Liber sa alegi - Despre bani (Vladimir Pustan)

Despre bani.

http://www.youtube.com/watch?v=875o1EwPXOM#t=379

Nimica nu-i mai scurt...

Nimica nu-i mai scurt ca viaţa, dar nici mai lung nimic ca ea

poţi ori s-o pierzi, ori să ţi-o mântui, depinde de voinţa ta.

Nimic mai trecător ca viaţa, dar nici mai veşnic decât ea,

poţi s-o trăieşti în har sau flăcări, depinde de voinţa ta.

Nimic nu-i mai amar ca viaţa, dar nici mai dulce decât ea,

poţi face-n ea ori rău, ori bine, depinde de voinţa ta.

Nimic mai mărginit ca viaţa, dar nici nemărginit ca ea,

poţi fi mişel ori poţi fi vrednic, depinde de voinţa ta.

Nimic nu-i mai înalt ca viaţa, dar nici mai josnic decât ea,

poţi fi ori înger, ori un demon, depinde de voinţa ta.

Dar de la clipa morţii tale şi până-n veci de veci vei sta

ori cu Hristos, ori cu Mamona, depinde de voinţa ta.

Traian Dorz.

Pentru tine cine se roagă? - de Nicolae Geantâ

Dimineață ne-am strâns roată familia la rugăciune. Una din fete are un test greu de trecut. E timidă. Inima îi bate. Ochii-i sunt umezi. Va fi singură. Am strigat la Hristos: "Arată iar că ești Dumnezeu în Israel?". Ne-am rugat 10 km în mașină. Ea a coborît, noi ne-am dus la treburile noastre...

Abia trecuse de 8. Am deschis telefonul. Am sute de numere. Frați. Prieteni. Cunoștințe. Tineri care mă iubesc. Și eu pe ei! Am scris un sms să le cer sprijinul. Cui să-l trimit? "Ăsta se roagă. Ăsta nu se va ruga. Ăsta nu a facut nicio rugăciune în viața sa. Ăsta e necredincios. Ăsta nu are putere, are viața franjuri. Ăsta nu e treaz la ora asta". A fost prima dată în viață când m-am gândit câ am o mulțime de prieteni care nu mă pot ajuta nici măcar c-o rugăciune!

Am dat totuși suta de send-uri. Mulțumesc Doamne că am frați care încă se roagă!

Marcat de constatare, mai târziu am întrebat elevii: "Pentru voi cine se roagă? Câți prieteni aveți ce vă pot ajuta în mijlocire la Dumnezeu?". "Nimeni. Niciunul". "Dar voi, pentru cine v-ați rugat în 2014?". Tăcere de mormânt. Numai o tipă de-a doișpea a zâmbit fericită: "Mă rog pentru fetița mea!". "Dar pentru voi înșivă de când nu v-ați rugat?". Liniște de Sahara.

Asta e drama majorității românilor. Nu au pe nimeni care să-i susțină în rugăciune. De fapt nu se roagă nici măcar ei pentru ei. Părinți care nu se roagă pentru copii. Dar îi drăcuie toată ziua. Copii care nu se roagă pentru părinți, pentru bunici. Frați ce nu se susțin în rugăciune. Prieteni care nu se pot ruga nici măcar "Tatăl nostru". Pentru că nu-l știu. Nici pe Tata, nici rugăciunea.

Lot a scăpat din Sodoma nu pentru că a fost neprihănit (cum spun unii), ci datorită rugăciunilor lui Avraam. Fiul risipitor nu a sfărșit în troaca porcilor pentru că tatăl s-a rugat pentru pierdut, acasă. Petru a rezistat pe cruce, Pavel în închisoare, martirii în arene. Pentru că în odăița de sus, în catacombe, creștinii strigau la Cer pentru ei. Aveau rugăciune baraj de foc! 

Cine se roagă pentru tine? Ai un Avraam care să te scape de Sodoma? Un tată, o mamă care se topesc pe genunchi? Sau nici măcar tu nu te rogi? 

La amiază am primit răspunsul favorabil. Dumnezeu ne ascultase rugăciunea! Am trimis sms-uri de mulțumire sprijinitorilor. Un frate mi-a scris "Nici nu m-am îndoit că va fi altfel!". Iar altul a zis: "Ne bucurăm că ne-ai găsit vrednici să apelezi la rugăciunile noastre!"

Caută degrabă rugătorii! Începe cu tine! Altfel nu vei birui!

Când acceptăm compromisul.

“Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” (Iac.1:27)

Multe religii parcă apar peste noapte, multe reguli şi şabloane după care lumea ar trebui să meargă, sau să respecte anumite reguli impuse de oameni pentru a avea parte de mântuire.

A fi neîntinaţi înaintea lumii, înseamnă să nu ne compromitem cu lucrurile lumeşti, să nu răstălmăcim Cuvântul lui Dumnezeu, şi a înainta pe cale aşa cum El doreşte, după sfântul Său Cuvânt.

Trist, dar adevărat, mulţi dintre aceia care au înţeles chemarea lui Dumnezeu, se scaldă în compromis. Mici erori de multe ori, duc la o eroare fatală vieţii noastre de creştini.

Când acceptăm compromisul, satana are portiţă deschisă pentru a ne acuza de greseala care am făcut-o. Spre fericirea noastră, este că încă avem har şi îndurare de la Dumnezeu. Totuşi, greşeala este greşeală, iar trăirea în păcat este cu totul altceva.

Când ne dăm seama de greşeală/compromis, bine este când venim în rugăciune la Dumnezeu şi îi cerem ca El să ne ajute să ne îndreptăm de pe calea care am apucat.

Compromisul de multe ori ni se pare banal, de multe ori vedem că ne favorizează şi începem să abuzăm şi să trăim din acest lucru. A te compromite pentru lumea de acuma, pentru bunurile materiale şi pentru un trai mai bun decât acela pe care îl ai, încercând să obţii lucrurile de care ai nevoie trăind în compromis, nu facem altceva decât să ne înşelăm pe noi înşine şi să ne condamnăm singuri la chinul care ne aşteaptă veşnic.

Nu avem şansă de reabilitare decât la cel care ne-a dăruit viaţa şi care ne poate da şi mântuirea sufletelor noastre. Modelat după voia lui Dumnezeu, înseamnă un om care îl aşteaptă veşnicia!

Silviu Firulete  

Un semnal de alarma!

Ne aflăm, dacă nu veghem, pe drumul bisericilor istorice, unde cei din personalul clerical au ajuns curatorii (administratorii) catedralelor pe care le vizităm noi când ne ducem ca turiști prin Europa. Doamne, ferește!

Una din cele mai triste constatări ale unui baptist din România, care a văzut pericolul și trage un semnal de alarmă:

“Pastorii nu mai au grija de turme, ci doar de staule!“

Nici cu cealaltă extremă nu stăm mai bine. Unii au grijă foarte mare de oi, într-o biserică în care au de toate și nu duc lipsă de nimic. Nici Dumnezeu nu le mai trebuie! Am pășit vârtos în epoca Laodiciei! Iată o declarație de scopuri dintr-o biserică emergentă umanistă (găsiți undeva numele lui Dumnezeu?):

barzilaiendan

Ce aratam pe facebook?

Nu ştiu dacă este normal sau nu, însă tot mai multe persoane îşi dezvăluie fiecare gând şi fiecare sentiment pe facebook, încercând probabil să demonstreze ce persoane minunate sunt sau ce le mai trece prin minte. De la fiecare preparat pe care îl servim până la ultimul articol cumpărat, mulţi dintre noi le postăm pe faceebok, ca să le arătăm celorlalţi cu ce ne-am mai înnoit. Poate că multora li se pare în regulă să postezi asemenea lucruri, însă mie nu. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să folosim facebook-ul, nu pentru a ne lăuda cu ce avem sau a ne certa pe diferite teme, ci pentru a fi de folos celorlalţi.
Am observat că mai ales fetele sunt dispuse la a-şi arăta fiecare gând şi sentiment pe facebook, sperând că vor ieşi probabil în evidenţă sau că vor primi atenţia cerută. Doar pentru că te simţi singuratică sau trădată de cineva, nu înseamnă că trebuie să postezi întreaga poveste pe facebook cu tot felul de citate menite să rănească ca străpungerea unei săbii. Sau doar pentru că ţi-ai cumpărat nişte articole de îmbrăcăminte de la Zara sau de la Bershka, nu înseamnă că e nevoie să ni le araţi pe net.

Însă, la urma urmei, fiecare arătăm ce avem în inimă. Nu putem să distribuim ceva de folos celorlalţi, cum ar fi un articol pentru cineva care trece printr-o situaţie grea sau un video motivaţional, dacă nouă nu ne pasă  cum se simt celorlalţi. În schimb, suntem dispuşi să postăm o mie de poze cu statusuri care mai de care încărcate cu tot felul de aluzii. Sau poze cu noi în tot felul de locuri sau poziţii, cu speranţa că vom aduna cât mai multe like-uri, dacă tot sunt la modă. Consider că ar trebui să avem mare grijă la ce postăm pe facebook şi oriunde altundeva pe reţelele de socializare, fiindcă tot ceea ce postăm s-ar putea întoarce cândva împotriva noastră. Să nu crezi că vei câştiga ceva dacă vei posta tot ce simţi sau ce gândeşti, din contră, îţi vei face o imagine proastă. Doar pentru că facebook e o reţea de socializare, nu înseamnă că acolo trebuie să comunici tot ce îţi trece prin minte. Ai mare grijă cât şi ce postezi.

Sunt foarte multe lucruri utile de postat pe facebook. Citate, video-uri şi articole interesante. Dacă îl folosim cu scopul de a fi de ajutor celorlalţi, facebook-ul poate deveni o sursă de binecuvântare. Dacă dăm like-uri la pagini menite a ne întări credinţa şi a ne încărca pozitiv, putem spune că folosim acest site în folosul nostru. Putem cădea în multe capcane chiar şi pe facebook, putem să devenim nişte oameni falşi.. sau putem fii lumini. Fiecare alege cu ce scop îşi va folosi contul de facebook.. pentru a fi o sursă de încurajare, sau pentru a vâna like-uri şi comentarii. Dar orice postăm va rămâne acolo înregistrat pentru totdeauna. Asta ar trebui să ne dea de gândit.

Sursa: http://intrebarileinimii.blogspot.ro/

Îngrijorarea

Cuvântul grecesc pentru îngrijorare, merimnao, provine din verbul merizo (a împărţi) şinous (minte). Îngrijorarea desface mintea. Împarte gândurile: în azi şi mâine. Ziua de azi nu are nici o şansă. Frământarea de azi pentru problemele de mâine, ucide energia de care ai nevoie acum.
Viaţa mea a fost plină de necazuri teribile, dintre care cele mai multe nu s-au întâmplat niciodată (Montaigne).
Îgrijorarea îl dezonorează pe Dumnezeu.
Îngrijorarea declară război credinţei. Credinţa n-are timp de îngrijorare.
Îngrijorarea ataşează problemelor mici umbre gigantice (Max Lucado).
Îngrijorarea nu alungă nefericirea din ziua de mâine, ea goleşte ziua de azi de energie (Corrie ten Boom).
Biblia subliniază: Dumnezeu îţi va împlini toate nevoile (Fil. 4:19). (Nu şi plăcerile!). Îngrijorarea însă, îţi şopteşte la ureche: Dumnezeu nu ştie de ce ai tu nevoie.
Când ne îngrijorăm, nu ne rugăm. Când ne rugăm, nu ne îngrijorăm (Max Lucado).
Îngrijorarea n-a crescut pe nimeni. Dar a ucis pe mulţi.

O predica pe zi.

Putrti asculta predica accesand link-ul de mai jos:

http://fundatie.ciresarii.ro/predicionline/015_vladimir%20pustan%20-%20cat%20costa%20porcii%20gadarei.mp3

Eu în ei

Ioan 17:23 - "Eu în ei, şi Tu în Mine; - pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine".

N-avem dragoste pentru că nu ne scufundăm în dragoste! Prin urmare lumea e încă înghițită de ură. Și unele biserici distruse. N-avem pace pentru că nu ne-am scufundat în pace. De aceea, conflictele aprind patimi, aduc ochi vineți și uneori lanțuri de pușcărie. N-avem Duh pentru că nu ne scufundăm în Duh. Prin urmare, trăim după capul nostru. Și ereziile, predicile slabe, proorociile din îndrăzneală, idolatria, vor știrbidunamisul lui Hristos! Oamenii n-au fericire pentru că nu se scufundă în fericire!

Fericirea nu se găsește pe toate ulițele. Dacă ar fi așa am râgîi de ea ca după Coca-Cola, spunea un cântăreț celebru. Ce bine că Dumnezeu e singurul dealer și fericirea n-o vând buticarii de blocuri! Tudor Chirilă recomanda în volumul "Exerciţii de echilibru" ca atunci când „eşti singur în vârtejul suferințelor și nu mai poţi, să te scufunzi în tine și mai adânc, apoi să te ridici și să te scuturi. Să te vindeci singur!”. Ce prostie, spusă drept filosofie! Cum să se scufunde un bețiv în el, o prostituată sau un hoț și mai adânc, apoi să iasă ca sirenele din valuri și să le crească aripi de îngeri?

Singura șansă a omului este să se scufunde în Isus! Atunci tot Raiul va coborî în el. Papias, unul dintre ucenicii lui Ioan - apostolul iubirii, a fost întrebat odată de către discipolii săi cum poate fi "Isus în noi și noi în el?". Bătrânul evanghelist a luat un fier și l-a băgat în foc. A așteptat până s-a înroșit bine, l-a scos și l-a arătat ciracilor. "Vedeți, fierul a fost în foc. Acum focul este în fier!" Dacă vreți să aveți focul lui Dumnezeu intrați în focul Lui. N-o să ieșiți pârjoliți, dar nici fitile care abia fumegă! Apoi îi veți aprinde și pe ceilalți!

Nicolae Geantă

O predica pe zi.

Puteti asculta predica accesand link-ul de mai jos:

http://fundatie.ciresarii.ro/predicionline/181_vladimir%20pustan%20-%20cain%20si%20abel%20sau%20fratele%20bun.mp3

Exemplu...

Cand un baiat de 11 ani, imbracat subtire, este gasit tremurand de frig pe banca dintr-o statie de autobuz din Oslo, Norvegia, camerele ascunse surprind o serie de momente speciale.

Experimentul a fost filmat de filiala norvegiana a unei organizatii internationale care militeaza pentru drepturile copiilor, SOS Children's Villages International, ca parte a unei actiuni caritabile pentru copiii din Siria, potrivit The Nordic Page.

In acest video se vede cum majoritatea trecatorilor ii ofera baiatului hainele sau manusile. "Oamenilor ar trebui sa le pese mai mult de copiii din Siria, asa cum le pasa de acest baiat", a spus Synne Rønning, seful SOS Children's Villages Norvegia.

El a mai spus ca baietelul folosit in acest experiment este un voluntar, care nu a fost expus vreunui pericol in timpul filmarilor. 

Sursa: / The Nordic Page

Bunătatea sau primăvara dintre noi – Alexandru Fintoiu

Citeam ce afirma Ludwig van Beethoven, că nu recunoaşte alt semn al superiorităţii decât bunătatea. Când mă gândesc la bunătate nu pot conştientiza ceva mai bun şi mai măreţ decât bunătatea lui Hristos. El Şi-a întins harul peste toţi cei care au dorit harul.

David voia să vadă bunătatea Lui cea minunată. Şi-a dorit-o ca pe o primăvară. Iar ea este cu noi. Faptul că ne deschidem ochii liniştiţi într-un pat dimineaţa este doar bunătatea Lui, nu inimile noastre prea sănătoase îndopate de e-uri. Dacă suntem privilegiaţi de cer şi nu ne doare nimic, să privim spre Hristos şi să ne minunăm de nesfârşita Lui bunătate.

La câtă suferinţă este în jur, când n-ai nimic dureros în vene, în tine, în suflet şi în trup, e doar Hristos. Totuşi, tot El e şi oricâte necazuri am avea, oricâte râuri în lacrimi am strange; la sfârşit va fi Domnul Cel care ne va şterge lacrima, nu cu batiste sfinţite, ci cu mâna Lui neprihanită. Şi câtă onoare ca lacrimile amestecate de-atât pământ să-ţi fie şterse de Rege!

Sunt fericit că sunt creştin şi nu sunt singur. Ar trebui să credem cu toţii în El ca nişte disperaţi. Nu vedeţi ce frumuseţe este în El? Bunătatea Lui satură, bunătatea Lui îţi dăruieşte ce ai pierdut, bunătatea Lui transformă întristarea în bucurie, vindecă bolnavii, aduce viaţă unde este moarte, pune pâine pe masă şi salarii pe carduri.

Cu El la cârmă, corabia vieţii noastre nu se scufundă niciodată, deşi apa intră mereu când sunt furtuni. Dar vânturi şi vijelii sunt pentru ca noi să-L rugăm pe El să le potolească. Astfel nu uităm cine e Domn.

Cineva se ruga la biserică şi mulţumea Lui Dumnezeu că i-a dat mai mult decât se gândea vreodată. Aş zice că mai degrabă bunătatea Lui ne dăruieşte mai mult decat merităm nu decât gândim.

“Să mori nu e nimic, înspăimântător e să nu trăieşti.” Aşa zicea Victor Hugo. Haideţi dar să trăim în fiecare zi cu bunătatea Lui în sânge…

Sursa: ciresarii.ro

Crucea goală - de Nicolae Geantă

O femeie a intrat într-un magazin să-și cumpere un crucifix. Zâmbind amabil vânzătorul a întrebat-o: "Doriți o cruce goală sau una cu un trup răstignit pe ea?"

Crucea nu a fost goală. Simplă, ea nu poate fi decât un element de tortură. Goală înseamnă de fapt doar două lemne legate prin cuie, numai bune de pus pe foc. E viitoare cenușă.

O cruce goală n-are valoare. E o banalitate. Ar putea fi oriunde. Crucea goală e un nimic. Chiar dacă ar fi din aur, chiar dacă ar fi capodoperă de artă.

Crucea e valoroasă prin Cel pe care-L poartă. Răstignitul îi dă valoare. Au fost mii de cruci în lume, dar pe una singură a fost Isus.

Crucea goală nu aduce decât ocară. Crucea cu Hristos răstignit aduce har, mântuire, veșnicie.

Crucea nu a fost goală. Pe ea s-a aflat un Om. Acum eu și dvs avem ceva pentru care se merită să trăim. Și să murim. E ceva mai mult decât succesul, inteligența, plâcerea, puterea. Crucea e viață. Crucea e inviere!

Ce cruce alegi?

Publicat de Nicolae GEANTĂ 

O predica pe zi.

Pentru a asculta predica accesati link-ul de mai jos:

http://www.fiti-oameni.ro/media/cum-sa-l-urmam-pe-hristos-emanuel-fedur/

Revărsare de FURIE pe străzile din Kiev.

Revărsare de FURIE pe străzile din Kiev. Poliţişti LINŞAŢI de răsculaţi, extremiştii folosesc arme de foc.

Imagini de război pe străzile din Kiev. Forţele de ordine sunt atacate de protestatarii furioşi cu pietre de pavaj, bâte, rângi, lopeţi, sticle şi alte obiecte. Mai mult, extremiştii au scos armele cu glonţ, aşa cum se poate observa în imagini. Un protestatar poate fi văzut trăgând cu o puşcă cu lunetă, iar altul folosind un pistol.

Douăzeci şi cinci de persoane şi-au pierdut viaţa în confruntările violente de stradă reizbucnite marţi la Kiev între manifestanţi şi forţele de ordine, a anunţat miercuri dimineaţa Ministerul ucrainean al Sănătăţii, citat de Interfax-Ukraina. "Au murit 25 de oameni, printre aceştia şi un jurnalist de la ziarul (ucrainean) Vesti", indică un comunicat al ministerului menţionat.

Conform aceleiaşi surse, circa 241 de persoane au fost spitalizate, printre acestea 79 de poliţişti şi cinci jurnalişti.

Sa ne rugam pentru pace.

 

A doua predica pe ziua de azi.

A doua predica pe ziua de azi, si cred ca nu-i prea mult...

http://www.youtube.com/watch?v=ACHjACJx4vA

Să-i omorâm !

Privesc cu îngrijorare la înfăptuirea a ceea ce era de altfel previzibil şi anume legalizarea uciderii copiilor bolnavi la care am mai făcut referire pe blog. La felul în care noi, oamenii mari, oamenii ştiutori, oamenii deştepţi, oamenii echilibraţi ştim să eliminăm dreptul la viaţă a unor oameni micuţi, a unor copii cărora noi nu le mai dăm şanse în deşteptăciunea noastră. De fapt parcursul e normal, după avorturi e logic că urma legalizarea eutanasierii copiilor, apoi pasul următor va fi lărgirea bazei de efect a măsurii la tineri, adulţi şi bătrâni.

Va fi uşor de ucis, doar o înţepătură mică, un somn profund din care nu se vor mai trezi. Doar o mască cu gaz pentru adormit apoi nenea doctorul va face injecţia morţii. Moartea va fi acel cal gălbui care va intra în trupul copilaşului. Fiecare celulă din corpul lui va simţi moartea, iar el, copilaşul, nici nu va şti că a fost ucis, nu se va plânge, nu va ţipa. Totul se va face cu mare linişte, cu o linişte eternă pentru copil dar cu zgomotul infern al iadului pentru doctori şi părinţi.

Oare de ce am ajuns să luăm rolul de dumnezei? De ce ne credem noi stăpâni peste toate? Cine ne dă dreptul să condamnăm la moarte? De ce în loc să devenim mai miloşi şi mai buni, devenim mai cruzi şi mai răi? Oare nu are legătură tocmai cu scoaterea lui Dumnezeu în afara vieţii noastre? Mare dreptate are Biblia care spune că înţelepciunea oamenilor e o nebunie înaintea lui Dumnezeu şi că oamenii vor fi lăsaţi în voia minţii lor blestemate.

O altă întrebare este: De ce tăcem? De ce  nu vorbim? Oare tăcerea noastră, a celor ce pretindem că suntem creştini, că ne temem de Dumnezeu, nu poate trece drept o aprobare a acestei legi? De ce nu reacţionăm? De ce nu ne rugăm? De ce? Pentru că e departe, pentru că e tocmai în Belgia? Numai aşteptaţi voi nepăsători şi veţi vedea ce rapid se va aplica şi în România.

Îmi e milă de viitorii copii. Dacă însănătoşirea lor va fi considerată neprofitabilă vor trebui să moară. Dacă tratamentul pentru ei e de lungă durată, vor trebui să se mulţumească cu 2, 3, 10, 13 anişori. Atât le acordăm. Restul vor fi consideraţi inutili. Unde ne este mila, compasiunea, iubirea? Unde este creştinismul din noi? Acum poate se crede că eutanasiaţi vor fi doar cei cu boli incurabile dar mâine vor intra sub incidenta acestei legi şi cei care ar putea fi vindecaţi dar ar fi incapabili de muncă, şi cei cu autism că rata de vindecare nu va fi considerată suficientă  şi cei care vor fi incapabili mintal şi încet încet sa va ajunge să fie ucişi toţi cei care vor fi consideraţi neprofitabili pentru sistemul acesta. La asta vom avea o mare parte din vină, vina tăcerii. Azi au nevoie de acordul părinţilor pentru crimă dar legea se va perfecta şi nu va mai fi nevoie de acordul lor dacă „specialiştii” cred că acei copii nu mai trebuie să trăiască.

Dragii mei, e timpul să ne rugăm intens pentru acest aspect. Dacă nu puteţi ieşi în stradă să strigaţi măcar înaintea lui Dumnezeu o puteţi face. Plângeţi pentru copilaşii de mâine şi rugaţi-vă lui Dumnezeu indiferent de religia voastră ca acesta să se îndure. Un singur pas mai este din legea asta aprobată cu majoritate mare de voturi, promulgarea. Ultimul punct în care se poate opri este la regele Belgiei care va trebui să o promulge. Să cerem lui Dumnezeu să oprească grozăvia asta, să oprească genocidul care stă să înceapă.

Doamne ai milă de copilaşi!

Sursa foto: Antena 3

Sursa articol: http://www.filedinjurnal.ro/

O PREDICA PE ZI.

PUTETI ASCULTA PREDICA ACCESAND LINK-UL DE MAI JOS:
http://www.fiti-oameni.ro/predici/gabi-zagrean/

O PREDICA PE ZI.

PUTETI ASCULTA PREDICA ACCESAND LINK-UL DE MAI JOS:
http://www.fiti-oameni.ro/media/otrava-senzualitatii-luigi-mitoi/

La ce folos?!

Ziarele sunt împânzite zilele acestea cu știri despre starea de sănătate a septuplului campion mondial de Formula 1, Michael Schumacher. Se fac o mulțime de pronosticuri cu privire la starea lui de sănătate, însă un lucru e cert: în momentul de față, ziua de mâine este o necunoscută pentru el. Viitorul lui Michael este incert, iar dacă până acum lupta de ducea pe pista de maşini, Dumnezeu i-a schimbat miza jocului într-o clipită. Acum,  pentru Michael, lupta se dă între viață şi moarte.

În vârstă de 45 de ani, Schumacher a fost in apogeul carierei sale, putând afirma cu certitudine că avea lumea la picioare. Mai mult decât atât, Michael este primul sportiv care a a câştigat peste un miliar de dolari în cariera sa. Luxul a făcut parte din viaţa sa de zi cu zi, iar din punct de vedere omenesc şi cu siguranţă nu i-a lipsit nimic. Tată a doi copii şi soţ, pilot de Formula 1 şi septuplu campion mondial, Michael Schumacher se zbate între viaţă şi moarte. Chiar dacă are la dispoziție o întreagă armată formată din cei mai buni medici din lume, care fac tot ceea ce este omenește posibil pentru a-l salva, pilotul riscă să rămână în stare vegetativă pentru tot restul vieţii. Şi mă întreb acum, la ce folos să cucereşti lumea şi să îţi pierzi sufletul?!

Doar prezentul ne aparţine noua. Astăzi poţi să fii în prima poziţie pe scara socială, poţi să fii cel mai bogat şi cea mai frumoasă, poţi să ai cea mai mare încredere în forţele proprii şi în posesiunile tale, însă la ce folos dacă alergarea ta se rezumă doar la ceea ce este material?! La ce folos să te zbaţi pe această lume doar pentru a-ţi satisface nevoile trupeşti, dacă pleci de aici gol şi cu pumnii plini de  nimic?!

Dragă tinere, mă întreb şi te întreb şi pe tine: la ce folos să îţi compromiţi principiile şi credinţele doar pentru a fii acceptat de societate? La ce folos cursa după bani şi plăceri de moment? La ce folos să îţi umpli sufletul cu gunoiul acestei lumi şi să pierzi din vizor care ţi-este scopul?! Este scris: ‘‘Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.” (Eclesiastul 9:12).  

Mai mult de atât, “Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!” (Eclesiastul 1:14), “Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare.” ( Eclesiastul 2:8-11). 

Sursa www.stiricrestine.ro La ce folos?! - Stiri Crestine.ro 

O predica pe zi.

Puteti asculta predica accesand link-ul de mai jos:
http://www.fiti-oameni.ro/media/viata-ca-o-jertfa-vladimir-pustan/

Predica pentru tineri si nu numai.

O predica pe zi.

Puteti asculta predica accesand link-ul de mai jos:
http://fundatie.ciresarii.ro/predicionline/193_vladimir%20pustan%20-%20acan-pacatul%20care%20distruge%20si%20pe%20altii.mp3

O sincopă a slujirii - de Onisim Botezatu

Noi știm că toti slujitorii sunt unsi. Numai ca unii sunt unsi cu untdelemnul Sfantului Duh, iar altii cu policromatele alifii. Unii sunt unsi cu un singur fel de untdelemn - care nici macar nu le apartine, iar altii sunt unsi cu toate alifiile din dotare, sau chiar imprumutate!

De prima categorie de slujitori daca te apropii te umpli de putere sfanta. Pentru ca ungerea duhovniceasca ce se coboara pe barba de pe capul lui Aron, curge apoi pe marginea vesmintelor, sfintind pe deplin atat vesmintele, cat si vorbirea si gandirea, lucru evident si in comportament. De a doua categorie insa, daca te apropii, nu primesti ungere, ci exista riscul major sa te manjesti. În toate domeniile vietii.

Din categoria slujitorilor unsi cu un soi special de untdelemn fac parte păstorii (ciobanii) care dorm in mijlocul turmei, si, de obicei, cand mergi cu o problema la ei iti vor spune: „hai sa ne plecam pe genunchi aducand cazul la cunostinta lui Dumnezeu”. Iar tu, simti caldura sfanta ca o adiere a unei brize de mai.

Din categoria celor unsi cu toate alifiile, fac parte patronii (bacii), care se ocupa cu oieritul. E un deliciu pentru ei umilinta ta de a le solicita neputincios ajutorul. Iar de ai bafta in a capata dispretuitoarea mila,vei auzi pe un ton grav si sacadat: „stai sa dau niste telefoane”, iar tu, in lumea ta te simti si „muritor, si... rece!”

O intrebare cinstita: Ai vazut vreuna dintre cele doua natii amintite, in jurul tau in ultimele sase luni? Ce ai simtit atunci? Ferice de tine daca ai harul de a sta langa slujitori unsi cu untdelemnul Sfantului Duh. De fapt, ai parte in general de slujirea pe care o meriti, ca de ai fi un om cu adevarat spiritual, ai beneficia prin har de adevarata slujire nemeritata.

P.S. Una din marile sincope ale slujirii este ca prea slujim „preaslujitii” si raman ne slujiti „neslujitii”!  

CV spiritual

Numele: ma numesc “Copilul lui Dumnezeu”. Am primit acest nume cand am fost infiat... mi l-au inregistrat direct in Cartea vietii. Incerc sa il port cu demnitate. 

Data nasterii: m-am nascut de doua ori. Ultima data m-am nascut pentru cer.’ ’Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.’’ 

Locul nasterii: locul in care m-am nascut si-a lasat puternic amprenta asupra mea. Prima data m-am nascut intr-un loc mizer, numit faradelege, numit pacat. Si astazi inca platesc tribut faptului ca m-am nascut acolo. A doua oara m-am nascut din Dumnezeu. “Iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a zamislit mama mea… dar "Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care, dupa indurarea Sa cea mare , ne-a nascut din nou, prin invierea lui Isus Hristos, la o nadejde vie, si la o mostenire nestricacioasa si neintinata si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru noi."

Familia: am un Tata grozav, e cel mai grazav Tata din Univers. Il cheama Dumnezeu. Si ma iubeste enorm. Am si un frate mai mare. Are 33 de ani si vreo cateva vesnici. Ca orice frate mai mare, are tot timpul grija de mine. Imi place cand oamenii spun ca semanam...’’Caci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie intai-nascut dintre mai multi frati.’’ 

Adresa: am locuit cativa ani pe Str.Pierzarii. M-am mutat de acolo. Deocamdata nu am o locuinta stabila. Sunt strain si calator.’’ In credinta au murit toti multi eroi ai Scripturii, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite: ci doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt strini si calatori pe pamant.’’ 

Categoria sociala: am fost rob. Acum sunt fiu mostenitor… si ce voi mai fi… nu mi s-a aratat inca.’’Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s-a arata inca. Dar stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El ; pentru ca Il vom vedea asa cum este… Si , daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori cu Hristos.” 

Studiile: Studiez in scoala lui Isus. Credinta, nadejdea, dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor, smerenia si altele. Multe discipline inca imi dau mari batai de cap. Dar imi place sa cred ca sunt un elev silitor. Ma straduiesc sa fiu pregatit pentru marele examen.”Invatati de la Mine, caci eu sunt bland si smerit cu inima.. Arata-mi Doamne, caile Tale si invata-ma cararile Tale. Povatuieste-ma in adevarul Tau si invata-ma...’’ 

Profesia: am primit cea mai onorabila slujba dintre toate: aceea de a fi slujitorul tuturor. Inca incerc sa ma deprind cu ea. Oricum, slujba aceasta se plateste foarte bine. Dar nu acum... Si nu aici... “Ci oricare vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare vrea sa fie cel dintai intre voi, sa fie robul tuturor.’’

Antecedente penale: Da, am si asa ceva. Am comis o crima. Mi-am ucis propriul eu. Pentru asta, am primit pedeapsa maxima: am fost condamnat la fericire eterna. ”Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si s-a dat pe Sine insusi pentru mine.’’ 

Proprietati: sunt suficient de bogat, ca sa nu ma ingrijorez pentru ziua de maine. Iar cand nu va mai fi un maine, Cineva mi-a lasat mostenire intregul cer. ’’Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra... Nu va ingrijorati, deci, de ziua de maine ; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi.’’ 

Hobby-uri: imi place sa calatoresc: sunt in drum spre Patria Cereasca. Imi place si sa citesc: nu e nici o zi in viata mea fara Scriptura. Si in general imi place sa-mi traiesc viata din plin: o traiesc pentru Dumnezeu. ”Caci pentru maine a trai este Hristos... caci daca traiesc pentu Domnul traiesc...’’ 

Situatia actuala: tot ce sunt acum, sunt prin harul Lui Dumnezeu si harul Lui fata de mine e nemasurat... ”Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Si harul Lui fata de mine n-a fost zadarnic ; ba inca am lucrat mai mult decat toti: totusi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este in mine.’’ 

Data mortii: incerc sa mor in fiecare zi. Fata de mine insumi. ”De aceea , 

sa omoram madularele noastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea si lacomia... si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate, evlavie, asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si mantuitor Isus Hristos.” 

Sursa:  http://nicoletaenuta.blogspot.ro/

Nelu Brie: Confuzii cu privire la botezul cu Duhul Sfânt

Pastorul penticostal Nelu Brie a susținut un referat în cadrul Conferinței Naționale a Pastorilor Penticostali ce s-a desfășurat la începutul acestei luni la Sovata, conferință ce a avut ca temă de dezbatere „Botezul cu Duhul Sfânt. Referatul susținut de pastorul Nelu Brie a avut în vedere eliminarea a șase confuzii cu privire la botezul cu Duhul Sfânt.

Iată ideile principale și secțiunile din mesaj pe care le-am considerat necesare pentru a fi transcrise:

Pastorul Nelu Brie la Sovata

O particularitate a cărții Faptele Apostolilor, carte care descrie atmosfera din biserica primară. Botezul cu Duhul Sfânt era așteptarea legitimă a primilor creștini. În Biserica primară botezul cu Duhul Sfânt nu era amânat nedefinit de mult în viitor, ci reprezenta experiențe cu Dumnezeu a primilor creștini în primele zile după ce se întorceau la Domnul sau în primele săptămâni. Dar nu găsim în cartea Faptelor Apostolilor că un om l-a primit pe Domnul Isus s-a botezat în apă și apoi a intrat într-o stare de normalitate fără ca să primească botezul cu Duhul Sfânt. Nu se concepea să fi crezut, să te fi botezat și să fi rămas nebotezat cu Duhul Sfânt. Dovada biblică se regăsește cel puțin în trei texte din Faptele Apostolilor: Fapte 8:14-17; Fapte 9; Fapte 19:1-7.

Situația pe care o găsim în bisericile noastre, situație în care unii dintre frați sunt botezați în apă iar apoi  nu mai au nici un interes pentru a fi botezați cu Duhul Sfânt nu era regăsită în biserica primară. În biserica primară lucrătorii au avut grijă să-i conducă pe cei convertiți în experiența botezului cu Duhul Sfânt, această experiență nefiind lăsată la ordinea întâmplării și apostolii, prezbiterii au gândit și au înțeles rolul lor în a-i conduce pe cei proaspeți convertiți în această experiență.

Confuzii cu privire la botezul cu Duhul Sfânt:

Există în lumea creștină evanghelică mai multe confuzii unele dintre ele în diversele forme de exprimare putându-se regăsi și în sânul bisericilor noastre.

1. Confuzia că botezul cu Duhul Sfânt se consideră că este doar pentru cei din perioada apostolică. Botezul cu Duhul Sfânt nu este destinat doar generației apostolice.

2. Confuzia între convertire și botezul cu Duhul Sfânt.

3. Confuzia între nașterea din nou și botezul cu Duhul Sfânt.

4. Botezul cu Duhul Sfânt este confundat cu începutul locuirii Duhului Sfânt în credincios.Botezul cu Duhul Sfânt nu este începutul locuirii sau începutul prezenței Duhului Sfânt în credincios.

5. Botezul cu Duhul Sfânt nu reprezintă intrarea în Trupul lui Hristos, adică în Biserică.

6. Botezul cu Duhul Sfânt nu este sfințirea deplină și nici maturizare creștină instantanee.

Se consideră că omul care s-a întors la credință, a primit mântuirea, tot atunci a primit și botezul cu Duhul Sfânt. Prin urmare, nu mai este necesar ca cineva să se roage pentru a primi botezul cu Duhul Sfânt. Potrivit Scripturilor, botezul cu Duhul Sfânt este o experiență diferită de convertire. Cinci argumente majore din Scriptură:

1. Experiența celor 120 în ziua Cincizecimii.

2. Prioritate convertirii față de botezul cu Duhul Sfânt. Fapte 2:38

3. Experiența credincioșilor din Samaria

4. Experiența apostolului Pavel.

5. Experiența ucenicilor lui Ioan din Efes.

Este evident că cei ce au primit botezul cu Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii s-au convertit cu mult înainte de primirea botezului cu Duhul Sfânt, ei fiind motivați de Isus Hristos să aștepte promisiunea. În acest context potrivit afirmației lui Petru convertirea precede botezul cu Duhul Sfânt. Deși au crezut cei din Samaria, au fost botezați în apă, n-au primit botezul cu Duhul Sfânt, aici fiind a doua relatare despre stăruința după Duhul Sfânt. Botezul cu Duhul Sfânt este întotdeauna o experiență ulterioară convertirii. Botezul cu Duhul Sfânt se primește dacă te rogi ca acest fapt să se realizeze.

Botezul cu Duhul Sfânt este o experiență diferită de nașterea din nou, nașterea din nou fiind o experiență ce are loc la începutul vieții de credință, iar după ea urmează experiența Duhului Sfânt. Nașterea din nou este lucrarea suverană a lui Dumnezeu prin care un suflet mort în păcatele sale este adus la viață spirituală în Hristos (Efeseni 2). Nașterea din nou este regenerarea omului, este o renaștere interioară și spirituală, presupune schimbarea minții, o înviere spirituală, o înfiere a celui credincios. Botezul cu Duhul Sfânt este promisiunea și darul lui Dumnezeu pentru cei care prin pocăință au părăsit lumea, prin credința în Domnul Isus au fost născuți din nou, aduși în poporul lui Dumnezeu și acum aparțin Domnului.

Isus spune că lumea nu poate primi botezul cu Duhul Sfânt, ci doar ucenicii (Ioan 14:17). Dacă botezul cu Duhul Sfânt este ușa pentru mântuire și lumea nu poate primi botezul cu Duhul Sfânt, asta înseamnă că nimeni nu poate fi mântuit. Totuși ieșirea din lume se face prin nașterea din nou, iar cei născuți din nou au promisiunea botezului cu Duhul Sfânt.

Botezul cu Duhul Sfânt este o experiență bine determinată, cu caracter supranatural, care vine întotdeauna după convertire și după nașterea din nou. Cine a primit botezul cu Duhul Sfânt știe că l-a primit. Botezul cu Duhul Sfânt este o experiență însoțită întotdeauna de fenomenul vorbirii în alte limbi. Vorbirea în limbi trebuie să se regăsească întotdeauna.

În pasajul Romani 8:9 se naște întrebarea „Ce înseamnă să ai Duhul lui Hristos?”. În context este vorba despre două categorii de oameni: oamenii pământești și oamenii duhovnicești. A avea Duhul lui Hristos înseamnă a fi născut din nou, sigur că implică și botezul cu Duhul Sfânt dar ulterior nașterii din nou. Poate locui Duhul Sfânt în cineva care nu este botezat cu Duhul Sfânt? Potrivit Scripturii răspunsul este afirmativ (1 Petru 1:10-11). Nașterea din nou nu este posibilă fără moartea și învirea lui Isus. Nașterea din nou se experiementează cu Isus cel înviat. Astfel nașterea din nou a uceniciolor este în Ioan 20: „Luați Duh Sfânt”.

Scopul botezului cu Duhul Sfânt:

Poate fi cineva mântuit dacă n-are botezul cu Duhul Sfânt?

Da, pe baza argumentelor:

1. Experiența creștinilor din Samaria: au crezut și au fost botezați în apă (Marcu 16:16) Cei din Samaria au fost copii ai lui Dumnezeu mântuiți din clipa în care au crezut și s-au convertit.

2. Deosebirea dintre nașterea din nou și botezul cu Duhul Sfânt. Mântuirea ni se dă la nașterea din nou.

3. Noi suntem mântuiți de la nașterea din nou – Ioan 3:3-7 - condița pentru mântuire este nașterea din nou.

4. Argumentul perseverenței doctrinare. Dacă nu suntem mântuiți fără botezul cu Duhul Sfânt aceasta ar implica:

- neprimirea ca membri a celor care nu sunt botezați cu Duhul Sfânt, deși sunt botezați în apă;

- neacceptarea la Cina Domnului a celor care nu sunt botezați cu Duhul, că s-ar împărtăși în mod nevrednic pentru că ar fi din lume;

- neacceptarea căsătoriilor a celor care nu sunt botezați cu Duhul Sfânt.

Este botezul cu Duhul Sfânt o condiție pentru răpirea la cer?

În 1 Tesaloniceni 4:16-17 condiția răpirii la cer este să fii în Hristos. Răpiți vor fi cei ce sunt în Hristos. Ce înseamnă să fii în Hristos? A fi în Hristos înseamnă a fi o făptură nouă, adică născut din nou (Tit 3:5). Pentru a fi răpit la cer trebuie să fii născut din nou.

Scopul biblic al botezului cu Duhul Sfânt nu este soteriologic, ci misiologic, adică nu are legătură cu identitatea noastră în Hristos. Botezul cu Duhul Sfânt se dă unui om care a fost mântut, având ca scop echiparea celor mântuiți pentru propovăduirea Evangheliei.

Scopul Botezului cu Duhul Sfânt este:

 1. Primirea puterii divine pentru mărturia creștină prin viață și cuvânt – Luca 24;

2. Echiparea cu daruri duhovnicești - 1 Corinteni 12:8-10;

3. Sfințirea vieții printr-o accentuare a reverenței față de Dumnezeu, prin învingerea întăriturilor firii pământești, prin accentuarea dragostei active față de Dumnezeu, față de Biserică, față de cei nemântuiți;

4. Confirmarea noastră ca fii ai lui Dumnezeu – Fapte 15:7-9, Galateni 4:6, 1 Ioan 3:24, 1 Ioan 4:13;

5. Echiparea noastră pentru a avea o comunicare perfectă cu Dumnezeu – vorbirea în limbi – 1 Corinteni 14:2.

Botezul cu Duhul Sfânt nu este o condiție pentru mântuire sau o condiție pentru răpirea credincioșilor la Domnul, ci este o experiență rezervată de Dumnezeu pentru cei născuți din nou cu un încincit scop.

Pentru a asculta audio mesajul biblic click pe

Suceava evanghelica: Referatul prezentat de pastorul Nelu Brie la conferința pastorală penticostală sovata 2011