el mâna pe o sabie! Dar nu. Cu astfel de uriaşi în viaţa noastră, tot ce este obişnuit ne omoară.
O rugăciune obişnuită, o cântare plictisită, o laudă către Hristos din obligaţie, toate acestea ne fac ciobani mioritici în complotul meschin al uriaşului cu ceea ce vrem să fim noi, aşteptând într-un final lovitura de graţie.
Ca să scăpăm de uriaşii din viaţa noastră, ne trebuie o altfel de putere, un altfel de foc lăuntric, o altfel de dorinţă după Dumnezeu.
Suntem cetăţeni ai cerului şi avem nevoie de arme cereşti. Trebuie să renunţăm o perioadă la distracţii, like-uri sau mall-uri. Avem nevoie de putere şi aceasta nu o găsim ca ţestoasele ninja în bucăţi de pizza sau ca Popeye marinarul într-o mână de spanac.
Pentru fiecare uriaş există o armă, dar mai înainte de arma aceasta există numele Dumnezeului Celui viu. În numele Lui e puterea, iar când Îl chemi El îţi răspunde.
Suntem puternici cât suntem cu El.
Dacă tot ce suntem cu Hristos este un rezumat al vieţii de creştin iar Sfânta Scriptură un hot-dog înghiţit în grabă, atunci vom ieşi de fiecare dată şifonaţi şi amărâţi din luptele cu uriaşii nostrii.
Dacă vrem să fim ca David, trebuie să ne aschimbăm atitudinea. Să fii parte dintr-un popor ce se ascunde prin şanţurile vieţii de teamă e simplu, să fii David e altceva.
Sau poate că nu vrem să ne învingem uriaşii…
Alexandru Fintoiu
sursa: ciresarii.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu