Vladimir Pustan | Crestinul si votul

Halloween-un nostru, cel de toate zilele.

       Bucurie mare, sunt si motive de bucurie, ca doar ne asteapta mare petrecere de halloween. O sarbatoare vrednica de toata cinstea, admiratia si reverenta, cel sarbatorit fiind tocmai SATAN, era si pacat sa-l trecem cu vederea.

        Nu inteleg de ce unii, daca tot il sarbatoresc, de ce o fac doar o data pe an? Ca mare diferenta nu mai face nici acel costumas, care se pretinde a fi inedit. La felul in care ii vezi ,astazi si maine si in fiecare zi, imbracati, iti vine sa crezi ca acest halloween dureaza 365 de zile.
       Te uiti la stiri, halloween, apare unul cu sapa infipta in cap, o tinara de 12 ani devenita pentru a doua oara mama, Bivolaru, Dan Negru, campanie electorale, unde vedeti voi vreo diferenta?
          Stiati ca fondatorul bisericii Satanice, Anton Szandor La Vey, spunea că sărbătoarea de halloween e una dintre cele mai mari sărbători ale adepților lui Satan?
           Din pacate aceste lucruri conteaza prea putin. O societate care-l exclude pe Hristos e un iad. Un om care-L exclude pe Hristos e un om pierdut.

    Încă e har...

                Lasati-va de prostii, si intoarceti-va azi la Hristos!

Vladimir Pustan | Pacatul care nu se iarta | Ciresarii Tv | 26-oct-2014

Vorbirea despre intelepciune - Cristian Ionescu [3]

Închisoarea matrimonială

În România la Biertan (Sibiu) este o fortăreață în stil gotic, datând din secolul XVI. Înconjurată de ziduri puternice și câteva turnuri de veghe, cetatea uimește turiștii din întreaga lume. De fapt, Biertan este în patrimoniul UNESCO. Ceea ce m-a uimit pe mine în mod special, nu e fortăreața medievală ci povestea "temniței matrimoniale".

Într-o cămăruță înghesuită, cu un pat pentru o singură persoană, o lingură, o farfurie, o singură cană, un singur scaun, o singură masă, niciun cuțit, cuplurile care erau în prag de divorț erau încarcerate două săptămâni împreună! În camera rece din spatele bisericii, cei doi soți care nu se mai suportau trebuiau să reziste 14 zile în condițiile ostile de mai sus! După câteva zile de conviețuire forțată, cuplurile întemnițate nu doreau să mai divorțeze! Se spune că la Biertan, timp de 300 de ani (1500-1800) nu a fost decât o singură familie care a rupt legământul căsătoriei!

O singură temniță a putut face ceea ce batalioane de consilieri, preoți ori pastori nu sunt azi în stare. Cred că bisericilor din România nu sfaturi pentru familie și predici anti-divorț le lipsește. Ci... temnițe "matrimoniale"! E drept, ar trebui pușcării întregi. Dar, nu am mai băga beton în tribunale! Și nici în orfelinate!

Deși ar fi catalogată trăsnaie, o astfel de Lege ar trebui înaintată la legiferare în Parlament, nu prostiile pro-gay ale domnului Remus Cernea. Mai mul ca sigur ar mai crește și natalitatea...

Tipografia divina.

,,Spune copiilor lui Israel sa se intoarca,si sa tabarasca inaintea Pihahirotului,intre Migdol si mare,fata in fata cu Baal-Tefon:in dreptul locului acestuia sa tabarati,langa mare.”Exod 14:2.Se ridica intrebarea:De ce i-au trebuit lui Moise atatea detalii cu privire la topografia locului unde trebuiau sa tabarasca?Dumnezeu a ales LOCUL unde dorea sa-Si arate slava,acolo unde Marea Rosie urma sa fie despartita.Treaba lui Moise era doar aceasta:Sa respecte itinerariul,de restul se ocupa Domnul.Ne intrebam adesea,de ce trebuie sa mergem intr-o directie anume?De ce trebuie sa trecem prin asemenea experiente?Raspunsul este acesta:Dumnezeu cunoaste LOCUL in care vei ajunge si vei vedea slava Lui,si unde vei avea parte de sarbatoare in cinstea Lui.

sursa:    http://stefanivan.wordpress.com/

autor:    Stefan Ivan. 

Scopul darurilor Duhului Sfant - Cristian Ionescu [2]

Geografie fără cer - de Nicolae.Geantă

Trei zile de aplicație în teren. Cu un grup consistent de profesori. laici ori ingineri. Din Subcarpații Curburii în pustza maghiară. 1700 km de călătorie. 66 de ore. Sute de obiective... 

 

Fiecare traseu începe cu... un banc. Eu știu că orice drum, mai ales cu autocarul, începe cu o rugăciune. Nu-i de mirare că sunt atâtea accidente pe străzile din România!

 

Trecere prin mânăstiri. Prin biserici. Pe lângă ele. Dar rapid. Expresso. Religie externalizată. Forme fără fond. Icoane, lumânari, cruci, semne de cruci. Sfințenie prin Marketing. Dar Dumnezeu lipsă. Două seri de cazare la mânăstire. Fără participare măcar o secundă la vecernie. Sunt uimit câți români vin la biserică doar ca turiști! Sau ca la han... Pe traseu cineva a amintit de-o mânăstire vizitată în Dobrogea. " Aa, mănăstirea aia cu vin roșu bun?", a exclamat un altul. Asta e tot ce îi rămăsese în minte de la vizita la biserică... Sau poate asta a căutat.

 

Unul dintre pensionari intervine din când în când la microfunul autocarului. "Priviți pe dreapta, pe stânga: cueste, captări, martori de eroziune, pseudocarst, strat de argilă, ravene, relief structural, parc dendrologic... E drept, știe bine Pământul. Închid ochii și strig către Dumnezeu: "îți mulțumesc că eu știu Cerul!". La ce mi-ar folosi să știu toate hârtoapele telurice fără să cunosc măcar cea mai elementară treaptă a Cerului? 

 

Totul făcut pe fugă. Ceva de McDrive. Să faci multe, să vezi multe, dar în clip. Cu bucurii echivalente. Subțiri. Și totuși... întârzieri. La fiecare oprire. De minute. Sau de ore. Așa facem noi oamenii cu viața: o trăim pe fugă, instant. Și la urmă? Nepregătiți pentru plecarea Acasă... Risipim zile și la moarte cerșim secunde. Prea târziu...

 

Unii dintre colegii aveau hărți. Alții GPS-uri. Surse pentru a nu te abate aiurea din drum. Eu știu că cel mai bun ghid e Scriptura. Cu harta în mână ori virtuală e posibil să te rătăcești. Cu Biblia nu te pierzi niciodată. Și, oricâtă Geografie ai cunoaște, fără Biblie nu găsești drumul spre Cer!

(PS: Desigur vor fi și critici vis a vis de ce am scris. Îi asigur că sângerez pentru ei. Și eu, și Crucea lui Hristos. Dragostea nu ascunde Adevărul!)

sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/geografie-fara-cer-nicolae-geanta/

Timpul la români - de Vladimir Pustan

La români timpul nu înseamnă bani. Ieri în târg doi bătrânei au negociat mai bine de o oră o diferență de 5 lei ce stătea în calea fericirii lor. Era clar că bucuria taifasului ucisese demonul materialismului.

Trenul de la Oradea la București (și vorbesc de cel ce se numește ”Rapid”) face 12 ore când nu e iarnă. Deci o viteză de croazieră de 45 km/h. Nu pentru că locomotiva sau linia de cale ferată ar avea ceva ci pentru că cei ce conduc destinele trenului românesc vor să ne ofere plăcerea socializării pe îndelete.

Graba strică treaba, și ca să putem materializa acest koan din puțul gândirii, l-am inventat pe Dorel. El e constructorul drumului Oradea-Deva. Dorel din Teleorman pentru că s-a demonstrat științific faptul că cei din Teleorman reabilitează drumurile din județul alăturat, Bihor, mult mai bine.

În biserică lucrurile stau puțin diferit. Liturghia trebuie să fie scurtă, dar predica e neapărat lungă. S-a demonstrat tot științific că neoprotestanții au mai multă răbdare ca ortodocșii.

Un bătrân pe care l-am cunoscut îmi povestea că a plecat în urmă cu 40 de ani, într-o vineri, să culeagă urzici pentru o ciorbă. A venit după 11 ani, fără urzici, pentru că în Siberia nu cresc urzici. În tot timpul ăsta soția l-a așteptat fără să aibă nici o veste de la el. Dacă la Dorel timpul se măsoară în metri cubi, la ea în lacrimi.

Când trebuie să înveți pentru bacalaureat timpul ți se pare lung, când stai cu iubita pe o bancă, timpul zboară. Chestia asta se numește relativitate.

Durata unui minut depinde și de pe ce parte a ușii de la baie te afli…

V l a d i m i r _ P u s t a n  

Sursa :http://www.ciresarii.ro/index.php/timpul-la-romani-vladimir-pustan/

Vladimir Pustan | Dorinta lui, problema lor, obligatia noastra | Ciresar...

Vladimir Pustan | Crestinismul lui Isus | Ciresarii Tv | 19-oct-2014

Ce inseamna a aduce roada pentru Dumnezeu?

Ca slujitori ai lui Dumnezeu, le-am spus oamenilor, de multe ori, ca un crestin care nu aduce roada pentru Dumnezeu nu este crestin cu adevarat. Desi nu am definit foarte clar ideea de roada, am lasat sa se inteleaga ca a aduce roada inseamna a conduce pe cineva la mantuire. In multe medii evanghelice, multiplicarea este privita ca o conditie nerostita a mantuirii. Ce folos sa fii mantuit daca tu nu aduci pe nimeni la mantuire? Cliseele au fost enuntate cu mare repeziciune si am ajuns sa acceptam niste supozitii ca adevar absolut. I-am facut pe oameni sa se invinovateasca, pentru a-i determina sa mantuiasca pe cineva, sa se multiplice si sa aduca, pana la urma, roada. Le-am spus ca daca fiecare crestin ar aduce pe cineva la mantuire, in cativa zeci de ani lumea ar fi plina de crestini. Ecuatia este destul de simpla: 2 aduc 4; 4 aduc 8; 8 aduc 16; 16 aduc 32 si asa mai departe.

Dar este aceasta ecuatie biblica?

Desi a aduce roada inseamna si a conduce pe cineva la mantuire, rodirea, in sens biblic, nu inseamna doar asta. Mantuirea oamenilor – rodirea! – este un rezultat al lucrarii intregii Biserici, este lucrarea intregului Trup. Biserica este cea care se inmulteste, cu ajutorul Duhului Sfant (Fapte 9:31). Daca eu imi trec in agenda personala noile achizitii de suflete, nu am inteles ideea de roada biblica. Daca ne uitam cu atentie in Noul Testament, contabilizarea sufletelor mantuite are de-a face cu intreaga Biserica, nu cu indivizii care predica Evanghelia. Pavel nu era interesat de cifre, uitase chiar si pe cine a botezat, iar in 1Corinteni 3:6 spune: “Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca”. Ei au inteles ca daca cineva se pocaieste, aceasta este lucrarea harului divin si este modul prin care Biserica se multiplica.

Trebuie sa renuntam la concursul de a castiga mai multe suflete decat ceilalti – si, vai Doamne!, cata competitie denominationala exista intre noi (noi suntem mai multi decat voi, deci mai veridici; ei nu s-au mai inmultit dupa revolutie, deci sunt pe moarte; noi avem botezuri in fiecare an, deci suntem in har; ei se inmultesc rapid pentru ca nasc mai multi copii, deci sunt penticostali. Si am putea continua…) – si sa cautam ca Biserica lui Hristos sa se multiplice. Altfel, vom avea multe convertiri artificiale, dar Biserica nu se va multiplica. Nu va rodi.

Oare la ce se refera Domnul Isus Hristos, in Pilda semanatorului, cand vorbeste despre pamantul bun care aduce roada?

In pilda semanatorului, Isus lasa sa se inteleaga – sau cel putin asa ni se pare noua – ca exista, totusi, si inimi bune, gata sa primeasca Cuvantul si sa aduca roade bune. Dar daca ne uitam cu atentie in Cuvantul lui Dumnezeu vedem ca nu exista inima omeneasca buna. Domnul Isus spune “…nimeni nu este bun, decat Unul Singur: Dumnezeu.”(Marcu 10:18) Iar cand Mantuitorul spune ce iese din inima omului, El enumera numai pacate si faradelegi, nimic bun (Matei 15:19). Inima noastra este “nespus de inselatoare si deznadajduit de rea” (Ieremia 17:9). Suntem rai si pacatosi si, cu toate acestea, ni se cere sa aducem roada buna.

 Cum vine asta?

 Recunoasterea rautatii proprii si primirea harului transformator este primul pas care schimba pamantul neroditor in pamant roditor. Doar omul care il aude pe Isus predicand si isi recunoaste neputinta si pacatosenia – Eu sunt, Doamne, pamantul neroditor si rau. Eu am inima ca un drum batatorit si ca o stanca. Inima mea e plina de spini si din cauza rautatii mele Tu nu poti rodi in mine – va aduce roada. Omul care se smereste primeste har. Omul care se pocaieste este transformat. Inima care se supune lui Hristos devine roditoare. Acesta este miracolul pocaintei crestine. Suntem rai, dar putem rodi pentru ca harul lui Dumnezeu lucreaza in noi.

 Nu putem interpreta pilda semanatorului altfel de cum o interpreteaza Mantuitorul. A aduce rod inseamna a intelege si a implini Cuvantul lui Dumnezeu (Matei 13:23). Celui ce are urechi sa auda Cuvantul – Matei 13:9 – i se va da intelegere ca sa priceapa ceea ce aude. Celui ce n-are urechi de auzit i se va lua chiar si intelegerea pe care i se pare ca o are (Luca 8:18). Pentru Isus a auzi nu inseamna doar a percepe niste sunete, niste mesaje inteligibile, ci inseamna a implini Cuvantul si a zidi valori spirituale pe ceea ce auzi (Matei 7:24). Cel care aude si face, aude cu adevarat. Cel care aude si nu face, de fapt nu aude cu adevarat. Provocarea lui Hristos este aceasta: esti tu gata sa implinesti ceea ce auzi? In functie de raspunsul la aceasta intrebare va depinde si rodirea noastra. Eu inteleg cu adevarat doar atat cat sunt dispus sa implinesc. Degeaba imi pulseaza capul de invatatura daca eu nu fac nimic cu ea, daca ea nu se reflecta in viata mea. Roditor este doar omul dispus sa inteleaga si sa faca tot ceea ce spune Domnul.

 In acest context, pilda talantilor (Matei 25:14-30) capata o noua perspectiva. Talantii despre care vorbeste Domnul nu se refera neaparat – dar uneori le include! – la daruri si inzestrari supranaturale pentru slujire, ci sunt moduri de intelegere si de aplicare a Cuvantului. Toi cei trei slujitori au primit intelegere, in functie de capacitatea lor de a auzi si de puterea de a implini. Cel care a primit cinci talanti, o masura mare de intelegere, aplica ceea ce intelege si, drept urmare, i se da si mai multa intelegere. La fel si cel care a primit doi talanti. Ei ajung foarte roditori pentru ca aplica ceea ce aud. Cel care a primit doar un talant nu face nimic cu el, nu aplica nimic. Isi ingroapa informatia in minte, o inabusa, o ascunde, o omoara si nu aduce niciun rod. Provocarea pildei nu este focalizata pe intrebarea: Doamne, eu ce daruri am primit? Ce inzestrari supranaturale am? Nu. Provocarea este aceasta: ce fac eu cu ceea ce deja am primit de la Dumnezeu? Ce fac eu cu informatia pe care am primit-o? In jurul acestei intrebari graviteaza intreaga discutie.

Implineste Cuvantul si vei fi roditor, ”pentru ca celui ce are i se va da si va avea din belsug; dar de la cel ce nu are, se va lua si ce are!”

Sursa:   http://penticostalul.wordpress.com/

Autor:    Laurentiu Balcan

Vladimir Pustan | Somnul de veci | Ciresarii Tv | 19-oct-2014

Ora de muzica crestina vol 2

Vladimir Pustan | Lucruri imposibile | Ciresarii Tv | 17-aug-2014

Ora Tinerilor 1.9 - Despre Facebook - cu Natanael Costea

Un mesaj pentru tineri.

Povara iubirii.

În unul din războaiele ce-au măcinat Europa în secolul XVII a fost cucerită o cetate. Regele biruitor a hotărât că pentru păcatul nepredării la timp toți bărbații din cetate să fie uciși. Femeile puteau să plece luând cu ele ca bagaj ce puteau ține în spate.

Au lăsat aurul și hainele, plitele de bucătărie și trusele de machiaj jos și fiecare și-au luat în spinare tații, soții sau băieții.

Așa au ieșit pe poarta cetății. Cocârjate de dulcea povară. Pentru că dragostea înseamnă să porți în spate poverile celui de lângă tine. Cu om cu tot.

Dragostea nu-i numai un sentiment sau substantiv ci și un verb ce înseamnă acțiune. Faptele iubirii. Dragostea ce cară în spate într-o lume în care fiecare își ține mâinele adânc împlântate în buzunarele personale.

Cei ce n-au cunoscut povara iubirii nu știu ce e iubirea.

Vladimir Pustan

www.ciresarii.ro                         Sursa:    http://www.betel-montreal.com/

Gabi Zagrean - Ai vrea sa te schimbi? (10 Aprilie, 2014)

Vladimir Pustan - Invata sa mori frumos

Luigi Mițoi - Forme de influență

Luigi Mițoi - Forme de influență

 Viața și caracterul unui om sunt definite de natura influenței la care este expus. Marile schimbări se petrec în momente de criză sau sub influența puternică a oamenilor și împrejurărilor vieții. Dincolo de toate celelalte posibile schimbări, există trei mari influențe care marchează atât viața umană, cât și viața divină.

I. INFLUENȚA PĂRINȚILOR PRIN EDUCAȚIE.

Procesul de educație și corectare realizat de părinți începe la nașterea copilului și se încheie la căsătoria acestuia.     Copilăria este un timp special dedicat educației, în care copilul își însușește cultura și obiceiurile casei. Atât de puternică este această influență, încât copilul își va însuși religia, cultura, mentalitatea, obiceiurile și tradițiile părinților. Procesul de educație și corectare a copilului se realizează atât prin învățătura, cât și prin exemplul personal al părinților.    

II. INFLUENȚA MÂNTUITORULUI PRIN CONVERTIRE.

Nașterea din nou este schimbarea miraculoasă care se petrece în interiorul omului, după convertire, sub influența Cuvântului din Biblie și a Duhului lui Dumnezeu. ,,Căci dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă, cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Cor. 5-17). După cum naşterea biologică presupune să ieşi din pântecele mamei şi să intri in lumea terestră, tot la fel naşterea spirituală presupune să ieşi din lumea păcatului şi să intri în lumea lui Dumnezeu - ,,Dumnezeu v-a dat făgăduințele Lui mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2 Petru 1:4).

III. INFLUENȚA PARTENERULUI PRIN CĂSĂTORIE.

Căsătoria îi expune pe soți la schimbare, prin influența fiecăruia asupra celuilalt. Această schimbare nu se face de la sine în mod pozitiv și este condiționată de anumiți factori.        

1. Schimbarea soțului nu se face înainte de schimbarea soției - ,,când vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere” (1 Petru 3:2).  

2. Schimbarea soțului se face prin influența caracterului soției - ,,…dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor” (1 Petru 3:1).    

3. Schimbarea soțului se face prin mărturia spiritualității, modestiei și supunerii soției - ,,Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, purtarea podoabelor de aur sau în îmbrăcarea hainelor” (1 Petru 3:2).    

4. Schimbarea soției este produsă de dragostea, răbdarea  și atenția soțului - ,,Bărbaților. purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab” (3:7).        

        Educația copilului îl costă pe părinte, nașterea din nou L-a costat pe Domnul Hristos, producerea unei schimbări în partener îi costă pe soț și pe soție. Fericit este omul care are parte de aceste schimbări, prin cele trei forme de influență.

Sursa: Betania Chicago

Vladimir Pustan | Copacii ce vorbesc | Ciresarii Tv | 17-nov-2013

Ziua predicilor crestine.

Marius Livanu - Focul lui Dumnezeu (25 August, 2013)

Frate, cati copii da Domnul la penticostali? - Laurentiu Balcan.

Subiectul nasterilor de copii nu e de ieri de azi si, cu siguranta, nu va fi lamurit azi si nici maine. Fiind un subiect care tine in exclusivitate de incredintarile personale nu poate fi abordat decat subiectiv si, as spune eu, folosind tertipuri de argumentare biblica extrem de periculoase. Nu cred ca trebuie abordat in mediul virtual, dar, pentru ca fratele Cristian Ionescu a redeschis discutia, nu ma pot abtine sa nu-mi exprim si eu, temperat si cenzurat, bineinteles, viziunea asupra subiectului.

Nu ma deranjeaza alegerea unei familii credincioase de a avea multi copii. Ma deranjeaza cand aceste familii cu multi copii vor scor cel putin egal in meciul pentru cupa neprihanirii. Stiu ce spun! Am vazut cum sunt privite familile cu copii putini. Am vazut stralucirea din ochii femeilor ca multi copii – nu mai conteaza ca multi dintre ei l-au parasit pe Domnul – golul e gol si daca, ulterior, mingea sare din poarta, nu? – care le intrebau pe surorile mai tinere: “sora, da nimic, nimic? Cati da Domnul, sora, atati trebuie sa facem!” Am auzit urletele predicatorilor infatuati: “femeia nu poate fi mantuita daca nu da drumul la nasteri de copii!” si am vazut lacrimile si durerea femeilor care nu mai doreau copii si au ramas, totusi, insarcinate pentru ca … meciul e meci, ce mai, joci pana te scoate cu targa de pe teren, altfel ADIO mantuire!

De unde stii tu voia particulara a lui Dumnezeu cu privire la o familie?

Voia generala a lui Dumnezeu este ca familia sa procreeze, nu ne indoim de asta. O familie fara copii nu este completa. Cei care se opun nasterii de copii in familie si prefera o casa goala au o problema si trebuie sa si-o rezolve. Dar nimeni nu are dreptul sa impuna numarul de copii. La noi problema nu o reprezinta “nasterea de copii” – o familie trebuie sa aiba copii! – ci o reprezinta “numarul de copii”… scorul.

Intelegerea eronata a versetului din 1Timotei 2: 15 a dus la o practica deficitara si la un legalism devastator. Versetul nu se refera la mantuirea de pacat a femeii, la intrarea ei in Imparatia lui Dumnezeu, ci la izbavirea femeii – in sens generic, nu particular – de statutul ei inferior si de acuzatia – pe care chiar insusi Pavel i-o aduce! – ca ea a fost amagita si s-a facut astfel vinovata de calcarea poruncii ( 1Timotei 2: 14) Prin nasterea de fii, promisiunea facuta femeii in Genesa 3: 15 a fost dusa la indeplinire, pe linie genealogica. Isus Hristos s-a nascut “din samanta lui David in ce priveste trupul”(Romani 1:3), “din femeie”(Galateni 4:4) si femeia este mantuita, ca si barbatul, prin Isus Hristos, samanta ei. Promisiunea lui Dumnezeu s-a implinit prin Maria, mama lui Isus. Femeia a fost izbavita, in Isus Hristos nu mai e nici barbat si nici femeie. Ce rost are sa mai vorbesti de “mantuirea femeii” dupa ce aceasta s-a infaptuit? Fratilor, femeia a fost mantuita! La cruce! Prin Fiul nascut din femeie.

Nu putem vorbi de o mantuire a barbatilor – mantuirea 3:16 – si despre o mantuire a femeilor – mantuirea 2.15 – pentru ca, atunci, am bate campii ziua-n-amiaza mare. Mantuirea, atat pentru barbati cat si pentru femei are aceeasi reteta: “Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” ( Efeseni 2: 8)

Bun, dar cum ramane cu numarul copiilor?

Va rog sa aveti in vedere cateva considerente. In Biblie intalnim oameni cu multi copii … dar si cu multe neveste. Patriarhul Iacov, folosit ca un model pentru fratii plini de ravna, a avut intr-adevar 13 copii, dar a avut si patru neveste. David a avut si el multi copii, dar si multe neveste si cateva concubine. Nu mai vorbim de Solomon care, daca nu ar fi fost cel mai intelept om de pe fata pamantului, ar fi uitat numele copiilor pe care i-a avut cu cele 700 de neveste si 300 de tiitoare.

Biblia nu decreteaza niciun numar. Nu avem reguli si nici porunci in acest sens. Aici e vorba de incredintari personale pe care trebuie sa ni le respectam, pentru ca Duhul lui Dumnezeu nu-i lumineaza doar pe cei cu zece plus (10+) ci ii lumineaza si pe cei cu unul, doi sau trei copii. Avem noi o vorba: “Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce!” .

De unde stii tu care-i voia particulara a lui Dumnezeu pentru o familie? De unde stii tu cati copii a hotarat Dumnezeu pentru o familie? Daca, sa presupunem, faci o pneumonie, te duci la medic sa te tratezi? De ce? Daca voia lui Dumnezeu este ca tu sa mori si tu, cu ajutorul medicinei, te impotrivesti voii lui Dumnezeu? Dar ce facem cu cei care nu pot avea copii si fac tratamente medicale ca sa aiba copii? Nu cumva ei se impotrivesc voii lui Dumnezeu care i-a lasat nefertili?

In concluzie. Eu indemn familiile tinere, fara copii, sa nasca copii – copiii sunt o binecuvantare! – dar cat priveste numarul de copii, aceasta chestiune este in exclusivitate responsabilitatea sotului si a sotiei. Sotul si sotia sa se roage, sa posteasca, sa se informeze, sa-si puna capul la contributie, ca de asta ne-a dat Dumnezeu minte si, sub iluminarea Duhului Sfant sa actioneze in consecinta. Indemn femeile care inca mai alearga in meciul neprihanirii sa se uita cu atentie in jur. Tribunele sunt goale, meciul s-a terminat, golurile inscrise nu mai folosesc la nimic. Isus a castigat meciul si victoria este asigurata. Traiti in sfintenie si bucurati-va de mantuirea pe care v-a dat-o Hristos in dar!

 laurentiu balcan                                        http://penticostalul.wordpress.com/

Vladimir Pustan - Cele mai importante intrebari ale vietii (18 Mai, 2014)

Omul desăvîrșit în vorbire – realitate sau mit?

Vorbirea dreasă cu sare dispare printre creștini. Comunicarea este neglijată, iar drept rezultat mulți creștini nu își mai măsoară vorbele. Poate oare cineva să devină desăvîrșit în vorbire sau aceasta e doar o iluzie?

O parte din creștini afirmă: ”Toți greșesc cu vorba și că doar Dumnezeu o să judece. Nu este nici unul desăvîrșit în vorbire.” Alții afirmă că doar eroilor Bibliei le stă cu putință să rămînă desăvîrșiți în vorbire.

Să fii desăvîrșit în vorbire este foarte real, iar Biblia ne dă soluția: anume aceea de a fi atenți la vorbirea noastră, înfrînîndu-ne limba și măsurînd toate vorbele înainte de a spune ceva. Să fii desăvîrșit în vorbire poate deveni oricine, iar cel care își poate ține în frîu gura, își poate înfrîna și tot trupul.

Biblia spune că toate lucrurile ies din visteria inimii noastre, iar pentru a avea lucruri folositoare ca să zidim oamenii cu vorbirea noastră trebuie să investim în înțelepciunea noastră, pentru că la Epistola lui Iacov spune că roadele vorbirii noastre sunt rezultatul înțelepciunii de sus, cea care este curată și plină de bunătate.

Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.(Iacov 3:17)

Cuvîntul lui Dumnezeu spune că nu există nici un om fără păcat, însă dacă îți poți ține în frîu limba, ajungi desăvîrșit. Trebuie să luăm o hotărire și fiecare vorbă a noastră trebuie să fie măsurată.

http://moldovacrestina.md/                  Autor:  Daniela Mirzoev

Nicolae Geanta - Cum ar fi fost Biserica fara Duhul Sfant? (8 Iunie, 2014)

De ieri, iubesc toamna!

N-am iubit niciodată toamna până ieri. Pentru că, de câte ori cădeau frunzele, sufletul mi se făcea ghem de tristeţe şi aluneca în stomac. Probabil, de ieri m-am schimbat, fiindcă am început să îmbătrânesc.

În toamna asta frunzele sunt colorate ca-n toţi anii trecuţi. Aşezate parcă pe-o pânză de Degas, ieri miile de culori mi-au spus că toata vara frunzele au fost (toate) la fel: verzi. Toamna însă capătă colorit deferit. Şi-am înţeles că noi oamenii, suntem şi trecători, şi identici în viaţă. Însă sfârşitul, ne va colora diferit.

Numai toamna toate frunzele cad. Una câte una. Se desprind de pe ramură cu părere de rău, plutesc puţin spre nicăieri, apoi cad pe pământ. Unde putrezesc. Am înţeles că tot aşa ne e şi nouă sfârşitul: unul câte unul, ne vom lipi de ţărână.

Îmi place toamna cu pivniţe pline. Cu gospodari ce adună recolta. Adună râzând, ce-au sămânţat cu lacrimi. Şi-n viaţă culegi (numai) ce-ai semănat. Iar strugurii, nu se culeg din spini.

Îmi place toamna când aud drujbele-n sat. Fac zgomot, fac forfotă, pentru căldură. Toţi oamnenii se pregătesc să întreţină focul. Nimeni nu-l sfidează, nimeni nu-l urăşte. Toamna devenim conştienţi de gerul ce-o să vină. O, de s-ar trezi creştinii noştrii măcar în toamna vieţii!

Iubesc toamna, în ciuda faptului că bruma mi-a uscat toate florile din curte. Mi le-a ucis într-o singură noapte. Există speranţa însă, că-n primăvară vor înflori din nou. Chiar de murim, noi nu disperăm. Există o înviere!

 

Iubesc toamna pentru că-i un anotimp al decenţei. Odată cu ea, toate domnişoarele - care-ntreaga vară şi-au etalat pe străzi buricul gol şi sânii dezgoliţi, şi-au pus flanele groase şi eşarfe la gât. Frigul a învins indecenţa.

Toamna se numără bobocii. Dar şi creştinii născuţi din nou.

 Am mulţumit Lui Dumnezeu că trăiesc în România. În Africa, în Alaska sau Groenlanda, nu e toamnă. Acolo frunzele nu cad. Şi nici nu poţi călca pe ele. Bucuraţi-vă fraţilor de anotimpul roadelor! Căci, vorba fratelui Vladimir Pustan: în cer nu va fi toamnă! Nici frunze, şi nici flori. Dar nici oameni nepocăiţi...

Pregătiţi-vă din timp de toamna vieţii! Într-o zi, mulţi vor cânta: “cri, cri, cri, toamnă gri / nu credeam c-o să mai vi...".

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/                      Autor: Nicolae Geanta

Jean Chiforeanu - Cum arata o biserica pregatita pentru viitor?

Blogosfera Evanghelica.

    Un blog pe care il recomand, indiferent de varsta, cult sau aspiratie.

Puteti vizualiza blogul accesant link-ul de mai jos.

http://www.blogosferaevanghelica.ro/
     Spor la treaba.

Neemia, candidatul ideal.

          Neemia cap. 1-6, se cuprinde textul in care este relatata reziderea zidului din jurul Ierusalimului.
Personaj principal, Neemia, paharnic in slujba imparatului, paharnic de maserie, gusta inaintea imparatului din pahar pentru a nu fi un continut otravit sau alterat, o slujba riscanta. Si astazi mai sunt paharnici dar nu de maserie, ci de obicei.
     Un om de la care toti putem invata multe lucruri, dar mai ales candidatii la presidentie care de cateva zile in coace ne prezinta situatia deplorabila a tarii, promitand un viitor mai bun in cazul in care facem gresala si ii votam, promisiuni, luna, stelele in cateva zile se goleste bolta cerului de ele, le vom primi noi, bineinteles dupa 2 noiembrie, sau in cel mai rau caz dupa 16, din a doua incercare.
     Nu am avut rabdarea sa ascult in intergime prezentarea fiecaruia, de ce, in primul rand nici unul din cei 14 pretendenti la fotoliul de presedinte un a inclus in programul sau de reorgaizare, reabilitare, re... cum vreti voi, nevoia calauzirii Divine. Lipsa ei s-a vazut  si se vede de ani buni, fiecare pe fiecare si nimeni pentru toti.
      Stiti ce-mi "place" (un singur lucru) totusi la acesti oameni?
Trec peste rusine, reputatie, poruncile nevestelor sau sotilor, dupa caz, si fac "marele" efort sa petraca 3 ore intr-o biserica penticostala, ca nu se stie niciodata, 2,3 voturi de aici, 2,3 de dincolo si se aduna, sunt printre ei si mai bine pregatiti, un scurt cuvant, asteapta la final si saluta multimea, lucruri "faine", vorba unui prieten.
    Care este legatura dentre cei 14 oameni "bine intentionati" si Neemia?
          Toti realizeaza mai mult sau mai putin situatia neplacuta in care se afla "zidul"(Romania), care este marea diferenta dintre acestia, Neemia trece repede de la vorbe la fapte.
       Culmea nesimtirii stiti care este, sa tratezi poporul cu decolteul, cazul doamnei Udrea (cautati poza pe net, dar totusi nu cred ca merita efortul).

Va urma...
   

Multumesc.

Duminică avem în Biserică Sărbătoarea Mulțumirii sau Ziua Mulțumirii. Dar mulțumirea n-ar trebui să fie o sărbătoare ci o atitudine. Înainte de a fi un sentiment mulțumirea e o datorie. Buruienile cresc singure dar florile trebuie cultivate. Mulțumirea, o floare rară pentru că noi credem că ni se cuvin o sumedenie de lucruri. Viața, sănătatea, pâinea, un prieten, ziua de azi, soarele de octombrie.

Într-o lume plină de nemulțumiți (de felul cum arată, cât au, pe cine au) e vremea să lăsăm să se înțeleagă că avem o atitudine de extratereștri veniți de pe planeta gurii până la urechi. Singura nemulțumire permisă în Scriptură este cea față de nivelul spiritual. Mulțumit de ceea ce ai, nemulțumit de ceea ce ești. Pavel zice să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Dacă luăm de bună porunca asta, ar trebui să-I mulțumim și pentru citostatice.

Am ajuns la concluzia că mulțumirea nu-i altceva decât o pereche de ochelari de cal cu care vedem voia lui Dumnezeu ca pe o obligație de a mulțumi Lui pentru tot și toate.

Anul trecut când am vrut să iau și eu o farfurie cu parizer și chiftele de la sărbătoarea bisericii ,ca să am cu ce socializa, mi s-a spus că nu a mai rămas nimic.

Am mulțumit lui Dumnezeu că am frați sănătoși. Și mai târziu am mâncat pizza, ajungând la 

concluzia că unui vegan nimeni nu-i ia mâncarea de sub nas…

V l a d i m i r  P u s t a n – ciresarii.ro

Ora de muzica crestina vol 2

46-2013 Cum este adevarata religie ?

De ce ai ales sa fi botezat?

Dragă….

Mă bucur să aflu că ai decis să fii botezat.

Este extrem de important să ştii de ce faci ce faci. Pentru aceasta trebuie să înţelegi ce este botezul şi voi căuta să ţi-l explic în modul cel mai sumar cu putinţă.

Există două interpretări fundamental diferite ale botezului.

Prima începe cu întrebarea: „Ce face sau ce realizează botezul?”

Vei observa că întrebarea însăşi presupune şi insinuează că botezul însuşi realizează ceva. Iar răspunsul care se dă la această întrebare este că botezul spală de păcatul strămoşesc (păcatul lui Adam, care se spune – fără nici o bază scripturală – că se transmite ereditar) şi produce naşterea din nou (dogmă numită în englezeşte „baptismal regeneration”).

Trebuie iarăşi să observi că teoria aceasta spune că botezul este un ritual magic (ritual care are putere in sine) care produce nişte lucruri miraculoase. Totul este ca preotul să ştie ce gesturi să facă şi ce cuvinte să spună şi ritualul devine astfel eficace.

Din cauza investirii botezului cu efecte magice a fost uşor să se treacă de la botezul adulţilor la botezul copiilor mici (de vreme ce botezul însuşi realizează aceste lucruri, de ce să nu-l aplici de la începutul drumului vieţii?).

Noi nu găsim în Biblie învăţătura despre astfel de ritualuri magice. Intrând în profunzime în ceea ce scrie Biblia despre botez (şi despre Cina Domnului) ajungem să vedem că întrebarea pe care trebuie să o punem nu este „Ce realizează botezul (sau Cina Domnului)?”, ci „Ce trebuie să trăiesc eu când mă botez (sau când particip la Cina Domnului)?”

Botezul şi cina Domnului nu sunt ritualuri, ci sunt două acte de închinare.

Şi Domnul Isus ne învaţă că cine I se închină lui Dumnezeu trebuie să i se închine „în duh şi în adevăr” (Ioan 4:23). Cu alte cuvinte, nu actul exterior de închinare face ceva, ci acel ceva trebuie să se întâmple în duhul omului, în lăuntrul sau interiorul lui, şi lucrul acela trebuie să se întâmple cu adevărat (să nu fie numai de formă).

Atunci, ce trebuie să trăiască în lăuntrul său, în spiritul său, cel ce se botează?

Prin botez, cel ce se botează face un act public, adică el spune publicului ceva şi ceea ce spune el sunt lucruri extraordinar de fundamentale şi de cruciale pentru viaţa lui, sau a ei.

Ce spune el/ea?

(1)   Spune că a rupt-o cu Satan, că nu-i mai aparţine lui Satan şi că moare şi se înmormântează faţă de Satan. În primele secole, atunci când se botezau numai adulţii pe baza credinţei personale, cel ce se boteza rostea chiar o formulă de lepădare de Satan. Când s-a trecut la botezul copiilor mici (cândva prin secolul al IV-lea), fiindcă bebeluşul nu putea rosti formula de lepădare de Satan, l-au pus pe naş să o facă!

(2)   Spune că L-a primit pe Domnul Isus în viaţa lui/ei şi acum proclamă că este una cu Isus, că Isus este Domnul lui/ei. Este ca la o nuntă. Cu câtăva vreme înainte, băiatul a întrebat-o pe fată dacă vrea să fie soţia lui şi ea a acceptat. În inima lor, ei sunt deja unul al celuilalt. Dar lucrul acesta nu-i suficient. Trebuie să existe un ceremonial public prin care ei să fie declaraţi soţ şi soţie. Botezul este actul de cununie cu Isus!

Toate acestea le deducem din Evanghelii şi în special din Romani 6:1-11. Apostolul Petru (1 Petru 3:21) mai adaugă câteva lucruri despre botez:

(a)   Botezul nu-ţi spală păcatele. Păcatele tale au fost deja spălate prin sângele Domnului Isus.

(b) Botezul este mărturia unui cuget curat, adică este mărturia publică a faptului că deja Domnul Isus ţi-a spălat păcatele. De aceea eşti îmbrăcat în haine albe!

(c) Botezul este o „icoană închipuitoare”, adică el exprimă ceva, el spune ceva publicului. Petru se referă acolo la corabia lui Noe. Intrând în corabie, cele opt persoane s-au separat de lumea coruptă, destinată pieirii, şi apoi au trecut prin apele potopului dincolo de ele şi au intrat într-o lume nouă. Trecând prin apa botezului, tu arăţi că ai ieşit din lumea păcătoasă şi ai trecut în familia lui Dumnezeu.

Toate acestea „le spui” tu când faci actul botezului.

Botezul nu-ţi face ţie nimic. Botezul îţi dă ocazia să spui publicului minunile care s-au întâmplat deja cu tine. Şi spunându-le, le şi trăieşti mai profund.

Tu te desprinzi de orice drept de stăpânire a lui Satan asupra ta, mori şi te îngropi faţă de el şi te faci una printr-un act de cununie cu Domnul tău Isus Cristos, care ţi-a spălat păcatele şi ţi-a dat un cuget curat (o conştiinţă care nu mai poartă pe ea nici o urmă a faptelor trecutului!); tu treci din lume în familia lui Dumnezeu.

Tu le faci pe toate acestea în duh şi în adevăr: le faci cu toată fiinţa ta, le faci cu adevărat!

Pentru acestea a instituit Domnul Isus botezul: ca să trăieşti în tine aceste minuni ale harului lui Dumnezeu şi să le exprimi vizual ca să le ştie toată lumea. Dumnezeu să te ajute să le faci reale şi adevărate în tine. Apoi exprimă-le cu toată încrederea, cu toată fiinţa şi cu toată bucuria.

Aici trebuie neapărat să-ţi spun un cuvânt despre Duhul Sfânt.

Când tu ai început să ai mustrări de conştiinţă, Duhul Sfânt a fost acela care lucra în tine şi ţi-a dat convingerea de păcat (vezi Ioan 16:7-15).

Când tu l-ai primit pe Domnul Isus în inimă, Duhul Sfânt a fost şi el acolo şi te-a născut din nou, te-a născut de sus, te-a născut din Duh (Ioan 3:1-5), te-a născut din Dumnezeu (Ioan 1:11-13). În tine locuiesc acum şi Domnul Isus şi Duhul Sfânt (vezi Efeseni 3:14-19). Domnul Isus şi Duhul Sfânt sunt cele două braţe cu care te-a îmbrăţişat Dumnezeu Tatăl şi te-a făcut copilul Lui. Tu ai intrat astfel în părtăşia Sfintei Treimi. Bucură-te în ea şi trăieşte în ea (1 Ioan 1:1-11).

Cu multă dragoste in Domnul Isus şi prin Duhul Sfânt,

prof. dr. Iosif Ţon

preluat cu permisiune de pe www.iosif-ton-mesaje.eu                          http://radiociresarii.ro/