Cateva ganduri despre pocainta. Part.2

     Vorbeam despre pocainta si despre cainta cu mai multi prieteni, si mare mi-a fost mirarea cand am auzit de la ei, ca totul e mult mai simplu doar platind cateva "slujbe" la o biserica sau manastire si de ce nu si acasa la vreun preot. Am inteles ca, de fapt nu trebuie sa ne schimbam viata, comportamentul, trairea, telurile, ci ca trebuie sa traim in continuare in pacat, in curvii, hotii, vorbe murdare, si multe altele, doar avand buzunarul bine pregatit pentru " marea eliberare " traita in urma "slujbelor" platite.
       Din toate discutiile avute, am inteles foarte clar ca nimeni nu mai e dispus sa renunte la confortul pacatului in schimbul unei vieti traite cu Hristos, si am mai inteles ca oamenii nu sunt deloc pretentiosi, accepta si o relatie "la mana a doua" cu Dumnezeu, sunt multumiti si cu produse frumos ambalate dar de o calitate foarte proasta.
      Traim vremurile in care platim absolut tot, incepand de la gradinita, invatamantul primar si continuand o lista interminabila, cu asta ne-am obisnuit pana la urma, dar sa platesc cuiva o suma de bani pentru a se ruga pentru mine, pentru pacatul meu, mi se pare un act de pur fariseism si apoi de indiferenta fata de propria-mi persoana.
      Sfanta Scriptura ne cheama pe fiecare personal la eliberarea savarsita de Dumnezeu, nu prin intermediari,

• Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
• Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu."

Ioan 14:6,7.   Din pacate lumea cauta cunoasterea altor lucruri, prea putini tanjint dupa cunoasterea Domnului.

   Pocainta ne vizeaza pe fiecare personal, nu implica intermediari sau persoane de legatura ca si in cazul traficului de droguri sa ne ascundem identitatea de pacatosi in spatele unor identitati straine, pocainta implica recunoastere, smerenie, cainta ... schimbarea mintii, dinspre lume si pacat, spre Dumnezeu. 

    

•