Ziua de astăzi

Ziua de astăzi este un dar. Dumnezeu a dăruit din visteria Lui o nouă nestemată. Dar numai în lumina recunoștinței îi poți vedea valoarea.

Ziua de astăzi este o alegere. Dumnezeu ne pune înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul și ne îndeamnă să alegem viața, binecuvântarea. Dar numai gândul veșniciei ne va ajuta să facem alegerea corectă.

Ziua de astăzi este o promisiune. Dumnezeu a înnoit îndurarea Lui pentru fiecare dintre noi. Dar numai inima care este conectată la frecvența harului va simți unda de milă a Tatălui ceresc.

Ziua de astăzi este o investiție. Pe mesele de operație sunt copii, frați în credință, mame credincioase. Pe străzi rătăcesc copii fără trecut, fară prezent sau viitor. Inimi rănite, captive, așteaptă un cuvânt, o mână întinsă sau o privire blândă. Dar numai de la crucea din Golgota poți să îi vezi și să te cheltui pentru ei.

Ziua de astăzi este ireversibilă. Timpul nu are buton de oprire. Faci ce vrei cu darul lui Dumnezeu. Tu alegi mireasma vieții sau umbra morții, tu decizi dacă primești prospețimea unei îndurări noi sau peticul vechi al păcatului, tu hotărăști dacă devii investitor ceresc sau rămăi creșetor…!

Nu spune că nu ești iubit! Nu spune că nu ești prețuit! Nu spune că nu ești important! Tocmai ai primit o zi! Ce faci cu ea?


                                                                                                            Sursa: Florin Ianovici facebook

Publicat de Nicolae GEANTĂ

De ce să sufăr?

E o întrebare la care trebuie să răspundem foarte des. Oamenii nu înțeleg rostul suferinței. Mai ales când, asemeni lui Iov, nu au păcătuit!

Fiecare fluture se luptă preț de câteva ore să iasă din coconul său. Dacă încerci să-l ajuți, va muri! Lupta pentru a ieși din cocon îi dezvoltă puterea aripilor de a zbura. Dumnezeu ne permite să trecem prin vremuri grele din același motiv.
O femeie a întrebat un argintar când știe că "argintul e topit suficient și nu mai trebuie îndepărtată zgura?". "Simplu, a zis argintarul. Când îmi văd chipul în el!". Dumnezeu ne trece prin cuptor uneori tocmai pentru a ne face oglinga chipului Său!

PREȚUL NECREDINȚEI ESTE MOARTEA!!

                Cunosteai aceste întâmplări?

Moartea este un lucru sigur, însă Biblia vorbește și despre moartea finală!

          Te rog sa reflectezi la acestea…Citeste pana la sfarsit..

 Scrie in Biblie (Galateni 6:7): “Să nu vă lăsați înșelați; să nu râdeți de Domnul: căci ce a semănat omul, aceea va și culege.” 

       Iată povestea câtorva bărbați și femei care l-au luat în râs pe Domnul:

       John Lennon (cântăreț) - Cu câțiva ani înainte de a muri, într-un interviu dat unei reviste americane, el a declarat: “Creștinătatea va lua sfârșit, va dispărea. Nu este nevoie să îmi susțin această idee. Sunt sigur. Nu am ce spune despre Isus, însa cei ce-L urmau, erau oameni prea simpli. Astăzi, noi suntem mai cunoscuți decât El.(1996)” Lennon, după ce a declarat că membrii formației Beatles erau mai cunoscuți decât Isus Hristos, a fost împușcat de 6 ori.

        Tancredo Neves (președinte al Braziliei) – În timpul campaniei prezidențiale, acesta a declarat că dacă obține 500.000 de voturi din partea Partidului său, nici Dumnezeu nu l-ar mai putea îndeparta de la Președinție. Bineînțeles, a obținut voturile, însă s-a îmbolnăvit cu o zi înainte de  deveni președinte, apoi a murit.

       Cazuza (compozitor, cântăreț și poet bi-sexual) – În timpul unui spectacol în Canecio(Rio de Janeiro), în timp ce își fuma țigara, a pufăit fumul în aer și a spus: “Doamne, asta e pentru tine!” A murit la vârsta de 32 de ani de cancer pulmonar, într-un fel groaznic

        Cel care a construit vasul Titanic – După ce s-a încheiat construirea vasului Titanic, un reporter l-a întrebat cât de sigur era vasul. El a răspuns cu un ton ironic: “Nici chiar Dumnezeu nu îl poate scufunda! “

          Marilyn Monroe(actriță) – A fost vizitată de Billy Graham în timpul unei reprezentații a unui spectacol. Acesta a declarat că Duhul Lui Dumnezeu l-a trimis să îi predice. După ce a ascultat tot ce a avut de spus predicatorul, ea a replicat: “N-am nevoie de Isus al tău.” O săptămâna mai târziu a fost găsită moartă în apartamentul său.

         Bon Scott(cantăreț) – Fostul vocalist al formației AC/DC, într-un cântec din 1979, spunea: “Nu mă opriți: mă îndrept pe drumul meu, pe drumul care duce în infern.” Pe 19 Februarie 1980, Bon Scott, a fost găsit mort, înecat cu propria vomă.

         Campinas (2005) – În Campinas, Brazilia, un grup de prieteni au luat în drum o altă prietenă. Mama a însoțit-o până la mașină și îngrijorată pentru starea în care se aflau prietenii ei, i-a spus ținând-o de mână pe fata care se așezase în masină: “Fiica mea, mergi cu Dumnezeu, și fie ca El să te apere.” Aceasta a răspuns: “Poate doar dacă El(Dumnezeu) merge în portbagaj, că aici înauntru…e deja plin.” Peste câteva ore, a sosit vestea că tinerii au fost implicați într-un accident mortal, toți au murit, mașina era de nerecunoscut, nu se mai putea spune ce tip de mașină fusese, însă, în mod surprinzător, portbagajul era intact. Poliția a declarat că nu vedea în ce mod a putut rămâne intact portbagajul. Spre surprinderea lor, în portbagaj, au găsit un carton de ouă, iar ouăle erau toate intregi.

         Christine Hewitt(ziaristă și redactoră de emisiuni de divertisment din Jamaica) – A declarat că Biblia(Cuvântul Lui Dumnezeu) este cea mai proastă carte scrisă vreodată. În iunie 2006, a fost găsită arsă în propria mașină.

                  Mulți oameni importanți, au uitat ca nu există nici un alt nume căruia să i se fi acordat atâta autoritate, precum numele Lui Isus. Mulți din aceștia au murit, numai Isus a murit și a înviat și este viu!

        Isus a spus: “Eu mi-am îndeplinit menirea. Dacă îți este rușine cu mine, și mie îmi va fi rușine cu tine în fața Tatălui meu!”

         Mergi cu Dumnezeu și fie ca El să fie cu tine!

Publicat de Mike Olari       Sursa: http://family2fam.com/

Precum în cer și pe pământ – Vladimir Pustan

În cer s-a tăcut (Apocalipsa 5). Nu știm câtă vreme a fost tăcere deplină, pentru că cerul e dincolo de timp. Nu știm nici cât de deplină, pentru că Ioan plângea… Cert este că s-a tăcut.

În cerul plin cu laude, fâlfâiri de aripi de îngeri și tropăitul cailor albi pe drumurile de aur. Totul amuțit… Pentru că nimeni nu era vrednic să deschidă gura, decât doar să plângă.

Ioan – singurul om care a plâns în cer chiar dacă numai în duhul…

Duminica trecută în una din bisericile noastre mici de țară, un tânăr venit dintr-un alt județ a ținut o predică.

La sfârșitul slujbei ”responsabilul” bisericii s-a ridicat în picioare și a pus o întrebare tulburătoare: ”Întrucât fratele e de departe cine dintre voi îl duce să-i dea ceva de mâncare?” Și s-a făcut tăcere…

Exact ca în cer… Dar nimeni nu plângea…

Indiferent cum a fost predica tot merita o farfurie de mâncare.

”Responsabilul” nu trebuia să pună întrebarea. Trebuia să-l ducă acasă la sarmalele conjugale, că de aceea e ”responsabil”.

Este clar că dragostea unora pentru ceilalți nu mai are nici valoarea unui hamburger.

Tăcerea cerului a însemnat mântuirea noastră. Tăcerea noastră înseamnă dezastrul final. Biserica nu are voie să tacă sau să nu întindă o mână…

De aceea vorbiți și faceți… Ca să nu plângă cerul…

 http://www.ciresarii.ro/

V l a d i m i r _ P u s t a n 

,,DRAGOSTE DUMNEZEIASCA” - VLADIMIR PUSTAN

„Am fost rugat sa particip la o cununie ca sa tin locul unui coleg pastor plecat in America. M-am dus necunoscand pe nimeni si fara nici o tragere de inima pt ca nu era sectorul meu si trebuia sa fac ceva ce nu-mi placea. Nu stiam ca Dumnezeu voia sa imi dea o lectie deosebita in seara aceea.

Eram in biserica, la amvon, cand au venit mirele si mireasa. Nu ii cunosteam, localitatea aceea fiind departe de casa mea. A intrat ea prima, la brat cu tatal ei, care a dus-o pana in fata altarului. Nu mi’am putut desprinde ochii de la ea, indiferent cat de pocait sau de intelept as fi fost in slujba mea de pastor… Cu toate ca nu aveam voie sa ma uit astfel, stateam cu ochii holbati la ea cu groaza si oarecum cu repulsie.Nu avea decat jumatate de obraz; cealalta parte era stramba iar la un ochi nu se vedea decat albul, fiind intors in orbita.

N-am stiut ce sa cred in clipa aceea, iar cand a intrat mirele am devenit si mai confuz. A venit insotit de mama lui la altar, un mire frumos – asa baiat frumos nu mi-a fost dat sa vad pana atunci. Am facut slujba, dar n-am putut sa o fac bine. I-am declarat sot si sotie. El i-a tras voalul de pe fata, a sarutat-o si i-a lasat voalul pe spate. NU imi puteam desprinde ochii de la ei… Desi o parte dintre cei prezenti stiau,eu nu stiam… M-au invitat la masa: „Doar putin frate Pustan,esti asa departe si trebuie sa mananci ceva.”  M-am asezat langa tatal miresei si gandindu’ma ca mireasa trebuie sa fie teribil de bogata, i-am zis: ”Frate, e o nunta frumoasa superba cu asa lucruri frumoase aranjate pe mese…Dumneavoastra ati organizat nunta?!!” El mi-a raspuns: ”Nu frate Pustan, ca noi suntem saraci lipiti pamantului. Mirele a facut totul. Ei sunt bogati.” Am simtit ca ma prabusesc. Zic:”Ce s-a intamplat cu fata dumneavoastra?”

Vroiam sa stiu daca din nastere a fost asa.Atunci au inceput sa-i curga lacrimile si sa’mi povesteasca: ”Eu i-am facut asta. Nu a fost fata mai frumoasa in cartierul nostru, poate nici in orasul nostru, ca ea. Cand a avut 6 ani sotia s-a despartit de mine, a plecat. EU nu am vrut sa ma recasatoresc, ci am ramas cu fata ca sa o cresc, singura mea bucurie. In urma cu un timp oarecare pe cand era ultimul an de liceu, a venit intr-o seara la mine si mi-a spus: ” Tata, sunt plina de bucurie si te rog frumos sa ma ierti daca am intarziat. In seara asta tata am fost la biserica si Dumnezeu mi-a vorbit in mod special. Incepand de astazi eu vreau sa fiu copilul lui Dumnezeu.” Furios, i-am raspuns: ”Cu mana mea te-am facut, cu mana mea te omor!  Neam de neamul nostru nu ne-a mai facut nimeni de rusine casa. Te-am crescut pana acum si mi-am sacrificat viata; m-as fi putut recasatori dar n-am facut-o din cauza ta. Pentru ca am vrut sa fie asa cum vreau eu sa fie’  Ma si gandisem la copilul unui prieten de-al meu cu care s-ar fi potrivit fata mea, om cu care facusem armata impreuna,vecin de-al nostru,om cu dare de mana.

De atunci am inceput sa o bat sistematic. Ea mi-a raspuns: ”Tata, eu de Dumnezeu nu ma pot lasa. Am investit tot ce am avut in El. Tie ti-a ramas doar dragostea de fiica. Lui I-am dat tot restul iubirii mele si nu am cum sa fac negot cu tine. TATA, nu ca nu vreau sa ma las de Dumnezeu, DAR NU POT SA MA LAS DE EL! Intr-o seara fiind mai beat ca de obicei am trantit-o jos si am lovit-o cu pumnii(nu stiu cati pumni i-am dat) dupa aceea cu bocancii in gura si in cap. Au scos-o vecinii din mainile mele si au dus-o la urgenta. Cand m-am trezit din betie era la reanimare. Cand am intrat in salon, toti medicii si asistentele s-au uitat la mine si mi-au reprosat: ‘Iesi afara bruta. Puscaria sa te manance.’

Nu i-am putut salva nici ochiul nici jumatate din obraz. A ramas paralizata. Cu un ochi nu o sa mai vada niciodata.’ Le-am zis: ‘Va rog frumos sa imi dati voie sa ma duc la ea sa o intreb daca m-a iertat.’  Era toata infasurata in bandaje si i-am spus: ‘Ma poti ierta?’ Ea mi-a raspuns: ‘Tata vorbim mai tarziu ca acum imi e somn.’ Mam dus din nou la ea si am intrebat-o: ‘Ma poti ierta?’ iar raspunsul ei a fost: ‘Tata Isus Cristos Si-a dat toata viata pentru mine. De luni integi postesc sa te vad intors la Dumnezeu si am zis ca pot sa imi pierd viata aceasta, sa pierd ce am mai bun, dar tatal meu sa fie cu mine in cer. Am auzit ca n-o sa mai vad cu un ochi, dar nu-i nimic, slava Domnului, am mai ramas cu unul. Nu te ingrijora, o sa vezi ca o sa fie bine.’ M-am prabusit la poala crucii lui Isus Cristos si mi-am intors si eu viata spre Domnul. Dumnezeu mi-a mantuit sufletul, dar rana din inima mea, frate Pustan, nu-i vindecata decat in seara aceasta.

Pentru ca luni de zile m-am gandit la ce aduc eu in fata oamenilor acum, un rebut de fata, care nu mai are obraz. Cine se va casatori cu fata mea? Ce viitor mai are ea?” Dupa ce tatal mi-a povestit toate acestea, atat de mult l-am iubit pe mire, ca m-am dus la el si l-am sarutat. L-am intrebat:” Ce ai vazut in ea?” Mi-a raspuns:” Frate Pustan, tu nu vezi cum straluceste fata ei? Nu imi trebuie pe cineva cu carapace, carapacea vine si pleaca.” …Frumusetea adevarata este frumusetea sufletului, a unui suflet dedicat lui Dumnezeu. Acesta nu ni-l poate fura nimeni niciodata. Daca Dumnezeu a sadit Duh Sfant in voi sunteti cele mai frumoase fiinte de pe pamant!

Sursa:https://family2fam.wordpress.com  

COSTUMUL!!!

Billy Graham era de 86 de ani si bolnav cu boala lui Parkinson.

In ianuarie 2000, oficialii din Charlotte, North Carolina, si-au invitat favoritul lor fiu, Billy Graham, la o masa in onoarea lui. Billy a ezitat sa accepte invitatia din cauza bolii, dar conducatorii din Charlotte i-au spus... "Nu va fi ceva major, vino doar pentru ca vrem sa te onoram". Asa ca a acceptat.

Dupa ce a ascultat multe lucruri minunate care s-au spus despre el, Dr. Graham a pasit pe podium, s-a uitat la multime si a spus, "Ma faceti sa-mi amintesc astazi de Albert Einstein, marele fizician care a fost onorat luna asta de revista "Time"ca fiind barbatul acestui secol. Einstein, calatorea odata de la Princeton cu trenul, cind un conductor de tren a venit pe culoar, gaurind tichetele pasagerilor. Cind a ajuns la Einstein, acesta isi baga mina in buzunarul de la vesta. Nu isi gasi insa tichetul, asa ca baga mina in buzunarul de la pantaloni. Nu era nici acolo, asa ca deschise servieta sa se uite si acolo... dar nici acolo nu-l gasi. Apoi se uita pe scaunul de linga el. Nimic.

Conductorul ii spuse... "Domnule Einstein, eu va cunosc. Toti va cunoastem. Sint absolut sigur ca v-ati cumparat bilet. Nu-l mai cautati." Einstein, a dat din cap ca a inteles. Conductorul s-a mutat la alti pasageri, facindu-si meseria. Pe cind sa se mute la vagonul urmator, s-a intors si l-a zarit pe marele fizician jos in genunchi si miini uitindu-se sub scaune ...dupa tichet.

Conductorul s-a grabit inapoi la el si i-a spus... "Domnule Einstein... Domnule Einstein... nu te ingrijora! Stim cine sinteti... si nu e nici o problema. Nu-i nevoie sa-l gasiti... sint absolut sigur ca vi l-ati cumparat."

Einstein s-a uitat la el si i-a spus..."Tinere... Si eu stiu cine sint... dar imi trebuie sa gasesc tichetul, ca am uitat ...unde ma duc..."
.............
Spunind asta, Billy Graham a continuat... "Vedeti costumul pe care l-am imbracat astazi? Sotia mea, copiii si nepotii mei mi-au spus ca sint un pic cam neglijent la virsta mea. Pe vremuri eram mai meticulos. Asa ca m-am dus si mi-am cumparat un costum nou pentru ocazia asta... si pentru inca o ocazie.

Stiti care este acea ocazie? Asta este costumul in care or sa ma ingroape. Dar cind auziti ca am murit... nu vreau sa va amintiti de costumul asta cu care sint imbracat. Vreau sa va amintiti insa urmatorul lucru despre mine: nu numai ca stiu cine sint... dar stiu si unde ma duc."

lucruri după care tânjesc într-o Biserica

Mi-este teamă de noul val de religie care a venit. A început în Statele Unite şi acum se răspândeşte. Este un fel de ezoterism al sufletului şi al minţii însoţit de fenomene ciudate. Mi-e teamă de orice nu necesită de curăţie de inimă şi neprihănire a conduitei în viaţa din partea individului.
Tânjesc de asemenea ca, prin îndurările blânde ale lui Cristos, să existe printre noi urmatoarele lucruri:
1. O simplitate frumoasă. Întotdeauna sunt precaut faţă de artificialitate şi complexitatea religiei. Aş vrea să văd simplitate. Domnul nostru Isus a fost unul dintre cei mai simpli oameni care a trait vreodată. Pur şi simplu, nu-L puteai implica în nimic formal. El a spus ce avea de spus la fel de frumos şi de natural precum cântă o pasăre dimineaţa în copac. Aceasta este ceea ce aş vrea să văd restaurat în biserici. Opusul acesteia este artificialitatea si complexitatea.

2. O dragoste creştinească radiantă. Îmi doresc să văd o restaurare a dragostei creştineşti care să radieze în aşa fel încât să fie imposibil să găseşti pe cineva care să vorbească cu asprime sau fără milă despre cineva sau cuiva. Aceasta necesită multa chibzuinţa şi multa rugaciune necontenită. Diavolul ar intra în convulsii. Ar fi atât de supărat şi aşa de dezamagit că ar sta îmbufnat ani în şir în iadul creat chiar de el. În această ultimă perioadă de moarte a dispensaţiunii
creştine ar trebui să existe un grup de creştini care să aibă dragoste radiantă, nişte oameni atât de iubitori încât să nu-i poţi face să vorbească nedrept şi fără milă.

3. Un sentiment de reverenţa plină de umilinţă. Sunt dezamăgit de faptul că venim la biserică fără sentimentul prezenţei lui Dumnezeu şi fără sentimentul reverenţei pline de umilinţa. Există religii false, secte religioase stranii şi secte ale creştinismului care cred că Îl ţin pe Dumnezeu într-o cutie şi atunci când se apropie de cutia aceea, simt o reverenţă plină de teamă şi de uimire. Binenţeles că tu şi eu vrem să fim izbaviţi de un asemenea păgânism sau de o asemenea sectă falsă. Dar am vrea de asemenea să vedem un grup de oameni care să fie ferm convins că Dumnezeu este cu ei – nu într-o cutie sau într-un biscuit, ci în mijlocul lor – să ştie că Isus Cristos este cu adevarat printre ei şi să aibă sentimentul reverenţei pline de umilintă atunci când se aduna împreună!.

4. O adiere a informalitaţii pline de bucurie. Marele predicator englez care a fost păstor timp de mulţi ani la capela Westminster din Londra – G. Chambal Morgan – şi-a lăsat biserica şi s-a dus în Ţara Galilor unde trezirea era în desfaşurare sub Evan Roberts la începutul secolului. A stat în acea ţară o vreme şi a absorbit slava ce ieşea de acolo. Am citit predica care a tinut-o congregatiei lui dupa aceea; a fost cea mai mustrătoare predică pe care a ţinut-o el vreodată.
Le-a spus:,,Cântările voastre sunt lipsite de bucurie, comportarea şi vorbirea sunt lipsite de bucurie şi nu aveţi acel avânt şi acea bucurie pe care am văzut-o în Ţara Galilor.”I-a sfătuit că au nevoie să ajungă într-un punct în care să-I cuprindă acea adiere a informalitaţii pline de bucurie.

5. Un loc în care fiecare să-i socotească pe ceilalţi mai buni decât pe ei însişi.
Ca urmare a acestui lucru, toţi ar trebui să dorească să slujească şi nimeni să nu caute să obţina o poziţie anume. Nimic nu e mai dureros de amuzant ca ambiţia în biserica lui Cristos. E ca şi cum un om, care ajunge într-o barcă de salvare datorită faptului că a fost salvat de la moarte în adâncurile oceanului, începe să se ambiţioneze pentru a deveni căpitanul micii bărcii în drumul acesteia de a-i salva pe cei ce sunt în ea. E ca şi cum un om ar vrea să pătrundă într-o zonă distrusă, lovită de cutremur în care oamenii mor, iar el se luptă pentru o poziţie înaltă acolo.

6. O sinceritate de copil. Iubesc copii datorită sinceritaţii lor incredibil de frumoase. Se uită la tine şi iţi spun cele mai simple lucruri posibile. Dacă ar fi puţin mai mari, ar roşii până în vârful urechilor, însă ei sunt absolute de neprefăcuţi. Îmi place să vorbesc cu ei, îmi place să vină la mine şi să stăm de vorbă, pentru ca înainte să plece întotdeauna îmi spun anumite lucruri. Dacă nu vrei să se afle ceva, nu spune celor micuţi, deoarece ei spun absolut orice. Nu au nimic de ascuns. Cred că, cu limitele cuvenite vârstei noastre adulte, ar trebui ca, din punct de vedere spiritual, să fim atât de neprefăcuţi încât să nu fie loc pentru duplicitate sau pentru nesinceritate.

7. O prezenţa a lui Cristos care să fie un miros placut de smirnă şi aloe. Când te obişnuieşti cu mirosul hainei Lui, nu mai vrei nimic mai puţin. Dacă nu ai mirosit niciodată smirnă sau aloea din plantele de fildeş putem să ne continuăm viaţa şi să nu tânjim după aşa ceva. Dar o singură adiere frumoasă a miresmei hainei Lui şi nu vom mai fi vreodata multumiţi cu ceva mai puţin!

8. Răspunsuri la rugăciuni. Minunile n-ar trebui să fie rar întâlnite. Nu sunt un predicator al miracolelor. Am fost în biserici în care se anunţau întâlniri în care urma să se înfăptuiască miracole. Dacă arunci o privire într-un ziar de sâmbătă, vei vedea din când în când pe cineva care ajunge în oraşul tău şi face următorul anunţ:,,Veniţi să vedeţi minuni\”.De acest fel de minuni nu-mi pasă.
Nu poţi să obţii un miracol aşa cum obţii o reacţie chimica. Nu poţi să obţii un miracol, aşa cum obţii cine ştie ce act de magie făcut de un magician pe scenă. Dumnezeu nu se vinde în mâinile magicienilor religioşi. Eu nu cred în acest fel de miracole. Cred în miracolele pe care Dumnezeu le dă oamenilor Lui care traiesc atât de aproape de El, încât răspunsurile la rugăciuni sunt obişnuite, iar minunile nu le sunt nefamiliale.
Johm Wesley nu şi-a permis niciodată să predice despre minuni, dar minuni care au urmat lucrarea lui John Wesley au fost de necrezut.Odată, trebuia să-şi împlinească o obligaţie, dar calul a început deodată să şchiopăteze şi nu a mai putut merge. Wesley s-a dat jos, a îngenunchiat lângă cal şi s-a rugat pentru vindecarea lui.A poi s-a urcat din nou şi a început să călăorească înspre locul în care trebuia să ajungă, fără ca animalul să mai şchiopăteze. Wesley nu a făcut reclamă acestei minuni şi nu a spus:\”O să ridicăm un cort mare şi o să facem miracolul cunoscut.” Dumnezeu pur şi simplu făcea aceste minuni pentru el.

Deşi Charles Spurgeon nu a predicat vindecarea, totuşi, în Londra s-au vindecat mai mulţi oameni ca răspuns la rugăciunile sale, decât a vindecat vreodată un doctor acolo. Despre acest fel de minuni vorbesc.

Asa ar trebui sa fie Biserica…

Sursa: awtozero.wordpress.com    Autor:  A.W.TOZER.

Oameni, fapte…

Oameni care fac ceva, oameni care stiu ceva, oameni care cred in ceva…Oameni si fapte peste tot. Pe unii ajungi sa-i cunosti cand nici nu gandesti, pe altii i-ai cunoscut si i-ai uitat, despre altii nici nu vrei sa auzi…pe altii ii vei cunoaste candva. Fac parte din viata ta, fie ca vrei fie ca nu vrei. In mod direct sau indirect iti influenteaza modul de a privi prezentul, viitorul. De multe ori exista si oameni care ranesc cu, sau fara voia lor, oameni ziduri de care te izbesti constant, sau oameni trecut de care nu poti scapa. Liber nu esti chiar daca, sub cuvantul acesta, credem noi ca ne petrecem viata.

Intrebarea este: CE FEL DE OM ALEGI SA FII TU , pentru tine insuti, pentru cei din jurul tau?

Cum si ce alegi? Ce decizii iei.? Lupti ? te lasi invins? crezi sau ai capitulat in fata necunoscutului…? Orice ai face, orice ai decide, implica CURAJ si speranta, CREDINTA si demnitate, CONVINGERE si initiativa. Intr-un cuvant, PUTEREA de a fi OM.

sursa:  http://lianacorbu.wordpress.com/  

Un articol de:

 Liliana Mihordea-Corbu

Mulțumirea și credința.

Despre îngrijorare Dumnezeu ne spune așa:

”Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.”  (Filipeni 4:6)

Cred că cuvântul acela de la final ”multumire” face tot versetul. Când aduci înainte lui Dumnezeu toate îngrijorările tale, chiar dacă o faci sincer, adesea observi că ele nu se duc. De ce oare? Răspunsul este pentru că nu crezi. Cum adică? Ce vrei să spui? Vor spune unii. Noi credem în Dumnezeu, de aceea și venim la El nu îngrijorările noastre, și o ușurare întotdeauna este, dar nu este o rezolvare substanțială, pentru că noi spunem ceva de genul acesta în sinea noastră: ”Doamne, te rog să mă ajuți, te rog să îmi vii în ajutor cu lucrul acesta! Dar Doamne, știu că nu se poate face nimic, nu văd cum s-ar putea rezolva. Nu cred că mai rezist mult. Totul este așa de rău…” Ok. Dacă am citit gândurile unora, nu e cu rea intenție. Când venim la Dumnezeu cu cererile noastre, este foarte bine, dar să adăugăm gândirea noastră, adică puterea noastră de înțelegere la final, este o ofensă la adresa înțelepciunii și inteligenței lui Dumnezeu. Adică atât cât spui tu, este tot ce se poate face vreodată, de cineva? Știm că e fals. Însă noi suntem prea îngrijorați.

Acel ”mulțumesc” de la finalul versetului face totul, pentru că atunci când îi spun lui Dumnezeu problema mea, trebuie să am încredere, în capacitățile Lui, că sunt mai bune decât ale mele, sau ale oamenilor. De aceea venim la El. Noi venim la El cu încredere, încrederea în El nu este ceva anormal, ci este ceva obiectiv în ceea ce Îl privește. El poate face mult mai mult decât cerem sau gândim noi, spune Scriptura. Bun! Acum problema este că noi nu vedem cum ar putea rezolva el lucrurile. Este problema noastră, nu a Lui. A avea credință, înseamna să inchizi ochii, poate chiar să mărturisești că tu nu vezi cum s-ar putea rezolva, dar zi ca Domnul Isus: ”la Tine, toate lucrurile sunt cu putință”. Apoi mulțumește-I că ți-a ascultat rugăciune, că ți-a preluat cazul. Acum este pe rol.

Când zici: ”Mulțumesc, Doammne!” Înseamnă că i-ai încredințat Lui cazul tău. Înseamnă că te-ai detașat tu de cazul tău. Atunci un lucru a fost dus la bun sfârșit. Dacă îi spui o îngrijorare, dar nu îi spui mulțumesc. Tu nu i-ai dat-o Lui! Ai vrut, dar nu i-ai dat-o! Pentru că nu crezi că o va rezolva, este prea complicată, sau ține de tine, și tu te cunoști pe tine…

Când ne rugăm Lui și îi spunem îngrijorările noastre, temerile noastre, totdeauna să spunem: ”Multumesc, Doamne!” la final. Pentru că acest lucru înseamnă credință, ducere la bun sfârșit a ceea ce ai început să faci. Iar mai presus de orice, asta îl onorează pe Dumnezeu înaintea îngerilor și Îl îndreptățește să acționeze.

Numai bine!

BY FLORIN | IULIE 3, 2014 · 5:55 AM              Sursa: http://romoflorin.wordpress.com/2014/07/03/multumirea-si-credinta/#more-10534

Despre înfrângere – Nicolae Geantă

Liceeni cu note nesatisfăcătoare la bac. Triști, demoralizați, învinși… Cu capul plecat. “Există înfrângere?”, i-am întrebat empatizând cu ei. “Există!”, mi-au mărturisit ofuscați. “Nu există”, le-am replicat apropiindu-mă de decepționați. Uimire pe fața lor…

“Există frunze înfrânte?” Tăcere. “Nu, pentru că în ciuda faptului că au căzut răpuse de ger, că s-au lipit de pământ, frunzele trăiesc prin copac. La primăvară vor da altele”. ADN-ul nu e în ele, ci în copacul ce nu poate fi distrus de zăpadă…

“Există înfrângere?” “Există. Însă nu sunt cu adevărat înfrânți decât cei ce n-au luptat niciodată”. Paolo Coelho spune despre ei că vor zice cu mândrie: “N-am fost învins niciodată!” Dar nici nu vor putea mărturisi că au avut vreo victorie! Vai de cei ce n-au fost niciodată înfrânți! Nu vor învinge niciodată în viață!

Le-am spus liceenilor despre ultimele zile ale Domnului Isus. Se părea că e înfrânt. Ierusalimul nu l-a acceptat. Iuda l-a trădat. Petru s-a blestemat că nu-L cunoaște. Ioan a fugit ca o potârniche. Ucenicii s-au ascuns. Pilat l-a condamnat. Preoții îl blestemau. Poporul îl huiduia. Tâlharii îl sfidau. Satana îi șuiera în urechi: “Nimeni nu-i de partea ta!” Isus a murit. A fost pus în mormânt. I-au sigilat cavoul! Înfrângere pe toate planurile!!! Dar Dumnezeu, l-a înviat! Azi, cine-i cel mai victorios din istoria lumii? Și cine a dat lumii mai mulți campioni?

Uneori și aleșii Domnului au înfrângeri. Dar, tocmai de aceea Dumnezeu le permite: să aibă de unde să se ridice! Apoi vor striga ca David: ” Voi învăța căile Tale pe cei ce le calcă și păcătoșii se vor întoarce la Tine!”

Înfrângerea e pentru eroi. Fără luptă nu-s vânătăi. Dar, nici cunună! Cicatricele eroilor sunt medalii. Doar ei au onoarea de a pierde și bucuria de a câștiga!

Ai câștigat? Continuă. Ai pierdut? Continuă. Numai continând ești pe drumul cel bun…

Nicolae Geantă

Sursa:http://www.ciresarii.ro/