În Luca 18:9-14 NTR “A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți: Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe. Fariseul stătea în picioare și se ruga în sine însuși astfel:
«Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt ca ceilalți oameni – tâlhari, nedrepți, adulteri – și nici chiar ca acest colector de taxe! Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ceea ce câștig!» Colectorul de taxe însă stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat!“
Religia pune accent pe merite personale, însă creștinismul înseamnă Har.
Fariseul stătea în picioare prin meritele lui personale și a fost respins, însă vameșul era zdrobit de pacatele lui și, cerând mila lui Dumnezeu, a fost acceptat, a fost îndreptățit, a fost socotit drept, a fost iertat.
Religia spune că poți fi mântuit prin fapte bune, dar creștinismul spune că mântuirea este darul/cadoul/favoarea lui Dumnezeu.
Favoarea lui Dumnezeu nu poate fi dobândită prin fapte, ci se primește prin credință. În Efeseni 2:8-9 BVA ” Aţi fost salvaţi prin har şi aţi acceptat salvarea prin credinţă; iar acest lucru nu provine de la voi, ci este în exclusivitate harul lui Dumnezeu!
Primirea acestuia nu se bazează pe fapte (omeneşti); şi astfel, excluzându-le, nu este permis nimănui să-şi revendice vreun merit personal.” Dumnezeu te-a mântuit prin harul Său când ai crezut, nu prin meritele tale.
În Romani 4:4-5 BVA “Atunci când un om lucrează, recompensa pentru munca lui nu este considerată un cadou, ci ca o datorie care trebuie să-i fie achitată”. Însă aici avem cazul celui care nu lucrează ceva pentru a fi considerat drept, ci el doar se încrede în Cel care îndreptăţeşte pe cel păcătos; şi astfel, această credinţă a lui îi este considerată ca dreptate.” Credința în Dumnezeul care iartă păcătoșii prin jertfa Fiului Său Isus dă mântuirea.
Religia spune că trebuie să faci fapte bune pentru a te califica la harul lui Dumnezeu și aici suntem înșelați: harul nu ar mai fi har dacă ar trebui să-l merităm, să-l dobândim.
Harul este generozitatea, bunătatea, mila lui Dumnezeu pe cheltuiala lui Isus, Fiul Său care a răscumpărat omenirea prin jertfa Lui fără vreo contribuție umană. De aceea oricine crede în El va fi mântuit. Oricine este o invitație deschisă pentru toți și pentru fiecare. Oriunde te afli, în biserică, mănăstire, moschee sau club; în pușcărie sau bordel, tânăr sau bătrân, bogat sau sărac, orice neam, limbă sau rasă: oricine crede în El va fi mântuit.
Religia te ține departe de Dumnezeu măcar că Dumnezeu nu este departe de tine. Dumnezeu este la un pas de tine indiferent unde ești sau ce fapte ai făcut: bune, rele sau urâte.
Dumnezeu este la o decizie distanță de tine și îți vorbește prin aceste rânduri. Știu că îți este greu să-L simți pe Dumnezeu lângă tine când știi că ai făcut așa de multe greșeli, că ai irosit multe oportunități, că ai falimentat în repetate rânduri și amintirea lor este atât de vie. Cunosc acest sentiment, m-am hrănit și eu cu el de multe ori. Religia m-a făcut să mă simt nevrednic, vinovat, murdar și departe de Dumnezeu, fără drept măcar să intru într-o biserică. Adevărul dragostei necondiționate a lui Dumnezeu mi-a fost de puține ori explicat și mai deloc arătat. Dumnezeu m-a iubit la fel de mult atunci când eram departe de El cum mă iubește acum când sunt copilul Lui!
Dragul meu, a fost o vreme când eram orbit și credeam că într-o zi voi fi suficient de bun ca să câștig dreptul să devin copilul lui Dumnezeu însă acea zi nu a mai venit! A venit însă ziua în care am crezut că harul lui Dumnezeu se primește prin credința în Isus și azi sunt copilul lui Dumnezeu.
Dumnezeu este la o decizie distanță de tine iar decizia de a primi har, iertare, dragoste necondiționată, acceptare, pe Isus, pe Dumnezeu în viața ta, îţi aparține. Nu este complicat să vii la Dumnezeu, trebuie să îți deschizi inima, să capitulezi în fața Celui care te iubește și să crezi în El.
Spune “Isus, cred că ai murit în locul meu și cred că azi sunt mântuit prin meritele Tale. Te rog primește-mă să fiu al Tău pentru totdeauna. Știu prin credință că sunt copilul Tău iar tu ești Tatăl meu. Amin.”
Religia nu mântuiește. Religia produce confuzie, criză, haos, teroare…
Isus este mântuitor pentru oricine crede în El. Isus este Domnul păcii în mijlocul oricărei crize.
Ești al lui Isus?
Sebastian sursa: http://radiociresarii.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu