Petre Țuțea spunea că de când există poporul român nici un intelectual nu a murit pentru o idee.
Înseamnă că am avut idei suficient de subțiri, vise mărunte, idealuri gârbove, pentru care nu merită să devii martir.
Poate cea mai mare slăbiciune a argumentului ontologic este aceea, bine văzută de Bernard Russell, că nimeni nu a murit pentru argumentul acesta.
Creștinismul e tare pentru cel ce l-a înființat, a murit pentru visul de a vedea oamenii mântuiți. Cei ce-au urmat după El au scris istoria, de la Nero și până la Boko Haram, cu sânge.
Dar eu cred că mai mult de a muri pentru un vis e să trăiești pentru el, pentru că morții nu mai au idealuri. Prea mulți vor să moară pentru Hristos dar acum când trăiesc nu trăiesc pentru El. Oare e mai greu să trăiești decât să mori?
Nu pot să cred că trebuie să privim din groapa fatalismului neajunsul de-a ne fi născut, ca și Cioran. Abia atunci e greu a trăi când nu ai pentru ce muri. Dacă nu sunteți suficient de hotărâți să trăiți pentru un lucru, nu veți fi doritori să muriți nici pentru el.
Construiți-vă un pod spre stele, rezemat de jalnicul pământ, urcați-l cu alții de mână pentru că dragostea e mai tare ca moartea, așa cum viața bate filmul, așa cum noaptea e noapte și ziua zi.
V l a d i m i r _ P u s t a n
sursa: ciresarii.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu