Iona 1:17–2:2 – „Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi. Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui şi a zis: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul şi m-a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat şi mi-ai auzit glasul.”
Când a auzit Iona unde trebuia să meargă în misiune, s-a cutremurat. A crezut că n-a auzit bine. Ca şef de promoţie în şcoala proorocilor, avea reducere pe mijloacele de transport în comun. A cerut un bilet spre Tars, unde auzise că sunt nişte băi bune pentru reumatism. Să moară ninivenii! Soldaţii lor aveau încălţămintea din piele de evreu, iar oameni fără mâini şi ochi erau destui în Israel, semn că se întâlniseră cu canibalii din cetatea cea mare.
Barca l-a scuturat niţel, apoi somnul i-a fost tulburat definitiv. Prins cu mâţa în sac, foloseşte doar jumătate de bilet plătit şi sare în mare.
Ajunge în fundul mării până la temeliile munţilor şi de-acolo e pescuit de balenă. În burta balenei încropeşte un altar şi se roagă ars de sucul gastric al caşalotului. După ce termină rugăciunea, e scuipat pe mal, duhnind şi cu pielea în carouri.
Întrebat de împărat cu ce-a ajuns în Ninive, îi răspunde liniştit: „Cu balena de 11 şi un sfert”.
Povestea e simplă, decentă şi plină de învăţăminte, ca balena de suc gastric.
Oamenii trebuie iubiţi chiar dacă nu ne cad bine la stomac. Nici Iona n-a fost o încântare pentru stomacul obosit al chitului.
Păcatul din om trebuie urât, dar păcătosul trebuie iubit şi trebuie luptat pentru mântuirea lui.
De Dumnezeu trebuie să asculţi chiar şi atunci când ordinile Lui parcă nu prind sens. E prea deştept Dumnezeu ca să facă greşeli şi prea bun să îngăduie răul fără motiv.
Când te hotărăşti să-ţi iei bilet spre Tars, trebuie să iei în calcul şi balena cu suc cu tot. Dar mai înainte, trebuie să faci pe scafandrul în propriul gunoi. Dumnezeu a intenţionat să umbli pe mare ca Petru, nu să înoţi zglobiu pe fundul Gropii Marianelor.
Rugăciunea în odăiţă e mai confortabilă decât cea în burtă de peşte. Roagă-te când n-ai nevoie de atâtea oftaturi şi vai-uri. Pocăinţa e de preţ în barca liniştită, nu-n batiscaful zoologic. Când te duci în spital, mai repede pui Biblia în pungă decât vopselele de ochi, deşi până atunci mai mult ai folosit deruginolul cosmetic decât Scriptura.
N-am văzut pe nimeni, îndopat cu citostatice, să se mai frământe de oja de unghii.
Nu există loc prea departe de faţa lui Dumnezeu. Există paradise fiscale, există paradise juridice (pentru Grig Bivolaru a fost Suedia, pentru Mengele a fost America de Sud, loc de scăpare de furia evreiască), dar nu există loc pe planetă în care Dumnezeu să nu rupă uşa din ţâţâni şi să-ţi zică: „Apropo, ce zici că făceai aici?”
Să nu fii supărat pe balenă. Ea îşi face datoria şi la timp, şi bine. Poate purta numele unui spital, a unui şef ce te lasă fără serviciu, a unui vis destrămat, a unei iubiri neîmpărtăşite. Scopul nu-i să te distrugă, ci să te culeagă dintre papură şi să te trezească.
Nu vei sta nici o clipă peste termen în pântecele monstrului şi nici peste puterile tale nu va fi suferinţa. Recunoaşte de ce eşti acolo, laudă-L pe Dumnezeu pentru că-I mai pasă de tine, pune creaţia în mişcare şi încalcă legi pentru ca tu să te duci unde vrea El.
După o asemenea încercare, nu există garanţia că nu vei înnebuni iarăşi uitând experienţele trecute. Te va vrăji un vrej de curcubete şi atunci vei face cunoştinţă cu viermele de serviciu pentru că balena are tură liberă.
Învaţă deci, din greşelile lui Iona pentru că viaţa e prea scurtă ca să le faci tu pe toate.
V l a d i m i r _ P u s t a n – www.ciresarii.ro
