Alfa&Omega Tv.

miercuri, 15 octombrie 2014

Frate, cati copii da Domnul la penticostali? - Laurentiu Balcan.


Subiectul nasterilor de copii nu e de ieri de azi si, cu siguranta, nu va fi lamurit azi si nici maine. Fiind un subiect care tine in exclusivitate de incredintarile personale nu poate fi abordat decat subiectiv si, as spune eu, folosind tertipuri de argumentare biblica extrem de periculoase. Nu cred ca trebuie abordat in mediul virtual, dar, pentru ca fratele Cristian Ionescu a redeschis discutia, nu ma pot abtine sa nu-mi exprim si eu, temperat si cenzurat, bineinteles, viziunea asupra subiectului.

Nu ma deranjeaza alegerea unei familii credincioase de a avea multi copii. Ma deranjeaza cand aceste familii cu multi copii vor scor cel putin egal in meciul pentru cupa neprihanirii. Stiu ce spun! Am vazut cum sunt privite familile cu copii putini. Am vazut stralucirea din ochii femeilor ca multi copii – nu mai conteaza ca multi dintre ei l-au parasit pe Domnul – golul e gol si daca, ulterior, mingea sare din poarta, nu? – care le intrebau pe surorile mai tinere: “sora, da nimic, nimic? Cati da Domnul, sora, atati trebuie sa facem!” Am auzit urletele predicatorilor infatuati: “femeia nu poate fi mantuita daca nu da drumul la nasteri de copii!” si am vazut lacrimile si durerea femeilor care nu mai doreau copii si au ramas, totusi, insarcinate pentru ca … meciul e meci, ce mai, joci pana te scoate cu targa de pe teren, altfel ADIO mantuire!

De unde stii tu voia particulara a lui Dumnezeu cu privire la o familie?

Voia generala a lui Dumnezeu este ca familia sa procreeze, nu ne indoim de asta. O familie fara copii nu este completa. Cei care se opun nasterii de copii in familie si prefera o casa goala au o problema si trebuie sa si-o rezolve. Dar nimeni nu are dreptul sa impuna numarul de copii. La noi problema nu o reprezinta “nasterea de copii” – o familie trebuie sa aiba copii! – ci o reprezinta “numarul de copii”… scorul.

Intelegerea eronata a versetului din 1Timotei 2: 15 a dus la o practica deficitara si la un legalism devastator. Versetul nu se refera la mantuirea de pacat a femeii, la intrarea ei in Imparatia lui Dumnezeu, ci la izbavirea femeii – in sens generic, nu particular – de statutul ei inferior si de acuzatia – pe care chiar insusi Pavel i-o aduce! – ca ea a fost amagita si s-a facut astfel vinovata de calcarea poruncii ( 1Timotei 2: 14) Prin nasterea de fii, promisiunea facuta femeii in Genesa 3: 15 a fost dusa la indeplinire, pe linie genealogica. Isus Hristos s-a nascut “din samanta lui David in ce priveste trupul”(Romani 1:3), “din femeie”(Galateni 4:4) si femeia este mantuita, ca si barbatul, prin Isus Hristos, samanta ei. Promisiunea lui Dumnezeu s-a implinit prin Maria, mama lui Isus. Femeia a fost izbavita, in Isus Hristos nu mai e nici barbat si nici femeie. Ce rost are sa mai vorbesti de “mantuirea femeii” dupa ce aceasta s-a infaptuit? Fratilor, femeia a fost mantuita! La cruce! Prin Fiul nascut din femeie.

Nu putem vorbi de o mantuire a barbatilor – mantuirea 3:16 – si despre o mantuire a femeilor – mantuirea 2.15 – pentru ca, atunci, am bate campii ziua-n-amiaza mare. Mantuirea, atat pentru barbati cat si pentru femei are aceeasi reteta: “Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” ( Efeseni 2: 8)

Bun, dar cum ramane cu numarul copiilor?

Va rog sa aveti in vedere cateva considerente. In Biblie intalnim oameni cu multi copii … dar si cu multe neveste. Patriarhul Iacov, folosit ca un model pentru fratii plini de ravna, a avut intr-adevar 13 copii, dar a avut si patru neveste. David a avut si el multi copii, dar si multe neveste si cateva concubine. Nu mai vorbim de Solomon care, daca nu ar fi fost cel mai intelept om de pe fata pamantului, ar fi uitat numele copiilor pe care i-a avut cu cele 700 de neveste si 300 de tiitoare.

Biblia nu decreteaza niciun numar. Nu avem reguli si nici porunci in acest sens. Aici e vorba de incredintari personale pe care trebuie sa ni le respectam, pentru ca Duhul lui Dumnezeu nu-i lumineaza doar pe cei cu zece plus (10+) ci ii lumineaza si pe cei cu unul, doi sau trei copii. Avem noi o vorba: “Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce!” .

De unde stii tu care-i voia particulara a lui Dumnezeu pentru o familie? De unde stii tu cati copii a hotarat Dumnezeu pentru o familie? Daca, sa presupunem, faci o pneumonie, te duci la medic sa te tratezi? De ce? Daca voia lui Dumnezeu este ca tu sa mori si tu, cu ajutorul medicinei, te impotrivesti voii lui Dumnezeu? Dar ce facem cu cei care nu pot avea copii si fac tratamente medicale ca sa aiba copii? Nu cumva ei se impotrivesc voii lui Dumnezeu care i-a lasat nefertili?

In concluzie. Eu indemn familiile tinere, fara copii, sa nasca copii – copiii sunt o binecuvantare! – dar cat priveste numarul de copii, aceasta chestiune este in exclusivitate responsabilitatea sotului si a sotiei. Sotul si sotia sa se roage, sa posteasca, sa se informeze, sa-si puna capul la contributie, ca de asta ne-a dat Dumnezeu minte si, sub iluminarea Duhului Sfant sa actioneze in consecinta. Indemn femeile care inca mai alearga in meciul neprihanirii sa se uita cu atentie in jur. Tribunele sunt goale, meciul s-a terminat, golurile inscrise nu mai folosesc la nimic. Isus a castigat meciul si victoria este asigurata. Traiti in sfintenie si bucurati-va de mantuirea pe care v-a dat-o Hristos in dar!

 laurentiu balcan                                        http://penticostalul.wordpress.com/


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu