Ca slujitori ai lui Dumnezeu, le-am spus oamenilor, de multe ori, ca un crestin care nu aduce roada pentru Dumnezeu nu este crestin cu adevarat. Desi nu am definit foarte clar ideea de roada, am lasat sa se inteleaga ca a aduce roada inseamna a conduce pe cineva la mantuire. In multe medii evanghelice, multiplicarea este privita ca o conditie nerostita a mantuirii. Ce folos sa fii mantuit daca tu nu aduci pe nimeni la mantuire? Cliseele au fost enuntate cu mare repeziciune si am ajuns sa acceptam niste supozitii ca adevar absolut. I-am facut pe oameni sa se invinovateasca, pentru a-i determina sa mantuiasca pe cineva, sa se multiplice si sa aduca, pana la urma, roada. Le-am spus ca daca fiecare crestin ar aduce pe cineva la mantuire, in cativa zeci de ani lumea ar fi plina de crestini. Ecuatia este destul de simpla: 2 aduc 4; 4 aduc 8; 8 aduc 16; 16 aduc 32 si asa mai departe.
Dar este aceasta ecuatie biblica?
Desi a aduce roada inseamna si a conduce pe cineva la mantuire, rodirea, in sens biblic, nu inseamna doar asta. Mantuirea oamenilor – rodirea! – este un rezultat al lucrarii intregii Biserici, este lucrarea intregului Trup. Biserica este cea care se inmulteste, cu ajutorul Duhului Sfant (Fapte 9:31). Daca eu imi trec in agenda personala noile achizitii de suflete, nu am inteles ideea de roada biblica. Daca ne uitam cu atentie in Noul Testament, contabilizarea sufletelor mantuite are de-a face cu intreaga Biserica, nu cu indivizii care predica Evanghelia. Pavel nu era interesat de cifre, uitase chiar si pe cine a botezat, iar in 1Corinteni 3:6 spune: “Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca”. Ei au inteles ca daca cineva se pocaieste, aceasta este lucrarea harului divin si este modul prin care Biserica se multiplica.
Trebuie sa renuntam la concursul de a castiga mai multe suflete decat ceilalti – si, vai Doamne!, cata competitie denominationala exista intre noi (noi suntem mai multi decat voi, deci mai veridici; ei nu s-au mai inmultit dupa revolutie, deci sunt pe moarte; noi avem botezuri in fiecare an, deci suntem in har; ei se inmultesc rapid pentru ca nasc mai multi copii, deci sunt penticostali. Si am putea continua…) – si sa cautam ca Biserica lui Hristos sa se multiplice. Altfel, vom avea multe convertiri artificiale, dar Biserica nu se va multiplica. Nu va rodi.
Oare la ce se refera Domnul Isus Hristos, in Pilda semanatorului, cand vorbeste despre pamantul bun care aduce roada?
In pilda semanatorului, Isus lasa sa se inteleaga – sau cel putin asa ni se pare noua – ca exista, totusi, si inimi bune, gata sa primeasca Cuvantul si sa aduca roade bune. Dar daca ne uitam cu atentie in Cuvantul lui Dumnezeu vedem ca nu exista inima omeneasca buna. Domnul Isus spune “…nimeni nu este bun, decat Unul Singur: Dumnezeu.”(Marcu 10:18) Iar cand Mantuitorul spune ce iese din inima omului, El enumera numai pacate si faradelegi, nimic bun (Matei 15:19). Inima noastra este “nespus de inselatoare si deznadajduit de rea” (Ieremia 17:9). Suntem rai si pacatosi si, cu toate acestea, ni se cere sa aducem roada buna.
Cum vine asta?
Recunoasterea rautatii proprii si primirea harului transformator este primul pas care schimba pamantul neroditor in pamant roditor. Doar omul care il aude pe Isus predicand si isi recunoaste neputinta si pacatosenia – Eu sunt, Doamne, pamantul neroditor si rau. Eu am inima ca un drum batatorit si ca o stanca. Inima mea e plina de spini si din cauza rautatii mele Tu nu poti rodi in mine – va aduce roada. Omul care se smereste primeste har. Omul care se pocaieste este transformat. Inima care se supune lui Hristos devine roditoare. Acesta este miracolul pocaintei crestine. Suntem rai, dar putem rodi pentru ca harul lui Dumnezeu lucreaza in noi.
Nu putem interpreta pilda semanatorului altfel de cum o interpreteaza Mantuitorul. A aduce rod inseamna a intelege si a implini Cuvantul lui Dumnezeu (Matei 13:23). Celui ce are urechi sa auda Cuvantul – Matei 13:9 – i se va da intelegere ca sa priceapa ceea ce aude. Celui ce n-are urechi de auzit i se va lua chiar si intelegerea pe care i se pare ca o are (Luca 8:18). Pentru Isus a auzi nu inseamna doar a percepe niste sunete, niste mesaje inteligibile, ci inseamna a implini Cuvantul si a zidi valori spirituale pe ceea ce auzi (Matei 7:24). Cel care aude si face, aude cu adevarat. Cel care aude si nu face, de fapt nu aude cu adevarat. Provocarea lui Hristos este aceasta: esti tu gata sa implinesti ceea ce auzi? In functie de raspunsul la aceasta intrebare va depinde si rodirea noastra. Eu inteleg cu adevarat doar atat cat sunt dispus sa implinesc. Degeaba imi pulseaza capul de invatatura daca eu nu fac nimic cu ea, daca ea nu se reflecta in viata mea. Roditor este doar omul dispus sa inteleaga si sa faca tot ceea ce spune Domnul.
In acest context, pilda talantilor (Matei 25:14-30) capata o noua perspectiva. Talantii despre care vorbeste Domnul nu se refera neaparat – dar uneori le include! – la daruri si inzestrari supranaturale pentru slujire, ci sunt moduri de intelegere si de aplicare a Cuvantului. Toi cei trei slujitori au primit intelegere, in functie de capacitatea lor de a auzi si de puterea de a implini. Cel care a primit cinci talanti, o masura mare de intelegere, aplica ceea ce intelege si, drept urmare, i se da si mai multa intelegere. La fel si cel care a primit doi talanti. Ei ajung foarte roditori pentru ca aplica ceea ce aud. Cel care a primit doar un talant nu face nimic cu el, nu aplica nimic. Isi ingroapa informatia in minte, o inabusa, o ascunde, o omoara si nu aduce niciun rod. Provocarea pildei nu este focalizata pe intrebarea: Doamne, eu ce daruri am primit? Ce inzestrari supranaturale am? Nu. Provocarea este aceasta: ce fac eu cu ceea ce deja am primit de la Dumnezeu? Ce fac eu cu informatia pe care am primit-o? In jurul acestei intrebari graviteaza intreaga discutie.
Implineste Cuvantul si vei fi roditor, ”pentru ca celui ce are i se va da si va avea din belsug; dar de la cel ce nu are, se va lua si ce are!”
Sursa: http://penticostalul.wordpress.com/
Autor: Laurentiu Balcan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu