Je ne suis pas Charlie.

   Pentru ca este de departe un eveniment, din pacate trist, dar deosebit de important, am inceput sa citesc, sa urmaresc stiri si tot ce este legat de atentatele de la Paris. Foarte interesant este faptul ca foarte multa lume din semn de solidaritate a preluat acest mesaj in mod public, "Je suis Charlie", mesaj care pentru cei mai multi este total nepotrivit. Ma mira faptul ca in fata ambasadei Frantei la Bucuresti, s-a organizat ceva in memoria celor ucisi la Paris, printre care si o agenta de condoleante, sau cum vreti dumneavoastra sa-i spuneti...
    Am realizat inca o data in urma acestui  acest gest ca suntem un popor de ipocriti. Pe malul lacului Siutghiol sau undeva prin Apuseni, s-a organizat o astfel de masa a condoleantelor? Am devenit cu totii "Charlie", peste noapte, dar nu trebuia sa ne grabim, pentru ca acest umorist, putea folosii orice alt personaj decat pe dumnezeul musulmanilor in ipostaze batjocoritoare si uneori pornografice abjecte. De ce sa manjesti, sa ironizezi ceva ce este considerat sfant ce un altul, fie el ortodox, protestant, hindus, catolic? Si un umor de slaba calitate are o limita, dar in acest caz, s-a depasit orice limita, le la cea a bunuliu simt pana la limita respectului de sine.
    Bineinteles, nu aceasta era metoda potrivita de rezolvare a problemelor, si anume kalashnikovul, oricata ofensa ar fi adusa bucatii tale de cer, dar trebuie sa intelegem o data pentru totdeauna, pentru cei ce au fost crescuti si antrenati in doctrina aceasta, kalashnikovol tine locul sfetnicului cu lumanari in noaptea de anul nou.
    Nu, nu sunt un "Charlie", pentru ca pentru acest om, au cazut multi altii fiind nevinovati, soti, tati, prieteni, colegi, fii... oameni ca si noi, cu sentimente, cu depresii, cu sotiile si copii acasa.
     ...  nu sunt un "Charlie".