Iesind din cabina de vot.

    De votat, vom vota, este dreptul si pana la urma obligatia fiecaruia sa o faca, pentru a nu ne trezii mai tarziu plini de nemultumire, comentand si criticand fie presedintele fie guvernul. Cine nu voteaza, nu comenteaza.
    M-am gandit zilele acestea ca ce ar putea fi in mintea unui crestin dupa ce iese din cabina de vot? Ca inainte de a vota, mi-am cam dat seama ce este.
    Ce as gandi eu dupa ce ies din sectia de vot?  
   Voi iesi un om plin de dorinte , in ceea ce piveste urmatorul regim, sau inconjurat de remuscari cu crivire le persoana votata?
    Voi iesi, sperand ca noul presedinte, implicit si guvern, imi va oferi o piata mai larga de locuri de munca, alocatiile acelea 42 de lei se vor majora semnificativ, va creste salarul minim, mediu cu destul de mult, ca de acum inainte sa pot sa incep sa imi ajut eu parintii in batranetile lor chinuite de boala si suferinta, impletite cu o pensie mizera, voi alimenta si eu de la peco platind benzina la un pret real, sau cel putin aproape de cel real... ?
    Voi iesi din cabina frangandu-mi inima si mainile in asteptarea orei 21, ora la care in utimii 15 ani erau date rezultatele aproape fara sa se mai numere buletinele de vot?
     
   
     Vom iesi de la vot plini de bucurie, ca oricare ar fi noul presedinte, va fi un om temator si ascultator de Dumnezeu, si nu doar in campanie sa caute prezenta tuturor celor ce reprezinta biserica din Romania, ci si in restul zilelor.
     Vom pleca de la vot, hotarati sa sustinem mai mult Romania cu rugaciuni, cu post, pentru ca inainte de a da sfaturi altor oameni, cu privire la cel pe care ar trebui sa-l voteze, ar fi mai corect sa-i spunem acelui om ce sa faca pentru  cel pe care il va vota.
     Inainte de a schimba fata Romaniei trebuie sa incepem sa ne schimbam noi insine, renuntand la ipocrizie, si la oricare alte trairi, care nu acompaniaza numele de crestin.
     In cabina de vot trebuie sa tinem doar 3 lucruri, stampila, buletinul de vot si inima strans legata de promisiunile Lui Dumnezeu.

    Sa mergem la vot, hotarati sa schimbam Romania, in mai bine, acest "mai bine" sa inceapa de la mine si de la tine.

    Mai stiu un lucru ...
                                       Dumnezeu iubeste Romania, cu tot cu romani si unguri (la un loc).

Vladimir Pustan | Crestinul si votul

Halloween-un nostru, cel de toate zilele.

       Bucurie mare, sunt si motive de bucurie, ca doar ne asteapta mare petrecere de halloween. O sarbatoare vrednica de toata cinstea, admiratia si reverenta, cel sarbatorit fiind tocmai SATAN, era si pacat sa-l trecem cu vederea.

        Nu inteleg de ce unii, daca tot il sarbatoresc, de ce o fac doar o data pe an? Ca mare diferenta nu mai face nici acel costumas, care se pretinde a fi inedit. La felul in care ii vezi ,astazi si maine si in fiecare zi, imbracati, iti vine sa crezi ca acest halloween dureaza 365 de zile.
       Te uiti la stiri, halloween, apare unul cu sapa infipta in cap, o tinara de 12 ani devenita pentru a doua oara mama, Bivolaru, Dan Negru, campanie electorale, unde vedeti voi vreo diferenta?
          Stiati ca fondatorul bisericii Satanice, Anton Szandor La Vey, spunea că sărbătoarea de halloween e una dintre cele mai mari sărbători ale adepților lui Satan?
           Din pacate aceste lucruri conteaza prea putin. O societate care-l exclude pe Hristos e un iad. Un om care-L exclude pe Hristos e un om pierdut.

    Încă e har...

                Lasati-va de prostii, si intoarceti-va azi la Hristos!

Vladimir Pustan | Pacatul care nu se iarta | Ciresarii Tv | 26-oct-2014

Vorbirea despre intelepciune - Cristian Ionescu [3]

Închisoarea matrimonială

În România la Biertan (Sibiu) este o fortăreață în stil gotic, datând din secolul XVI. Înconjurată de ziduri puternice și câteva turnuri de veghe, cetatea uimește turiștii din întreaga lume. De fapt, Biertan este în patrimoniul UNESCO. Ceea ce m-a uimit pe mine în mod special, nu e fortăreața medievală ci povestea "temniței matrimoniale".

Într-o cămăruță înghesuită, cu un pat pentru o singură persoană, o lingură, o farfurie, o singură cană, un singur scaun, o singură masă, niciun cuțit, cuplurile care erau în prag de divorț erau încarcerate două săptămâni împreună! În camera rece din spatele bisericii, cei doi soți care nu se mai suportau trebuiau să reziste 14 zile în condițiile ostile de mai sus! După câteva zile de conviețuire forțată, cuplurile întemnițate nu doreau să mai divorțeze! Se spune că la Biertan, timp de 300 de ani (1500-1800) nu a fost decât o singură familie care a rupt legământul căsătoriei!

O singură temniță a putut face ceea ce batalioane de consilieri, preoți ori pastori nu sunt azi în stare. Cred că bisericilor din România nu sfaturi pentru familie și predici anti-divorț le lipsește. Ci... temnițe "matrimoniale"! E drept, ar trebui pușcării întregi. Dar, nu am mai băga beton în tribunale! Și nici în orfelinate!

Deși ar fi catalogată trăsnaie, o astfel de Lege ar trebui înaintată la legiferare în Parlament, nu prostiile pro-gay ale domnului Remus Cernea. Mai mul ca sigur ar mai crește și natalitatea...

Tipografia divina.

,,Spune copiilor lui Israel sa se intoarca,si sa tabarasca inaintea Pihahirotului,intre Migdol si mare,fata in fata cu Baal-Tefon:in dreptul locului acestuia sa tabarati,langa mare.”Exod 14:2.Se ridica intrebarea:De ce i-au trebuit lui Moise atatea detalii cu privire la topografia locului unde trebuiau sa tabarasca?Dumnezeu a ales LOCUL unde dorea sa-Si arate slava,acolo unde Marea Rosie urma sa fie despartita.Treaba lui Moise era doar aceasta:Sa respecte itinerariul,de restul se ocupa Domnul.Ne intrebam adesea,de ce trebuie sa mergem intr-o directie anume?De ce trebuie sa trecem prin asemenea experiente?Raspunsul este acesta:Dumnezeu cunoaste LOCUL in care vei ajunge si vei vedea slava Lui,si unde vei avea parte de sarbatoare in cinstea Lui.

sursa:    http://stefanivan.wordpress.com/

autor:    Stefan Ivan. 

Scopul darurilor Duhului Sfant - Cristian Ionescu [2]

Geografie fără cer - de Nicolae.Geantă

Trei zile de aplicație în teren. Cu un grup consistent de profesori. laici ori ingineri. Din Subcarpații Curburii în pustza maghiară. 1700 km de călătorie. 66 de ore. Sute de obiective... 

 

Fiecare traseu începe cu... un banc. Eu știu că orice drum, mai ales cu autocarul, începe cu o rugăciune. Nu-i de mirare că sunt atâtea accidente pe străzile din România!

 

Trecere prin mânăstiri. Prin biserici. Pe lângă ele. Dar rapid. Expresso. Religie externalizată. Forme fără fond. Icoane, lumânari, cruci, semne de cruci. Sfințenie prin Marketing. Dar Dumnezeu lipsă. Două seri de cazare la mânăstire. Fără participare măcar o secundă la vecernie. Sunt uimit câți români vin la biserică doar ca turiști! Sau ca la han... Pe traseu cineva a amintit de-o mânăstire vizitată în Dobrogea. " Aa, mănăstirea aia cu vin roșu bun?", a exclamat un altul. Asta e tot ce îi rămăsese în minte de la vizita la biserică... Sau poate asta a căutat.

 

Unul dintre pensionari intervine din când în când la microfunul autocarului. "Priviți pe dreapta, pe stânga: cueste, captări, martori de eroziune, pseudocarst, strat de argilă, ravene, relief structural, parc dendrologic... E drept, știe bine Pământul. Închid ochii și strig către Dumnezeu: "îți mulțumesc că eu știu Cerul!". La ce mi-ar folosi să știu toate hârtoapele telurice fără să cunosc măcar cea mai elementară treaptă a Cerului? 

 

Totul făcut pe fugă. Ceva de McDrive. Să faci multe, să vezi multe, dar în clip. Cu bucurii echivalente. Subțiri. Și totuși... întârzieri. La fiecare oprire. De minute. Sau de ore. Așa facem noi oamenii cu viața: o trăim pe fugă, instant. Și la urmă? Nepregătiți pentru plecarea Acasă... Risipim zile și la moarte cerșim secunde. Prea târziu...

 

Unii dintre colegii aveau hărți. Alții GPS-uri. Surse pentru a nu te abate aiurea din drum. Eu știu că cel mai bun ghid e Scriptura. Cu harta în mână ori virtuală e posibil să te rătăcești. Cu Biblia nu te pierzi niciodată. Și, oricâtă Geografie ai cunoaște, fără Biblie nu găsești drumul spre Cer!

(PS: Desigur vor fi și critici vis a vis de ce am scris. Îi asigur că sângerez pentru ei. Și eu, și Crucea lui Hristos. Dragostea nu ascunde Adevărul!)

sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/geografie-fara-cer-nicolae-geanta/

Timpul la români - de Vladimir Pustan

La români timpul nu înseamnă bani. Ieri în târg doi bătrânei au negociat mai bine de o oră o diferență de 5 lei ce stătea în calea fericirii lor. Era clar că bucuria taifasului ucisese demonul materialismului.

Trenul de la Oradea la București (și vorbesc de cel ce se numește ”Rapid”) face 12 ore când nu e iarnă. Deci o viteză de croazieră de 45 km/h. Nu pentru că locomotiva sau linia de cale ferată ar avea ceva ci pentru că cei ce conduc destinele trenului românesc vor să ne ofere plăcerea socializării pe îndelete.

Graba strică treaba, și ca să putem materializa acest koan din puțul gândirii, l-am inventat pe Dorel. El e constructorul drumului Oradea-Deva. Dorel din Teleorman pentru că s-a demonstrat științific faptul că cei din Teleorman reabilitează drumurile din județul alăturat, Bihor, mult mai bine.

În biserică lucrurile stau puțin diferit. Liturghia trebuie să fie scurtă, dar predica e neapărat lungă. S-a demonstrat tot științific că neoprotestanții au mai multă răbdare ca ortodocșii.

Un bătrân pe care l-am cunoscut îmi povestea că a plecat în urmă cu 40 de ani, într-o vineri, să culeagă urzici pentru o ciorbă. A venit după 11 ani, fără urzici, pentru că în Siberia nu cresc urzici. În tot timpul ăsta soția l-a așteptat fără să aibă nici o veste de la el. Dacă la Dorel timpul se măsoară în metri cubi, la ea în lacrimi.

Când trebuie să înveți pentru bacalaureat timpul ți se pare lung, când stai cu iubita pe o bancă, timpul zboară. Chestia asta se numește relativitate.

Durata unui minut depinde și de pe ce parte a ușii de la baie te afli…

V l a d i m i r _ P u s t a n  

Sursa :http://www.ciresarii.ro/index.php/timpul-la-romani-vladimir-pustan/