Am trecut pe acolo.

       Am trecut pe acolo. Am zabovit cateva minute ca sa ma odihnesc pe o banca. Eram cuprins de tristete si de nemultumire, as fi vrut sa-l mai invit macar o data la biseriva, s-au cel putin sa-i mai vorbesc cateva clipe despre frumusetea Viitorului Ierusalim ... dar nu mai aveam cui, ne odihneam amandoi, eu pe o banca, el la 2 metri sub pamant. Mi-a murit un prieten, si mi-a murit dator... dator sa mearga cu mine la biserica, imi promisese de cateva ori. De 2 ori ma mers dupa el, asa ne intelesesem, sa il iau de acasa, dar de fiecare data, il gaseam beat...

     Imi povestea o data cum petrecuse cea mai frumoasa seara de revelion alaturi de tinerii din biserica.

    Acum era tarziu, era de cateva zile acolo, alaturi de tatal sau, dar el nu stia asta.

    Acel loc imi vorbea despre incapatanarea omului, si despre neputinta lui.

       Soferi, medici, elevi, profesori, ministri, aurolaci, acolo toti sunt egali, fiecare ocupa 2 metri de loc, groapa fiecaruia este sapata dupa aceleasi cerinte, nimeni nu emite pretentii, si daca in viata nu au incaput unii de altii, acolo sigur aceasta problema nu mai este prezenta.

   Toti VOM TRECE pe acolo, vom trece, pentru ca moartea nu este punctul dupa viata, moartea este virgula. Se vor mai intampla multe spre bucuria unora dar si spre durerea altora.

  

    ... va urma.