Se sufera democratic in palate si bordeie, sufera si sfintii si nesfintii, carturari si analfabeti, pentru ca suferinta este un loc geografic in care ne regasim toti asa cum zicea Martha Bibescu.
Eu nu vorbesc despre suferinta autoprovocata, cum este de exemplu cea a pitipoancelor ce sufera cretin pentru remodelarea feselor, buzelor ci sanilor, ci ma gandesc la ceea ce vine fara veste transformand zambetul in rictus de visina putreda.
Nu vorbesc de suferinta de a sta in puscarie pentru tot restul virtii pentru ca ti-ai transat parintii ca la abator, ci de suferinta unui copil ars pe trei sferturi din trup pentru ca mama la lasat singur in bucatarie in timp ce ea bea cafele 3 in 1 si se uita la telenovela preferata.
Suferim din cauza noastra cateodata, din cauza altora de mai multe ori, din cauza Satanei del mai des si din cauza Lui Dumnezeu, cand are pentru noi tot felul de planuri de perfectionarepe care nu le intelegem.
Vladimir Pustan, fragment din cartea "Trezeste-ma cand moartea-i la fereastra."
duminică, 30 noiembrie 2014
miercuri, 26 noiembrie 2014
Olarul...
Romani 9:21
- Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
Amânare VS răbdare
E greu să aștepți... Fie că aștepți să ieși din pușcărie, fie că aștepți să îți nască soția sau să te măriți. Așteptarea nu poate fi mai grea sau mai ușoară, pentru că ea nu e măsurabilă. Chiar dacă, uneori, o asociem cu "nerăbdarea" și alte ori "groaza", în fond și la urma urmei, tot așteptare se numește.
Nu totul se rezumă la prezent, iar dorințele nu se împlinesc la clipeala ochiului pentru că viața nu e un spectacol de magie.
Există două tipuri de așteptare:
1) Așteptarea bună , numită și răbdarea.
Este o virtute; nu te naști cu ea, ci o înveți încet încet, zi de zi.
Răbdarea se naște din iubire. Ea suferă și nădăjduiește totul, pentru că răbdarea pune nevoia celuilalt pe primul loc.
Chiar dacă uneori ne fac să ne ieșim din minți, oamenii sunt pe pământ spre binele nostru: unii ne învață răbdarea, alții ne-o testează.
La români se întâlnește mai rar această calitate, nu numai pentru ca "românașului îi place sus la munte", liber, singur și nederanjat, ci și datorită impulsivității noastre specifice și a dorinței de a da cu bâta/sapa în cutia craniană a interlocutorului.
Dumnezeu ne cere să fim răbdători, pentru că răbdarea ne aduce pacea. E greu să ai răbdare, mai ales când norii negrii întunecă zarea, iar viitorul pare (sau chiar este) un scenariu apocaliptic. Chiar dacă plouă și cerul e trist, soarele e dincolo de nori. Chiar dacă problemele sunt grele, Dumnezeu e tot timpul prezent, gata să îți ridice povara. Suferința e mai ușor de suportat când ești conștient că toate trec și acel ce rabdă în tăcere primește răsplata.
2) Așteptarea rea, numită și amânarea.
Este întâlnită la orice pas și ni se potrivește ca o a doua piele.
O purtăm cu fală, precum copiii de bani gata țoalele de firmă.
Nu ne ferim de amânare, ba chiar o încurajăm - "cere-ți iertare mâine..."/ "împacă-te mâine..." / "schimbă-te mâine...". E ușor să amâni, ba chiar instinctual. Din vina ei au murit atâția oameni nemântuiți, atâția neîmpăcați cu familia.
Amânarea e paralelă cu dragostea, pentru că prima vrea confort,a doua cere sacrificii.
Amânarea este o refuzare conștientă a fericirii, este eliberarea vrabiei din mână pentru pasărea de pe gard.
Amânarea este sinucidere zilnică, iar mâine poate fi prea târziu să mai repari ceva.
Cei ce amână nu sunt niciodată învingători, singurul lor premiu fiind dreptul de a fi mediocrii.
În viață trebuie să învățăm să așteptăm. Oricât ar fi de greu. Pentru că toate își au vremea lor. Iar vinul cel bun se dă abia la urmă.
Cu toate asta, trebuie să avem grijă, pentru că uneori, de la prea multă așteptare, avem impresia că facem ceva așteptând, și asta nu e bine...
Trebuie să răbdăm nemăsurat răutatea și să amânăm la infinit răzbunarea. Să iubim adevărul, dar să iertăm greșelile. Să așteptăm cu nerăbdare venirea Lui, dar cu groază judecata. Pentru că atunci când răbdarea a luat sfârșit, vine pedeapsa pentru cei ce au amânat schimbarea.
-Sefora Geantă- sursa:http://seforaseah.blogspot.ro/
marți, 25 noiembrie 2014
duminică, 23 noiembrie 2014
vineri, 21 noiembrie 2014
Scriptura şi dependenţele
Una dintre armele cele mai puternice pe care Diavolul le foloseşte împotriva omenirii este azi puterea dependenţei. Afectând la început mintea, Diavolul ne va lega şi trupurile în lanţ ca la sfârşit să ia prizonier şi sufletul. Când ne gândim la dependenţă, ne gândim automat la heroină, pornografie, tutun şi alcool, dar lista Diavolului este mult mai bogată.
Multe organizaţii şi structuri luptă pentru a-i scăpa pe cei dependenţi. În vârful piramidei se situează programul „Anonimi” pentru alcoolici, drogaţi etc., program ce se bazează pe 12 paşi sau principii care subliniază faptul că omul e neputincios în faţa dependenţelor, că numai o Putere superioară poate ajuta, în voia căreia trebuie să ne lăsăm. Mărturisind slăbiciunile noastre, crezând că putem fi eliberaţi, reparând răul făcut celor dragi de lângă noi şi apoi vindecaţi să ajutăm pe alţii ce sunt acolo unde am fost noi. Aceasta e în linii mari metoda de luptă ce trebuie să recunoaştem a dat rezultate bune într-o oarecare măsură.
Vom contura şi noi câteva principii bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu care cu siguranţă vor da roade.
A. Oricare lucru căruia îi permit să mă facă dependent de el va ajunge să fie stăpânul meu.
Romani 6:16-18 „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii.”
B. Trebuie să cer ajutorul lui Dumnezeu care numai El poate să mă elibereze
1 Corinteni 2:5 „pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.”
C. Trebuie să iau în considerare avantajul de a fi condus de Dumnezeu, nu de un anumit lucru.
Romani 6:6-8 „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El”.
D. Trebuie să îmi doresc să fiu liber, nu sclav.
Galateni 5:1 „Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.”
E. Trebuie să învăţ să trăiesc sub conducerea Duhului Sfânt, nu a poftelor din mine
Galateni 5:16 „Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.”
F. Trebuie să iau în considerare ruşinea şi consecinţele eterne pe care mi le pot oferi dependenţele
Luca 6:46 – dacă Îl numesc Domn, trebuie să trăiesc ca un creştin adevărat.
G. Trebuie să slujesc Domnului în toate aspectele vieţii nu numai pe porţiuni
Romani 12:1,2 „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
H. Trebuie să ţin seama de faptul că trebuie să-I cer lui Dumnezeu prin rugăciune înţelepciune în a alege ce e mai bine pentru mine.
1 Corinteni 6:12 „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.”
I. Va trebui să iert pe toţi cum Dumnezeu m-a iertat pe mine şi să îmi cer iertare de la cei pe care i-am rănit.
Matei 6:14,15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
J. În fiecare zi îmi voi analiza viaţa şi voi vedea unde am greşit şi mă voi îndrepta imediat.
Romani 12:3 „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.”
K. Voi practica disciplinele spirituale în viaţa mea şi-L voi căuta pe Hristos mai mult…
Marcu 2:20 „Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.”
L. Voi spune tuturor cine m-a eliberat şi voi fi un martor lui Hristos toată viaţa mea.
Efeseni 3:20,21 „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în
neam, în vecii vecilor! Amin.”
http://www.ciresarii.ro/V l a d i m i r _ P u s t a n
Fragment din cartea ”Lanțurile Diavolului” de V. Pustan și dr. V. Schlezak
http://www.ciresarii.ro/
joi, 20 noiembrie 2014
Cuvinte…si efectul lor.
“Nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud” Efeseni 4:29. Modul in care spui un lucru este mai important decat ceea ce spui. In proverbe suntem invatati ca:’dulceata buzelor mareste stiinta’ (Proverbe 16;21). Vrei ca cei din jur sa fie atenti la ceea ce vrei sa le spui? Ai grija la blandetea cu care spui lucrurile. La dulceata buzelor tale.
Toti oamenii stiu sa zbiere. Toti se enerveza des si ajung la un ton irascibil si ridicat. Insa atat de putini isi pastreaza calmul atunci cand ar trebui sa se enerveze. Atat de putini raman ca o stanca in milocul furtunii, atat de putini se stapanesc.
Domnul si intelepciunea Lui ne invata ca ‘vom cuceri cetati’ cu dragoste, cu blandete si intelepciune, impotriva acestora nu exista arme, cand scoti aceste ‘arme’ i-ai dezermat pe toti de fapt. Nu merge cu cicaleala, nici cu cuvinte care condamna, care injosesc, care compara, care eticheteaza, care insulta, sau care sunt sarcastice. Singurul mod de a birui raul este sa raspunzi cu bine, asa spune Scriptura, altfel raul doar se inmulteste nu-l stopezi, nici nu-l starpesti.
Autor: Stefan Ivan
Sursa: http://stefanivan.wordpress.com/
miercuri, 19 noiembrie 2014
Biblia şi smartfonul.
În autobuze, metrou, gări şi şcoli nu lipseşte din palmă, de pe genunchi. Scriem mai rapid decât gândim. În ore, la liceu ori la facultate, în şedinţele de guvern ori de la primărie, nu trec câteva minute fără să-l deblocăm. La serviciu e privit cu coada ochiului la fiecare ţiuit al unui confrate al său. Ne semesuim copii, parteneri şi chiar prietenii din diaspora. Ne şăruim, ne dăm laicuri zi de zi. Unii chiar oră de oră... Cum avem "puţintel" timp ne petrecem cu el. Iar seara îl punem pe noptieră sau chiar sub pernă! Ba chiar şi în biserici e prezent pe sub bănci, unde uneori fâcâie ca pomul de iarnă. Smartphone-ul. Fără el nu exişti!
Discutam întro-o zi cu un prieten cum ar fi dacă am trata Biblia ca pe telefoanele mobile? Oare le-am purta cu noi mereu, în poşete sau în buzunarul de la haină, ori la piept? Oare ne-am întoarce după ea din staţie (pierzând autobuzul) atunci când am uitat-o acasă? Am umbla prin Biblie de câteva ori pe zi? Şi mai ales în momentele de pauză. Am folosi-o ca să primim mesaje din textul biblic? Ori să dăm mai departe. Am folosi-o în relaţia cu soţii, cu părinţii? Oare am dărui-o cadou copiilor noştri? Am deschide-o când călătorim? Am apela la ea în caz de urgenţe? Am trata-o ca şi cum nu am putea trăi fără ea?
Într-o discuţie pe care am avut-o cu o colegă - cu privire la "femeia trebuie să placă soţului său", am băgat mâna în geantă şi am scos o Scriptură argumentându-i cu textul în faţă. Profesoara a exclamat surprinsă (dar nu text): "Vai domn' profesor purtaţi Biblia după dumneavoastră!?". O port. Dacă tabagistul poate purta pachetul de mahoarce, başca brichetă ori chibrit, nouă de ce să ne fie ruşine? Dacă fiecare om îşi cară telefonul, noi de ce n-am putea purta o Scriptură de buzunar? Am văzut pe unii care au chiar două telefoane, dar pe nimeni cu două Biblii!
Smartfonul ne conectează cu oamenii. Biblia ne ţine-n reţea cu Dumnezeu. Uneori, reţeaua telefonică pică. Iar dacă nu plăteşti anticipat nu ai acces la servicii. Consecinţele urmează... Spre deosebire de telefoania mobilă, atâta vreme cât folosim Scriptura nu trebuie să ne facem grijă că vom fi deconectaţi. Isus ne-a plătit deja factura…În avans!
Smartfon ai... Unde e Biblia ta?
sâmbătă, 15 noiembrie 2014
Iesind din cabina de vot. Part. 2 (si ultima)
Dezbateri, contradictii, adepti extremisti, gaini moarte aruncate peste garduri, acuze, unele justificate, altele nu, vorbe grele, dosare penale, batrane luate cu mascatii...cam asa pe prezinta Romania in campanie electorala (prelungita). Filmulete acuzatoare, 6 case, ghinion, mitinguri pro si contra, pixuri, tricouri, umbrele, multa zarva ...
Nici unul nu se potriveste pentru Romania, sunt mult prea buni, daca ar fi sa primim un presedinte dupa atitudinea pe care o avem noi fata de autoritatile statului, cred ca doar Vlad Tepes ar putea fi unul dintre aceia care ar putea readuce romanii la "semne".
Daca am avea macar tot atata pasiune si pentru lucrarea Lui Dumnezeu, cat avem si pentru aceste manifestari, urlam ca ursi pe strazi, jicnim fara nici un resentiment, ar fi tare bine.
Este foarte bine si foarte important sa fim buni romani si sa dorim binele tarii, dar mai important este sa fim buni crestini...
Nici unul nu se potriveste pentru Romania, sunt mult prea buni, daca ar fi sa primim un presedinte dupa atitudinea pe care o avem noi fata de autoritatile statului, cred ca doar Vlad Tepes ar putea fi unul dintre aceia care ar putea readuce romanii la "semne".
Daca am avea macar tot atata pasiune si pentru lucrarea Lui Dumnezeu, cat avem si pentru aceste manifestari, urlam ca ursi pe strazi, jicnim fara nici un resentiment, ar fi tare bine.
Este foarte bine si foarte important sa fim buni romani si sa dorim binele tarii, dar mai important este sa fim buni crestini...
PROST SĂ FII, NOROC SĂ AI…
Doar două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană; iar de cea din urmă sunt foarte sigur. Albert Einstein
În Enciclopedia Prostiei scrisă de olandezul Matthijs van Boxsel, acesta definește prostia ca: auto-distrugere inconștientă, capacitatea de a acționa împotriva lucrurilor ce îți aduc fericirea.
De când există omenirea, prostia a fost sursa principală a umorului. În Evul Mediu au apărut bufonii și clovnii, personaje care prezentau în mod exagerat această trăsătură umană.
Apoi a fost o perioadă în care persoanele cu handicap erau atracția nr 1 la spectacolele de circ. Și oamenii mergeau să se distreze pe seama lor. Să râdă de handicapul lor.
Am descoperit recent că prostia este o ispită mare. Cum adică, esti ispitit să fi prost? Nu, dar suntem ispitiți să luăm parte la prostia din lume.
Astăzi lumea este bombardată de prostie: filme, bancuri, emisiuni. În România, prostia face cel mai mare rating. Majoritatea emisiunilor de divertisment promovează prostia. Youtube-ul este plin de tot felul de personaje tragico-comice care sunt subiectul de râs a milioane de oameni.
Să mă iertati că spun asta, dar ne găsim plăcerea în prostie. Râdem de șase cai, de țăranul cu Masserati, de Fernando de la Caransebeș, care cântă poporașul meu în tren, și nu doar că râdem, dar le și dăm share să-i vadă și alții?
Atunci când râdem de golul sau handicapul celorlalți, demonstrăm că iubim prostia. “Șase cai frumoși”, are peste 10 milioane de vizualizări pe internet.Și nu mai vorbesc despre celelalte personaje. Românii iubesc prostia. Nu “șase cai” este prost, el are nevoie de ajutor…
Cele mai vizionate emisiuni TV sunt cele în care moderatorii fac mișto de necazurile, problemele și lipsurile oamenilor, sau își găsesc plăcerea în prostia lor. De exemplu, Plecați cu sorcova, Acces direct, Un show păcătos, Las Fierbinți, Burlacul sau Burlăcița, Noră penru mama, și multe altele.
Prostia are oroare de anonimat…spunea cineva.
Una dintre cele mai mari trăsături ale prostiei este ignoranța de aceea întrebarea pe care Dumnezeu o pune este următoarea: „Până când veţi iubi prostia, deștepților? Și românii vor spune: până la moarte.
Țara merge rău pentru că românii iubesc prostia. Cei ce conduc se bucură de această stare pentru că așa este mai ușor să-i dirijezi pe oameni în direcția în care dorești. Mai pe românește, să-i manipulezi. O fasole cu ciolan, o halbă cu bere și l-ai cumpărat pe român. Josnic!
Cu această atitudine suntem ignoranți față de țara noastră, de familiile noastre, de sufletul nostru, și de Dumnezeu… Că dacă nu există Dumnezeu, hai să bem, să mâncăm și să ne prostim până murim..
Prost să fii, noroc că ești. De fapt, noroc nu există, ci doar consecințele grave ale prostiei.
De când există omenirea, prostia a fost sursa principală a umorului. În Evul Mediu au apărut bufonii și clovnii, personaje care prezentau în mod exagerat această trăsătură umană.
Apoi a fost o perioadă în care persoanele cu handicap erau atracția nr 1 la spectacolele de circ. Și oamenii mergeau să se distreze pe seama lor. Să râdă de handicapul lor.
Am descoperit recent că prostia este o ispită mare. Cum adică, esti ispitit să fi prost? Nu, dar suntem ispitiți să luăm parte la prostia din lume.
Astăzi lumea este bombardată de prostie: filme, bancuri, emisiuni. În România, prostia face cel mai mare rating. Majoritatea emisiunilor de divertisment promovează prostia. Youtube-ul este plin de tot felul de personaje tragico-comice care sunt subiectul de râs a milioane de oameni.
Să mă iertati că spun asta, dar ne găsim plăcerea în prostie. Râdem de șase cai, de țăranul cu Masserati, de Fernando de la Caransebeș, care cântă poporașul meu în tren, și nu doar că râdem, dar le și dăm share să-i vadă și alții?
Atunci când râdem de golul sau handicapul celorlalți, demonstrăm că iubim prostia. “Șase cai frumoși”, are peste 10 milioane de vizualizări pe internet.Și nu mai vorbesc despre celelalte personaje. Românii iubesc prostia. Nu “șase cai” este prost, el are nevoie de ajutor…
Cele mai vizionate emisiuni TV sunt cele în care moderatorii fac mișto de necazurile, problemele și lipsurile oamenilor, sau își găsesc plăcerea în prostia lor. De exemplu, Plecați cu sorcova, Acces direct, Un show păcătos, Las Fierbinți, Burlacul sau Burlăcița, Noră penru mama, și multe altele.
Prostia are oroare de anonimat…spunea cineva.
Una dintre cele mai mari trăsături ale prostiei este ignoranța de aceea întrebarea pe care Dumnezeu o pune este următoarea: „Până când veţi iubi prostia, deștepților? Și românii vor spune: până la moarte.
Țara merge rău pentru că românii iubesc prostia. Cei ce conduc se bucură de această stare pentru că așa este mai ușor să-i dirijezi pe oameni în direcția în care dorești. Mai pe românește, să-i manipulezi. O fasole cu ciolan, o halbă cu bere și l-ai cumpărat pe român. Josnic!
Cu această atitudine suntem ignoranți față de țara noastră, de familiile noastre, de sufletul nostru, și de Dumnezeu… Că dacă nu există Dumnezeu, hai să bem, să mâncăm și să ne prostim până murim..
Prost să fii, noroc că ești. De fapt, noroc nu există, ci doar consecințele grave ale prostiei.
joi, 13 noiembrie 2014
Cezarul şi Dumnezeu.
Marcu 12: 17 - ,,Atunci Isus le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.”
Se mirau de Isus pentru că nu era că ei. Religios, cu ochii la exterior, privind la față oamenilor. Isus era înțelept și realist. Era om! Un Om care știa ce vorbește și ce face, plin de duh și adevăr. Nu se așteptau la un asemenea răspuns din partea Lui, chiar dacă veniseră la El ca să-L ispitească. Adevărul crunt era că nici nu cunoșteau Scripturile. Dacă le-ar fi cunoscut, nu se rătăceau, murind de această boală a lipsei de cunoștință...
Câtă lipsă de cunoștință este și în 2014... De responsabilitate. De interes. Acestea sunt și în rândul creștinilor noștri. Să nu cumva să pomenim despre politică, în timpul alegerilor. Nu e treaba noastră. Treaba lor. Ba nu! E și treaba noastră! A tuturor!
,,În 1989 au murit ca să putem vota!”. Așa scria pe o hârtie mare, arătată de către o tânără studentă la Londra, zilele trecute după primul tur, care a dorit să voteze, și nu a putut. Frustrați, mii de voci au început să strige: ,,Vrem să votăm! Vrem să ne întoarcem în România! Vot plagiat! Vrem ștampile!”.
Frustrant e și pentru mine, gândindu-mă uimit, că unii români de departe se zbat și transpiră, dorind din plin să-și îndeplinească dreptul la vot, iar alții, care au secția de votare la primul colț de stradă, stau Duminica tolăniți în casă, sau în biserică, nepăsători și indiferenți, spunând: ,,Nu sunt cu politica. Deci nu mă interesează!”. La Revoluție a curs sânge pentru libertatea mea, a ta și a tuturor de a vota, și mulți dau cu piciorul în ea. Dăm cu piciorul în libertate pentru că e dezinteres și lipsă de cunoștință. Dar când vine vorba de bani, mărirea salariilor, locuri de muncă, de ce este al nostru, știm să facem politică, lovind, țipând, bârfind și înjurând conducătorii.
Sunt mândru de tinerii care au demnitate, interes, pasiune și afecțiune pentru bunul mers al poporului. Sunt mândru de colegii mei de generație care își doresc, atât în țară, cât și în diaspora, să voteze. Dar sunt și mai mândru de tinerii care, în ciuda faptului că se luptă pentru dreptul la vot, nu fac din el un sprijin, ci își pun încredere în Domnul, înțelegând că Dumnezeul nostru rânduiește stăpânirile și dregătoriile, nu dumnezeul veacului acestuia. Conducătorul întregului Univers, care zice și face, le coordonează, le are în vedere și vorbește despre ele.
Contează rugăciunea pentru țară. Contează votul pentru țară. Contează patriotismul acesta, cu interes sfânt, ce izvorăște din acea inimă legată de Domnul. Contează, căci au putere...
Nu trebuie să fim cu politica. Nu trebuie nici să ne mirăm. Trebuie doar să avem cunoștință de cauză și dăm tuturor ce suntem datori să dăm. Inclusiv votul, nerămânând datori cu nimic. Dreptul la vot este fundamental pentru că soarta națiunii trebuie să fie decisă de voința majorității, nu de indiferența sa!
Daţi cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
Se mirau de Isus pentru că nu era că ei. Religios, cu ochii la exterior, privind la față oamenilor. Isus era înțelept și realist. Era om! Un Om care știa ce vorbește și ce face, plin de duh și adevăr. Nu se așteptau la un asemenea răspuns din partea Lui, chiar dacă veniseră la El ca să-L ispitească. Adevărul crunt era că nici nu cunoșteau Scripturile. Dacă le-ar fi cunoscut, nu se rătăceau, murind de această boală a lipsei de cunoștință...
Câtă lipsă de cunoștință este și în 2014... De responsabilitate. De interes. Acestea sunt și în rândul creștinilor noștri. Să nu cumva să pomenim despre politică, în timpul alegerilor. Nu e treaba noastră. Treaba lor. Ba nu! E și treaba noastră! A tuturor!
,,În 1989 au murit ca să putem vota!”. Așa scria pe o hârtie mare, arătată de către o tânără studentă la Londra, zilele trecute după primul tur, care a dorit să voteze, și nu a putut. Frustrați, mii de voci au început să strige: ,,Vrem să votăm! Vrem să ne întoarcem în România! Vot plagiat! Vrem ștampile!”.
Frustrant e și pentru mine, gândindu-mă uimit, că unii români de departe se zbat și transpiră, dorind din plin să-și îndeplinească dreptul la vot, iar alții, care au secția de votare la primul colț de stradă, stau Duminica tolăniți în casă, sau în biserică, nepăsători și indiferenți, spunând: ,,Nu sunt cu politica. Deci nu mă interesează!”. La Revoluție a curs sânge pentru libertatea mea, a ta și a tuturor de a vota, și mulți dau cu piciorul în ea. Dăm cu piciorul în libertate pentru că e dezinteres și lipsă de cunoștință. Dar când vine vorba de bani, mărirea salariilor, locuri de muncă, de ce este al nostru, știm să facem politică, lovind, țipând, bârfind și înjurând conducătorii.
Sunt mândru de tinerii care au demnitate, interes, pasiune și afecțiune pentru bunul mers al poporului. Sunt mândru de colegii mei de generație care își doresc, atât în țară, cât și în diaspora, să voteze. Dar sunt și mai mândru de tinerii care, în ciuda faptului că se luptă pentru dreptul la vot, nu fac din el un sprijin, ci își pun încredere în Domnul, înțelegând că Dumnezeul nostru rânduiește stăpânirile și dregătoriile, nu dumnezeul veacului acestuia. Conducătorul întregului Univers, care zice și face, le coordonează, le are în vedere și vorbește despre ele.
Contează rugăciunea pentru țară. Contează votul pentru țară. Contează patriotismul acesta, cu interes sfânt, ce izvorăște din acea inimă legată de Domnul. Contează, căci au putere...
Nu trebuie să fim cu politica. Nu trebuie nici să ne mirăm. Trebuie doar să avem cunoștință de cauză și dăm tuturor ce suntem datori să dăm. Inclusiv votul, nerămânând datori cu nimic. Dreptul la vot este fundamental pentru că soarta națiunii trebuie să fie decisă de voința majorității, nu de indiferența sa!
Daţi cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
P.S.: Asta cu ,,Nu mă duc la vot pentru că oricum nu se schimbă nimic”, este la fel cu ,,Nu mă spăl pe dinți pentru că oricum nu mă pupă nimeni”. Păi de aia nu te pupă nimeni...
Mario Bîc
https://www.facebook.com/fundatiaciresarii
Politica de vorbe
Politica este o vitrină în care mizeria este totdeauna de partea cealaltă. Mereu tu ți-ai făcut treaba, numai ceilalți greșesc. Numai că gunoiul chiar bine ascuns tot pute.
"Politicienii promit un pod chiar și acolo unde nu este un râu", spunea Hrusciov. Poate că de aceea ei mint de îngheață apele chiar și acolo unde nu sunt ape. Iar cine minte, are de tată pe diavolul!
"Auzisem că politica este a doua meserie din lume, dar nu am crezut până nu am gustat din ea", declara dezgustat JF Kennedy. Adică un fel de prostituție. Fără anticoncepționale. Deci virusul se poate transmite oricând, oricui... Chiar și pudibonzilor ce se apropie prea mult de flacăra ei.
"Dumnezeu există Nicule, dar nu în politică!", mi-a replicat într-o seară o doamnă din vârful politicii românești. Știam deja. Dar am crezut că nu știau și ei. Însă am rămas uimit că nu știu frații noștrii. Altfel nu-i înțeleg de ce au ieșit la polemizat politichia. Adică să-și bată singuri cuie în talpă.
Știți ce m-a uluit zilele asta? Că în timp ce pastori sau preoți vorbesc despre cine merită votat, Dan Voiculescu, pușcăriabilul Antenelor, trimite din îndărătul gratiilor o scrisoare viitorului președinte în care cere ca acesta să aibă Biblia pe birou! Să creadă Evanghelia! Și uite că în timp ce biserica incearcă să reînvieze lupta de clasă, un politician ce-a călcat în străchini face trimiteri la Scriptură... Când creștinii tac, pietrele vorbesc...
Doamne, ai milă de România creștină! Nu numai de politicienii corupți...
miercuri, 12 noiembrie 2014
Cîinele şi coviltirul.
Mergi pe şosea. Ai maşină puternică, cu tabla groasă. Din şanţ, sare un cîine. Latră şi aleargă. Încearcă să rupă cu dinţii din ea. Instinctiv, te tragi deoparte. Uiţi de tablă, de maşină şi de tot. Aşa încerca Ponta aseară să-i rupă portiera lui Iohannis.
Neamţul, merţan. Vruum! Vruum! Ambalează motorul să scape de javră. Umeri 4X4, zîmbet cauciucat de iarnă, tracţiune pe cîteva verbe, servofrînă la substantive şi centura de castitate pusă pe idei. Ham, ham! Moşierule, sclavagistule, lătra disperat căţelul pămîntului strămoşesc, sub ochii sfintei sale vineri, ortodox ambalată în studio.
După întîlnirea de ieri, opţiunea zilei este: or turezi maşina, or ale(r)gi jivina.
http://rasvancristian.wordpress.com/ by
luni, 10 noiembrie 2014
Am trecut pe acolo.
Am trecut pe acolo. Am zabovit cateva minute ca sa ma odihnesc pe o banca. Eram cuprins de tristete si de nemultumire, as fi vrut sa-l mai invit macar o data la biseriva, s-au cel putin sa-i mai vorbesc cateva clipe despre frumusetea Viitorului Ierusalim ... dar nu mai aveam cui, ne odihneam amandoi, eu pe o banca, el la 2 metri sub pamant. Mi-a murit un prieten, si mi-a murit dator... dator sa mearga cu mine la biserica, imi promisese de cateva ori. De 2 ori ma mers dupa el, asa ne intelesesem, sa il iau de acasa, dar de fiecare data, il gaseam beat...
Imi povestea o data cum petrecuse cea mai frumoasa seara de revelion alaturi de tinerii din biserica.
Imi povestea o data cum petrecuse cea mai frumoasa seara de revelion alaturi de tinerii din biserica.
Acum era tarziu, era de cateva zile acolo, alaturi de tatal sau, dar el nu stia asta.
Acel loc imi vorbea despre incapatanarea omului, si despre neputinta lui.
Soferi, medici, elevi, profesori, ministri, aurolaci, acolo toti sunt egali, fiecare ocupa 2 metri de loc, groapa fiecaruia este sapata dupa aceleasi cerinte, nimeni nu emite pretentii, si daca in viata nu au incaput unii de altii, acolo sigur aceasta problema nu mai este prezenta.
Toti VOM TRECE pe acolo, vom trece, pentru ca moartea nu este punctul dupa viata, moartea este virgula. Se vor mai intampla multe spre bucuria unora dar si spre durerea altora.
... va urma.
duminică, 9 noiembrie 2014
Transmisiune in direct - Sala Ciresarii Beius
Accesati link-ul de mai jos pentru a putea viziona programul on-line.
http://www.ciresarii.tv/ O predica despre "Inchinarea compromisa" !
http://www.ciresarii.tv/ O predica despre "Inchinarea compromisa" !
vineri, 7 noiembrie 2014
După cafeaua de dimineață.
România are cele mai multe mănăstiri pe cap de locuitor din Europa. Bucureștiul e una din capitalele cu cele mai multe biserici din lume, aproximativ 200… Iar numărul lor crește de la o zi la alta…
Avem atâtea lucruri de făcut și atât de puține de cunoscut… Dacă biserica ar fi o oglindă a sufletului, am reuși ce numai cei de la Oracolul din Delphi reușeau. Să se cunoască pe ei însuși.
Dar biserica nu-i o oglindă. Dacă este, atunci e una deformată.
Analfabetismul biblic la români e o boală veche de 1000 de ani, boală cu care ne-am obișnuit ca și cu reumatismul. Se vindecă prin moarte. Am ajuns la concluzia că spaima de Scriptură ni se trage de la posibilitatea autocunoașterii. Dacă nu știi unde ești, nu simți nevoia să mergi mai departe. Poate că dincolo de nisipuri nu e nicio țară a făgăduinței. Mirosul de citostatice e confundat cu cel de tămâie iar asta ne face pesimiști.
Câtă vreme știm mai multe despre Maica Paraschiva decât despre Hristos, înseamnă că nu avem nevoie nici de profeți. Și nici ei nu ne fac mai buni. Mahomed a venit ca profet într-un trib minuscul de păstori ce azi sunt spaima lumii.
Nu ne rămâne decât să trăim prezentul cu aceeași tragere de inimă cu care așteptăm viitorul. Ni se vor tăia pensiile, majoretele lui Mazăre vor ajunge în șomaj, Ardealul va fi cedat ungurilor, pâinea se va scumpi cât un Coco Chanel nr. 5.
Am băut de dimineață cafea cu un tip ce mi-a spus să nu uit că mâine e sărbătoarea sfinților arhangheli Mihail și Gavril. L-am întrebat cine au fost. Mi-a spus că doi oameni buni. Ca Lolek și Bolek. Ca Stan și Bran.
Afară e un noiembrie frumos…
Avem atâtea lucruri de făcut și atât de puține de cunoscut… Dacă biserica ar fi o oglindă a sufletului, am reuși ce numai cei de la Oracolul din Delphi reușeau. Să se cunoască pe ei însuși.
Dar biserica nu-i o oglindă. Dacă este, atunci e una deformată.
Analfabetismul biblic la români e o boală veche de 1000 de ani, boală cu care ne-am obișnuit ca și cu reumatismul. Se vindecă prin moarte. Am ajuns la concluzia că spaima de Scriptură ni se trage de la posibilitatea autocunoașterii. Dacă nu știi unde ești, nu simți nevoia să mergi mai departe. Poate că dincolo de nisipuri nu e nicio țară a făgăduinței. Mirosul de citostatice e confundat cu cel de tămâie iar asta ne face pesimiști.
Câtă vreme știm mai multe despre Maica Paraschiva decât despre Hristos, înseamnă că nu avem nevoie nici de profeți. Și nici ei nu ne fac mai buni. Mahomed a venit ca profet într-un trib minuscul de păstori ce azi sunt spaima lumii.
Nu ne rămâne decât să trăim prezentul cu aceeași tragere de inimă cu care așteptăm viitorul. Ni se vor tăia pensiile, majoretele lui Mazăre vor ajunge în șomaj, Ardealul va fi cedat ungurilor, pâinea se va scumpi cât un Coco Chanel nr. 5.
Am băut de dimineață cafea cu un tip ce mi-a spus să nu uit că mâine e sărbătoarea sfinților arhangheli Mihail și Gavril. L-am întrebat cine au fost. Mi-a spus că doi oameni buni. Ca Lolek și Bolek. Ca Stan și Bran.
Afară e un noiembrie frumos…
V l a d i m i r _ P u s t a n
Lucruri chinezesti, ieftine si bune de nimic.
Toata lumea cauta sa cumpere lucruri ieftine, frumoase si bune. Acele lucruri greu de gasit, si ca sa simplifice toata cautarea asta, uneori fara nici un rezultat, chinezii s-au gandit ne ajute, si asa au aparut lucrurile chinezisti, uitand ca ce costa putin ,tine putin.
Din pacate cei mai multi cauta si o religie de tip chinezesc, ieftin, frumos si daca se poate fara nici un fel de cost.
Care sunt semnele unei astfel de religii, de doi bani negociabil?
O religie ieftina, este acea religie practicata doar duminica sau in cele mai multe cazuri doar de trei ori in viata, la botez, la cununie, in cazul in care mai are loc, ca acum se poate trai si in concubinaj, in pacat.
O religie ieftina este aceea care nu schimba viata cu nimic. In carciuma toti sunt crestini, in penitanciare la fel, in 50 de anii crestinii romani au avortat peste 23 de milioane de prunci, un popor crestin de traditie, de cand lumea crestin, dinainte de Hristos, pe cand Biblia spune ca pentru prima data li s-a dat acest nume in Antiohia (F.A. 11:26), asta prin anul 62,63 d.Cr.
Injuraturile, crimele, hotiile, violurile, alcoolismul, curviile, minciunile, toate astea si multe altele, vi se par ca fiind printre caracteristicile unui Crestinism autentic? Mie categoric, NU!
O religie ieftina este bazata pe doar pe fapte, fara credinta. Important este sa dai, sa mai faci cate un bine si te-ai scos, sambata noaptea poti sta in club pana tarziu, dar duminica, repejor la cutia milei pentru iertarea pacatelor. O slujba de dezlegere cu 7 popi, si dupa o viata de pacat, destrabalare, chefuri si betii crunte,o viata ti-ai batut sotia dupa ce te aduna de prin santuri, poti pleca la cer mantuit.
Fugiti de lucrurile ieftine, cand ti-e mai drag, te lasa.
Din pacate cei mai multi cauta si o religie de tip chinezesc, ieftin, frumos si daca se poate fara nici un fel de cost.
Care sunt semnele unei astfel de religii, de doi bani negociabil?
O religie ieftina, este acea religie practicata doar duminica sau in cele mai multe cazuri doar de trei ori in viata, la botez, la cununie, in cazul in care mai are loc, ca acum se poate trai si in concubinaj, in pacat.
O religie ieftina este aceea care nu schimba viata cu nimic. In carciuma toti sunt crestini, in penitanciare la fel, in 50 de anii crestinii romani au avortat peste 23 de milioane de prunci, un popor crestin de traditie, de cand lumea crestin, dinainte de Hristos, pe cand Biblia spune ca pentru prima data li s-a dat acest nume in Antiohia (F.A. 11:26), asta prin anul 62,63 d.Cr.
Injuraturile, crimele, hotiile, violurile, alcoolismul, curviile, minciunile, toate astea si multe altele, vi se par ca fiind printre caracteristicile unui Crestinism autentic? Mie categoric, NU!
O religie ieftina este bazata pe doar pe fapte, fara credinta. Important este sa dai, sa mai faci cate un bine si te-ai scos, sambata noaptea poti sta in club pana tarziu, dar duminica, repejor la cutia milei pentru iertarea pacatelor. O slujba de dezlegere cu 7 popi, si dupa o viata de pacat, destrabalare, chefuri si betii crunte,o viata ti-ai batut sotia dupa ce te aduna de prin santuri, poti pleca la cer mantuit.
Fugiti de lucrurile ieftine, cand ti-e mai drag, te lasa.
joi, 6 noiembrie 2014
Vă îndemn, dar, înainte de toate...
1 Timotei 2: 1, 2 - ,,Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.”
Sfântul Apostol Pavel obișnuia să folosească în epistolele sale cele două cuvinte ,,vă îndemn...”. Repetă des ,,vă îndemn, dar... vă îndemn așa și așa...”. Dar ce poate fi interesant este faptul că atunci când vine vorba de țară și popor, el spune ,,vă îndemn, dar, înainte de toate...”. Specifică un lucru important. Înainte de toate. Înainte de toate să faceți ceva vis-a-vis de cei care ne conduc. Arma secretă a creștinilor de pretutideni a fost, este și va fi rugăciunea. Mare putere are rugăciunea celor neprihăniți. Înainte de toate, Pavel ne îndeamnă să facem rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, dar mai ales pentru cine? Pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii. De ce înainte de toate? Răspunsul tot el îl dă. Pentru ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.
Ultima luna de toamnă a acestui an duce România în față unei alegeri. O alegere pe care fiecare român are dreptul să o facă. Alegerea această constă în mai multe și diferite alegeri. Unii nu sunt interesați de vot, alții vor merge special să anuleze votul. Iar alții... trebuie s-o spunem. Sunt mai deciși că niciodată, având deja o ,,preferinta”. Un viitor ,,erou”! Pavel în Corint îi numea pe cei împărățiți în grupulețe și partide ca fiind, oameni din lume, prin faptul că se încredeau în om, spunând: ,,Eu sunt al lui cutare sau al lui cutare...”. Dumnezeu nu a găsit plăcere în astfel de alegeri. Și nu vrea asta nici de la noi. Oamenii au impresia că dacă îl vor alege pe domnul sau doamna cutare, România va arăta ca una din imaginile din cărțile Martorilor lui Iehova.
Adevărul este că România are nevoie de o credință vie și o pocăință autentică. De regretul față de rău, mită și corupție. Nevoia de oameni serioși și cumpătați. La ce schimbări necesită scumpa noastră Românie, niciun posibil președinte nu ar fi suficient și nici un regim monarhic nu ar putea schimba ceva semnificativ. Banii cheltuiți pe campania electorală puteau hrăni cel puțin o zi copiii din orfelinate, bolnavii din spitale, văduvele părăsite și săracii nimănui. Schimbarea României începe cu schimbarea mea și a fiecăruia dintre noi. Starea țării noastre frumoase are nevoie de nădejde, iar această nădejde se numește Hristos Isus. Domnul domnilor, Imparatul imparatilor si Regele regilor!
Rugați-vă pentru pacea și binecuvântarea României. Pentru viitorul presedinte. Pentru oamenii care, așa cum sunt ei, se află în conducere. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului, caci Hristos Isus S-a dat pe Sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi.
E îndemnul marelui apostol. E răsplata noastră. E nădejdea noastră in Hristos Isus. E credința noastră în Dumnezeu. E harul nostru că ne rugăm. E dreptul nostru să votăm!
Tinerii generației Facebook sunt chemați la vot. Și părinții lor. Și cei care au trăit vremurile comuniste. Pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Ce va fi în viitor, e taină mare...
Să fim înțelepți dar, și să împlinim tot ce este de împlinit. Atât pentru Pământ, cât și pentru Cer!
http://fundatie.ciresarii.ro/
Mario Bîc
Daca iubim Romania...
Daca spunem ca iubim Romania si chiar facem declaratii publice, prezentand cat de mult tinem la ea,
de ne împărţim din avere pentru săraci, sa ne vedem la TV si sa avem imagine,
dar nu dovedim dragoste pentru cei de langa noi,
toate acestea nu ne folosesc la nimic.
Daca iubim Romania suntem îndelung răbdători si facem fapte bune;
nu vorbim de rau pe romani; nu ne laudăm, nu ne mândrim,
nu ne purtăm necuviincios cu poporul acesta,
nu cautăm folosul nostru, nu ne mâniem, nu facem planuri impotriva semenilor nostri,
nu ne bucurăm de ce se intampla rau in jurul nostru,
ci ne bucurăm de adevăr si avem speranta in Dumnezeu.
Dragostea nu va pieri niciodată. Pamantul acesta intr-o zi va lua sfârşit.
Căci cunoaştem în parte dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunoastem în parte; dar atunci, vom cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
o adaptare la 1 Corinteni 13
Catalin Dupu
http://catalindupu.wordpress.com/
marți, 4 noiembrie 2014
Ordine și haos – Nicolae Geantă
Știu că nici dumneavoastră nu vă place burnița de toamnă. Și nici noroiul peste asfalt. Mai ales lunea dimineața, în octombrie, când întunericul bate spre șapte. Ploaie, frig, frunze. Timp alandala. Haos. Tristețe-n stomac… Îți vine să fugi în zona australă.
I-am mulțumit lui Dumnezeu că nu e schimbător ca vremea. El nu e nici ca noi, cu mintea ca un șifonier fără sertare. Împrăștiați. Nepunctuali. Neordonați adeseori. Haotici. Pentru El și ceața are o ordine! Nimic nu deraiază.
Biblia ne spune că la început pământul era pustiu și gol. Dumnezeu nu se coborâse. Și unde nu e Dumnezeu, e… haos! Apoi, a fost tohu va bohu. Iar din haos, Cuvântul Domnului a generat ordine: oceane, plăci tectonice, biosferă, om… Geosfere. Armonie. Matematică divină.
Înmuiat de ploaia mocănească mă gândeam că în discoteci haosul e la el acasă, pentru că Dumnezeu lipsește. Absența Sa de pe stadioane ori de la concertele rock face ca asistenții să fie gata să lovească cu lanțul, cu pumnul. Lipsa lui Dumnezeu din liceele românești a dus școala la haos! Zarva, înjurăturile, lipsa de bun simț, comentariile, fumatul pe la colțuri, manelele, le-ai aștepta la cârciumi nu în cetățile înțelepciuni. Dezordinea e în ospicii, în cârciumi. Dar nu trebuie să fii nebun, ori beat, să fii haotic. Ci, lipsit de Dumnezeu. Și când te gândești că domnul Cernea tocmai s-a gândit să scoată religia din școli?!
Membrii Parlamentului de aceea se-njură, se ceartă, fură ca-n codru: Dumnezeu nu e acolo! O politiciană renumită din România, mi-a declarat ceva uluitor într-o seară, acum ceva ani: “Nicule, Dumnezeu există, dar nu în politică!”. Așa că nu vă mirați că legile lor sunt strâmbe… Nu ne mirăm de ei, dar în biserici trebuie să domnească ordinea! Mai ales la comitete!
Oamenii cu haos în viață se cunosc de la o poștă. Până și hainele sunt puse cu furca pe ei. Apropos ați văzut cum se îmbracă senilii? Cu abajur de veioză în cap… Hipsterii sunt pui pe lângă ei. Cu tot curcubeul lor vestimentar. Ce să mai vorbesc de cei ce se scufundă în haosul Haloween-ului? “Punem usturoi la ușă să alungăm demonii?”, mi-a zis o puștoaică ieri. “Și atunci de ce ne punem coarne și costume de drac? Că doar nu vrem s-o imităm pe Lady Gaga…”
Lipsa ordinii e absența unui scop. A unei ținte. E viața de giruetă: încotro bate vântul. E-o gaură neagră ce consumă energia. Și pe toți ce se apropie de ea.
Dumnezeu a ieșit cu mătura să facă ordine. De mii de ani face curățenie. Și încă mai are de lucru. Haideți la curățenie. Prin urmare, nu vom mai trăi o simfonie cu instrumente neacordate…
sursa: ciresarii.ro
autor: Nicolae Geantă
sâmbătă, 1 noiembrie 2014
Iesind din cabina de vot.
De votat, vom vota, este dreptul si pana la urma obligatia fiecaruia sa o faca, pentru a nu ne trezii mai tarziu plini de nemultumire, comentand si criticand fie presedintele fie guvernul. Cine nu voteaza, nu comenteaza.
M-am gandit zilele acestea ca ce ar putea fi in mintea unui crestin dupa ce iese din cabina de vot? Ca inainte de a vota, mi-am cam dat seama ce este.
Ce as gandi eu dupa ce ies din sectia de vot?
Voi iesi un om plin de dorinte , in ceea ce piveste urmatorul regim, sau inconjurat de remuscari cu crivire le persoana votata?
Voi iesi, sperand ca noul presedinte, implicit si guvern, imi va oferi o piata mai larga de locuri de munca, alocatiile acelea 42 de lei se vor majora semnificativ, va creste salarul minim, mediu cu destul de mult, ca de acum inainte sa pot sa incep sa imi ajut eu parintii in batranetile lor chinuite de boala si suferinta, impletite cu o pensie mizera, voi alimenta si eu de la peco platind benzina la un pret real, sau cel putin aproape de cel real... ?
Voi iesi din cabina frangandu-mi inima si mainile in asteptarea orei 21, ora la care in utimii 15 ani erau date rezultatele aproape fara sa se mai numere buletinele de vot?
Vom iesi de la vot plini de bucurie, ca oricare ar fi noul presedinte, va fi un om temator si ascultator de Dumnezeu, si nu doar in campanie sa caute prezenta tuturor celor ce reprezinta biserica din Romania, ci si in restul zilelor.
Vom pleca de la vot, hotarati sa sustinem mai mult Romania cu rugaciuni, cu post, pentru ca inainte de a da sfaturi altor oameni, cu privire la cel pe care ar trebui sa-l voteze, ar fi mai corect sa-i spunem acelui om ce sa faca pentru cel pe care il va vota.
Inainte de a schimba fata Romaniei trebuie sa incepem sa ne schimbam noi insine, renuntand la ipocrizie, si la oricare alte trairi, care nu acompaniaza numele de crestin.
In cabina de vot trebuie sa tinem doar 3 lucruri, stampila, buletinul de vot si inima strans legata de promisiunile Lui Dumnezeu.
Sa mergem la vot, hotarati sa schimbam Romania, in mai bine, acest "mai bine" sa inceapa de la mine si de la tine.
Mai stiu un lucru ...
Dumnezeu iubeste Romania, cu tot cu romani si unguri (la un loc).
M-am gandit zilele acestea ca ce ar putea fi in mintea unui crestin dupa ce iese din cabina de vot? Ca inainte de a vota, mi-am cam dat seama ce este.
Ce as gandi eu dupa ce ies din sectia de vot?
Voi iesi un om plin de dorinte , in ceea ce piveste urmatorul regim, sau inconjurat de remuscari cu crivire le persoana votata?
Voi iesi, sperand ca noul presedinte, implicit si guvern, imi va oferi o piata mai larga de locuri de munca, alocatiile acelea 42 de lei se vor majora semnificativ, va creste salarul minim, mediu cu destul de mult, ca de acum inainte sa pot sa incep sa imi ajut eu parintii in batranetile lor chinuite de boala si suferinta, impletite cu o pensie mizera, voi alimenta si eu de la peco platind benzina la un pret real, sau cel putin aproape de cel real... ?
Voi iesi din cabina frangandu-mi inima si mainile in asteptarea orei 21, ora la care in utimii 15 ani erau date rezultatele aproape fara sa se mai numere buletinele de vot?
Vom iesi de la vot plini de bucurie, ca oricare ar fi noul presedinte, va fi un om temator si ascultator de Dumnezeu, si nu doar in campanie sa caute prezenta tuturor celor ce reprezinta biserica din Romania, ci si in restul zilelor.
Vom pleca de la vot, hotarati sa sustinem mai mult Romania cu rugaciuni, cu post, pentru ca inainte de a da sfaturi altor oameni, cu privire la cel pe care ar trebui sa-l voteze, ar fi mai corect sa-i spunem acelui om ce sa faca pentru cel pe care il va vota.
Inainte de a schimba fata Romaniei trebuie sa incepem sa ne schimbam noi insine, renuntand la ipocrizie, si la oricare alte trairi, care nu acompaniaza numele de crestin.
In cabina de vot trebuie sa tinem doar 3 lucruri, stampila, buletinul de vot si inima strans legata de promisiunile Lui Dumnezeu.
Sa mergem la vot, hotarati sa schimbam Romania, in mai bine, acest "mai bine" sa inceapa de la mine si de la tine.
Mai stiu un lucru ...
Dumnezeu iubeste Romania, cu tot cu romani si unguri (la un loc).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)