Ganduri despre Vesnicie!

                      Este randuit oamenilor să moară o dată... (epistola către Evrei 9.27)

                  Nimeni nu tăgăduieşte această afirmaţie a Bibliei. In fiecare sat, oras, comuna, un cimitir ne aduce aminte de acest fapt pe care nu-l putem inlătura: vom muri o dată. Şi ne despărţim unii de alţii, fără să stim:
Data viitoare cine va urma?
Viaţa omului se prezintă in ansamblu ca si o calatorie.
Trebuie sa tinem cont de cel putin trei aspecte in aceasta privinta.

O destinaţie necunoscută .

Eşti sigur că soarta finală este necunoscută? Sau poate, simplu, preferi să nu-ţi pui intrebări in privinţa
aceasta? Iti dai totuşi seama că n-ar trebui să ai o atitudine indiferentă. Mai intai indiferenţa nu arată o
gandire corectă. Lev Tolstoi spunea despre indiferenta ca este mai periculoasa decat lasitatea.
Acest concept creindu-se tocmai pentru a ascunde in spatele sau incertitudinea. Nici unul din noi nu se va urca intr-un tren fără să ştie unde va ajunge.
Apoi gandul la ce urmează după moarte este apăsător. Preferi să nu te gandeşti la ea! De altfel ai motive să te temi. Versetul din Biblie pe care l-am citat continuă: …după aceea vine judecata.
Ce va fi după moarte?
Aceasta este intrebarea intrebărilor. Biblia dă un răspuns prin acest cuvant care este deosebit de infricoşător şi pe care totuşi nu-l putem alunga: judecata! Nu s-a terminat totul in clipa in care bulgării de
pămant acoperă sicriul, nici in urma pomenelor care din pacate nici macar nu pot influenta catusi de putin lucrurile (Luca 16:19-31) . Dacă trupul, care este ţărană, se intoarce in pămant, si “duhul se intoarce la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12.7).
Merge la Dumnezeu pentru a aştepta o apreciere şi pentru a primi o răsplată.
Viaţa de acum, o perioadă scurtă in istoria veşnică a sufletelor noastre, este totuşi plină de urmări. Ea
este o punere la probă. In ce fel vom folosi libertatea pe care o avem, timpul care ne este dat, sănătatea de care ne bucurăm, toate forţele noastre?... Şi mai ales, ce loc are Isus Hristos in viaţa noastră? Am găsit in El pe Acela care este mai intai Mintuitorul nostru şi apoi Domnul nostru?

Timpul in care ne aflăm .

Cat ne este dat să trăim din anii aceştia, din zilele acestea, din minutele acestea care zboară şi al căror număr se reduce necruţător pană la zero?
Nu ştim caţi ani vom mai avea de trăit, zic unii, şi de aceea moartea este infricoşătoare: ea poate nărui pe neaşteptate toate planurile noastre şi ne poate zdrobi legăturile cele mai scumpe.
Nu ştim, intr-adevăr, răspund alţii, dar nu avem ce face. La ce ar fi bun să ne irosim acest timp care zboară, aceste clipe atat de scurte, gandind mereu că poate in curand se vor termina?
Adevărat, nu ştim cand ni se va sfarşi firul vieţii. Dar tocmai faptul acesta trebuie să ne indemne să ne pregătim astăzi ca să ne prezentăm inaintea Aceluia care este Judecătorul şi faţă de care va trebui să dăm
socoteală. “Pregăteşte-te (şi aici fiecare poate să-şi pună numele) să intilneşti pe Dumnezeul tău”(Amos 4.12).
In ce fel să te pregăteşti? Luand-o inaintea judecăţii, adică mărturisind deschis lui Dumnezeu păcatele noastre şi primind iertarea Lui, mantuirea care ne este dată fără plată, datorită lucrării lui Isus Hristos.

Lucruri sigure .

Nimeni nu cunoaste clipa cand va lua sfarşit viaţa lui pămantească. Insă, cu privire
la lucrurile care sunt dincolo de acest timp scurt, cel impacat cu Hristos are siguranţa pe care i-o dă Cuvantul Dumnezeului său.
Şi mai intai, el ştie: Moartea este invinsă! “Unde iţi este ţepuşul, moarte? Unde iţi este biruinţa, moarte?” (1Corinteni 15.55).
Şi fără teamă, un credincios poate privi moartea in faţă; el este pregătit. Judecata şi condamnarea care
trebuiau să-l aştepte dincolo, au fost purtate de un Altul. Mantuitorul nostru Isus Hristos “a nimicit moartea”
(2 Timotei 1. 10).
“Acum deci nu este nici o condamnare pentru cei care sunt in Hristos Isus" (Romani 8. 1).
Păcatul, acest ţepuş care aduce moartea, intocmai ca acul unui animal veninos, a fost inlăturat prin jertfirea pe cruce a lui Isus Hristos. Datorită faptului acesta, moartea şi-a pierdut pentru cel credincios caracterul inspăimintător, ea nu mai este un sfarşit deznădăjduit, ci intrarea intr-un viitor minunat; ea nu mai este pierderea a tot ce ai mai scump, ci dimpotrivă, luarea in stăpinire a lucrurilor pe care le iubeşti. Ea este
poarta pe care treci ca să ajungi in cer: aici laşi oboseala, grijile, suferinţa, iar dincolo ai odihna, pacea,
fericirea fără nori şi fără sfarşit.

Vrei şi tu să-ţi aranjezi problema cea mare şi gravă a veşniciei tale, primind simplu mantuirea pe care Isus ţi-o oferă şi pentru care EI a plătit tot preţul?



· Romani 5:8 “Dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.”
· Ioan 15:13 “Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.”

Nu vrei sa fi prietenul Lui Hristos?

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.