Cuvinte lăsate la soare... - de Vladimir Pustan

La început de viață ai nevoie de vreo doi ani să înveți să vorbești.

Apoi, până mori ești rugat să taci din gură. Trăim sub același soare și ne enervează cumplit că el își permite luxul să încălzească cu razele lui și pe alții.

Unul dintre prietenii mei din copilărie a încercat să se sinucidă pentru a fi băgat și el în seamă. Nu a reușit și a fost vedetă vreo două săptămâni. Acum trăiește o viață departe de prima pagină a ziarelor și asta îl face trist.

Fără Dumnezeu lumea ar fi un mare spital de psihiatrie dar oamenii încă mai cred altfel.

Împăratul Babilonului Nebucadnețar a crezut că lui i se datorează una din cele șapte minuni ale lumii. A ajuns să mănânce iarbă șapte ani și după ce s-a clorofilat i-a venit mintea la cap. Dar pentru asta a trebuit să privească în sus.

Aș vrea să găsesc un cuvânt frumos pentru Dumnezeu dar știu de la Joubert că înainte de a folosi un cuvânt frumos trebuie să-i faci loc. Zic dragoste atunci.

Dumnezeu Tatăl mă iubește cu aceeași dragoste cu care L-a iubit pe Hristos. Dumnezeu nu știe iubi cu intensități diferite.

V l a d i m i r _ P u s t a n 

http://www.ciresarii.ro/index.php/cuvinte-lasate-la-soare-vladimir-pustan/

Publicat de Nicolae GEANTĂ

Ora de muzica crestina vol. 1

"Fereşte-mă, Doamne, de găini, că de câini nu mă tem."

Este un cunoscut proverb romanesc, despre care , eu spun ca se potriveste perfect lumii crestine.

De ce? Tocmai asta mi-a atras si mie atentia asupra lui.

Se spune pe la noi , pe la romani, ca atunci cand omul se lasa de fumat, renunta la alcool, nu-si mai bate nevasta, sa spunem despre acel om ca s-a pocait, uitand  ca ura, nemultumirea, barfa, hotiile, lipsa de evlavie etc., strapung inima Domnului Isus la fel de mult ca si primele Am redus intelesul acestui cuvant. Pentru majoritatea romanilor , pocainta rezumandu-se in cel mai fericit caz la participarea la slujba de Duminica, in restul saptamanii sa nu ai curajul sa il provoci cu ceva pe crestinul nostru ca te face "praf".

Privind la Protoparintele nostru Adam, vedem modul ciudat in care acesta incearca sa isi acoopere pacatul, gresala, neascultarea de Dumnezeu, cu un sort de frunze, o tentativa nereusita de a parea curat inaintea Lui Dumnezeu. Din pacate acest sort sa pastrat foarte bine, si astazi e la mare cautare, ca de cat sa te caiesti pentru pacatele facute cu buna stiinta mai bine le acoperi cu un sort de frunze, si daca se poate sa fie ceva si de firma, de la Bote.

Nu stiu cat vor mai trai romanii, tinand strans im mana pasarea, privind cu mare nedumerire spre vrabia de pe gard, uitand ca si cea din mana si cea de pe gard, nu varoreaza nici cat un centimetru de cer, un cer care deocamdata este destul de gol, si asa va ramane gol daca mai continuam sa avem grija de pasari.

In seara aceea pe jumatate trista, fotsul mare porcar, invata in pragul casei Tatalui cu obrajii brazdati de lacrimile bucuriei, ca iertarea are miros de Cer. Luca 15:11-32.

Intoarce-te acasa.

Franklin Graham – „Cerul nu este pentru cei laşi”

Iul25

„Urmaşii lui Isus Hristos şi în special pastorii şi liderii bisericilor, au responsabilitatea de a spune adevărul Scripturilor, să spună păcatului pe nume”.

„Cerul nu este pentru cei laşi”, a spus cunoscutul evanghelist Franklin Graham, într-un eveniment evanghelistic realizat în Washington DC, ne informează portalulNoticiaCristiana.com.

Afirmaţia lui Graham vine ca  replică şi ca o provocare pentru acei care se tem să vorbească deschis despre temele morale abordate în Biblie. Franklin s-a bazat pe acel categoric pasaj al Scripturii care avertizează:Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8).

„Creştinii un pot să ignore anumite părţi din Cuvântul lui Dumnezeu doar pentru că sunt nepopulare sau cauzează diviziune. Misiunea noastră este să-l vestim pe Hristos şi tot ceea ce El reprezintă. Nu putem să proclamăm cu sinceritate adevărul dragostei lui Dumnezeu, fără a avea în vedere faptul că Dumnezeu urăşte păcatul. Dragostea lui se revarsă peste umanitatea care se află în robie. În harul Său nemeritat, se găseşte darul mântuirii. Din acest motiv, toată Evanghelia trebuie predicată, aşa cum demonstrează apostolul Pavel: Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; (Romani 1:16)”.

„Urmaşii lui Isus Hristos şi în special pastorii şi liderii bisericilor, au responsabilitatea de a spune adevărul Scripturilor, să spună păcatului pe nume şi să recunoască că acesta dintotdeauna a domnit în inima rasei umane. Nu este vorba doar de o dezbatere asupra avortului sau a homosexualităţii: tot păcatul este imoral şi toată imoralitatea este rea. În Statele Unite astăzi se vede o secetă epică. Nu este numai o înţelegere greşită a Cuvântului lui Dumnezeu; este vorba de o absenţă completă a Cuvântului”.

„Creştinii sunt chemaţi să refuze oferta păcatului în toate formele, nu pentru că suntem persoane perfecte, ci ca şi o mărturie a transformării pe care Dumnezeu o face într-o viaţă predată Lui, spălaţi şi curăţiţi prin sângele lui Hristos şi izbăviţi de judecata Lui. Trebuie să fim persoane rezistente la critici şi la orice forme de persecuţie. Dacă nu demonstrăm curaj şi nu ne menţinem puternici în evlavie, nu putem să depăşim spiritul de seducţie al lui Satana, care pune stăpânire pe lume”.

„Dacă noi, ca şi popor al lui Dumnezeu ne opunem să strigăm contra păcatului pentru a nu-i incomoda pe ceilalţi, suntem laşi. Suntem chemaţi să facem să sune trâmbiţa, avertizându-i că Dumnezeu cere ascultare de legea lui perfectă, care este proiectată pentru binele rasei umane. Definiţia unui laş, este acea persoană care se opune să facă ceea ce este corect, temându-se de consecinţe”.

„Suntem soldaţi în armata lui Dumnezeu şi nu trebuie să avem frică că vom fii etichetaţi de homofobi sau judecători. Oamenii fac judecăţi în fiecare zi. Creştinii au o singură normă în care să-şi bazeze judecăţile şi aceasta este Biblia. Fără instrucţiunile şi autoritatea acesteia, nu este posibil să putem ştii cum să trăim, de aceea ni se spune: Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” (Ioan 7:24)”.

„Cum am putea să ne temem că lumea ne va respinge, când Isus a dat totul pentru noi? Dar chiar şi aşa El extinde mântuirea pentru toţi acei care doresc să vină la El. El este cel care ne dă putere pentru a ne menţine statornici în mijlocul persecuţiei din această lume. El ne dă putere ca să învingem păcatul”.

Franklin Graham este cel de-al patrulea copil al binecunoscutului evanghelist Billy Graham. Este preşedintele Asociaţiei Evanghelice Billy Graham şi al organizaţiei umanitare Samaritan’s Purse. Este un bun evanghelist care recent a condus o importantă campanie deevanghelizare în Varşovia – Polonia, la care mii de persoane l-au primit pe Hristos (n.tr.).

Sursa: http://benidradici.wordpress.com/

Dumnezeu e pregatit se te ierte. Esti pregatit sa accepti?

Ieremia 36:3 Poate că dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea, şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul."

Cat de mult isi doreste Dumnezeu sa ne ierte! El era gata sa ierte poporul lui Israel si chiar isi dorea asta. Ca dovada, le-a trimis zeci de prooroci care ii indemnau sa se intoarca la Dumnezeu.
El ti-a trimis si tie Cuvantul. Pentru tine Cuvantul s-a intrupat.

Si nu erau vinovati de pacate mici. Idolatrie, vrajitorie, rautate, curvie, invidie, egoism ( si-au luat cuvantul inapoi si nu au eliberat robii la finalul celor 7 ani), lipsa de credinta - lista poate continua la nesfarsit. Acum cateva zile cineva m-a intrebat de ce Biblia contine atatea detalii despre crime, violente si pacate. Cred ca Dumnezeu vrea sa ne arate ca oricat de pacatosi am fi noi, El e pregatit sa ne ierte daca ne pocaim. Sunt oameni care au comis pacate mult mai mari, decat vom comite noi in tot restul vietii, si care totusi au fost iertati. Si Biblia vrea sa ne arate tocmai acest lucru.


1 Imparati 21:27 După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe trup, şi a postit: se culca cu sacul acesta, şi mergea încet.
1 Imparati 21:28 Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel:

1 Imparati 21:29 "Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui; ci în timpul vieţii fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!"

Daca Ahab, despre care cu totii stim ca a fost unul din cei mai pacatosi oameni din Biblie, a fost iertat de Dumnezeu pentru ca s-a pocait, de ce nu ai putea fi si tu? Nu il lasa pe inselator sa iti spuna ca pentru tine nu mai exista speranta. Ai o singura speranta - pocaieste-te!!!

Mantuirea e un dar pe care Dumnezeu doreste sa ti-L dea, intrebarea este - esti pregatit sa il accepti? Iti doresti asta sau e mai confortabil sa ramai prins in pacatul tau?

Numai tu poti raspunde la aceasta intrebare.


posted by crestinul
Sursa: http://dumnezeuestedragoste.blogspot.ro/
Read more: http://dumnezeuestedragoste.blogspot.com/2009/06/dumnezeu-e-pregatit-se-te-ierte-esti.html#ixzz38Tp6hkdi

COMODITATE SAU INDIFERENȚĂ?

Mă gândesc care ar fi motivele pentru care creștinismul din România și nu numai este atât de puțin activ în vestirea Evangheliei. Deși acceptăm cu toții că Marea Trimitere este o poruncă pentru fiecare creștin, cu toate acestea, doresc să precizez că activitatea în câmpul evangheliei este slab văzută în multe dintre bisericile noastre, fie că sunt mai vechi, fie mai noi. Este interesant că fiecare început este plin de entuziasm, implicare, dăruire, dar cu trecerea timpului toate acestea se reduc sau chiar dispar...

Mă gândesc care ar fi motivele pentru care creștinismul din România și nu numai este atât de puțin activ în vestirea Evangheliei. Deși acceptăm cu toții că Marea Trimitere este o poruncă pentru fiecare creștin, cu toate acestea, doresc să precizez că activitatea în câmpul evangheliei este slab văzută în multe dintre bisericile noastre, fie că sunt mai vechi, fie mai noi. Este interesant că fiecare început este plin de entuziasm, implicare, dăruire, dar cu trecerea timpului toate acestea se reduc sau chiar dispar...

Trăim într-o eră când așteptăm ca alții să facă vreun lucru pentru Dumnezeu, asteptăm ca alții să se implice in misiune, în slujire, iar noi stăm comozi și așteptăm rezultate, dacă sunt le lăudăm, dacă nu sunt atunci suntem cei mai buni critici și sfătuitori. Cursa aceasta a Satanei i-a cuprins pe mulți dintre noi, suntem doar spectatori, uitându-ne la un „joc periculos” pe care alții îl joacă pentru satisfacerea nevoii noastre, care de fapt niciodată nu este satisfăcută. Cursa aceasta este comoditatea. Este adevărat, e mai ușor să privești și să comentezi decât să te implici și să te dăruiești cu tot ce ai, cu tot ce ești.

Comoditatea merge alături de indiferență. Mulți au impresia că viața este doar o comedie, o piesă de teatru în care te implici activ pe scenă sau poți fi un simplu spectator. Cred că viața este mult mai mult decât o simplă comedie. Viața aceasta ne-a fost oferită ca să o trăim pentru Dumnezeu , nu ca s-o trăim în bezna indiferenței.

Mă întreb: cum pot fi creștinii indiferenți că fratele, prietenul, vecinul, rudele merg cu repeziciune spre iad?

Cum putem fi indiferenți față de cei săraci, de cei bolnavi, față de cei apăsați de poveri și greutăți?

De ce există indiferență privitor la cei ce se ostenesc în sfânta vestire a Evangheliei?

Este momentul să ne trezim la realitate! Să acționăm și să ieșim din indiferență!

                                                                                                                                                                       Liviu M.    

sursa:  http://www.mtu.ro/

Motivația faptelor bune.

Caracteristica unui ucenic nu este aceea că el face fapte bune, ci aceea că motivaţiile lui sunt bune, deoarece el a fost făcut bun prin harul supranatural al lui Dumnezeu.

„Dacă dreptatea voastră n-o va întrece pe cea a cărturarilor si a fariseilor, nicidecum nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” – Matei 5:20

Singurul lucru care depăşeşte calitatea de a face bine este acela de a fi bun. Isus Cristos a venit să pună o nouă ereditate în orice om care Îi dă voie să facă acest lucru: ereditatea aceasta va depăşi dreptatea cărturarilor şi a fariseilor.

Isus spune: „Dacă sunteţi ucenicii Mei, trebuie să fiţi drepţi nu numai in trăirea voastră, ci şi în motivaţiile voastre, în aspiraţiile voastre, în gândurile cele mai tainice ale minţii voastre“.

Motivaţiile noastre trebuie să fie aşa de curate, încât Dumnezeul cel Atotputernic să nu vadă nimic de condamnat. Cine poate sta în lumina veşnică a lui Dumnezeu, iar El să nu aibă nimic de condamnat? Numai Fiul lui Dumnezeu, iar El susţine că, prin Răscumpărarea Lui, poate pune în orice om propria Lui natură, făcându-l să fie la fel de nepătat şi de simplu ca un copil.

Puritatea pe care o cere Dumnezeu este imposibilă dacă eu nu pot fi refăcut în interiorul meu, şi tocmai aceasta este ceea ce Isus şi-a asumat să facă prin Răscumpărarea Lui. Nici un om nu poate ajunge curat prin respectarea unor legi. Isus Cristos nu ne dă legi şi reguli; învăţăturile Lui sunt adevăruri ce pot fi interpretate numai prin natura pe care El o pune în noi.

Marea minune a mântuirii aduse de Isus Cristos este aceea că El schimbă ereditatea noastră. Nu schimbă natura umană, ci schimbă izvorul.

Sursa: TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers  

Articol preluat de aici :http://armoniamagazineusa.com/

UMBLAREA CU DUMNEZEU, ADUCE BIRUINTA!!

Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău,

căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei? (Daniel 6:20)

Găsim de multe ori în Scriptură expresia “Dumnezeul cel viu”, şi totuşi suntem atât de înclinaţi s-o uităm. Ştim că este scris “Dumnezeul cel viu”, dar în viaţa noastră de zi cu zi nu este nimic care să fie pierdut din vedere atât de des ca faptul că Dumnezeu este Dumnezeul cel viu. Uităm că El este acelaşi şi azi, aşa cum era şi acum trei sau patru mii de ani, că El are aceeaşi putere suverană, şi că El copleşeşte cu aceeaşi dragoste plină de har pe cei care-L iubesc şi-L slujesc. Trecem cu vederea faptul că va face pentru noi acum ce a făcut cu mii de ani în urmă pentru alţii, pentru simplul motiv că El este neschimbatul, Dumnezeu viu. Ce motiv minunat să te încrezi în El, şi-n momentele cele mai grele din viaţă să nu pierzi deloc din vedere faptul că El este, şi va fi veşnic, Dumnezeul cel viu!

Asigură-te că, dacă umbli cu El, priveşti la El, şi aştepţi ajutorul Lui, El nu te va dezamăgi niciodată. Un credincios bătrân care a umblat cu Domnul timp de 44 de ani a scris următoarele cuvinte ca o încurajare pentru tine: “Dumnezeu nu m-a dezamăgit niciodată. Chiar şi-n cele mai mari dificultăţi, în cele mai grele încercări, şi-n cea mai adâncă sărăcie sau nevoie, El nu m-a dezamăgit niciodată. Pentru că am fost împuternicit de harul lui Dumnezeu să mă-ncred în El, El a venit întotdeauna în ajutorul meu. Mă delectez vorbind bine despre Numele Lui”. George Mueller

Martin Luther, cugetând adânc şi având nevoie de puterea ascunsă într-o perioadă de primejdie şi frică din viaţa lui, a fost văzut trasând cu degetul pe masă cuvintele: “El e viu! El e viu!” Aceasta este speranţa noastră pentru noi înşine, adevărul Lui şi umanitatea Lui. Oamenii vin şi pleacă. Lideri, învăţători şi filozofi vorbesc şi lucrează pentru un timp şi apoi cad în tăcere şi fără putere. Dar El rămâne. Ei mor, dar El trăieşte. Ei sunt lumini care strălucesc, dar se sting în cele din urmă. Dar El este adevărata Lumină din care ei îşi trag propria strălucire, iar El străluceşte veşnic. Alexander Maclaren

“Într-o zi am avut ocazia să-l cunosc pe Dr. John Douglas Adam”, scria Charles Gallaudet Trumbull. “Am aflat că el considera că cea mai mare comoară a lui spirituală este conştientizarea fermă a prezenţei permanente a Domnului Isus. Nimic nu l-a susţinut mai mult, spunea el, ca realizarea faptului că Domnul Isus era permanent cu el. Această conştientizare era complet independentă de sentimentele lui, de valoarea lui şi de înţelegerea felului în care Domnul Isus Îşi va demonstra prezenţa.

Mai mult, el spunea că Hristos este centrul gândurilor lui. Ori de câte ori mintea lui se elibera de alte treburi, se întorcea la Hristos. Oricând era singur, şi indiferent unde s-ar fi aflat, el Îi vorbea cu glas tare lui Hristos, la fel de simplu şi de natural ca oricărui prieten uman. În felul acesta prezenţa Domnului Isus era foarte reală pentru el”.

Sursa: http://family2fam.com/         Un articol de Mike Olari

Păcate extreme. 1. Senzualitatea – viața cu bulină roșie – Nicolae Geantă

Senzualitatea este o înclinare spre plăcerile trupești. O atracție spre sensibilitate senzorială. Grecii o numeau hedonism. Latinii o numeau erotism. Românii o strigă sexualism…


Societatea modernă e sugrumată de senzualitate. Trăim o cultură care se mândrește cu obsesia pentru sex, pentru atracții de intimitate. Priviți numai în jur: televiziunile, internetul, pressa, reclamele. Sunt sugrumate de senzualitate. Cel mai accesat cuvânt pe google (pornografia) face referire la senzualitate. Vremea nu poate fi prezentată decât senzual, Gazeta Sporturilor la fel. Până și pe chibrituri apare hedonismul ca stil de viață. În pictură, în sculptură, nudurile sunt cap de afiș, în muzică e musai și ceva limbaj obscen, pe stradă se vorbește vulgar, în școli viaţa fără perdea e la ea acasă, la emisiuni cu vedete se debitează trivialități (!) ...


Taman în acest iureș al promovării senzualității (până și poeți de anvergură ca Eminescu, Brumaru, Geo Bogza sau Cărtărescu sunt promotorii erotismului!) trăiesc tinerii noștrii. Această generație a căror viață ar trebui, zi cu zi, marcată cu bulină roșie! Agresați de imoralitate, invitați să guste din ea, creștinii trebuie s-o condamne, să înfiereze fanteziile hedoniste. Apoi să le arunce la lada de gunoi…



Uneori senzualitatea este declanșată de curiozitate. Nu-i lucru păcătos curiozitatea în sine, dar ea stârnește pofte. Și pofta naște păcat. Iar păcatul e moarte spirituală. Senzualitatea stârnește simțurile fără nici o promisiune… Ea lasă emoțiile, simțurile, gândurile confuze, spune Josh McDowell. Fanteziile hedoniste măresc dorința unei personae de a fi stimulate în acest fel, până ajunge dependent de fascinația respectivă. Sau la renunțare.


În predica de pe munte Hristos a atacat la baionetă senzualitatea: „Aţi auzit că s-a zis în vechime: să nu preacurveşti. Dar Eu vă spun, că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:27-28)


Băieții declanșează senzorii prin privit. O singură privire e de ajuns să ai jăratic sub tălpi. Apoi se declanșează hipotalamusul în corp, și orice înger poate deveni un demon! Fetele măresc gradul de risc prin modă. Vestimentația sumară, mulată, decolteurile cât văile dintre munți, sprâncenele smulse, buzele îngroșate, botoxul, încălțămintea cu toc (întărește piciorul) sunt trendy, dar… crează victime! Ucid involuntar de cele mai multe ori. Nu și nevinovat.


Dumnezeu se chinuie să ne îmbrace și diavolul să ne dezbrace, spunea fratele Vladimir Pustan. Noi de cine ascultăm?


“Fugi de poftele tinereţii Timotee”, a strigat bătrânul Pavel din spatele gratiilor spre sfântul convertit din copilăriile. Pentru că te depărtează de Dumnezeu. Senzualitatea e atac diavolesc. Este mecanismul prin care cade cineva. Fie el și sfânt! Vasile cel Mare a strigat odată: “femeie n-am avut, dar fecior nu mai sunt!” Senzualitatea este linia subțire care impinge spre alte păcate extreme: pornografie, autosatisfacere, relații intime premaritale, adulter, homosexualitate…



E goană teribilă după senzualitate. După pavoazarea exteriorului. “Să arătăm bine!” Paradoxal am văzut mulţi oameni frumoşi în coşciuge! Iadul e plin de oameni ferchezuiţi…


Sursa :    http://www.ciresarii.ro/index.php/pacate-extreme-1-senzualitatea-viata-cu-bulina-rosie-nicolae-geanta/

Publicat de Nicolae GEANTĂ

Teama de a crede - de Florin Ianovici

Credința ar trebui să aducă acele răspunsuri care să înlăture teama. Paradoxal e faptul că adâncindu-te în credință descoperi ceva atât de profund și diferit de tot ce ști încât te apucă teama.

Mulți resping credința din teama că ar putea să descopere că tot ce știu e de fapt o minciună. Putem trăi cu minciunile celor din jur dar nu putem trăi atunci când noi înșine suntem o minciună.
Și iată cum unii crezând iar alții refuzând să creadă ajungem toți, în fața temerilor.


Pe mare ucenicii au fost cuprinși de o frică mare și au exclamat: (Marcu 4:41) "… „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”. Din ce în ce mai des sufletul meu e copleșit de teama de a sta în fața unui Dumnezeu de o măreție fără asemănare. Îi simt iubirea dar îl cunosc atât de puțin și cu atât mai puțin îl înțeleg. Sunt evenimente în viață când ajungi să simți exact ca Iov (Iov 42:5): „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut". (Și 42:6) "De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”


Belșațar a trait o experiență supranaturală care i-a zguduit mintea și sufletul: (Daniel 5:9) "Din pricina aceasta, împăratul Belşaţar s-a înspăimântat foarte tare, faţa i s-a îngălbenit, şi mai marii lui au rămas încremeniţi." Frica i-a paralizat și blocați în necredință și-au pierdut viața. E imposibil aproape să poți crede la sfârșit ceea ce o viață întreagă ai disprețuit. Ce trist e să nu vezi niciodată, în timpul vieții, mâna lui Dumnezeu și să o vezi doar la momentul sentinței definitive. Și ucenicii și Belșașar au fost cuprinși de teamă. Necredința aduce teamă dar și credința aduce teamă.



Credința aduce frica de Dumnezeu care mă înțelepțește, mă smerește, mă ajută să îmi văd starea slabă, inima rea și mă conduce în fața unui Dumnezeu care mă întărește, mă iartă, mă ridică. Frica de Dumnezeu mă ajută să înțeleg că trăiesc prin har, că am fost răscumpărat și că trebuie să am evlavie și mulțumire față de un Dumnezeu atât de mare.


Poate că cineva se va grăbi să spună: 1 Ioan 4:18 "În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste." Când iubești nu te temi de persoana pe care o iubești ci de faptul că poți să o dezamăgești. Dumnezeu înseamnă atât de mult pentru inima mea încât mă tem la gândul că aș putea să îl întristez: Efeseni 4:30 "Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării."


Frica de Dumnezeu mi-a mutat privirea de la mine spre El. Nu vreau să îl dezamăgesc!
Frica de Dumnezeu mă ajută să înțeleg că niciodată nu sunt și nu am fost egalul lui Dumnezeu. Trăiesc prin har fiindcă așa a vrut Dumnezeu, prin Hristos!


Necredința aduce teama care încremenește toate simțurile, te lasă fară suflare și te conduce către rânjetul diavolului golindu-ți sufletul de orice putere, de orice nădejde. Oameni care își declară ateismul ascund de fapt în inima lor teama de a crede.


Toată goana după distracții, filosofiile pestrițe, potopul de desfrâu la care aleargă, declarațiile pline de obrăznicie nu sunt decăt frica mascată de a crede.

Mulți nu vor să audă de Dumnezeu, mulți preferă să disprețuiască Biblia doar ca să nu fie nevoiți să se privească prin ochii lui Dumnezeu.


Căci cine crede trebuie să trăiască diferit! De cine alegi să îți fie teamă?

Sursa:  facebook Florin Ianovici

Publicat de Nicolae GEANTĂ