BOLNAVI PSIHIC TORTURAȚI LA MOAȘTE. PARACHEVA LOVEȘTE DIN NOU.

    Din nou de la Iași. Sau despre Iași. De data asta pe un ton mult mai serios. Pentru că ceea ce vă voi arăta nu poate fi tratat în glumă. Pe unul din profilele care îmi mai apar în news-feed-ul de Facebook am văzut ceva ce nu credeam că voi mai vedea după cazul Tanacu, din 2005, când monahia Irina Cornici murea legată de o cruce, în subsolul mănăstirii de la Tanacu.
     Zilele trecute am avut mai mult sau mai puțin fericita ocazie de a fi la fața locului, de a auzi vocile iadului răcnind răpuse în fața sfințeniei. Poate unii consideră întâmplare demnă de alte vremuri mai întunecate sau poate a fi un caz clinic, însă fiind la fața locului am simțit inima înfiorată și în același timp pulsând de bucurie fiind martorul minunii lui Dumnezeu, minunii Mântuitorului ce răpune diavolul și-l trimite unde îi e locul în iad. Cei ce au fost acolo pot mărturisi sfințenia și dumnezeirea coborâtă între ei. Cu credință întotdeauna răul va fi învins! Să nu disperăm niciodată iubiți credincioși! Bunul Dumnezeu să ne aibă în pază și Sf. Cuv. Parascheva să se roage pentru noi păcătoșii! Preot Vlad Andrei Cruciatu

    Dar m-am înșelat. Crunt. La Iași, la racla cu oasele Paraschivei, a fost târâtă, efectiv, o femeie cu evidente probleme psihice, femeie a cărei loc nu era sub nici o formă la un pelerinaj la moaștele mitropoliei, ci în salonul capitonat al unui spital de specialitate.
     În faţa mai multor jandarmi, în faţa unor subofiţeri ai armatei care alcătuiau o „gardă de onoare” (!) pentru… moaşte; o femeie care, în mod evident ar fi necesitat o intervenţie medicală, este forţată să participe la un ritual religios, este agresată, tîrîtă şi trîntită la pămînt. Au intervenit? Au chemat o ambulanţă, au anunţat serviciile sociale? Nu! Au privit netulburaţi cum „posedata de diavol” era „tămăduită”! Aşa îşi protejează Statul cetăţenii? Promovând vrăjile şi „exorcizările” în detrimentul serviciilor medicale şi de asistenţă socială? Toma Pătrașcu 
     Și atunci stăm și ne întrebăm, și pe bună dreptate, cum va evolua România dacă oamenii asistă impasibili la tortura unei femei în public, fără a avea nici măcar intenția de a suna un cadru medical specializat, care să îi ofere acelei femei măcar un minim de îngrijire medicală, pe moment, și care să o ducă acolo unde alte cadre, specializate în boli psihice, îi pot oferi tratamentul adecvat.
    BOR, în mare și nețărmuita ei înțelepciune, nu a scos un cuvânt despre cazul de la Iași. Normal. Pentru că mafioților în rochii negre le pică al naibii de bine momentul în care, în public este popularizată ignoranța și frica de Doamne-Doamne și de Dracu. Pentru că ei știu că orice populație, cu cât e mai debilă și mai ignorantă, cu atât e mai ușor de manipulat. Ori a chema o ambulanță la locul respectiv înseamnă o recunoaștere oficială a faptului că femeia respectivă nu avea nimic de domeniul paranormalului.
    Oameni ca cei care au asistat impasibili la tortura acelei persoane și-au pierdut dreptul de a mai fi numiți, cu demnitate, oameni. Sunt doar niște cioburi sparte a ceea ce altădată constituia vasul omeniei. Și singurul loc în care cioburile sunt bine-venite este coșul de gunoi. Acolo merită aruncați, în frunte cu Dănilă PreaTrafalet, cel care a încurajat asemenea comportamente.


Foto BunăZiuaIași
Femeie bolnavă psihic silită să se închine oaselor Paraschivei
        Sper ca imaginile video să nu vă lase cu sechele. Sper, Pentru că pe mine m-au umplut de o scârbă supremă, acea scârbă care te face să îți dorești să fii acolo cu un flagrum și să îi croiești pe toți, la rând, pe cei care asistă fără să facă nimic.

Sursa:  https://draculgol.wordpress.com
Autor:  Ciubotariu Iulian Alin

Vladimir Pustan - Suntem chemati in unitate (Alfa & Omega Luton 09 Octom...

sursa: https://www.youtube.com/watch?v=DpotOnb-i-k

" Ce vrei sa-ti fac?"

• Luca 18:35-43.
• Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.
• Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
• I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
• Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
• Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
• Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
• „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea”.
• Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa* ta te-a mântuit.”
• Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers* după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
• 
  

    Era raspunsul Domnului Isus la cererea unui orb, dar in acelasi timp era si oferta Domnului Isus pentru acel nenorocit al sortii.
    Avea ocazia vietii lui, avea oaczia sa ceara ceva nemaipomenit in fata Lui Isus. Putea cere banii multi, fara numar vorba "artistului", putea cere urgie peste  cei carora le-a cerut de mila in fiecare zi in acelasi loc si din mana carora nu primea nimic niciodata, putea cere si asta ca doar si ucenici au cerut ceva asemanator, dar cersetorul orb nu dorea numic din toate acestea, el isi dorea vedere... si a primit-o.
   De fiecare data cand cerem ceva Domnului trebuie sa stim foarte bine ce vrem, deoarece Domnul ne-ar putea da ceea ce Ii cerem doar ca daca nu suntem pregatiti pentru ceea ce am cerut, ne putem face de rusine, si Petru cerea sa umble pe ape, dorinta care i sa implinit numaidecat, dar dezlipindu-si ochii de la Fiul Cerului si privind la furia marii ce-l inconjura, avea sa se cufunde in valurile indoielii si a necredintei.
   Pentru lucrurile pe care le cerem s-ar putea sa fim nevoiti sa coboram din barca confortului, din barca sigurantei financiare si poate chiar din barce vietii.

     "... cereti orice si vi se va da."

Dumnezeu nu te va lasa !

ISAIA 49 : 15,16.
     Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.
     Iată că te-am săpat pe mâinile Mele şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!

    Dumnezeu ne-a facut si ne-a lasat multe promisiuni, unele conditionate altele nu, dar toate sunt pentru noi.

 ... ce-i drept ca si nebunia omului la fel ca bunatatea Donmului, este mare, neluand in seama cuvintele Lui Dumnezeu, cuvintele Unui Dumnezeu care a vaduvit cerul de slava, trimitand pe Unicul Sfant din ceruri, Isus Hristos, nu pe Acela atarnat la gatul multor oameni care nu au nimic in comun cu cerul, nu pe Acela, ci pe Cel ce era atarnat intre cer si pamant ... pentru noi si pentru mantuirea noastra.  

Evanghelizare Rodna 16 august 2015 Gabi Zagrean

Vladimir Pustan evanghelizare SACALAZ 2015

Altarul unui Dumnezeu necunoscut: What did Bible say?

Altarul unui Dumnezeu necunoscut: What did Bible say?:   Martorii lui Iehova spun atunci cand incerci sa ii confrunti, ca Biblia nu poate fi analizata de oricine si oricum, cu verdicte banale ...

In Taina - Teo Family feat. Cristi Chifan (2014)

De ce ne mor tinerii? - Sefora Geantă.

Unii dintre dumneavoastră ne spuneţi adolescenţi teribilişti. Alţii, tineret. Unii credeţi că nu mai avem nicio şansă de reabilitare, alţii continuaţi să speraţi la un viitor mai bun.

Da, generaţia noastră n-a prins războiul, nu ştim să ţinem arma în mână. Niciun glonț nu ne-a străpuns pe front, dar asta nu înseamnă că nu suntem răniţi. Noaptea, când nu-i vede nimeni, mulţi plâng înfundat şi muşcă din pernă regretând deciziile luate, urmând ca a doua zi să afişeze din nou acel zâmbet mai fals ca produsele chinezeşti. Mulţi, dacă nu toţi, considerăm că a-ţi expune sentimentele în public e dovadă de slăbiciune. Ori, noi trebuie să fim puternici (sau măcar să dăm impresia asta), nu?

Suntem greu de înţeles, mai ales când refuzăm să comunicăm. Dar şi tăcerea-i un răspuns… Câteodată prea dur şi brutal ca să fie luat în considerare. Avem nevoie de înţelegere. Toţi oamenii cărora li se dă o şansă la viaţă (mai exact cei care scapă de blestematul avort), toţi părinţii, toţi oamenii mai în vârstă, toţi au trecut cândva pe aici. Problema e că majoritatea uită că au fost şi ei tineri cu defecte şi bravează în faţa noastră, bazându-se pe principiul ‚‚dacă n-au fost de faţă, sunt obligaţi să creadă ce spunem noi’’

Refuzăm uneori adevărul. Din teamă că, ştiindu-l, ni se vor sfărâma şi ultimele cioburi de vise rămase prin suflet. Spun cioburi pentru că multe vise ni le-au spulberat alţii deja. O învăţătoare care şi-a făcut elevul prost sau incompetent, un părinte care i-a spus copilului că nu-i bun de nimic, unmai bine nu te năşteai! Sau un tu n-ai nicio şansă! Nu vei reuşi niciodată. E nevoie de câteva secunde să arunci o vorbă, ca să produci o rană ce nu se mai vindecă într-o viaţă.

Nici noi nu ştim ce vrem. Ba ne îmbraţişăm cu singurătatea, ba ne lepădăm de ea. Oricum, ea ne rămâne cel mai fidel tovarăş.

Ne închidem în noi, ori ne plângem în faţa tuturor. Ne căutăm alinare în iubire, în cărţi, în somn, în filme, în săli de fitness, în alcool sau droguri, în dezmăţ, în like-uri. În tot ce-i rău. Şi unii în mâncare. Dar mai devreme sau mai târziu toţi realizăm că prăjitura, la început atât de dulce, a prins gust de cianură, iar în văzduh pluteşte un miros stătut de moarte. Ferice de cei ce-şi găsesc alinarea în Dumnezeu!

Ne plictisim repede. Nu ducem treaba la bun sfârşit. Nu facem lucrurile bine sau le facem în silă. Nu-i ciudat că ne-a pierit cheful de viaţă chiar dinainte să descoperim cum e viaţa de fapt?! Cocoşaţi sub povara grea dar invizibilă pentru restul lumii, ne transformăm încet în Quasimodo adaptat la viaţa în secolul XXI. Purtăm în spate saci de suferinţă, de neînţelegere, de ură, de regrete şi remuşcări tânjind  după oameni care să ne înţeleagă. Ne aplecăm sub povara chinuitorului niciodată nu voi fi suficeint de bun şi uităm să mai privim la cer,  tocmai când acela-i singurul loc de unde ne vine izbăvirea.

Unii fug de biserici şi de credinţă, spunând că-i ceva de modă veche. Nu se mai poartă. Nu mai are priză, ba chiar strică reputaţia. Ce-o să spună gaşca despre mine dacă merg? Mă vor crede nebun...

Cei care încă mai frecventează lăcaşele de cult o fac din 3 motive: fie de frică, fie din obişnuinţă, fie din dorinţa de a-L căuta pe Dumnezeu. Membrii din primele două categorii or să dispară şi ei pe parcurs. Când te căsătoreşti şi ieşi de sub papucu’ lu’ tăticu’, adio biserică! Şi din păcate, există destule cazuri care confirmă teoria asta.

E din ce în ce mai greu să ţii tinerii în biserică. Parcă lipsește magnetul. Bătrânii nu acceptă upgradările, noul, tinerii vechile tradiţii. Primii se vaită că aud ‚ropote’ în biserici, de la tocurile fetelor, ceilalţi se lamentează că-s numai cântări pe șapte beregăţi, lipsite de vlagă şi bucurie. Rezolvarea? Să lase fiecare de la el.

Am spus unor surori că bisericile care trag cu dinţii de sfânta tradiţie or să se golească curând. Au făcut ochii mari de uimire. E simplu, le-am explicat, tinerii vor pleca pentru că nu le place atmosfera, iar bătrânii rămaşi vor trece dincolo, că-s tare mulţi pe ultima sută de metri. Iniţial au râs, dar apoi mi-au dat dreptate…

De ce mor tinerii? Pentru că nu mai au speranţă. Care-i soluţia?

Trâmbiţaţi speranţa! Strigaţi în gura mare că există o Soluţie pentru orice problemă, un Remediu pentru fiecare boală. O Cruce care primeşte saci cu poveri şi oferă în schimb eliberare şi pace.

Vorbiţi oamenilor despre Cel ce poate ierta orice păcat, oricât de greu ar fi! Zâmbiţi-le înţelegător! Oferiţi îmbrăţişări! Întindeţi mâna celui ce are nevoie de ajutor! Menţineţi flacăra speranţei aprinsă! Atâta vreme cât pâlpâie, încă n-am pierdut lupta!

Şi tot ce faceţi, faceţi cu pasiune! Pasiunea e speranţă!

P.S.: Lumea are atâta lumină cât răspândim noi. Stând ascunşi sub obrocul comodităţii, îi lăsăm în întuneric. Şi lipsa luminii e moarte sigură.

Sefora Geantă

sursa: Ciresarii.ro

Mafia penticostala din Romania - un reportaj Romania TV.

    Folosind niste termeni de care tanara domnita cu siguranta este straina, prezinta daca se poate spune asa, un grup secret format din ''pastori'' si ''predicatori'', influenti si bine infiltarati in anumite ratele infractionale periculoase care se pare ca pregatesc ceva.

  Va spun sincer ca am facut un mare efort sa urmaresc cele 2 parti ale acestui reportaj deoarece incoerenta un exprimare si lipsa argumentarii declaratiilor la adresa asazisului grup secret, mi-au provocat un sentiment foarte accentuat de repulsia fata de adevarul ca sunt roman si sunt contemporan cu astfel de oameni (RTV/grup secret).

   E adevarat, in ultimul timp, pentru o ora de rating peste nivelul programelor fara semnal, unii sunt capabili sa-si bage parintii in direct si sa-i injure ca si cum nu s-ar fi vazut niciodata ... dar asta este altceva.

    Nu am fost de acord si nici nu voi fi vreodata ca cei ce spun ca sunt pocaiti sa se bage in politica.

De ce?

Raspunsul este cat se poate de simplu, politica in Romania cel putin, functioneaza pe baza de minciuni, si activitatea numita in termeni civilizati "politica", in Romania numai politica  nu este.

   Daca in 2007 barilul costa 76 de dolari, cumparam benzina cu 3,5 lei. In 2015 barilul costa cu putin sub 50 de dolari si cumpar benzina cu 5,4 lei ...

   Daca eu, cand eram inca la scoala, prin anul 2003 aveam alocatie 210.000 lei (21 lei), in 2015 fetita mea de 3 ani are alocatie de 84 de lei ... o cerstere ... ceva de speriat.

   In 2009 minimul pe economie era 600  de lei, in 2015 este 1050 de lei. Onoratii nostrii demnitari nu au reusit sa creasca foarte mult nici alocatiile, nici sa stabilizeze pretul la carburanti, nici sa atrega prea multi investitori straini, insa s-a ocupat din plin de ei insisi, si-au votat nenumarate prime de vacanta in toti acesti ani, din banii adusi in bugetul national de fiecare contribuabil, nu au avut probleme nici cand si-au votat in secret nenumarate mariri de salar, nici la votarea pensilor speciale, dar nu am inteles de ce le spune speciale ca ei nu au facut numic special pentru Romania ... ma insel, tot ce au facut a fost si este special, speciale sunt si pensiile bunicilor nostrii care au muncit cate 40 de ani si acum lunar primesc cate 600, 700 de lei ...

  Asta numesc eu grup infractional periculos, si cand ajunge acest grup se conduca si o tara de indiferenti, devin si mai periculosi.

  Avem politicienii pentru care ne-am rugat, profesorii pentru care ne-am rugat, pastorii pentru care ne-am rugat, avem Romania pentru care ne-am rugat.

Urmariti predica de mai jos.

https://www.youtube.com/watch?v=pL2EdSTvwAQ