„Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Ce samănă omul, aceea va şi secera. Cine samănă în firea pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraților în credință.”
Galateni 6:7-10
Trăim într-o lume în care falsitatea și superficialitatea sunt manifestate precum unele principii sănătoase, făcându-ne să trăim într-o permanentă confuzie. Tot mai multe doctrine și religii iau naștere, și totuși, tot mai puțini oameni Îl găsesc cu adevărat pe Dumnezeu.
Noi, creștinii, ne-am obișnuit să trăim o pocăință ieftină și comodă, care ne pune într-o lumină favorabilă. Avem concerte și predicatori care ne gâdilă plăcut urechile și care ne fac să râdem în timpul programelor, în timp ce, în țările musulmane și comuniste, frații și surorile noastre suferă torturi îngrozitoare. Creștinii aceștia sunt condamnați la moarte în fiecare zi; sunt alungați din comunitățile lor, și aleargă din loc în loc pentru a-și scăpa viața.
Atunci când ne întâlnim la părtășie cu frații noștri, în loc să fim însuflețiți de dragostea lui Hristos și de unitatea Lui cerească, noi avem timp să facem comentarii asupra ținutelor, asupra problemelor cu care se confruntă frații, deschizând astfel portița bârfei.
În casele noastre există multe exemplare ale Cuvântului lui Dumnezeu tipărite în toate modelele și avem cele mai moderne harfe, vaaai însă, din păcate nimeni nu mai capătă înțelepciune și mângăiere din ele, deoarece sunt deschise doar la ocazii speciale… Și când te gândești că alți frați de-ai noștri, într-un alt colț de lume, plâng pentru un Nou Testament… ei au săpate și întipărite în inimă cântările și pasajele care i-au consacrat pentru Împăratul lor iubit.
E adevărat…Trăim pentru noi, pentru poftele noastre, pentru împlinirea și bunăstarea noastră, din care mai împărțim când și când la vreo colectă specială, pentru a fi buni samariteni. Avem confort, dar n-avem pace. Avem Biblii, dar nu le citim. Avem libertate, dar trăim ca și cum am fi legați. Avem totul, dar nu-L avem pe Hristosul cel real. Și totuși, vrem ca la final să fim puși în rând cu cei care au fost martirizați, care au pierdut și au renunțat la tot ce aveau mai scump pe lume pentru numele scump al lui Hristos. Noi am vrea să fim egali cu cei ce care și-au dedicat viața pentru a sluji orfanilor, cu cei care sunt misionari în cele mai neprimitoare și violente locuri de pe fața pământului. Am vrea să avem aceeași plată cu cei ce au postit zile și săptămâni întregi înaintea Mielului fără pată. Noi vrem să purtăm cununi strălucitoare de învingători, cum vor avea toți cei ce Îl vor fi iubit pe El. Dar nu…să nu ne înșelăm singuri!
El va fi drept în răsplătire, și va da fiecăruia după cât a făcut în zilele în care a trăit. Așadar, să luăm seama să avem roade vrednice în ziua cea mare. Să căutăm a pune în funcțiune cântarul cu talerul cel mare. Mai bine să punem în plus, decât să fim găsiți prea ușori… Să luptăm lupta cea bună a credinței și să fim zeloși în împlinirea faptelor. Astfel, în fiecare zi să trăim pentru a mai adăuga o nestemată la cununa care ne va aștepta la Marea Premiere! Așa să ne ajute Dumnezeu!
Noi, creștinii, ne-am obișnuit să trăim o pocăință ieftină și comodă, care ne pune într-o lumină favorabilă. Avem concerte și predicatori care ne gâdilă plăcut urechile și care ne fac să râdem în timpul programelor, în timp ce, în țările musulmane și comuniste, frații și surorile noastre suferă torturi îngrozitoare. Creștinii aceștia sunt condamnați la moarte în fiecare zi; sunt alungați din comunitățile lor, și aleargă din loc în loc pentru a-și scăpa viața.
Atunci când ne întâlnim la părtășie cu frații noștri, în loc să fim însuflețiți de dragostea lui Hristos și de unitatea Lui cerească, noi avem timp să facem comentarii asupra ținutelor, asupra problemelor cu care se confruntă frații, deschizând astfel portița bârfei.
În casele noastre există multe exemplare ale Cuvântului lui Dumnezeu tipărite în toate modelele și avem cele mai moderne harfe, vaaai însă, din păcate nimeni nu mai capătă înțelepciune și mângăiere din ele, deoarece sunt deschise doar la ocazii speciale… Și când te gândești că alți frați de-ai noștri, într-un alt colț de lume, plâng pentru un Nou Testament… ei au săpate și întipărite în inimă cântările și pasajele care i-au consacrat pentru Împăratul lor iubit.
E adevărat…Trăim pentru noi, pentru poftele noastre, pentru împlinirea și bunăstarea noastră, din care mai împărțim când și când la vreo colectă specială, pentru a fi buni samariteni. Avem confort, dar n-avem pace. Avem Biblii, dar nu le citim. Avem libertate, dar trăim ca și cum am fi legați. Avem totul, dar nu-L avem pe Hristosul cel real. Și totuși, vrem ca la final să fim puși în rând cu cei care au fost martirizați, care au pierdut și au renunțat la tot ce aveau mai scump pe lume pentru numele scump al lui Hristos. Noi am vrea să fim egali cu cei ce care și-au dedicat viața pentru a sluji orfanilor, cu cei care sunt misionari în cele mai neprimitoare și violente locuri de pe fața pământului. Am vrea să avem aceeași plată cu cei ce au postit zile și săptămâni întregi înaintea Mielului fără pată. Noi vrem să purtăm cununi strălucitoare de învingători, cum vor avea toți cei ce Îl vor fi iubit pe El. Dar nu…să nu ne înșelăm singuri!
El va fi drept în răsplătire, și va da fiecăruia după cât a făcut în zilele în care a trăit. Așadar, să luăm seama să avem roade vrednice în ziua cea mare. Să căutăm a pune în funcțiune cântarul cu talerul cel mare. Mai bine să punem în plus, decât să fim găsiți prea ușori… Să luptăm lupta cea bună a credinței și să fim zeloși în împlinirea faptelor. Astfel, în fiecare zi să trăim pentru a mai adăuga o nestemată la cununa care ne va aștepta la Marea Premiere! Așa să ne ajute Dumnezeu!
Ancuța Costean
http://ancutacostean27.blogspot.ro/
