Meditatia... de luni.

      Ziua de luni e considerata una destul de incomoda, din mai multe motive. Ziua de luni are si cateva ziceri, care au reusit sa puna asupra ei o umbra nedorita, romanul plictisit zicea ca "lunea nici iarba nu creste", asta poate fi o concluzie destul de individualista, deoarece pentru a realiza acest lucru, trebuie sa urmaresti cresterea ierbii, pe zile, asta in cazul in care nu ai altceva mai bun de facut.
   Lunea e ziua marilor despartiri, barbatul la munca, copii la scoala si sotia acasa. Lunea e ziua durerilor de cap pentru cei ce au sarbatorit sau resarbatorit "Sfantul Weekend".  Lunea e ziua ...

   Lunea e ziua in care oamenii sunt priviti , individual si separat, de Dumnezeu. Daca duminica, la gramada, prin biserici sau prin manastiri am reusit sa parem sfinti, lunea ,fiecare trebuie sa dovedeasca adevaratul caracter Hristic. Ziua in care trebuie sa parasim umbra placuta a bisericii, continuand "Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;

• 
  
•  ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele." Rom. 13:13,14.
•   Petru ne reaminteste, spunandu-ne: 
• " Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. 1Petru 1:16

                     ...   indiferent de zi, fie ea si luni.

•