Florin Ianovici – Discurs rostit în Parlamentul României cu prilejul ediției jubiliare a Grupului Ecumenic de Rugăciune

      Ioan 17:21     "Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.''
       Unitatea nu este doar un subiect de dezbatere, ci mai ales o rugăciune. În condițiile actuale ale societății contemporane, de continuă fărămițare și amenințări teroriste, de cruzimi și samavolnicii fără de seamăn, avem nevoie de rugăciune.
Domnul Isus Hristos mai întâi de toate s-a rugat pentru unitate. Rugăciunea duce la unitate pentru că doar Dumnezeu poate ajuta România și poporul român. Dumnezeu ne poate oferi protecție, pace și tot El poate binecuvânta țara cu belșug de păine.

Apoi, rugăciunea este o cântărire de sine, un moment al adevărului personal, al smeririi noastre, căci rugăciunea este o evaluare a greutății spirituale care ne face mai îngăduitori cu semenii noștrii. Oamenii care nu se roagă se sălbăticesc, devin mândri și intoleranți cu semenii.
Unitatea presupune înțelegerea următoarelor aspecte:
     1. Unitatea se fundamentează pe relație. Luca 10:27 "El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” "
      a. Mai întăi este vorba de relația cu Dumnezeu.
Relația cu Dumnezeu este una de cămăruță, de părtășie intimă cu Dumnezeu, nu este o paradă și o afișare ostentativă care de regulă ne îndepărtează unii de alții și face din noi demagogi.
      b. Mai apoi este vorba de relația cu semenii.
Ceea ce trebuie însă văzut este modul cum se materializează credința, modul cum se manifestă și anume în fapta de dragoste față de aproapele. Desigur că nici astăzi nu suntem departe de întrebarea: Luca 10:29 "Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” " Hristos însă prin pilda samariteanului mută accentul de la: cine e vrednic să fie aproapele meu, la cine dă dovadă că e aproapele semenului: Luca 10:36 "Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” "Luca 10:37 "„Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus. "
Iată frumusețea lui Hristos: iubește pe ceilalți la fel de îngăduitor ca pe tine! Față de noi suntem toleranți, ne îngăduim slăbiciunile, le argumentăm cu însuflețire dar pe alții îi catolgăm cu asprime și le refuzăm orice fel de circumstanțe.
Disprețul și tratarea cu superioritate a aproapelui, condiționarea care fură demnitatea sunt teme majore ale timpului nostru.
Iată o ilustrație plină de semnificație: un om sărac a bătut la ușa unui om bogat. Acesta a ieșit și l-a întrebat ce vrea. Săracul a răspuns că vrea de mâncare. Bogatul l-a măsurat din priviri și i-a spus: vino la ușa din spate.        Acolo i-a oferit o sacoșă cu măncare dar, mai întâi, i-a cerut să rostească după el următoarele cuvinte: Tatăl nostru care ești în ceruri… Săracul a răspuns: Tatăl lui care ești în ceruri… Supărat omul bogat i-a spus: nu e bine. Spune: Tatăl nostru care ești în ceruri, nu Tatăl lui care ești în ceruri… Omul sărac l-a privit în ochi și a rostit: dacă era Tatăl nostru, mă primeai la ușa din față…!
      Când disprețuiești nu poți fi în unitate pentru că tu ești mai presus de semenul tău.
Hristos a vindecat 10 leproși printre care unul era samaritean, adică un fel de paria. Între smariteni și iudeii nu era nicio legătură. Care este înțelesul acestui pasaj? Durerea ne aduce împreună și binele ne separă. Mila nu are confesiune, dar are pe Hristos în ea. Lacrimile nu au religie, dar dragostea care le șterge poartă numele de Hristos: Galateni 5:6 "Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste. "
        Femeia de origine siro feninciană care striga către Măntuitorul Isus a fost alungată de ucenici, dar insistența ei și deplina smerenie au făcut din ea o biruitoare. Credința trebuie să aibă smerenie. Fără a ne recunoaște slăbiciunile nu putem avea tăria unității.
Globalizarea a șters granițele, dar nu ne-a adus mai aproape unul de altul.
Toleranța ca un concept modern este legată de numele filosofului John Locke. Ea apare pe la sfărșitul sec al 17-lea pe fondul persecuției, al fragmentării religioase, al prigonirii. Este trist că termenul de toleranța s-a născut din pricina intoleranței religioase. Toleranța presupune acceptarea celuilalt dar în lipsa dialogului este o amputare a spiritului. Avem un consens al tăcerii, dar nu al dialogului. Lipsește dialectica: Efeseni 5:19 "Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. "
      2. Unitatea nu se face cu prețul relativizării adevărului, ci pentru înalțarea adevărului.
Hristos a spus Ioan 14:6 "Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. " Negociem sume, negociem termene, dar nu Sfintele Scripturi. Hristos S-a prezentat ca unica Cale, unicul Adevăr și unica Viață.
3. Unitatea și uniformizarea. Unitatea atât de mult clamată de unii poate ucide identitatea personală. Este ceea ce semnala și H.-R. Patapievici în cartea Politice, când se dezicea de tendințele uniformizatoare românești: „Orice om este un minoritar. Eu nu pot forma majoritate cu nimeni, pentru că sunt irepetabil, unic, de neînlocuit. Altfel spus, sunt creația unui Dumnezeu care nu face «mase», ci numai individualități.”
     De aceea eu cred că este vital să ne ferim de tăvălugul uniformizării. Ideologia comunistă a creeat blocuri cenușii, uniforme, numere matricole, tunsul zero în armată, toate în dorința unei unei uniformizări care a ucis spiritul, creativitatea, diveristatea ideiilor sau, altfel spus ceea ce este frumusețea însăși a creației.
Să ne păstrăm identitatea fără a o argumenta zgomotos și să lăsăm diversitatea să coloreze spațiul relațional.
Încheiere
Hristos a spus: Ioan 6:35 "Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. " El S-a identificat cu păinea și apa pentru că știa că fără ele viața nu e posibilă.
      Aș dori să ilustrez această idee: la sfărșitul celui de-al doilea război modial o mulțime de orfani au intrat sub îngrijirea statului. Într-unul dintre marile orfelinate au observat că deși se ofereau condiții bune copiilor aceștia erau speriați, nu comunicau și aveau coșmaruri. Au încercat să îi ajute cu un psiholog, dar fără succes. Apoi un slujitor al lui Dumnezeu le-a sugerat să așeze lângă perna fiecărui micuț, înainte de culcare, o bucată de pâine. Spre marea lor surpriză au constatat că acestor copii le era mult mai bine, dormeau și au început să vorbească unii cu alți. Care era explicația? Copiii au trăit ororile războiului și au dobândit frică cu privire la ziua de mâine. De atâtea ori s-au culcat flămânzi și speriați. Acum când se trezeau noaptea, bucățica aceea de pâine o strângeau în mâini și dobândeau curaj. Ziua de mâine era asigurată.
     În absența jertfirii viața însăși nu este posibilă. Credincioșii trebuie să fie acele bucăți de păine care hrănesc trupul și sufletul. Ceea ce ne unește este dragostea jertfitoare.
Cât privește celelalte lucruri să rostim și noi împreună cu apostolul Pavel: Filipeni 3:16 „Dar, in lucrurile in care am ajuns de aceeasi parere, sa umblam la fel.”
Așa să ne ajute Dumnezeu!Note din discursul rostit în Parlamentul României cu prilejul ediției jubiliare a Grupului Ecumenic de Rugăciune la invitația deputatului Mircea Lubanovici

Publicat de Actualitatea Creștină

sursa:  http://newsnetcrestin.blogspot.ro

Botez sala Ciresarii 18.10.2015

https://youtu.be/nY6dz6x_EdM

Eroi de paie.

Nu de puține ori am întâlnit oameni " puternici" de la distanta, puternici de la balcon, sau puternici din spatele unui monitor, oameni care stau deoparte si îți explica ei cum stau lucrurile de fapt, oamenii aceștia de obicei apar din senin si dispar la fel, specialiști in conduita altora, nu degeaba avem si proverbul " câinele moare de drum lung si prostul de grijă altuia" , oameni ca aceștia probabil din lipsa sa inspirație sau din capacitate redusa încep sa scrie pe bloguri lucruri, diferite lucruri despre diferite persoane, nu ca i-ar fi pus cineva ci așa, pur si simplu, ce este mai dureros in toată maneaua asta este ca își găsesc si susținători care sa le distribuie articolele in mediul public, persoane care poate la randul lor au au extras tot ce se putea extrage din puțul gândirii ...
   Sunt momente in care regret amarnic ca am avut marele ghinion sa fiu contemporan cu astfel de " oameni".
   De fapt ma refer la cateva bloguri mediocre care din lipsa de idei, iau in tinta oameni si fapte din mediul evanghelic punandu- le in pagini electronice după cum "imaginația" le dicteaza, trecând peste orice urma de etica sau bun simt.
  Va recomand din toată inima, evitați astfel de bloguri, lasati-i singuri in lumea lor, o lume a eroilor de tufiș ...
  As putea da si câteva nume de astfel de bloguri dar spre binele celor mai multi nu am sa o fac.

Focul necesar - de Vladimir Pustan

       Daniel 3:24,25 „Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspâimântat şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”
Nebucadneţar, obosit de atâta muzică ascultată, a hotărât să-i bage pe cei trei evrei în cuptorul cu foc. N-o făcea pentru prima dată şi Hitler s-a inspirat de la el câteva sute de ani mai târziu. La Auschwitz, Treblinka, Majdanek şi Dachau cuptorul era sfârşit de drum şi de filosofie. Puţul gândirii clăbucea mizeria neacceptării.
I-a legat pe cei trei cu izmenele personale, să nu dea din mâini ca să stingă flacăra. I-a aruncat în foc şi-au murit ostaşii ce le-au făcut vânt. Bobârnacul iniţial, vorba lui Hegel.
      Au aşteptat o vreme bună să se mai potolească vipia să poată privi înăuntru.
Nu mai erau legaţi, erau slobozi. Umblau de colo, colo prin cuptor ca pe Lipscani. Arseseră doar izmenele.
      Când vine peste tine focul, să nu uiţi că are un scop nobil pentru care arde – să-ţi ardă izmenele legăturilor nenorocite.
      Spitalul, disperarea, lipsa, amărăciunea, trădarea, eşecul, moartea celor dragi, pierderea, neputinţa, depresia, deziluzia, sunt flăcări ce n-au ca scop arderea ta. Holocaustul nu-i pentru sfinţi.
        Dar sfinţii pot fi legaţi…
De lucruri, obiceiuri, lene, minte murdară, lăcomie, fariseism, stare căldicică, păcat, satană, neiertare, neiubire, mândrie cu aroganţă cu tot.
      Şi atunci trebuie neapărat foc…
Dumnezeu poate folosi un fochist nebun ca pe Nebucadneţar; fochiştii pot fi prietenii, familia, şefii, colegii, împrejurările.
      Sau fochist poate fi direct Dumnezeu…
Nu mai striga deznădăjduit, nu te mai lua la ceartă cu cuptorul şi cu flăcările. Plimbă-te cu mâinile la spate privind sfidător pe cei ce te compătimesc sau se bucură de cuptorul tău.
Vei avea două binecuvântări.
          În foc, El e întotdeauna cu tine. În foc, te coci bine şi vei ieşi rumenit ca după două săptămâni pe litoral. E nevoie şi de bronz spiritual.
Apoi – rămâi fără izmenele-cătuşi. Dumnezeu vrea să umbli neîmpiedicat, liber…
autor: V l a d i m i r _ P u s t a n

sursa : http://nicolaegeanta.blogspot.ro

Balena de serviciu – Vladimir Pustan

       Iona 1:17–2:2 – „Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi. Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui şi a zis: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul şi m-a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat şi mi-ai auzit glasul.”
      Când a auzit Iona unde trebuia să meargă în misiune, s-a cutremurat. A crezut că n-a auzit bine. Ca şef de promoţie în şcoala proorocilor, avea reducere pe mijloacele de transport în comun. A cerut un bilet spre Tars, unde auzise că sunt nişte băi bune pentru reumatism. Să moară ninivenii! Soldaţii lor aveau încălţămintea din piele de evreu, iar oameni fără mâini şi ochi erau destui în Israel, semn că se întâlniseră cu canibalii din cetatea cea mare.
     Barca l-a scuturat niţel, apoi somnul i-a fost tulburat definitiv. Prins cu mâţa în sac, foloseşte doar jumătate de bilet plătit şi sare în mare.
    Ajunge în fundul mării până la temeliile munţilor şi de-acolo e pescuit de balenă. În burta balenei încropeşte un altar şi se roagă ars de sucul gastric al caşalotului. După ce termină rugăciunea, e scuipat pe mal, duhnind şi cu pielea în carouri.
    Întrebat de împărat cu ce-a ajuns în Ninive, îi răspunde liniştit: „Cu balena de 11 şi un sfert”.
Povestea e simplă, decentă şi plină de învăţăminte, ca balena de suc gastric.
Oamenii trebuie iubiţi chiar dacă nu ne cad bine la stomac. Nici Iona n-a fost o încântare pentru stomacul obosit al chitului.
    Păcatul din om trebuie urât, dar păcătosul trebuie iubit şi trebuie luptat pentru mântuirea lui.
De Dumnezeu trebuie să asculţi chiar şi atunci când ordinile Lui parcă nu prind sens. E prea deştept Dumnezeu ca să facă greşeli şi prea bun să îngăduie răul fără motiv.
Când te hotărăşti să-ţi iei bilet spre Tars, trebuie să iei în calcul şi balena cu suc cu tot. Dar mai înainte, trebuie să faci pe scafandrul în propriul gunoi. Dumnezeu a intenţionat să umbli pe mare ca Petru, nu să înoţi zglobiu pe fundul Gropii Marianelor.
     Rugăciunea în odăiţă e mai confortabilă decât cea în burtă de peşte. Roagă-te când n-ai nevoie de atâtea oftaturi şi vai-uri. Pocăinţa e de preţ în barca liniştită, nu-n batiscaful zoologic. Când te duci în spital, mai repede pui Biblia în pungă decât vopselele de ochi, deşi până atunci mai mult ai folosit deruginolul cosmetic decât Scriptura.
    N-am văzut pe nimeni, îndopat cu citostatice, să se mai frământe de oja de unghii.
Nu există loc prea departe de faţa lui Dumnezeu. Există paradise fiscale, există paradise juridice (pentru Grig Bivolaru a fost Suedia, pentru Mengele a fost America de Sud, loc de scăpare de furia evreiască), dar nu există loc pe planetă în care Dumnezeu să nu rupă uşa din ţâţâni şi să-ţi zică: „Apropo, ce zici că făceai aici?”
    Să nu fii supărat pe balenă. Ea îşi face datoria şi la timp, şi bine. Poate purta numele unui spital, a unui şef ce te lasă fără serviciu, a unui vis destrămat, a unei iubiri neîmpărtăşite. Scopul nu-i să te distrugă, ci să te culeagă dintre papură şi să te trezească.
    Nu vei sta nici o clipă peste termen în pântecele monstrului şi nici peste puterile tale nu va fi suferinţa. Recunoaşte de ce eşti acolo, laudă-L pe Dumnezeu pentru că-I mai pasă de tine, pune creaţia în mişcare şi încalcă legi pentru ca tu să te duci unde vrea El.
    După o asemenea încercare, nu există garanţia că nu vei înnebuni iarăşi uitând experienţele trecute. Te va vrăji un vrej de curcubete şi atunci vei face cunoştinţă cu viermele de serviciu pentru că balena are tură liberă.

Învaţă deci, din greşelile lui Iona pentru că viaţa e prea scurtă ca să le faci tu pe toate.

V l a d i m i r _ P u s t a n – www.ciresarii.ro

sursa  :   http://crestintotal.ro/2015/03/20/balena-de-serviciu-vladimir-pustan/#more-71653 

Zeii vechi şi noi.

        Efes, al patrulea oraş ca mărime din Imperiul Roman, era cunoscut drept oraşul-gazdă al zeiţei Artemis, pentru greci şi Diana, pentru romani. Templul închinat zeiţei-mamă, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, era loc de pelerinaj , dar şi cea mai importantă sursă de venit a oraşului. Vistieria acestuia era atât de plină, încât servea drept bancă comercială, de aici împrumutându-se chiar şi împăraţii. Totul era de vânzare. Pe plan spiritual, mântuirea era relativ ieftină, dar totuşi aducătoare de venit: argintarii ofereau statuete cu Artemis sau cu templul Dianei, proprietarii de taverne şi hanuri ofereau confort, prostituatele îşi vindeau trupul, sexul fiind considerat drept act de închinare.
Într-o astfel de atmosferă, nu e de mirare că apariţia lui Pavel, cu al său mesaj despre un zeu nou, Hristos – fără cont în bancă şi imposibil de înduplecat cu arginţi – a scandalizat întreg oraşul. Pavel predica falimentul: exorcişti şi vrăjitori, argintari, prostituate şi bancheri, toţi ar fi ajuns în şomaj tehnic dacă urmau învăţătura sa. Din fericire pentru noi şi din păcate pentru ei, viaţa bate filmul şi Hristos idolii păgâni. Mulţi şi-au ars idolii înaintea tuturor şi au realizat că “zeii făcuţi de mâini omeneşti nu sunt dumnezei”.
     Dar ce sunt atunci? Sunt micii demoni care ne “ajută” să-L ignorăm/uităm pe adevăratul Dumnezeu; au supravieţuit timpului, au însoţit creştinismul de-a lungul istoriei şi s-au întrupat în idolii moderni. Artemisul lor s-a fărâmiţat în mii de zei, coloraţi şi frumos împachetaţi, pe care îi purtăm în inimă şi-n minte, zilnic. Mai puţin vizibili, dar la fel de dăunători.
    Într-o zi banală, acum aproape două mii de ani, Isus te avea pe tine în gând. Ochii săi sfâşiaţi de durere erau aţintiţi spre cer, picioarele şi mâinile ţintuite pe o cruce, iar ultimele sale cuvinte au adus mântuirea unui tâlhar şi iertarea călăilor Săi. Şi tu, într-o zi obişnuită, vrei nu vrei, ai sute de gânduri ce-ţi ocupă mintea, ochii tăi privesc în mii de părţi, picioarele-ţi trec prin zeci de locuri, mâinile tale alină pe cineva sau te duc în păcat, vorbele tale încântă sau dezamăgesc. Tot ce faci este inchinat pe altarul cuiva, altarul tău, altarul altui om, zeu, Dumnezeu. În lumea noastră, cea în care “Hristos e totul”, uneori nimic nu pare a fi al Său, pentru că orice lucru devine idol, când ține loc de Dumnezeu: familie, casă, masă, jocuri video, muzică, pornografie, internet, filme, prieteni, cărţi, baruri, cumpărături, iubit(ă), somn, maşină, cruciuliţa, Kenvelo, fitness, biserica, arta, cariera, avere, televizor, cafea, zâmbete şi lacrimi, o viata căldicică şi o mântuire ieftină. Pe ce altar arde jertfa ta de zi cu zi?

Marius Bădescu – Timisoara

Articol publicat de Silviu Firulete

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Zeii vechi şi noi 

Nickbags: Mulțumirea nu-i o zi ci un mod de viață - Vladimir...

Nickbags: Mulțumirea nu-i o zi ci un mod de viață - Vladimir...: Dumnezeu a lăsat pentru Izrael o sărbătoare la sfârșit  de seceriș. Chiar dacă nu fusese mare lucru de secerat anul ăla. Erau prin deșert i...

Este o mare diferență între a face copii și a fi părinte…

foto: facebook.com

Astăzi am fost la pescuit pe ”feisbuc”, prin acele zone prin care omul sănătos la cap nu se duce prea des. Rezultatul s-a materializat în câteva imagini care mă dor, atât în calitatea mea de om cât și în cea de creștin. M-am oprit la una singură, deși puteam lesne face un album din ele.

Cu toții suntem martori de ocazie la eșecul unora de a fi părinți, adesea jenant de public. Atunci ne reamintim că este o mare diferență între a face copii și a fi părinte. Dacă unii dintre noi se întreabă prea mult și prea adesea, făcându-și adevărate procese de conștiință cu privire la modul în care se achită de această datorie, alții sunt dovada vie că locul unui copil nu este (sau nu ar trebui s fie) întotdeauna alături de cei care l-au făcut și care… nu îl merită!

Din păcate, reacția autorităților, ca și a societății, față de astfel de atitudini mânjite de ignoranță, inconștiență și abuz nu este pe măsura gravității lor. Râdem ca proștii și rezultatele sunt plătite de către cei care nu se pot apăra, transformându-ne din martori în complici, tot de ocazie!

Nu am ce comenta pe marginea fotografiei de mai sus: vorbește de la sine…

sursa : https://babacii.wordpress.com

autor: ... Babacii.

Senzualitatea, puterea de a te distruge pe tine și pe cei din jur.

      Una din ispitele majore din ziua de azi este sensualitatea și cred că fiecare om se confruntă cu aceasta. Prima din capcanele senzualităţii este să-ţi distrugă integritatea, să te facă să îţi compromiţi gândirea și apoi comportamentul într-un mod josnic pentru statutul de fiu de Dumnezeu. Din păcate ispitele sexuale nu numai că nu mai sunt o rușine pentru societate, dar sunt și promovate de radio, televiziune și multe alte mijloace, astfel, pofta crește din ce în ce mai mare și aceste dorinţe nu încetează să îţi ceară tot mai mult în timp ce te golesc de Dumnezeu. De aceea te simţi mereu mai gol și mai nefericit.
A doua capcană este să fii tu cel “atractiv”. Dar acesta capcană nu poate fi lansată dacă nu ai căzut în prima. După ce începi să gândești și să privești greșit din punct de vedere sexual, acum ești pregătit pentru a doua capcană: să fii tu cel care ispitește pe ceilalţi. Dorinţa de a fi apreciat îi conduce pe mulţi tineri, crescuţi în biserică, să devină tot mai atrăgători din punct de vedere fizic CU SCOPUL de-a momi sau corupe alţi tineri sexual.
    Un prim sfat este să îţi umpli mintea cu gândirea lui Dumnezeu, să vezi cât de periculos este păcatul sexual pentru sufletul tău, ce capcană teribilă este și ce consecinţe groaznice aduce asupra sufletului și trupului tău. Senzualitatea este mai rea ca joaca cu focul; te poţi juca chiar cu mântuirea sufletului tău. Senzualitatea te desparte de Dumnezeu, pentru că asta face fiecare păcat. E ca și cum i-ai da unui om nechibzuit un obiect de mare valoare, el l-ar sparge și ar face să nu mai valoreze nimic. Așa este atunci când dai mintea și trupul tău păcatelor sexuale. Păcatul își bate joc de tine și îţi fură valoarea. Deci nu e o alegere prea bună, nu?
    Al doilea sfat este legat de stima de sine. Tu ești cineva și ai valoare deoarece așa te-a făcut Dumnezeu. Lumea nu știe să preţuiască lucrurile cu adevărat importante, așa că nu căuta aprecierea și atenţia ei. Este mult mai de preţ să fii apreciat de Dumnezeu și de tot cerul pentru că biruiești aceste ispite, decât să fii “apreciat” (batjocorit) de lumea asta murdară. Tu nu ai nevoie de o plăcere trecătoare care să te satisfacă, ci de o gândire și o inimă curată. Tu nu trăieșţi pentru tine, ci pentru a face pe plac lui Dumnezeu. Tu ai nevoie de Dumnezeu în fiecare secundă mai mult decât ai avea vreodată nevoie de toate plăcerile lumii la un loc. Nu lăsa conștiinţa ta să se murdărească, ci păstrez-o curată pentru Iubitul inimii tale.
     Mereu e vorba de scopul tău, de comora ta… căci inima ta (gândirea și faptele tale), vor urmări ceea ce iubești tu cu adevărat. Dacă ești cu adevărat copil al lui Dumnezeu, te vei întoarce…

Sursa : http://www.totalschimbat.ro/2014/11/25/senzualitatea-puterea-de-a-te-distruge-pe-tine-si-pe-cei-din-jur/         Autor: Denisa Andreea.

Pocaitii feat Crista - Primavara mea

O altfel de muzica pentru altfel de oameni ... pentru altfel de vremuri.