Alfa&Omega Tv.

miercuri, 23 august 2017

Rugaciunea part.2 Cheia care deschide cerul.

 Intr-o dimensiune total opusa celei din titlul celui de-al doilea studiu (cel prezent), rugaciunea poate fi doar o activitate in care sa spunem cuvinte mai multe sau mai putine dar fara a fi ascultati sau daca vreti , bagati in seama de Dumnezeu.
    Defapt rugaciunea pentru majoritatea crestinilor romani, nu reprezinta nimic personal, sa citesti dintr-o carte de rugaciuni ... e ciudat Dumnezeu uneori, oare chiar sa aprobe El recitalul din carti ... poate da, poate nu.
      Am gasit cateva cauze, sau motive, in Sfanta Scriptura, in urma carora Dumnezeu nu raspunde rugaciunilor noastre.
    Prima cauza o reprezinta motivatia gresita intr-o rugaciune.
Rugaciunea a carei subiect constituie o motivatie gresita este asemene unei arme indreptate impotriva propriei tale persoane. Iacov ne vorbeste despre pericolul unei astfel de rugaciuni in capitolul 4 cu versetul 3. Cand scopul personal este mai sus decat voia Divina, rugaciunea aceea va fi un esec.
 Si psalmistul ne vorbeste in Psalmul 66 cu versetul 18 despre o astfel de rugaciune si efectul ei apropiat.
     A doua cauza pentru o rugaciune neascultata este pacatul din viata persoanei in cauza.
Pentru a intelege acest punct secund mai bine voi folosi o ilustratie cat se poate de plastica,
     In timpul vorbirii mele cu Dumnezeu, in timpul rugaciunii mele, ma voi folosi de un fir pentru a putea stabili legatura intre mine si Dumnezeu, un capat de fir  il voi tinea eu si celalalt capat Il va tine Dumnezeu. In momentul in care pacatul este prezent in viata mea, acesta (pacatul) se va aseza confortabil in mijloc cu un cutit, si oridecate ori voi incerca sa stabilesc o legatura cu Dumnezeu, prin rugaciune , pacatul va fi mereu la datorie si va taia acel fir lasandu-ma sa vorbesc singur...
   Isaia vorbeste in capitolul 59 mult mai clar si mai direct despre aceasta stare ce poate fi intalnita in existenta omului. (Vezi si Isaia 1:15)
      A treia cauza a unei rugaciuni ratate este mandria. Da mandria, aceasta capcana care face din ce in ce mai multe victime in randul crestinilor.
In Evanghelia dupa Luca 18:9-14 gasim un om facand o astfel de rugaciune sau mai bine zis facand prezentarea unie liste de merite si calitati personale.  Cu siguranta Dumnezeu nu va lua aminte nici   la o astfel de rugaciune.

      Da, rugaciunea este cheia care deschide cerul, doar daca aceasta cheie este folosita corect.

marți, 8 august 2017

Aş vrea să fiu - Petru Dugulescu.

Aş vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută;
Înțelegând al vieţii rost,
Aş vrea să fiu străjer în post,
Şi chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămân în luptă.

Aş vrea să fiu ce n-am fost ieri
Și nicicând înainte;
Prin lumea plină cu plăceri,
Să fiu aşa cum Tu îmi ceri,
Să nu m-abat spre nicăieri,
Din drumul vieţii Sfinte.

Aş vrea să fiu ce alţii nu-s
Și nici nu vor să fie;
Mergând în viaţa spre apus,
Să nu mă las de valuri dus
Ci să mă-nalţ mereu mai sus,
Din timp spre veşnicie.

Aproape-aş vrea să fiu oricând
De cei ce trec prin lume,
Sub greul crucii suspinând
Dar și de cei căzuţi din rând,
Rămaşi în urmă, sângerând -
Răniţii fără nume.

Aş vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntr-una
Că din al mântuirii ceas,
Secunde doar au mai rămas
Și cei ce azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

Aş vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Când se va-ntoarce ca-mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanţi ce mi i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"

Și aş mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare -
Și străbătând în lumea rea
Să duc lumina undeva,
Să încălzesc pe cineva
Și să mă-ntorc în Soare...


Sursa:  http://www.resursecrestine.ro/poezii/17027/as-vrea-sa-fiu
Autor: Petru Dugulescu.

vineri, 4 august 2017

Mai buni dacat trebuie...

       Iesiti de curand din Egipt, la imaginea pustiului ce li se deschidea inainte, o buna parte din ei deja regretau decizia de a pornii la drum spre tara promisa, Cannan. Aceasta neincredere si deznadejde fiind si mai mult amplificata la auzul vestii ca Faraon cu armata multa au pornit dupa ei, si ca sa fie tabloul complet, in fata lor nu departe se intindea Marea Rosie.
        Uitand promisiunile Lui Dumnezeu si lucrarile facute inaintea lor in Egipt, acesti oameni in fata incercarii cad in capcana razvratirii fata de Dumnezeu.
        De fapt cand privesc imaginea acestui popor, parca vad imginea generala din adunarile crestine de astazi, fete crispate, brazdate de indoiala, de rusiea pacatului nemarturisit si nelasat la piciorul crucii... de plictiseala. Duminica de duminica ne luam "perfuzia" de la biserica, in rest avem alte prioritati decat umblarea prin credinta inaintea Lui Dumnezeu. Ne raportum la cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu in asa fel incat parca in ceea ce ne priveste, noi L-am ales pe El, Nu El pe noi. Pavel spune in 1 Cor.15:10 "Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine." Si daca Pavel spune asta, noi ar trebui sa fim atenti cum si de ce ne consideram mai merituosi.
       Cu siguranta in situatia asta nu mai avem mare nevoie nici de calauzirea Duhului Sfant ... 
Am reusit sa citim 3 , 4 Psalmi si nimeni nu ne mai poate spune nimic despre adevar, despre credinta, despre sfintire, stim tot, cunoastem tot planul Lui Dumnezeu. Nu ne mai multumesc predicile si indemnurile fratilor din adunarile din care facem parte, ii cunoastem si pe ei. Trebuie sa vina cat mai de departe ... si nici nu mai conteaza ce spun ca noi raspundem repede cu "amin".
   Doamne iarta-ne si Da-ne lumina Ta.
     

miercuri, 21 iunie 2017

Nu-i singur Iuda vinovat - Costache Ioanid.

Nu-i singur Iuda vinovat
De sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
Ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu...

Nu drumul greu spre Golgota,
Nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
Povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu...

Nu patru ciue L-au pătruns,
Când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
Cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu...

Nu doar bătrânii cărturari,
Nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochii murdari,
Si noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu...

Şi nu ostaşilor prin sorţi
Cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu...

Nu doar în stânci, sub lilieci,
Nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
Sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu...

Şi-acum Isus cel condamnat
Azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?...