Cateva ganduri despre post.

       
    Vreau sa vorbesc putin despre post deoarece vad si aud in jurul meu anomalii greu de imaginat.
     Nu cu mult timp in urma m-am intalnit in oras cu un fost coleg de munca, de meserie timplar si in timpul liber cantor la o biserica. Destul de usor se putea simti mirosul de alcool duhnind din omul acesta. Discutam tot felul de lucruri printre care ajungem si la post, ca tocmai incepuse. In timp ce imi spunea ca el in post nu pune alcool in gura, doar acuma sa produs un astfel da accident, mai aprinde si o tigara ca sa fie acompaniamentul perfect.
 Când vorbim despre post, automat mulţi ne gândim la mâncare. La abstinenţa de la pizza, hamburgheri sau slănină cu ceapă roşie. Ori savarine, Milka şi şniţel vienez. De parcă Dumnezeu la greva foamei ne-a chemat. Ori să fim vegetarieni. Sau cu burta plină de fasole, cu murături. Şi pâine..., cât de multă.
         Unii cred că postul iubit de Hristos e o tortură a trupului. Un chin dietetic. Un stomac gol. Sau măcar plin de verdeaţă. Că doar Dumnezeu s-o uita la burtă, la chiorăiala de maţe şi nu la sufletul greu de păcate! La înjurătura dintre dinţi. La inima cu miros de cocina. La muştarul care ne-a sărit pentru orice fleac. La golăneala din toaletele liceelor.
         Postul nu este un substitut pentru trăirea unei vieţi neprihănite, spunea Vladimir Pustan. Dacă nu faci bine, nu eşti blând, nu ierţi, nu te laşi de minciună, de zavistie, de ciorovăială, nu posti în ziua aceea. Degeaba ţi-ai plecat capul ca un pipirig, degeaba te culci în sac şi cenuşă, zice Isaia, căci postul plăcut lui Dumnezeu e dezlegarea lanţurilor răutăţii, e ruperea oricărui fel de jug. Împarte-ţi pâinea cu flămânzii, acopere oamenii goi, nu întoarce spatele celui ce are nevoie de tine, ne sfătuieşte însuşi Dumnezeu. 
      Postiţi cu rost fraţilor! Postiţi dumnezeieşte, ca Hristos. Numai aşa vă veţi întări sufletele. Dacă postiţi doar alimentar, sufletele vă vor rămâne goale, la fel ca si paharele in noaptea de revelion.