08.04.2018 PM Biserica Penticostala Betel Targu Lapus

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

08.04.2018 AM Biserica Penticostala Betel Targu Lapus

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

Vladimir Pustan | Cinci adevaruri simple | Turneul Ciresarii Sud | Targu...

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

Salutul Crucii - Nicolae Geanta.

        Sunt indignat (şi nu numai eu) zilele acestea, nu doar că mall-urile sunt pline cu iepuri de Paşte, că la şcoală învăţătoarele pun copiii să deseneze iepuri şi să coloreze ouă, că toate felicitările pascale reproduc urecheați, dar şi de faptul că în oraşele României ortodoxe au apărut să ne salute iepuri uriaşi în loc de Crucea lui Hristos!

Cum adică de Paşti să mă salute un iepure? Cum poate să mă felicite şi să îmi ureze succes? Să mă facă mai bun şi să-mi şteargă păcate. Să mă vindece de boli şi să-mi păzescă copiii. Să ferească ţara de molimi, de catastrofe? Să îndrume conducătorii ei? Ce gogoașă ieftină! Ce minciună sfruntată! Și Crucea, Adevărul… să fie abandonată! Uitată.

      Crucea e locul de întâlnire dintre timp şi veşnicie, unde Dumnezeu se întâlneşte cu omul, unde Creatorul este jertfit în locul creaţiei. “Tragedia ei îi cheamă pe toţi care trec prin suferinţă, absurditatea ei îi atrage pe toţi cei cinici, speranţa ei îi ademeneşte pe toţi cei aflaţi în căutare, steagul biruinţei sale flutură peste omenire de două mii de ani”, spunea Max Lucado.

       Crucea este simbolul universal al iubirii creștinismului. O alegere ciudată, nu crezi? Un element de tortură devenit suport al speranței! Iepurele e un simbol al înlăturării crucii. Un creștinism siliconat! 

Salutul crucii e-n fiecare zi. Ea stă cu brațele întinse spre Est și Vest. Deschise spre infinit. Ca un ofițer în onor! Crucea salută toți oamenii. Îi polarizează. În adună la subțiori. E scară lungită între pâmânt şi Cer. Un capăt e sprijinit teluric, altul rezemat pe spațiile celeste. Crucea e singurul liant, singura comunicare între pâmânt și cer. Le face una...

       Crucea este intersecția lumii. E locul din care Dumnezeu își salută fiii, fiicele, unde a iertat copiii Săi fără a-Și coborî standardele. Acolo L-a tratat pe Fiul Lui ca pe-un păcătos, așa încât Hristos să poată să ne facă să fim acceptați de Tatăl din ceruri!

       Crucea salută și sfinții, și păcătoșii! Alături de ea au rezistat martirii. Cu ea Dumnezeu a schimbat lumea. Sub ea nu vom fi singuri niciodată. Şi nici învinşi!

Mai poţi sta nepăsător, cu iepure de Paşte şi fără Cruce?

Nicolae Geantă

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

Gabi Zagrean - PUSTIUL in care noi TRAIM | PREDICI 2018 |

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

Săptămâna Patimilor. Joi: Arginţii şi strigătul lor.

        
       I se încredințase punga. Pentru că spre deosebire de ceilalți ucenici era un trezorier care știa să numere bine banii. Banii pentru misiune, pentru săraci. În alt context Dumnezeu nu are nevoie de gologani. A putut vedea valoarea mirului turnat pe capul lui Isus, dar n-a putut vedea adevărata valoare a lui Isus. Pentru el zornăitul din pungă suna mai puternic decât cel din inimă. Nu înțeleg de ce virusul ăsta se ia așa de rapid...
        I s-a oferit un loc de cinste la Cină. La stânga Mântuitorului. În Orient a mânca pâinea cu cineva era cel mai înalt semn al prieteniei. Dar a mânca cu Dumnezeu din bol e să te identifici cu El. Să-i fi nu doar prieten, ci parte. Cina Domnului e contopire cu El.
Deși trădase, a jucat rolul unui actor ipocrit. A acceptat și invitația la masă dar și punga vrăjmașului. Duplicitate de pocăit cu numele. Dumnezeu însă vede în ascuns. La masă n-a fost divulgat de Rabuni. I s-a întins chiar prima bucățică. A avut de ales între har și judecată. A respins harul și a ieșit afară. Era întuneric. Și pe strazi, și în inimă.
        Ce Paradox. Să ai numele Iuda (Lăudat sa fie Domnul) și să devi simbolul trădătorilor!
După ce a plecat Iuda, Hristos a instaurat Noul Legământ. Masa Domnului e amestec cu El. Şi e… fără iude!
        Ucenicii au ales de bună voie împărtășitea. Iuda și-a ales singur ștreangul. Si cu cei 30 de arginți murdari, câștigați din vânzarea lui Isus, i s-a cumparat un... cimitir!
        Feriți-vă să participați în chip nevrednic la Cina Domnului! Dar şi la Paști, fără aluatul cel vechi!

Sursa : https://nicolaegeanta.blogspot.ro

Autor: Nicolae Geanta.

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

Nelu Brie - Vestimentatia intre normalitate si seductie

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

Nelu Brie: "Învățătura Asupra Botezului cu Duhul Sfânt" 3/17/13

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

Chemat de Dumnezeu.

Geneza 6:8-22 / Geneza 7:1-9

       In perceptia multora dintre noi chemarea Lui Dumnezeu inseamna amvon, atat. In textele mentionate mai sus este descrisa chemarea facuta de Dumnezeu unui om pe nume Noe, un om care conform Cuvantului a capatat trecere inaintea Domnului. Datorita acestui fapt, Dumnezeu hotaraste sa ii incredinteze o lucrare foarte importanta, nu, nu aceea de a pastorii o adunare locala, nu despre asta este vorba. O lucrare de construire a unei barcii imense cu scopul salvarii lui, a rudelor lui si salvarii unor animale din calea maniei Lui Dumnezeu care avea sa se abata asupra intregului pamant cu scopul exterminarii totale datorita nivelului nemaiintalnit de inalt de stricaciune. Cuvantul spune " pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ." 
       Chemarea Lui Dumnezeu pentru Noe era facuta. Noe trebuia sa se apuce de lucru repede, caci zilele oricarei vietati erau numarate. Dumnezeu statea dupa el. 
       Chemarea lui Noe era una speciala, avea sa atraga atentia repede. Si nu aceea atentie pe care o cautam noi, cautand mereu sa fim in centrul atentiei, in lumina reflectoarelor, in primul rand, acolo cat mai aproape de cel ce filmeaza. Noe nu avea sa atraga atentia in acest fel. 
      In momentul in care intra in lucrarea Lui Dumnezeu, Noe isi asuma cateva aspecte deosebit de importante in ceea ce inseamna slujirea Lui Dumnezeu. Aspecte la care trebuie sa fim si noi foarte atenti. 
       In primul rand trebuie sa acceptam faptul ca slujirea Lui Dumnezeu ne poate aduce batjocura celor de langa noi, din partea celor ce vad slujirea noastra. Aparent se construia in desert o lada de lemn ce trebuia sa pluteasca ... si nu pe Nil sau pe vreo mare apropiata, ci acolo e loc va plutii, cat de curand. Ii era foarte greu lui Noe sa explice celor din jur fenomenul natural ce avea sa aiba loc, nu mai vasuse nimeni niciodata ploaia, picurii de ploaie. Unii radeau de el, altii il credeau senil. Dar el nu raspunde in niciun fel, trebuia sa finalizeze corabia, si trebuia sa o faca repede indiferent de reactiile celorlalti sau de atitudinea lor. Slujirea Lui Dumnezeu trebuie facuta indiferent de pozitia sau atitudinea celor din jur.
       In al doilea rand, acceptand chemarea Lui Dumnezeu, acceptam si iesirea din confortul nostru sau putem spune, iesirea din confortul adunarii. 
Noe nu numai ca trebuia sa tina animalele pentru o anumita perioada de timp in arca, acele animale aveau nevoie zilnic de hrana si de curatenie. Va imaginati daca in tot acel timp, in acra nu s-ar fi facut curat in spatiile acelor animale sau nu s-ar fi hranit acele animale. Acceptend chemarea Lui Dumnezeu, accepteam si disconfortul slujirii celor ce miros urat, cazuti in sant ... celor ce au trecut si pe la procii Gadarei.
      Serecisul este mare, dar lucratorii sunt putini. Cei mai multi incearca sa secere in plantatie, sa lucreze in confort, nu in holda, acolo unde sunt si spini si naparci. Acolo unde poti si atacat de acei lucratori falsi care cauta sa tina lumea in intuneric. 
      Apostolii s-au obisnuit cu slujirea din Ierusalim, chiar si dupa primirea Sfantului Duh. Desi, dupa Cuvantul Domnului Isus, trebuia sa iasa de acolo spre neamuri. Doar o mare prigoana ii mai putea clintii din loc ... Si aceasta nu se lasa mult asteptata.
     Noi de ce avem nevoie pentru a putea raspunde corect Chemarii Lui Dumnezeu ... tot de o prigoana ?


Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

AUTORITATEA PASTORALĂ ÎN BISERICĂ.

Pentru că circulă tot felul de secvențe video cu pastori care întrerup sau admonestează predicatori/proroci/prezentatori/cântăreți și, în general, care surprind momente jenante în cadrul unui servici divin, pastor fiind eu însumi, mă încumet să reacționez.

De la început, modul în care un pastor gestionează astfel de provocări ține de tact, experiență, curaj și în cele din urmă de capitalul de autoritate pe care îl are și își permite să-l cheltuiască într-o asemenea împrejurare.

Nu cunoaștem toate variabilele – ce condiții au fost puse în prealabil, ce a fost spus și despre ce/cine – și nu ar trebui să ne erijăm în judecători prea aspri și înainte de vreme.

Există o categorie de oameni care din oficiu sunt împotriva pastorului, interpretând aceste măsuri drastice ca pe o dovadă a stilului de conducere dictatorial.

Alții, chiar dacă îi dau dreptate, consideră că pentru abaterea comisă nu se merita deranjul produs.

Și, în fine, sunt unii care spiritualizează aceste incidente, considerându-le ca fiind o opoziție directă față de presupusa călăuzire a Duhului.

Ceea ce ar trebui să luăm în considerate sunt câteva principii dincolo de care nu mai e treaba altora:

1. Pastorul răspunde direct înaintea lui Dumnezeu de slujba, motivația și acțiunile sale. În majoritatea cazurilor, acești pastori au fost confirmați prin votul bisericii locale și una din datoriile lor este păstrarea rânduielii și delegarea slujbelor pe baza unor condiții prestabilite pe care cei desemnați trebuie să le respecte;
2. Nerespectarea autorității pastorale este un afront adus direct lui Dumnezeu și Bisericii. Chiar dacă Dumnezeu se va judeca cu robii săi, să nu avem impresia că răzvrătiții și anarhiștii vor scăpa mai ușor;
3. Au început să circule din ce în ce mai multe astfel de stele – rătăcitoare, căzătoare – care dacă ajung în față au impresia că pe lângă ceea ce li s-a permis să facă, ei au dreptul să cheme, să ungă, să rostească etc. Este prerogativa păstorului să se informeze și să pună limite slujirii cuiva;
4. Să presupunem că pastorul acționează pripit și exagerează… cel în cauză ar trebui oricum să se oprească imediat și să se conformeze. Faptul că se ia la harță în public cu conducătorul adunării dovedește fără vreo altă explicație de ce pastorul a avut dreptate;
5. Cineva ar putea întreba, de ce este invitat să slujească dacă nu corespunde? Răspunsul nu este chiar simplu. Depinde cine l-a invitat, de unde vine, ce reputație are… La prima vedere, permiți cuiva să slujească punând anumite limite slujirii lui și pe aceste criterii și altele tragi concluzii. Majoritatea invitaților se conformează, fac o slujbă bună și câștigă credit. Alții nu țin cont de nimeni și de nimic!
6. E și o dovadă de aroganță și mândrie să crezi că pe unde ajungi toți se înclină, iar tu faci ce vrei asumând că nu vor avea tupeul să te întrerupă sau contrazică! Eh, uite că unii dintre noi avem…
7. Desigur, asemenea situații ar trebui păstrate în afara spațiului public! Dar dacă au ajuns acolo, tot e un lucru bun: cei în cauză pot liniștiți să nu mă contacteze pentru că la noi nu vor fi primiți!
8. Trăim vremuri de confuzie și lipsa de discernământ a multora îi fac să se dea de partea unor oameni pe care nu-i cunosc, care nu-i slujesc și care nu sunt responsabili în fața bisericii, criticându-i și înjosindu-i pe slujitorii așezați de Domnul și de biserică să vegheze și să protejeze turma de neorânduieli și impostori.

Până la proba contrară, atât…

Sursa: https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2018/03/22/autoritatea-pastorala-in-biserica/

Autor : CRISTIAN IONESCU

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.