Cel mai greu lucru este să renunţi la un lucru sau la o persoană pe care ai iubit-o, să te dai bătut dintr-o dată ca şi când niciodată nu ai avut nimic de câştigat. Viaţa nu te întreabă însă când să-ţi ia ceva, şi o face uneori fără milă parcă. Te trezeşti dintr-o dată singur şi fără nimeni în jurul tău. Te trezeşti mergând la mormânt la cel ce ţi-a fost părinte sau frate şi nu înţelegi de ce omul acela e atât de departe de tine, şi totuşi, atât de aproape. Am minţi dacă am spune că viaţa este uşoară şi că niciodată nu vom trece prin valea umbrei morţii.
Aş minţi dacă aş crede că totul va fi cum mi-am dorit eu, că nu voi gusta niciodată din paharul suferinţei. Însă, fără suferinţă nu aş învăţa să apreciez atât de mult momentele de bucurie. Aş avea impresia că mi se cuvine tot şi că viaţa este roz întotdeauna. Fără suferinţă, nu m-aş mai ruga atât de mult, fiindcă aş constata că pot şi fără El. Dar din fericire, trebuie să şi sufăr. Uneori atât de tare încât mă prăbuşesc şi am impresia că mă afund în noroi adânc cu fiecare clipă. Deşi fugim de ea, nu o putem evita. Odată tot ne vom întâlni cu ea, cu suferinţa.
În astfel de momente, ce trebuie să faci? Când simţi şi vezi că totul se prăbuşeşte, când auzi numai veşti rele de la prieteni sau când nu poţi dormi noaptea din cauza gândurilor. Atunci când te găseşti aici, doar vorbeşte cu Dumnezeu. Nu bolborosi rugăciuni învăţate de pe de rost. Spune-I doar ce simţi. Şi fii sincer. Descarcă-ţi sufletul înaintea Lui şi vei simţi încetişor că te linişteşti. Dintr-o dată, problema ta nu va mai fi atât de mare. Îţi vei putea închide pleoapele în nopţile târzii şi zilele vor trece. Nu pot să îţi dau un leac magic care să-ţi rezolve pe loc toate problemele, nu pot să îţi dau un sfat minunat şi nemaiauzit. Îţi cer doar să vorbeşti cu El. Să îndrăzneşti să birui munţii mari care sunt în faţa ta şi care te împiedică să vezi drumul. Nu vreau să priveşti la obstacolele mari din calea ta, vreau să priveşti la finalul drumului. Acolo unde e biruinţa şi unde nimic nu te va mai împiedica să-I sari în braţe lui Dumnezeu. Vreau să ştii că noaptea are un sfârşit şi că dimineaţa înseamnă un nou început. Nu va continua la nesfârşit tot aşa, chiar dacă simţi că e tot greu.
Într-o dimineaţă te vei trezi cu zâmbetul pe buze. Te vei bucura de binecuvântările pe care le-ai primit prin valea plângerii şi vei constata că eşti o persoană mai puternică. Lacrimile ce le-ai înghiţit în timp ce te rugai vor fi doar un trecut dureros. Nu e uşor. Niciodată nu va fi. Dar avem promisiunea că El este cu noi prezent în toate bucuriile şi tristeţile. El nu ne rezolvă întotdeauna la clipeala ochiului problemele, El este doar prezent în mijlocul lor. Şi ne ţine de mână, strâns. Ca să ştim că El este cu noi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu