„Nebunii dau năvală acolo unde îngerii se tem să pășească”, e o zicală pe care nu vrem s-o înțelegem. Și de aceea, în locul lui Hristos am upgradat nimicul. Și în locul iubirii conștiincioase am inserat surogate. Prin urmare ne-am procopsit cu un Valentine’s day și-un Dragobete. O zi în care să ne-aducem aminte că suntem înamorați. O zi de promisiuni grandioase. Numai de nu le-am uita... De nu ne-am păcăli singuri.
De Valentine’s se fac promisiuni în tramvaie, în costumele lui Romeo și Julieta, sub balcoanele împodobite cu lenjeria pusă la uscat, în școli sub oblăduirea profesoarelor și-n restaurante lângă chelnerii avizi de bacșiș. Dar nu și în biserici. Îndrăgostiții moderni cred că firul dragostei ține și fără Dumnezeu. Cupidon, inimi de pluș, ursuleți, SMS-uri lirice, declaraţii sub clar de lună, ciocolată, mese romantice, camere de hotel. (Anul ăsta am auzit că CFR-ul are reduceri de 50 % la Intercity!). Și toate astea pentru o zi... Dar căsătoria ține o viață.
Dragostea tip Valentine’s e o iubire în orb. Tip Leea și Iacov. Se consumă doar în noaptea nunții. A doua zi cel de lângă tine devine străin. E o iubire tip Casanova. El, ea, vor să fie și cu altcineva. Valentine’s e o iubire shaorma. Făcută la McDrive. Tip Amnon și Tamar. Te-ai ridicat, te-ai șters la gură și pleci ca și cum n-ai mâncat nimic. Atenție: iubirea pe fugă poate provoca indigestie! Ades se termină cu un divorț ce costă cât un tiramisu.
Byron spunea că toate tragediile se încheie cu o moarte și toate comediile cu o căsătorie. Nu vă grăbiți să fiți clowni! Şi nici să aveți o lehamite în doi... Chesterton scria că îndrăgostiții au o înclinație naturală să-și facă promisiuni. Cântece de dragoste sunt pline de jurăminte. Biblia cere îndrăgostiților să ia în serios ceea ce însuși sentimentul îi impulsionează s-o facă. Dacă nu, casa nu va fi colțul de Rai. Și cred că nimănui nu-i place căminul ca groapă menajeră...
M-a întrebat azi cineva dacă e bun ceva la Valentine’s. Da, e bun: nu numai că scoate florăresele din faliment, că șterge zeci de riduri celor ce robotesc prin bucătărie, că înțelegem că fericirea e doar în jertfă. Dar ne aduce aminte că Hristos nu ne-a iubit numai o zi. Cu Valentine’s iubești doar o zi. Cu Hristos vei iubi în toate zilele!
Apropos, știți de ce se promovează avid o sărbătoare a inimilor de-o zi? Pentru că biserica nu mai predică iubirea permanentă. Și când Biserica tace, lumea dansează manele Satanei. Dumneavostră să nu faceți așa! Ar fi o păcăleală ciudată. Autopăcăleală. Creştinii nu spun minciuni, deci nu au voie să trăiască minciuni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu