Cateva ganduri despre Pocainta. Part. 1.

     In urma cu o saptamana am vorbit cu cineva despre Dumnezeu, incheind discutia prin al chema la biserica, mi-a raspuns afirmativ, tinand cu tot dinadinsul sa imi spuna ca vine, dar religia nu si-o schimba pentru nimic in lume. Cand vorbesti cu cineva despre pocainta, automat gandul acelui om se fixeaza pe schimbare, ceea ce nu este gresit, dar acea schimbare pentru majoritatea se rezuma doar la a schimba o religie si o biserica.
     Cand vorbea Domnul Isus despre pocainta in Marcu 1:15 spunea " „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” ". O legatura foarte importanta facuta de  Domnul Isus intre Pocainta si Evanghelie. O legatura din care putem invata cateva  lucruri importante.
     
     In primul rand invatam ca pocainta impune citirea si studierea Cuvantului Lui Dumnezeu. O viata crestina fara Cuvant este asemenea unei nuci seci, lipsita de esenta. Pavel ii spune lui Timotei in 2 Timotei 3:16 ca " Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,". Importanta acestei cartii fiind chiar in sursa existentei ei, Dumnezeu. In acelas timp este singura sursa prin care, Dumnezeu se descopera omului in cel mai eficient mod. La fel cum fiecare tara are o constitutie dupa care se ghideaza, Pocainta se ghideaza dupa acest dreptar, nu exista nici o alta scriere dupa care omul poate, urmand-o si implinind-o, sa ajunga la pocainta si neprihanire. Dumnezeu comunica prin Sfanta Scriptura cu omul.

    In al doilea rand, Evanghelia are o legatura foarte stransa cu pocainta pentru ca , daca pana acum umblarea unui om a fost in directia pacatului, prin Cuvant, directia acelui om se schimba radical, Pocainta mai inseamna si intoarcerea la 180 de grade fata de lume si de pacat. 

    Am redus esenta acestui cuvant la cateva intelesuri, dimensiuni minime precum, lasatul de fumat, abstinenta totala de la alcool, o viata privata de cateva lucriri, care pana la urma nu tin de pocainta, ci de buna crestere si de moralitate. Pocainta este o traire continua, launtrica, sufleteasca, vizibila care reflecta puternic in traire, purtare, vorbirea noastra zilnica. Pocainta nu este o religie, nici un cult sau secta. Pocainta este, printre altele si o porunca data tocmai de Domnul Isus.  Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”  
                       to be continued    ...