Este foare greu să definim fericirea. Depinde foarte mult de ce criterii vom folosi, la ce sisteme de valori ne raportăm şi de gradul de percepţie a fiecăruia în parte. În linii generale, în cultura occidentală tot mai secularizată, bunăstarea este considerată, dacă nu fericirea însăşi, cel puţin mijlocul prin care ajungem la ea.
Numai că această bunăstare, aşa cum am văzut şi în cele două articole anterioare, nu rezolvă problemele fundamentale ale omului. Şi când vorbim de problemele fundamentale ale omului trebuie să ne referim la mulţumirea de sine, satisfacţia personală, respectul de sine, pacea lăuntrică, armonia din familie, etc. Nu numai că aceste nevoi nu sunt rezolvate, ci goana după bunăstare dă naştere la probleme noi.
Una dintre acestea este nemulţumirea. Nu suntem niciodată satisfăcuţi de ceea ce am realizat şi de cât am realizat. Întotdeauna avem impresia că trebuia să facem, să acumulăm mai mult. Avem această falsă percepţie că acel mai mult, ne va aduce mulţumirea şi împlinirea spre care tânjim. Numai că acel mai mult nu are niciodată o limită, aşa că vom continua nemulţumiţi şi trişti.
O altă problemă este dezamăgirea şi ajungem să fim aşa pentru că nu ne-am atins obiectivele fixate, sau dacă le-am atins, nu am găsit acolo ceea ce căutam. Suntem dezamăgiţi atunci când vedem cum uneori o bună parte din agoniseala noastră se duce în buzunarele bancherilor, pe cheltuieli inutile făcute de alţii, sau pentru a ne îngriji sănătatea şi mai rău este că asistăm neputincioşi cum încasăm încă o doză de tristeţe.
Invidia este şi ea la originea multor dureri. Comparaţiile cu alţii şi mai ales cu ce au alţii, generează invidie. De aici provine acea poveste din înţelepciunea populară cu “capra vecinului” a cărei morală este: nu este important ceea ce am eu, ci important este ca să nu rămân în inferioritate faţă de vecinul. Această competiţie absurdă şi care nu are practic finalitate, este sursa multor rele şi suferinţe, pe care le putem evita.
Depresia este rezultatul acestui complex de factori şi acestei probleme specifice modernităţii, medicii, consilierii şi psihologii încearcă să-i găsească soluţii disperate. Următoarele date, preluate din mai multe surse, ne vor oferi o imagine asupra acestei maladii şi vom conclude şi de această dată: bunăstarea s-a întors împotriva noastră.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), depresia este o boală frecventă în toată lumea şi se calculează că afectează peste 350 de milioane de persoane pe tot globul. A ajuns să fie principala cauză de incapacitate temporală de muncă şi contribuie într-o formă foarte importantă la sarcina mondială de morbiditate. Poate să se transforme într-o problemă serioasă de sănătate, în special când este de o durată lungă şi de intensitate moderată sau gravă. Poate cauza serioase dureri şi să altereze activităţile profesionale, şcolare şi familiare.
Numărul de persoane bolnave de depresie, precum şi alte probleme mentale, la nivel mondial este în creştere, motiv pentru care Adunarea Mondială de Sănătate, printr-o rezoluţie din mai 2012, a pledat pentru măsuri integrale şi coordonate a tuturor ţărilor, la problemele mentale.
Doctor Roger Montenegro, membru în consiliul de coordonare al Fundaţiei Mondiale pentru Sănătate Mintală (WFMH, în engleză), într-un interviu preluat de BBC Mundo, a specificat faptul că 75 % din persoanele care suferă de depresie se găsesc în ţările bogate sau în curs de dezvoltare (conform datelor oferite de OMS). Depresia, spune expertul nu sunt acele fluctuaţii ale stării de spirit, ce toţi putem resimţii în anumite momente. Depresia generează o stare continuă de tristeţe şi o lipsă de speranţă care poate dura două săptămâni sau mai mult şi interferează cu capacitatea de funcţionare a vieţii noastre zilnice. Totuşi trebuie să facem diferenţă între tristeţe şi depresie, a remarcat Montenegro. Tristeţea este parte din viaţa noastră, dar există un nivel de tristeţe care trece spre preocupări somatice sau inhibiţii în comportamentul psihosocial. Depresia produce o desconcentrare şi dezinteres pentru viaţă, probleme cu somnul, o diminuare a interesului sexual, etc. Acestea sunt simptome în formele ei uşoare sau moderate, dar în formele ei severe, poate pune în primejdie inclusiv viaţa celui ce suferă. “În formele ei mai profunde, boala este însoţită de alte simptome şi acolo începe să se instaleze ideea că viaţa nu are nici un sens şi că moartea poate să fie o alinare”, a explicat psihiatrul.
Cotidianul spaniol El Mundo, într-un articol din Iulie 2011, lansa următoarea întrebare: Sunt diferiţi factorii care duc la depresie după zona geografică şi nivelul de venit? Proiectul de Sănătate Mintală al OMS, în colaborare cu 20 de centre internaţionale, încearcă să găsească un răspuns la această întrebare.
Deşi răspunsul este dificil, deoarece sunt multe aspecte ce influenţează în această boală, datele provenite dintr-o investigaţie făcută în 18 ţări cu diferite nivele de venit şi cu participarea a 89 037 cetăţeni, permit extragerea unor concluzii. De exemplu, surprinzător şi diferit de ceea ce gândeau investigatorii înainte de începerea investigaţiei, în linii generale, depresia este mai comună în ţările bogate decât în cele sărace. Astfel, 15 % din populaţia din ţările cu nivele ridicate de venit, prezentau riscul de a se îmbolnăvi de depresie, în comparaţie cu 11 % dintre locuitorii ţărilor cu venituri medii.
Acest studiu, publicat în revista “BMC Medicine” s-a făcut prin intermediul interviurilor directe cu cetățenii, în 10 ţări cu venituri ridicate: Belgia, Franţa, Germania, Italia, Spania, Olanda, Israel, Statele Unite, Japonia şi Noua Zeelandă şi în opt ţări cu venituri mici (conform criteriului Băncii Mondiale): Brazilia, Columbia, India, China, Liban, Mexic, Africa de Sud şi Ucraina. Persoanele care au afirmat că au avut cinci din următoarele probleme: tristeţe, lipsă de interes, pierderea plăcerii, sentimente de vinovăţie, puţină stimă de sine, probleme cu somnul, lipsa poftei de mâncare, puţină energie şi pierderea puterii de concentrare – şi au recunoscut că aceste probleme s-au menţinut mai mult de două săptămâni, au fost diagnosticate cu un episod de depresie acută momentană. Şi în acest caz, incidenţele au fost mai ridicate în ţările bogate (28 % dintre subiecţi), decât în cele sărace (20 %).
Alte concluzii care rezultă din acest studiu, privesc alte aspecte sociale precum genul şi starea civilă. Astfel, după cum semnalează profesoara Evelyn Bromet de la Universitatea Stony Brooks din New York, şi una dintre autorii studiului,femeile prezintă un risc dublu de a se îmbolnăvi de depresie în comparaţie cu bărbaţii, această realitate confirmându-se în 15 din cele 18 ţări studiate (excepţie făcând Belgia, Germania şi China, unde riscul era puţin mai scăzut).
Starea civilă, de asemenea joacă un rol important în această problemă. A fii separat sau divorţat, creşte riscul de a se îmbolnăvi de depresie acută în 12 ţări, în timp ce, a fi văduv sau văduvă, are mai puţină influenţă în general. În ţările bogate, a fii separat sau celibatar, sunt situaţiile care produc cel mai des depresie, în timp ce divorţul şi văduvia, produc depresie mai des în ţările sărace. Diferenţele economice dintre cetăţenii aceleiaşi ţări şi nivelul de educaţie, de asemenea influenţează această problemă.
“Aceste rezultate, indică faptul că depresia este o importantă problemă de sănătate publică, şi o cauză frecventă de incapacitate de muncă, la care trebuie să-i găsim soluţii. Cel mai surprinzător din toate, are de-a face cu ţările bogate, cu cele mai bune sisteme de sănătate, care înregistrează cele mai multe cazuri ale acestei boli”, a concluzionat Bromet.
