Conferinta Chemarea la pocainta, Austria 2015 - 3 - predica Gabi Zagrean

Gabi Florut - Pacatul lui Cain, invidia

Ce-am pierdut și ce facem cu ce mai avem? - Alexandru Fintoiu.

Pe zi ce trece focul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu din noi se micșorează și mă întreb unde pierdem. Hristos n-a iertat clone ci oameni iar oamenii sunt cu adevărat oameni doar împreună cu Dumnezeu. Când flacăra dorinței după Dumnezeu se micșorează, tot ce suntem este pe moarte.

Uneori pierdem pentru că nu investim în valorile care nu se văd și nu investim pentru că lumea ne-a inoculat valori trecătoare și necesare pentru un trai decent. Paradoxal, un trai decent nu poate fi decât dependent de eternul măreției lui Isus.

S-ar putea să pierdem pentru că iubim rar și puțin. Iubirea este pervertită prin interesul ei față de ceea ce poate obține. Realitatea ne arată că o iubire mai specială și lipsită de imperfecțiune ca iubirea lui Hristos pentru noi, nu este și nici nu poate fi inventată.

Dacă pierdem, pierdem în lipsa de dorință, țel și rugăciune către Dumnezeu. O comunicare online cu El nu este posibilă decât în genunchi sau zdrobit. Pentru cei mai mulți, rugăciunea a pierdut din consecvență, esență și pare o cerere neînregistrată oficial de cer.

Dacă suntem sinceri, pierdem din lipsă de înțelegere a Scripturii cu toate că o avem cu noi. Pe Dumnezeu nu-L poți înțelege decât trăind cu Dumnezeu, dormind cu Dumnezeu, stând cu capul rezemat pe pieptul veșniciei și auzind bătăile inimii lui Hristos.

Rusaliile de azi marchează un foc întreținut molcom care încă pâlpâie dar care se va stinge cu venirea lui Isus. Un adevăr îmbrățișat doar de cei ce cred.

Inevitabil mă gândesc să păstrez ceea ce am, conform Apocalipsei. Nu mai sunt multe dar nici timp nu mai e mult.

                                                                                                            Alexandru Fintoiu

Sursa: ciresarii.ro

"Noaptea aproape a trecut".

   Europa, si nu numai, intreaga lume intra in umbra unor hotarari istorice, si din pacate hotarari socante, hotarari in totala antiteza cu Voia Lui Dumnezeu, vorbesc aici despre aprobarea acelor legi ce accepta casatoria intre persoane de acelasi sex, despre posibilitatea familiilor formate din el si el sau ea si ea sa adopte copii, legalizarea pedofiliei, legalizarea consumului anumitor droguri, etc.

   Stricaciunea, depravarea societatii au atins praguri, cote mari, mai mari ca niciodata. In urma cu cativa ani cand citeam despre depravarea cetatilor din campie, Sodoma si Gomora, imi parea ceva ce societatea din care faceam parte  nu ar putea trai vreodata. Acum realizez ca m-am inselat. Amarnic.
    In toata aceasta imagine trista exista un factor care trebuie sa ramana neclintit si sa continue asa cum a facut-o de cateva mi de ani incoace, sa proclame Adevarul si pe Hristosul inviat, indiferent de amenintari, Biserica Lui Hristos.
Atat ca indivizi cat si ca intreg, ca trup, noi trebuie sa ramanem fermi, neclintiti, in fata acestui tavalug de imoralitate si pacat.

   Dumnezeu sa ne ajute.

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt…Nicolae Geantă.

Samuel Chadwich scria în secolul trecut că „în Crezul Apostolic din zece articole, nouă fac referire la persoana şi lucrarea Domnului Hristos şi numai una la Duhul Sfânt”. Asta arată că nu doar gândirea lumii neglijează Duhul lui Dumnezeu, ci şi bisericile! „Suntem aproape unitarieni în gândire”, scria Karl Rahner. Şi îl cred… Pentru că văd că-n unele biserici „Duhul Sfânt e Cenuşăreasă”, vorba lui John Bisango. Adică neimportant. Nefolosit. Iar în altele un fel de duhul lui Aladin. Să facă ce vrem noi!

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt nu are nici schimbare. Oamenii vin, sărută icoane şi pun lumânări, cântă în cor sau predică din amvoane, fac selfiuri şi pleacă netransformaţi. Tot măcinaţi de moara urii, tot cleptomani, tot mincinoşi ca politicienii, tot imprevizibili ca starea vremii. Fără Duh Sfânt biserica e un fel de club, de uniunea scriitorilor, unde fiecare vorbeşte dulcegării dar trăieşte ros de cangrena firii... Sau e un fel de islam: radicali, impunători. Iar toţi din jur sunt duşmani. Augustin spunea că de pe corabia lui Noe un corb urcat coboară tot corb, dar din biserica lui Hristos coboară porumbel. Eu zic că intră lup şi iese oaie! E un singur răspuns pentru creştinii neschimbaţi: lipseşte Duhul Sfânt! Să-l ceară…

Schimbarea nu înseamnă pervertirea valorilor!

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt credincioşii săi nu se mai tem de Dumnezeu. Sunt la fel ca românii: îl iubesc pe Hristos dar nu se tem de El! Se dezvoltă ideologia lui Rabelais – fais que vondras. Sau cum zice Scritura: fiecare face ce-i place! Când oamenii nu se mai tem de Dumnezeu dărâmă ziduri, dizolvă tabuuri. Au o cultură a sfidării. Şi a entertaimentului. „Biserica este o corabie de luptă, nu un yaht de croazieră! Cei care caută aici distracţie ar fi mai bine să plece”, zicea R. Bonke. Când nu e Duhul Sfânt până şi LGBT-işti vor să se căsătorească în biserici! Ei nu-L contestă, nu-L urăsc pe Dumnezeu. Dar nu se tem de El! Nu cumva nici noi nu ne mai temem?

Când nu ne mai temem de Dumnezeu ne sinucidem!

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt nu are nici roade. Creştinul nu e pom ornamental. Trebuie să hrănească pe alţii. Să-i aducă în hambarele lui Dumnezeu. Biserica trebuie să evanghelizeze. Să fie eclozionator. Altfel, vorba lui Berdardiev: devenim eunuci! Biserica nu a fost zidită pentru scopuri defensive! Ci să ia cu asalt porţile iadului. Se încăpăţânează un pom să nu rodească? Atunci creştinii de ce o fac? Nu se poate biserică plină de Duh Sfânt care să nu-şi adune enoriaşii! Nu se poate Biserică plină de Duh Sfânt fără convertiţi, fără botezuri! De când credinţa ce o manifeşti n-a mai câştigat pe nimeni?

Peştii nu sar pe mal de bunăvoie!

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt nu are nici Cer. E ca-n cei trei „p” de la martorii lui Iehova: paradisul pe pământ! La ce ne-ar folosi număr de membrii, chitări acustice, candelabre de mii de euro, clădiri cu turle aurite ce gâdilă norii, dacă am pierde un singur lucru: Cerul? Dumnezeu nu ne-a lăsat Duhul Sfânt să-L folosim în scopuri telurice. Ci să ne ducă „Acasă”! Într-o zi, Duhul din Cer se va cupla cu Duhul din noi! Nu se poate răpire fără Duh Sfânt.

Cerul nu plin de derbedei. 

 „Ce să facem Petru?”, au strigat mulţimile în ziua coborârii Duhului Sfânt peste Biserică. „Să vă pocăiţi!... Apoi veţi primi darul Duhului Sfânt!”. E ceva neclar?

Duminică sărbătorim Rusaliile. Cincizecimea înseamnă trezire! Duh Sfânt. Foc! Fără foc nu există Evanghelie! Fără foc Biserica este cenuşă!

Nicolae Geantă

Sursa : ciresarii.ro

Zidul care ii despartea - Fata in Fata cu Nicu Butoi

Nicolae Geanta • Sfaturi practice pe dos 2 - Cum sa-ti distrugi familia!...

Rugaciunea part.2 Cheia care deschide cerul.

   Intr-o dimensiune total opusa celei din titlul celui de-al doilea studiu (cel prezent), rugaciunea poate fi doar o activitate in care sa spunem cuvinte mai multe sau mai putine dar fara a fi ascultati sau daca vreti , bagati in seama de Dumnezeu.
    Defapt rugaciunea pentru majoritatea crestinilor romani, nu reprezinta nimic personal, sa citesti dintr-o carte de rugaciuni ... e ciudat Dumnezeu uneori, oare chiar sa aprobe El recitalul din carti ... poate da, poate nu.
      Am gasit cateva cauze, sau motive, in Sfanta Scriptura, in urma carora Dumnezeu nu raspunde rugaciunilor noastre.

    Prima cauza o reprezinta motivatia gresita intr-o rugaciune.
Rugaciunea carei subiect constituie o motivatie gresita este asemene unei arme indreptate impotriva propriei tale persoane. Iacov ne vorbeste despre pericolul unei astfel de rugaciuni in capitolul 4 cu versetul 3. Cand scopul personal este mai sus decat voia Divina, rugaciunea aceea va fi un esec.
 Si psalmistul ne vorbeste in Psalmul 66 cu versetul 18 despre o astfel de rugaciune si efectul ei apropiat.
     A doua cauza pentru o rugaciune neascultata este pacatul din viata persoanei in cauza.
Pentru a intelege acest punct secund mai bine voi folosi o ilustratie cat se poate de plastica,
     In timpul vorbirii mele cu Dumnezeu, in timpul rugaciunii mele, ma voi folosi de un fir pentru a putea stabili legatura intre mine si Dumnezeu, un capat de fir  il voi tinea eu si celalalt capat Il va tine Dumnezeu. In momentul in care pacatul este prezent in viata mea, acesta (pacatul) se va aseza confortabil in mijloc cu un cutit, si oridecate ori voi incerca sa stabilesc o legatura cu Dumnezeu, prin rugaciune , pacatul va mereu la datorie si va taia acel fir lasandu-ma sa vorbesc singur...
   Isaia vorbeste in capitolul 59 mult mai clar si mai direct despre aceasta stare ce poate fi intalnita in existenta omului. (Vezi si Isaia 1:15)
      A treia cauza a unei rugaciuni ratate este mandria. Da mandria, aceasta capcana care face din ce in ce mai multe victime in randul crestinilor.
In Evanghelia dupa Luca 18:9-14 gasim un om facand o astfel de rugaciune sau mai bine zis facand prezentarea unie liste de merite si calitati personale.  Cu siguranta Dumnezeu nu va lua aminte nici   la o astfel de rugaciune.

      Da, rugaciunea este cheia care deschide cerul, doar daca aceasta cheie este folosita corect.

Rugaciunea. Part.1

" Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri."

    Ca si una dintre cele mai importante discipline spirituale m-am gandit sa impartasesc cu voi unul din studiile pe care le-am tinut tinerilor din biserica, primul studiu despre rugaciune.

    Am cautat impreuna cateva idei prin care am putea dovedi importanta rugaciunii si locul ei in viata unui crestin autentic, si am gasic ca in primul rand rugaciunea este una dintre caracteristicile de baza ale unui crestin practicant. 

   In cartea "Daniel" capitolul 6 incepand de la versetul 7, il gasim pe acesta intampinand o lege ce il oprea sa se inchine oricui altcuiva decat imparatului, timp de 30 de zile.

Si pentruca rugaciunea devenise una din activitatile lui Daniel, zilnice, practicate chiar de 3 ori pe zi, acesta insotit de increderea in Dumnezeul  continua sa se roage.  Bineinteles ca pedeapsa avea sa cada repede asupra lui, dar Cel ce era cu Daniel era mai puternic decat toti leii imparatului, ingerul Domnului legand gurile acelor lei pentru a nu-i putea face nici un rau omului Lui Dumnezeu.

   Domnul Iisus era prin excelenta un om al rugaciunii, si pentru ca El este modelul nostru suprem, trebuie sa urmam pilda lasata de El. Il gasim chiar invatand pe ucenici cum trebuie sa se roage, si de acest lucru se leaga in mod direct al 2-lea punct.

   Rugaciunea nu reprezinta pentru vreunul din noi o optiune ci este o porunca. Domnul Isus poruncea ucenicilor pe Muntele Maslinilor sa se roage pentru a nu cadea in ispita, (Lc. 22:40). Rugaciunea sincera starneste in om o stare de veghe, de atentie sporita.  Rugaciunea perfectioneaza legatura dintre om si Dumnezeu, producand in om in sentiment de dependenta dinspre om catre Dumnezeu, conferind primului un sentiment de siguranta, de protectie.

   Pentru un crestin practicant, rugaciunea este unicul mijloc de comunicare cu Dumnezeu, si tin sa mentionez ca este un aspect foarte important in relatia omului cu Dumnezeu deoarece intr-o relatie de prietenie comunicarea este cel mai important factor pentru a putea decurge acea relatie in mod normal, lipsa comunicarii fiind si cel mai intalnit motiv in cazul divorturilor.

Lipsa rugaciunii va provoca in mod inevitabil o ruptura in relatia dintre om si Dumnezeu.

  Rugaciunea se invata dupa cum spuneam si mai devreme. Nu ne nastem rugativi, nici vorba dar cu cat ii vorbim Domnului mai mult cu atat vom invata sa-I vorbim mai bine, mai frumos, mai corect. Mergem in adunari dorind ca in timpul dedicat rugaciunii sa fie multa pasiune, mult foc, uitand ca acel foc se aprinde din focul meu si din focul tau, acel foc si acea  pasiune traite in prezenta Lui Dumnezau in rugaciune in odaita. Ne rugam 3 minute dupa indemn de 15 minute.

   Trebuie sa invatam corect cat sa ne rugam, cum sa ne rugam, unde sa ne rugam, pentru ca fie ca ne place fie ca nu Leonard Ravenhill avea dreptate cand spunea ca “ora de rugaciune a devenit cenusareasa bisericii”.

Iacob Coman - Renunta la harul si dragostea care nu exista