Iesiti de curand din Egipt, la imaginea pustiului ce li se deschidea inainte, o buna parte din ei deja regretau decizia de a pornii la drum spre tara promisa, Cannan. Aceasta neincredere si deznadejde fiind si mai mult amplificata la auzul vestii ca Faraon cu armata multa au pornit dupa ei, si ca sa fie tabloul complet, in fata lor nu departe se intindea Marea Rosie.
Uitand promisiunile Lui Dumnezeu si lucrarile facute inaintea lor in Egipt, acesti oameni in fata incercarii cad in capcana razvratirii fata de Dumnezeu.
De fapt cand privesc imaginea acestui popor, parca vad imginea generala din adunarile crestine de astazi, fete crispate, brazdate de indoiala, de rusiea pacatului nemarturisit si nelasat la piciorul crucii... de plictiseala. Duminica de duminica ne luam "perfuzia" de la biserica, in rest avem alte prioritati decat umblarea prin credinta inaintea Lui Dumnezeu. Ne raportum la cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu in asa fel incat parca in ceea ce ne priveste, noi L-am ales pe El, Nu El pe noi. Pavel spune in 1 Cor.15:10 "Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine." Si daca Pavel spune asta, noi ar trebui sa fim atenti cum si de ce ne consideram mai merituosi.
Cu siguranta in situatia asta nu mai avem mare nevoie nici de calauzirea Duhului Sfant ...
Am reusit sa citim 3 , 4 Psalmi si nimeni nu ne mai poate spune nimic despre adevar, despre credinta, despre sfintire, stim tot, cunoastem tot planul Lui Dumnezeu. Nu ne mai multumesc predicile si indemnurile fratilor din adunarile din care facem parte, ii cunoastem si pe ei. Trebuie sa vina cat mai de departe ... si nici nu mai conteaza ce spun ca noi raspundem repede cu "amin".
Doamne iarta-ne si Da-ne lumina Ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu