Povara iubirii.

În unul din războaiele ce-au măcinat Europa în secolul XVII a fost cucerită o cetate. Regele biruitor a hotărât că pentru păcatul nepredării la timp toți bărbații din cetate să fie uciși. Femeile puteau să plece luând cu ele ca bagaj ce puteau ține în spate.

Au lăsat aurul și hainele, plitele de bucătărie și trusele de machiaj jos și fiecare și-au luat în spinare tații, soții sau băieții.

Așa au ieșit pe poarta cetății. Cocârjate de dulcea povară. Pentru că dragostea înseamnă să porți în spate poverile celui de lângă tine. Cu om cu tot.

Dragostea nu-i numai un sentiment sau substantiv ci și un verb ce înseamnă acțiune. Faptele iubirii. Dragostea ce cară în spate într-o lume în care fiecare își ține mâinele adânc împlântate în buzunarele personale.

Cei ce n-au cunoscut povara iubirii nu știu ce e iubirea.

Vladimir Pustan

www.ciresarii.ro                         Sursa:    http://www.betel-montreal.com/

Gabi Zagrean - Ai vrea sa te schimbi? (10 Aprilie, 2014)

Vladimir Pustan - Invata sa mori frumos

Luigi Mițoi - Forme de influență

Luigi Mițoi - Forme de influență

 Viața și caracterul unui om sunt definite de natura influenței la care este expus. Marile schimbări se petrec în momente de criză sau sub influența puternică a oamenilor și împrejurărilor vieții. Dincolo de toate celelalte posibile schimbări, există trei mari influențe care marchează atât viața umană, cât și viața divină.

I. INFLUENȚA PĂRINȚILOR PRIN EDUCAȚIE.

Procesul de educație și corectare realizat de părinți începe la nașterea copilului și se încheie la căsătoria acestuia.     Copilăria este un timp special dedicat educației, în care copilul își însușește cultura și obiceiurile casei. Atât de puternică este această influență, încât copilul își va însuși religia, cultura, mentalitatea, obiceiurile și tradițiile părinților. Procesul de educație și corectare a copilului se realizează atât prin învățătura, cât și prin exemplul personal al părinților.    

II. INFLUENȚA MÂNTUITORULUI PRIN CONVERTIRE.

Nașterea din nou este schimbarea miraculoasă care se petrece în interiorul omului, după convertire, sub influența Cuvântului din Biblie și a Duhului lui Dumnezeu. ,,Căci dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă, cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Cor. 5-17). După cum naşterea biologică presupune să ieşi din pântecele mamei şi să intri in lumea terestră, tot la fel naşterea spirituală presupune să ieşi din lumea păcatului şi să intri în lumea lui Dumnezeu - ,,Dumnezeu v-a dat făgăduințele Lui mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2 Petru 1:4).

III. INFLUENȚA PARTENERULUI PRIN CĂSĂTORIE.

Căsătoria îi expune pe soți la schimbare, prin influența fiecăruia asupra celuilalt. Această schimbare nu se face de la sine în mod pozitiv și este condiționată de anumiți factori.        

1. Schimbarea soțului nu se face înainte de schimbarea soției - ,,când vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere” (1 Petru 3:2).  

2. Schimbarea soțului se face prin influența caracterului soției - ,,…dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor” (1 Petru 3:1).    

3. Schimbarea soțului se face prin mărturia spiritualității, modestiei și supunerii soției - ,,Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, purtarea podoabelor de aur sau în îmbrăcarea hainelor” (1 Petru 3:2).    

4. Schimbarea soției este produsă de dragostea, răbdarea  și atenția soțului - ,,Bărbaților. purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab” (3:7).        

        Educația copilului îl costă pe părinte, nașterea din nou L-a costat pe Domnul Hristos, producerea unei schimbări în partener îi costă pe soț și pe soție. Fericit este omul care are parte de aceste schimbări, prin cele trei forme de influență.

Sursa: Betania Chicago

Vladimir Pustan | Copacii ce vorbesc | Ciresarii Tv | 17-nov-2013

Ziua predicilor crestine.

Marius Livanu - Focul lui Dumnezeu (25 August, 2013)

Frate, cati copii da Domnul la penticostali? - Laurentiu Balcan.

Subiectul nasterilor de copii nu e de ieri de azi si, cu siguranta, nu va fi lamurit azi si nici maine. Fiind un subiect care tine in exclusivitate de incredintarile personale nu poate fi abordat decat subiectiv si, as spune eu, folosind tertipuri de argumentare biblica extrem de periculoase. Nu cred ca trebuie abordat in mediul virtual, dar, pentru ca fratele Cristian Ionescu a redeschis discutia, nu ma pot abtine sa nu-mi exprim si eu, temperat si cenzurat, bineinteles, viziunea asupra subiectului.

Nu ma deranjeaza alegerea unei familii credincioase de a avea multi copii. Ma deranjeaza cand aceste familii cu multi copii vor scor cel putin egal in meciul pentru cupa neprihanirii. Stiu ce spun! Am vazut cum sunt privite familile cu copii putini. Am vazut stralucirea din ochii femeilor ca multi copii – nu mai conteaza ca multi dintre ei l-au parasit pe Domnul – golul e gol si daca, ulterior, mingea sare din poarta, nu? – care le intrebau pe surorile mai tinere: “sora, da nimic, nimic? Cati da Domnul, sora, atati trebuie sa facem!” Am auzit urletele predicatorilor infatuati: “femeia nu poate fi mantuita daca nu da drumul la nasteri de copii!” si am vazut lacrimile si durerea femeilor care nu mai doreau copii si au ramas, totusi, insarcinate pentru ca … meciul e meci, ce mai, joci pana te scoate cu targa de pe teren, altfel ADIO mantuire!

De unde stii tu voia particulara a lui Dumnezeu cu privire la o familie?

Voia generala a lui Dumnezeu este ca familia sa procreeze, nu ne indoim de asta. O familie fara copii nu este completa. Cei care se opun nasterii de copii in familie si prefera o casa goala au o problema si trebuie sa si-o rezolve. Dar nimeni nu are dreptul sa impuna numarul de copii. La noi problema nu o reprezinta “nasterea de copii” – o familie trebuie sa aiba copii! – ci o reprezinta “numarul de copii”… scorul.

Intelegerea eronata a versetului din 1Timotei 2: 15 a dus la o practica deficitara si la un legalism devastator. Versetul nu se refera la mantuirea de pacat a femeii, la intrarea ei in Imparatia lui Dumnezeu, ci la izbavirea femeii – in sens generic, nu particular – de statutul ei inferior si de acuzatia – pe care chiar insusi Pavel i-o aduce! – ca ea a fost amagita si s-a facut astfel vinovata de calcarea poruncii ( 1Timotei 2: 14) Prin nasterea de fii, promisiunea facuta femeii in Genesa 3: 15 a fost dusa la indeplinire, pe linie genealogica. Isus Hristos s-a nascut “din samanta lui David in ce priveste trupul”(Romani 1:3), “din femeie”(Galateni 4:4) si femeia este mantuita, ca si barbatul, prin Isus Hristos, samanta ei. Promisiunea lui Dumnezeu s-a implinit prin Maria, mama lui Isus. Femeia a fost izbavita, in Isus Hristos nu mai e nici barbat si nici femeie. Ce rost are sa mai vorbesti de “mantuirea femeii” dupa ce aceasta s-a infaptuit? Fratilor, femeia a fost mantuita! La cruce! Prin Fiul nascut din femeie.

Nu putem vorbi de o mantuire a barbatilor – mantuirea 3:16 – si despre o mantuire a femeilor – mantuirea 2.15 – pentru ca, atunci, am bate campii ziua-n-amiaza mare. Mantuirea, atat pentru barbati cat si pentru femei are aceeasi reteta: “Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” ( Efeseni 2: 8)

Bun, dar cum ramane cu numarul copiilor?

Va rog sa aveti in vedere cateva considerente. In Biblie intalnim oameni cu multi copii … dar si cu multe neveste. Patriarhul Iacov, folosit ca un model pentru fratii plini de ravna, a avut intr-adevar 13 copii, dar a avut si patru neveste. David a avut si el multi copii, dar si multe neveste si cateva concubine. Nu mai vorbim de Solomon care, daca nu ar fi fost cel mai intelept om de pe fata pamantului, ar fi uitat numele copiilor pe care i-a avut cu cele 700 de neveste si 300 de tiitoare.

Biblia nu decreteaza niciun numar. Nu avem reguli si nici porunci in acest sens. Aici e vorba de incredintari personale pe care trebuie sa ni le respectam, pentru ca Duhul lui Dumnezeu nu-i lumineaza doar pe cei cu zece plus (10+) ci ii lumineaza si pe cei cu unul, doi sau trei copii. Avem noi o vorba: “Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce!” .

De unde stii tu care-i voia particulara a lui Dumnezeu pentru o familie? De unde stii tu cati copii a hotarat Dumnezeu pentru o familie? Daca, sa presupunem, faci o pneumonie, te duci la medic sa te tratezi? De ce? Daca voia lui Dumnezeu este ca tu sa mori si tu, cu ajutorul medicinei, te impotrivesti voii lui Dumnezeu? Dar ce facem cu cei care nu pot avea copii si fac tratamente medicale ca sa aiba copii? Nu cumva ei se impotrivesc voii lui Dumnezeu care i-a lasat nefertili?

In concluzie. Eu indemn familiile tinere, fara copii, sa nasca copii – copiii sunt o binecuvantare! – dar cat priveste numarul de copii, aceasta chestiune este in exclusivitate responsabilitatea sotului si a sotiei. Sotul si sotia sa se roage, sa posteasca, sa se informeze, sa-si puna capul la contributie, ca de asta ne-a dat Dumnezeu minte si, sub iluminarea Duhului Sfant sa actioneze in consecinta. Indemn femeile care inca mai alearga in meciul neprihanirii sa se uita cu atentie in jur. Tribunele sunt goale, meciul s-a terminat, golurile inscrise nu mai folosesc la nimic. Isus a castigat meciul si victoria este asigurata. Traiti in sfintenie si bucurati-va de mantuirea pe care v-a dat-o Hristos in dar!

 laurentiu balcan                                        http://penticostalul.wordpress.com/

Vladimir Pustan - Cele mai importante intrebari ale vietii (18 Mai, 2014)

Omul desăvîrșit în vorbire – realitate sau mit?

Vorbirea dreasă cu sare dispare printre creștini. Comunicarea este neglijată, iar drept rezultat mulți creștini nu își mai măsoară vorbele. Poate oare cineva să devină desăvîrșit în vorbire sau aceasta e doar o iluzie?

O parte din creștini afirmă: ”Toți greșesc cu vorba și că doar Dumnezeu o să judece. Nu este nici unul desăvîrșit în vorbire.” Alții afirmă că doar eroilor Bibliei le stă cu putință să rămînă desăvîrșiți în vorbire.

Să fii desăvîrșit în vorbire este foarte real, iar Biblia ne dă soluția: anume aceea de a fi atenți la vorbirea noastră, înfrînîndu-ne limba și măsurînd toate vorbele înainte de a spune ceva. Să fii desăvîrșit în vorbire poate deveni oricine, iar cel care își poate ține în frîu gura, își poate înfrîna și tot trupul.

Biblia spune că toate lucrurile ies din visteria inimii noastre, iar pentru a avea lucruri folositoare ca să zidim oamenii cu vorbirea noastră trebuie să investim în înțelepciunea noastră, pentru că la Epistola lui Iacov spune că roadele vorbirii noastre sunt rezultatul înțelepciunii de sus, cea care este curată și plină de bunătate.

Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.(Iacov 3:17)

Cuvîntul lui Dumnezeu spune că nu există nici un om fără păcat, însă dacă îți poți ține în frîu limba, ajungi desăvîrșit. Trebuie să luăm o hotărire și fiecare vorbă a noastră trebuie să fie măsurată.

http://moldovacrestina.md/                  Autor:  Daniela Mirzoev

Nicolae Geanta - Cum ar fi fost Biserica fara Duhul Sfant? (8 Iunie, 2014)