Istoricul penticostalismului în zona Lăpuşului

     Penticostalismul a luat fiinţă pentru prima dată la Răzoare în 1922, prin fratele Ioan Pop, numit şi Ionu Dodii. Iar în 1940 a luat fiinţă prima Biserică Penticostală formată din 45 de persoane care se adunau în casa fratelui Ioan Pop.

          Biserica de la Răzoare a avut un rol principal în răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în localităţile din zonă (enumerate în ordine cronologică): Rohia, Fântânele, Dealu Mare. Despre Biserica din Fântânele putem spune că a luat fiinţă în anul 1950 când s-a întors la Domnul familia Bodea Alexandru, apoi Zaharia Nicolae şi alţii. Apoi datorită evanghelizării, în multe localităţi din zona Lăpuşului s-au format Biserici Penticostale. Fraţii care au avut o contribuţie majora în răspândirea Cuvantului lui Dumnezeu în localităţile respective pe perioada 1922-1950 au fost: fratele pastor Rus Elisei (Negrileşti), Ioan Pop , Latiş Gavril, Ungur Ioan şi Vlaşin Ioan (Răzoare), Mihiş Augustin (Dealu Mare). Principalele Biserici Penticostale din zona sunt:     -Biserica „Maranata” Răzoare, care în 1940 avea 45 de membrii, iar în 2008 număra peste 300 de membrii.

-Biserica „Betel” Târgu Lăpuş care îşi are originea în anul 1940, care pe atunci număra aproximativ 20 de persoane (majoritatea fraţi maghiari), iar în 2008 avea aproximativ 230 de membrii.

Apariţia Bisericii Penticostale în Târgu Lăpuş

          Primii convertiţi au fost în familia Kupaş Alexandru, in casa cărora s-au oficiat slujbele primei adunări. La întoarcerea la Domnul a acestei familii a avut contribuţia un frate prooroc din Berchez. Dupa aceştia s-au mai adăugat surorile Cionca Borţa şi Barta Susana, familia Töar Lajos în casa căruia s-a mutat Casa de Rugăciune. Biserica a continuat să crească prin slujirea fraţilor mai sus amintiţi, convertindu-se următoarele familii: Molnar Ioan, Balint Alexandru. În anul 1950 a venit de la Răzoare la Târgu Lăpuş familia fratelui Oana Ioan, prin care s-a întors la Domnul familia fratelui Mărieş Ioan. În casa acestuia din urmă s-a ţinut adunarea până în anul 1975. În cele 2 camere întrebuinţate pentru slujbă adunându-se un număr de 50 de persoane. În decursul a doi ani s-a construit nou lăcaş de închinare fiind consacrat în anul 1975.

Despre construcţia noului lăcaş de închinare

          Văzând situaţia familială a fratelui Mărieş Ioan, în casa căruia se ţineau slujbele religioase, am fost nevoiţi să ne interesăm să cumpărăm o altă casă. În cele din urmă am şi găsit un teren cu o casă, dar aceasta era necorespunzătoare pentru un lăcaş de cult. Am chemat autorităţile oraşului nostru, dar şi pe inspectorul general al cultelor, care nu ne-a eliberat autorizaţie de funcţionare a serviciilor religioase. Din motivul acesta prin ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu am început să facem acte pentru construirea noului lăcaş. Lipsiţi de putere financiară, din cauza faptului că eram puţine familii, Dumnezeu ne-a deschis o uşă prin care am primit resurse financiare, datorită fratelui Ştefan Gulyάs  (misionar român internaţional). În primă fază acesta ne-a donat între 5-6 mii de dolari, după care s-a interesat şi a ajutat pe tot parcursul construcţiei de nevoile noastre financiare. La construire au participat prin munca prestată: fratele Molnar Ioan, Balint Alexandru, Manu Nicolae, Danciu Augustin, Bel Alexandru, Leşe Valer şi alţii. Mulţi au rămas uimiţi în acele timpuri de reuşita noastră şi s-a putut vedea lămurit puterea şi lucrarea lui Dumnezeu care este şi astăzi un motiv de bucurie şi recunoştinţă înaintea lui Dumnezeu.

     Realizat cu sprijinul fratelui Manu Nicolae.