MIERCURI: complotul și mirul

Sărbătoarea pascală se apropia cu pași repezi. Isus încă este susținut de mulțime, iar o arestare directă ar provoca o revoltă. Evanghelilei nu menționează să se fi întâmplat ceva important în timpul zilei de miercuri. Este posibil ca Isus să fi rămas în Betania și să nu ajungă deloc în Ierusalim. Mai mult, El este invitat în casa lui Simon Leprosul. Leproșii (chiar dacă aici avem, probabil, un caz rezolvat de Isus) erau considerați necurați, iar a intra în casa lor te făcea incapabil de a mai intra în Templu.

Și iată-L pe Isus la masă, înfruptându-se din bunătățile oferite cu generozitate. Putem bănui că meniul conținea pâine de cea mai bună calitate, linte, fasole și mazăre; dar să nu uităm usturoiul și ceapa, salata, ridichile, morcovii, napii și castraveții. Probabil că au consumat și carne de miel sau de capră, un obicei culinar frecvent în Palestina. Dar nu aceste detalii trebuie să ne atragă atenția. În timpul mesei, are loc o întâmplare de o adâncă semnificație. Când Isus stătea la masă, o femeie se apropie de El, deschide un recipient cu ulei parfumat scump și i-L toarnă pe cap. Cei din cameră protestează, susținând că uleiul putea fi vândut pentru a-i hrăni pe săraci, dar Isus îi ia apărarea.

Toți evangheliști povestesc întâmplarea, chiar dacă o fac în mod diferit. Marcu o plasează în Betania, în seara de miercuri, în casa lui Simon Leprosul. Matei susține la fel, dar afirmă că discipolii au fost cei care au protestat. Ioan o plasează în casa lui Lazăr, cu Maria turnând mirul și ștergându-l cu părul capului ei. Luca susține că s-a petrecut în Capernaum, cu mult timp în urmă, în casa unui fariseu pe nume Simon. De fapt, avem de-a face cu două povestiri care conțin elemente similare. Luca ne prezintă o întâmplare din Galileea, iar Marcu ne prezintă întâmplarea din Săptămâna Mare. Ocazia din urmă nu are legătură de iertarea păcatelor, ci de moartea ispășitoare a lui Hristos.

Uleiul parfumat se folosea în mod obișnuit în lumea antică, cel puțin în rândurile clasei mijlocii. Oamenii se parfumau zilnic, iar uneori aceste alifii aveau și valoare medicală. Mirul din acest incident este descris ca rar și scump. Era din nard curat, iar nardul era importat din Himalaya, în India și – după spusele lui Pliniu – era parfumul cel mai apreciat. Parfumul era extras din rădăcini de plante. Vasul din alabastru deținut de femeie era echivalentul greco-roman al sticluțelor elegante de parfum. Faptul că l-a spart arată că a folosit conținutul în întregime, fără rest. O dăruire totală și necondiționată. Un gest ce dovedea o înaltă noblețe a spiritului.

Deși în acest episod femeia nu-și răsfiră părul, faptul că iese din sfera ei anonimă și casnică e deja un șoc cultural. La acea vreme femeile nu aveau voie să intre în conversație cu bărbații în timpul mesei. Ele trebuiau doar să prepare și să servească. Ucenicii o ceartă pentru curajul și gestul ei, dar Isus îi dojenește: Pentru ce faceți supărare femeii? Mereu Domnul a sărit în ajutorul celor marginalizați, iar acest lucru se vede și în ultima săptămână. Dacă societatea oficială nu le lăsa prea mult loc să acționeze, iată că în relația cu Isus puteau fi libere și chiar de folos.

În seara aceleiași zile, când în Betania încă se mai simțea mirosul de mir, în Ierusalim Iuda se sfătuia cu preoții. Dar cum ajunsese acest ucenic deja în Ierusalim? Probabil se strecurase afară din casă și fugise spre capitală. Distanța nu era mare. Dacă lucrurile au stat așa, înseamnă că în miercurea mare, doar Iuda a fost la Ierusalim. În timp ce femeia îi aducea o asemenea ofrandă lui Isus pregătindu-L pentru patimi, Iuda se târguia asupra prețului vânzării. 30 de arginți era plata a două luni bune de muncă. Probabil nu a fost singurul mobil al trădării, dar este singurul prezentat textual în Evanghelii. Sigur existau și alte dezamăgiri camuflate în inima lui Iuda. Coptarea lui de către preoții cei mai de seamă nu fusese întâmplătoare, el dăduse semne dinainte. Oricum, interesantă această suprapunere de evenimente. În aceeași zi, la o distanță nu prea mare, se întâmplau două lucruri total diferite. Într-un loc întreaga casă se proșternea în închinare, în celălalt, toți ticluiau planul prinderii lui Isus. Ambele evenimente aveau de-a face cu destinul final al Mântuitorului.

Este o zi cu public redus. În casa lui Simon nu puteau intra prea mulți. Dar, este o zi cu o profundă părtășie. Este ziua gesturilor extreme: al mirungerii și al trădării. Femeia cu vasul de alabstru țăndări, Iuda cu arginții sclipind. O zi în care apele se aleg, iar ceea ce va urma nu este decât curgerea logică a evenimentelor.

Articol - Ghita Mocan

sursa: http://www.coramdeo.ro/

Mâniați-vă! Sau mai bine nu.

”Maniati-va si nu pacatuiti! Sa nu apuna soarele peste mania voastra.” (Efeseni 4:26)

Dificultatea acestui text rezida in insasi formularea lui. Varianta Cornilescu – ca de altfel si varianta KJV – ne lasa sa intelegem ca putem sa ne maniem, cel putin pana la apusul soarelui, cand problema care a cauzat mania ar trebui sa se rezolve. NIV traduce ”In your anger do not sin” ( In mania ta nu pacatui ) si reda ideea ca daca ne-am maniat – un sentiment interior comun tuturor fiintelor vii – sa nu pacatuim si mai grav deschizandu-ne gura. Cuvintele pe care le vom rosti in mania noastra le vom lua cu greu inapoi.

Este tolerata mania interioara, dar condamnata exteriorizarea ei?

Domnul Isus Hristos ne spune – Matei 5:21 – 22 – ca oricine se manie pe fratele sau este un ucigas, iar cine exteriorizeaza mania, prin cuvinte dispretuitorare si jignitoare va cadea sub pedeapsa focului gheenei. Nu doar ca nu avem voie sa rostim injurii, dar nici sentimentul de manie nejustificata – excludem din ecuatie mania sfanta, indreptata impotriva pacatului si a nedreptatii – nu are ce cauta in inima credinciosului.

Pavel, pe de alta parte, pare sa se contrazica in propria argumentatie. In Efeseni 4:31 el anuleaza ceea ce tocmai enuntase in veresetul 26. De data aceasta el nu mai tolereaza mania, pana la apusul soarelui, ci ne spune ca ”…orice manie…sa piara din mijlocul vostru.” In punctul acesta nu suntem inca lamuriti daca ne putem mania ori ba.

Solutia, cred eu, se afla in completarea pe care Pavel o aduce in versetul 25 afirmatiei ”Maniati-va si nu pacatuiti”. Si imediat urmeaza solutia problemei: ”Sa nu apuna soarele peste mania voastra.” Propozitia aceasta nu trebuie interpretata literal. Ce am face atunci cu cei care se manie dupa apusul soarelui? Daca interpretam literal aceasta afirmatie, atunci un individ care se manie la ora 8h00 AM este mult mai avatajat decat cel care se manie la ora 8h00 PM, pentru ca cel din urma mai are doar cateva minute pentru a-si rezolva problema, pe cand primul are la dispozitie toata ziua pentru a se calma si pentru a se pocai. Ar fi cam aceeasi situatia in care se afla un gurmand care vrea si el, saracul, sa posteasca si atunci mananca bine la ora 11h30 PM ca sa intre in ziua de post – care incepe la ora 12 noaptea, nu? – cu burta plina si sa nu sufere prea mult de foame.

Apusul soarelui reprezinta sfarsitul unei etape si inceputul alteia noi. Bunaoara, sfarsitul luminii si inceputul intunericului. Iar pentru ca inceputul unei noi etape este iminent, problema maniei trebuie rezolvata imediat, pentru ca noi nu avem niciun mijloc de a controla clipa urmatoare, cand am putea intra in intunericul mortii. Mania nejustificata stinge lumina Duhului din noi si atunci ii dam prilej diavolului (v27) sa aduca intunericul peste viata noastra. In felul acesta el isi va instaura in noi domnia amaraciunii, a strigarii, a rautatii si a urii. Nu apusul soarelui fizic este avut in vedere aici, ci apusul luminii Duhului, care poate fi stinsa (apusa!) prin persistarea in manie.

Solutia? Versetul 32: ”…fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos.”

Este aproape imposibil sa nu ne maniem. Dar daca ne-am maniat, imediat sa oferim bunatate si iertare, pentru a ramane mereu in lumina si pentru a urma pilda lui Dumnezeu, care ne-a iertat neconditionat si cu o generozitate inimaginabila.

by laurentiu balcan           sursa:    http://penticostalul.wordpress.com/

Umblarea cu Dumnezeu.

        " Ne plictisim de obiectele ce ne-nconjoara. Schimbam mobil la 2 ani, desi asta inseamna, etajul 4, multe colturi inguste, degete zdrobite, hainele se demodeaza saptamanal si totul capata un aer de muzeu din care vrem sa iesim repede pentru ca ne place mai mult in camera cu oglinzi deformate. 
        Ne plictisim si de umblarea cu Dumnezeeu, partasia sfintilor devine insuportabila, Biblia obositoare, standarde chinuitor de sus ridicate, am incerca ceva nou, ceva mai soft, mai usor, macar pentru o vreme.
    Umblarea cu Dumnezeu e ca si mersul pe bicicleta, cand nu mai pedalezi, cazi. De aceea Enoh, este un exemplu de longevitate spirituala demn de urmat, mai ales ca noi traim doar 70 de ani, nu-i chiar atat de mult de umblat cu Dumnezeu in comparatie cu Enoh. Daca nu ne putem lungi viata, o putem face mai de calitate. "

V.Pustan - fragment din cartea Tristetea dinaintea plecarii.

Marti-inceputul sfarsitului.

Ziua se deschide cu o observanță. Isus și ucenicii revăd smochinul blestemat din ziua precedentă: se uscase din rădăcini (Marcu 11.20). Priveliștea Îi oferă lui Isus ocazia să-i învețe despre credință. Ajung din nou la Templu. Este spațiul ce-I oferă Domnului cadrul să predice. De altfel, într-un Ierusalim aglomerat și gălăgios, a găsi un loc unde să poți predica era ceva dificil. Ni-L putem imagina pe Isus învățând în Templu, prin comparație cu lejeritatea cu care predicase ani de zile în spațiile largi și deluroase ale Galileii. Dar, tocmai îndărătul acestui amănunt se ascundea secretul. Fiind înconjurat de mulțime, autoritățile nu îndrăzneau încă să pună mâna pe El. Aleg însă o altă variantă, pregătitoare am putea spune: discreditarea.               În dimineața acestei zile, Domnului I se adresează trei întrebări fundamentale. Prima: Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? (Mc. 11.27-33). Îi este adresată de preoții cei mai de seamă, cărturari și bătrâni, în timp ce Isus se plimba prin Templu. Autoritatea cu totul diferită a lui Isus 

produce uimire și invidie. Oamenii recunoșteau deja diferența, iar divinitatea Lui nu mai poate fi contestată. Oricine ar fi fost, ei Îl remarcau. După ce Isus le pune o întrebare încuietoare, le răspunde acestora prin trei pilde: Pilda celor doi fii; Pilda lucrătorilor viei și Pilda nunții fiului de împărat.

           A doua întrebare adresată Domnului era următoare: Învățătorule, se cade să plătim bir Cezarului sau nu? (Mc. 12.13-17). Aceasta vine din partea fariseilor și irodienilor, ce căutau să-L prindă cu vorba. Răspunsul lui Isus este nuanțat. Le arată un dinar ce purta chipul lui Tiberus – cezarul vremii. Apoi le spune că, implicit, dacă au deja acești bani înseamnă că sunt în sistemul roman, deci trebuie să plătească. Pe de altă vreme, atâta vreme cât se pot menține departe de mreaja economiei imperiale, nu-i datorează nimic decât lui Dumnezeu. În felul acesta Mântuitorul nu intră în conflict nici cu irodienii (care promovau plata taxelor) și nici cu zeloții (care n-o acceptau).

                A treia întrebare suna așa: Învățătorule, la înviere nevasta căruia dintre ei va fi ea? (Mc. 12.18-27); iar provocatorii sunt saducheii. Mântuitorul este atacat aici pe un domeniu strict teologic. Nu e de mirare că întrebarea vine din partea saducheilor. Dacă prima întrebare era una directă, a doua era politică, acum avem una de subtilitate religiosă. Aici Isus răspunde utilizând texte vechitestamentale de care liderii se pare că uitaseră. Familia este pentru aici, nu pentru acolo, când omul va avea o altă condiție și destin.

                      După-amiaza, în timp ce unul dintre ucenici se lasă sedus de arhitectura Templului, Domnul Isus urma să rostească profeția în dreptul acestui edificiu. Nu va rămânea piatră pe piatră care să nu fie dărâmată – suna sentința Mântuitorului. Fascinația estetică este o iluzie trecătoare, pentru că doar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac.

               Seara zilei îl surprinde pe Isus pe Muntele Măslinilor. Împreună cu ucenicii, El traversează valea Chedron, ajung pe versantul muntelui de unde privesc Templul. Soarele apunea în spatele marelui edificiu, strălucind în nuanțe albe și a urii. Este un moment potrivit pentru ca Isus să vorbească despre cum se va sfârși totul. Ucenicii devin din ce în ce mai curioși: Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când se vor împlini aceste lucruri? Iată o întrebare ce naște un discurs, o învățătură profetică privitoare la viitorul lui Israel.

               Isus nu oferă o cronologie exactă a evenimentelor. El se rezumă doar să anunțe marile teme, cu referire directă la evrei. Trebuia să vină anul 70 pentru ca Ierusalimul să cadă în mâinile romanilor. Faptul că toate acestea au fost prezise de Isus pe vârful muntelui, face ca ultima săptămână să fie încărcată din punct de vedere apocaliptic. Citim despre războie și vești de războaie care vor cuprinde lumea întreagă, epicentrul fiind însă în Țara Sfântă. Profețiile rostite atunci ajung până la noi și, chiar dacă într-un sens generic, ele ne pun în gardă.

                Întreg discursul hristic se încheie cu anunțarea Paștelui. Doar două zile îi despărțea de marea sărbătoare, iar atunci Fiul Omului va fi dat să fie răstignit – citim în Matei 26.1-2. După o turnantă profetică, Isus revine la propriul destin. Le amintește ucenicilor despre iminența patimilor. Îi surprinde cu această suprapunere a Paștelui evreiesc peste propriile Sale suferințe. Evenimentele vor năvăli peste ei, dar ei trebuie să fie pregătiți.

             O zi încărcată, așadar. O zi a polemicilor cum poate n-a mai fost. O ocazie remarcabilă în care Isus își apără divinitatea și-o dovedește prin fiecare cuvânt. Profetismul acestei zile este impresionant. Fiul lui Dumnezeu stă față în față cu elita lui Israel. Iată un spectacol care ar trebui să ne pună pe gânduri în mod serios!

Articol - Ghita Mocan

sursa: http://www.coramdeo.ro/

Luni-Curatirea templului.

Această zi se deschide cu blestemarea smochinului (Mc. 11.12-14). Era dimineață, iar Isus parcurgea drumul dintre Betania și Ierusalim. Episod bizar din perspectiva interpretării imediate, smochinul trebuie citit în cheie simbolică. El devine o metaforă a uscăciunii lui Israel. Apatia și rebeliunea se instalaseră demult și la cel mai înalt nivel. Peste doar câteva ore Isus se va confrunta în mod deschis cu întreaga realitate. Deocamdată iată-L pășind hotărât înspre marea cetate unde, cu o zi înainte, fusese primit cu entuziasm și interogație.
                  Epicentrul vieții evreiești era Templul care aduna în fiecare an zeci de mii de pelerini, ca să nu mai spunem de evreii veniți din largul țării. Era una dintre cele mai mărețe clădiri ale lumii antice, un adevărat complex arhitectural. O piață masivă, suspendată, acoperea aproximativ 14 hectare, ceea ce însemna cam 12% din suprafața orașului. Spre deosebire de alte temple din lumea greco-romană, spre Templu nu exista o cale procesională principală, deci nu exista un drum direct la sanctuar. Trebuia să mergi pe străzile înguste și să-ți croiești apoi drum spre intrările principale din sud pentru a ajunge, în cele din urmă, la destinație.
                 Evanghelistul Marcu ne prezintă trei acțiuni: Isus răstoarnă mesele celor ce schimbă bani, scaunele celor ce vând porumbei, apoi îi împiedică pe oameni să aducă lucruri în Templu. Ioan adaugă detaliu legat de biciul pe care-l folosește Isus. Toate acestea însoțite de strigătul autoritar: Casa Tatălui Meu este o casă de rugăciune, iar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari. Cu tot dramatismul scenei, Isus nu-și dorea să pornească o revoltă. Acțiunea Îl privea direct și personal, nu-i implica pe ucenici și cu atât mai puțin pe admiratori. Nu fusese o încercare de a opri funcționarea Templului, pentru că Isus nu ajunsese în zona altarului și a jertfelor.
                    Datorită dijmelor, taxelor și vânzării animalelor, Templul era o mașinărie uriașă de făcut bani. Și trebuia să fie așa. Pentru a funcționa, economia Templului trebuia să producă sume imense; le dădea de lucru câtorva mii de oameni, iar funțcionarea sa era vitală pentru bunăstarea economică a orașului. De fapt, întreaga putere economică era monopolizată aici. Să nu ne mai mirăm de abuzurile ce se puteau face în mai toate sectoarele. 
                  Evanghelistul Marcu nu relatează doar curățirea Templului, ci amintește și predicarea lui Isus. Aflăm că, în acel spațiu, Fiul lui Dumnezeu îi învăța pe oameni. Subiectul era legat de sacralitatea Templului și de adevărata închinare. Depărtarea de Dumnezeu era o realitate evidentă, iar materialismul făcea ravagii. Cineva trebuia să atragă atenția, cineva trebuia să fie tranșat până la sânge. Ori, nimeni altul nu era mai nimerit decât Isus, Fiul lui Dumnezeu.
                     Evanghelistul Ioan mai adaugă și atitudinea ucenicilor. Aceștia, uluiți de-a binelea, își aduc aminte de un cuvânt profetic și-l aplică lui Isus: Râvna casei Tale mă mănâncă pe Mine! Dar, să nu ne rezumăm doar la acest detaliu. Cu această ocazie au venit la Isus câțiva orbi și șchiopi, iar El i-a vindecat. Comerțului cu animale și afacerile cu bani sunt înlocuite cu bunătatea mântuitaore a lui Isus. El nu vine cu sabia revoluționarului, ci cu darul vindecării. El se dedică celor care, din cauza infirmității lor, sunt împinși în marginea societății. Într-un moment extrem de tensionat, Isus Își arată autoritatea prin iubire și compasiune.
                    Mântuitorul nu-Și abandonează misiunea nici chiar în mijlocul Templului. Deși Ierusalimul se pregătea de sărbătoare, iar pelerinii veneau tot mai mulți, Domnul își exercită autoritatea fără nici o reținere. Nimeni nu-L poate opri și nici El nu dorește asta. Nu se dezice de propria-I trimitere și nici nu face concesii privitoare la mesaj. Este Isus așa cum l-am cunoscut de-a lungul celor trei ani și jumătate. Doar că acum fiecare gest, fiecare mesaj, fiecare atitudine au o directețe aparte. Așa cum vom vedea în zilele următoare, Domnul întreprinde totul cu o urgență nemaiîntâlnită. Mai are doar câteva zile, așa că trebuie să lucreze.

Articol - Ghita Mocan

Sursa: http://www.coramdeo.ro/

"Binefacerile" minciunii.

Ce iti pot spune despre minciuna? Este o virtute? Unii, din naivitate sau doar pentru ca accepta o alta realitate cred in binefacerile minciunii, insa in putine cuvinte iti spun ca, minciuna oricat de frumoasa ar fi creionata si oricat de des repetata, ramane o iluzie, o abatere de la adevar, o scamatorie ieftina prin care omul incearca sa insele prezentul, viitorul si de cele mai multe ori si trecutul!

Multi sunt cei care justifica minciuna, de la politicieni, pana la lideri formatori de crezuri si opinii. Minciuna practic este prezenta peste tot in aceasta lume. Cu toate acestea, sunt putine momente in viata cand ea ar fi cu adevarat justificata.

Au fost cazuri in istoria recenta a tarii noastre, cand pe timpul inchisorilor comuniste, pentru a-si proteja prietenii si familiile, cei torturati de tortionari, au fost nevoiti sa minta pentru a nu trimite tortionarul pe pista buna catre nevinovati. In felul acesta minciuna torturatului, era arma lui care ducea in eroare tortionarul si in final ducea la salvarea multor vieti!

In aceasta situatie, cand esti pus in contextul de a salva o viata, minciuna este utila. Insa, fiindca istoria este bogata in exemple, tot ea ne descopera si reversul prin care minciuna ajunge un instrument periculos in mana unor nebuni, inselati de farmecul puterii. Doar priveste in urma si vei vedea ca oricine are puterea, fie ca vorbim de guverne sau de corporatii mari, prin minciuna ajung sa faca rau sub diferite forme: sclavie, exploatare, razboi , justificarea salariilor mici, furtul legal (prin lege), procesele din justitie, unde pana si cei care ar trebui sa aplice legea, mint si nu departe de domeniul minciunii sunt si clericii…

Insa, pentru ca minciuna (asa cum am zis si mai sus) exista peste tot, e mai de folos sa o cunosti, sa o vezi, sa o recunosti pentru a sti ce efecte poate avea asupta ta si asupra celor din jur. Personal te incurajezi sa studiezi cu atentie acest domeniu, pentru ca studiind, vei descoperi ca minciuna este cauza multor rele infaptuite in lume!

Prin ea oamenii se despart! Ia ca exemplu un cuplu indragostit, care, pentru ca unul sau amandoi parteneri nu au curajul sa spuna adevarul in anumite situatii, ajung sa distruga increderea si in final relatia.

Omul te minte fie ca este imbracat in haine scumpe sau modeste! Te minte fie ca este educat sau mai putin scolit! Te minte in cuvinte frumos creionate sau pur si simplu te minte in feluri lipsite de o minima decenta. Te minte cand te linguseste, aratand in acest fel ca doar doreste ceva de la tine! Te minte razand sau plangand sau pur si simplu uitandu-se frumos catre tine!

Pana la urma nu conteaza cum te minte, conteaza cum sa recunosti aceste semne ale minciunii! Conteaza pentru un lucru si mai important: ajungi sa cunosti minciuna si stiind ce poate face aceasta, tu vei fi cel care va face alegerea sa nu minta! De ce? Pentru ca minciuna - in afara situatie de mai sus expusa, cand are rolul de a salva – distruge increderea in oameni, distruge relatiile intre ei, provoaca suferinta, instraineaza omul, il schimba in rau, il modifica la nivel celular, ducand odata cu trecerea timpului un cod ce se transmite generatiilor viitoare, folosit nu pentru un bine anume, ci pentru un bine propriu menit sa faca “fericit” pe unul sau mai multi, in detrimentul majoritatii!

Asadar, gandeste doar la faptul ca si tu ai fost pus in situatia de a minti si mintind nu ai creat nimic bun in tine si nici in jur. Ce ai salvat prin minciuna? Un moment? Ce ai pierdut, nenumarate momente care puteau fi frumoase daca minciuna nu se nastea din tine! Ce ai produs in tine, in jur,  spunand o minciuna? Raspunsul la aceasta intrebare e cautarea ta intima, in tine! Caci in intimitatea ta, doar tu singur vei fi capabil sa-ti raspunzi sincer, pentru a descoperi efectele minciunii!

Rolul meu a fost doar acela de a spune ceva despre minciuna. Rolul tau in schimb este acela de a descoperi minciuna, sa vezi si sa intelegi ce aduce sau nu aduce bun, pentru a indrepta lucrurile pentru tine, pentru cei din jur, nu peste un timp indelungat, ci acum, aici, in acest loc, in acest timp!

Ioan Vasilescu

                            Sursa: http://faptesicredinta.blogspot.ro/

Când Regele sosește

Atenție la murdăria de pe internet!

Accesul la internet a devenit tot mai facil, mai ieftin și mai accesibil pentru tot mai mulți oameni. Există multe avantaje vizibile, cum ar fi comunicația prin diverse platforme de socializare, pentru studenți fiind mai ușor accesul la materialele pentru studiu, având în vedere cantitatea de cărți online, dar și posibilitatea de a scrie și publica articole fără costurile tipării literaturii pe hârtie. 

Mulți  folosim site-urile cunoscute de socializare fără să ne gândim la costurile întreținerii serverelor sau costul salariilor miilor de angajați pe care le au aceste companii. Ne întrebăm de multe ori: cum pot să funcționeze fără să ne coste nimic decât conexiunea la internet? Există o explicație simplă, cele mai multe site-uri de socializare trăiesc din publicitate. Noi suntem aceia care îi plătim pe acești giganți prin timpul pe care îl acordăm. Ei au un mod de a câștiga banii, altfel de mult ar da faliment, având în vedere dimensiunile tehnice ale acestor companii. 

Însă metoda lor de a face bani cea mai cunoscută este publicitatea. Având în vedere numărul de utilizatori care stau conectați de multe ori pe mai multe dispozitive, telefon, tabletă și pc, publicitatea este mana cerească pentru companii. A fi cunoscut înseamnă ați vinde produsele. Multe companii cumpără publicitate de la site-urile de socializare și de aceea nu scăpăm ușor de ea, decât dacă instalăm programe specializate care să suprime apariția de multe ori enervantă ale companiilor care încearcă să ne ofere ceva de vânzare.

Site-urile de socializare în baza unor algoritmi complecși și folosindu-se de datele noastre personale pe care le accesează direct din imensele lor baze de date, ne pun pe tavă tot felul de reclame selectate de inteligența artificială a computerelor, potrivite vârstei sau preferințelor noastre, dar fără filtrul moralității și a decenței.

Cum lumea noastră suferă de sindromul cronic al imoralității, o mare parte din reclamele de astăzi folosesc din plin arma imoralității și a decadenței morale pentru a-și vinde și promova produsele. Trebuie avut în vedere că această publicitate murdară se regăsește pe foarte multe platforme, în media, în presa online, pe site-urile magazinelor online, etc. Practic aproape totul este atins de acest sindrom devastator al imoralității vizuale. Această lipsă de etică și morală atinge tot mai mult societatea noastră care devine tot mai saturată și mai scufundată în păcat.

Culmea acestei anormalități este că decadența vizuală trece granițele vieții intime de altădată, adică lucrurile anormale aveau colțul lor restrâns, deși erau recunoscute ca fiind rele. Cine îndrăznea să se expună public dincolo de normalitatea morală primea pedeapsa colectivă și dezgustul celor mulți. Astăzi a te îmbrăca decent ca femeie sau ca tânără pare ceva cu totul depășit într-o societate în care multe femei și tinere au curajul să se expună în mod public mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate. 

Abundența de murdărie vizuală generează profit materializat în bani pe de o parte, dar aduce o dimensiune incomensurabilă a răului în lumea noastră. Tentația de a rămâne consecventă și de a te abține în a te expune ca și femeie sau tânără într-un mod indecent public, pe internet sau oriunde în societate este imensă în aceste zile, și cred că acesta este un act de credincioșie față de Dumnezeu.

Cred că este de datoria creștinilor să traseze linii clare de demarcație între modul de comportament al lumii necredincioase și felul de expunere în societate a creștinului care are valorile lui Dumnezeu, scrise nu de regulamente bisericești, ci de Duhul lui Dumnezeu în duhul și sufletul său. A promova senzualitatea vizuală înseamnă a devaloriza creștinismul plătit cu atâtea jertfe de-a lungul timpului. Creștinii au plătit pentru convingerile lor doctrinale. De aceea astăzi și noi suntem chemați să plătim pentru convingerile noastre comportamentale într-o societate care își degradează comportamentul pe zi ce trece.

http://treziresireforma.blogspot.ro/

Google în exces, un dumnezeu străin.

Sunt din ce în ce mai convins de un lucru: lumea în care trăim este în moarte clinică. Duhoarea păcatului atinge cote inimaginabile. Mirosul eu-lui omenesc ucide orice urmă de Dumnezeu din fiinţe. Biblia devine motiv de dispute iar Dumnezeu o forţă uitată.

Astăzi, un alt dumnezeu mai important decât Dumnezeul adevărat este Google. Îl avem în fiecare zi cu noi, îl folosim în fiecare zi ca pe rugăciune. A devenit sindrom. Dacă ai o întrebare neuzuală sau chiar obişnuită, prima dată îl accesezi pe Google. Internetul ne oferă soluţii simple legate de un click. Dacă eşti bolnav şi vrei să ştii ce e cu tine, descrii simptomele pe google şi dai un enter. Parcă te vrăjeşte. Vrei o ştire de prin lume, nu e nevoie să părăseşti biserica, doar să ai conexiune şi lumea ţi se oferă aievea în faţa ta. Totul este rapid, nu trebuie să pierzi timp.

Pentru că n-a fost îndeajuns internetul de acasă şi pentru că nu-l ai tot timpul la tine, acest zeu ingenios ni l-a făcut mobil, pe telefoane si stick-uri. Iniţial costa. Trebuia să fie prezentat ca ceva grozav, un lucru fără de care nu poţi sta şi pentru care merită să plăteşti, ca mai apoi, după ce devi dependent ca de droguri, să îţi fie oferit gratis, să poţi sta liniştit legat de el. Acum oamenii apelează la el ca la vrăjitor pe vremea lui Moise, dar fără consecinţe în ruguri aprinse. Paradoxal îţi oferă şi Biblia, online. Adică, în eventualitatea că nu ai timp, şi tu ştii că oricum nu ai, să fie acolo să se pună praful internetului pe ea, dacă vei avea vreodată nevoie să o citeşti.

Sau poate fi şi altfel. Google îţi dă Biblia ca pe un Constantin cel Mare. Te creştinează cumva, dar te ţine legat. Altă variantă ar mai fi Hristos şi o mulţime de alţi dumnezei străini, totul în aşa fel încât să nu avem inima în totalitate dată Domnului.

Cert este că Google este un dumnezeu mai accesat decât Hristos şi mai la modă. E simpatic, îţi oferă atâtea răspunsuri şi chiar socializare în singurătatea ta. E ca un smile, ştiţi voi. Dar nu e zâmbetul lui.

La Hristos, ca să primeşti răspuns trebuie să te lepezi de păcat şi nelegiurie, ba trebuie să şi aştepţi cine ştie cât.

E atât de trist când ajungi la 20 de ani şi te miri de frumuseţea reală a florilor dintr-o livadă. Până la vârsta aceea ai fost ocupat cu Google. Alţii vor fi ocupaţi toată viaţa cu el.

Să dea Domnul să mai şi trăim, că de murit murim destul.

Articol de Alexandru Fintoiu, sursa http://www.ciresarii.ro/

Ce spune Biblia despre consumul de alcool? Part.2

C.    De ce creştinii de astăzi nu ar trebui să consume vin şi băuturi alcoolice ?

•1.      Consumul alcoolului de astăzi nu mai este necesar (ca în vremurile biblice) pentru purificarea apei de băut.

•2.      În timpul nostru alcoolul este o problemă mult mai gravă decât în timpurile biblice, când erau relativ puţini beţivi; tot mai mulţi oameni devin dependenţi de alcoolul pe care au început să îl folosească “cu măsură”. O statistică din SUA arăta că în anul 1982 erau zece milioane de alcoolici, din care trei milioane erau adolescenţi. Numărul lor a continuat să crească de atunci, în “ţara libertăţilor”.

•3.      Abstinenţa este metoda cea mai sigură de a evita folosirea abuzivă, mai ales că ceea ce definim a fi un abuz de alcool este diferit de la caz la caz. În revista “Christianity Today”, un reporter a pus următoarea întrebare : câţi oameni ar mai folosi avioanele dacă ar afla că un avion din zece se va prăbuşi ? Nu că acesta ar fi procentajul prăbuşirilor, dar acceptând această ipoteză, enorm de mulţi oameni nu ar mai folosi avionul. Şi totuşi statisticile arată clar că din zece consumatori de alcool unul devine alcoolic. De ce să apelezi atunci la o asemenea folosire?

•4.      Abstinenţa este o hotărâre care arată consecvenţă în principii. Dacă drogurile sunt interzise pentru că provoacă dependenţă şi probleme fizice şi psihice, de ce oare să nu ţinem seama de cea mai mare dependenţă din punct de vedere practic ? Oamenii devin mereu dependenţi de alcool şi totuşi nimeni nu a sugerat vre-o iniţiativă pentru evitarea acestei dependenţe! Ei bine, aceasta este abstinenţa.

Dacă aceste motive nu ar fi suficiente, haideţi să analizăm următoarele situaţii:

• - dintre toate persoanele care consumă alcool, cel puţin 36% au probleme tocmai din această privinţă

• - procentajul elevilor de liceu care au fost beţi a crescut până la 45%

• - alcoolul este cauza nr. 1 a accidentelor de circulaţie, şi încă a celor mai grave.

• - alcoolul este una din cauzele principale care provoacă apariţia cancerului

• - alcoolul este principala cauză a copiilor care se nasc cu probleme

• - un foarte mare procentaj de familii destrămate provine din rândul familiilor care consumă alcool

• - alcoolul stă la baza stărilor care provoacă furturi, violuri, crime şi tâlhării

• - impozitele noastre necesită cel puţin 11.000 de lei pentru fiecare 1.000 de lei cheltuiţi pentru alcool (aici intră absenteismul de la serviciu, productivitatea scăzută, arestările, procesele şi detenţiile precum şi spitalizările produse de consumul alcoolului)

•D.    Întrebări puse celor care vor să rămână lângă un consum “moderat” de alcool

•1.      Consumul acesta mă va duce la păcat ? Biblia este absolut clară când este vorba de beţie! Este la fel de clară când este vorba de abuzul de băutură! Biblia este fără dubiu când este vorba despre băuturile tari! Dar ce spune ea despre consumul moderat de vin ?

1 Cor. 6:12 – chiar dacă eu aş considera că îmi este îngăduit, îmi este şi de folos ? Apoi, nu cumva va pune stăpânire pe mine ? Observaţi vă rog că dacă trebuie să am vin, acesta a pus stăpânire pe mine!

•2.      Dacă consum vin voi face pe altcineva să păcătuiască? Chiar dacă acel consum de vin nu ar fi o problemă pentru mine, oare nu va fi o pricină de poticnire pentru cineva? Vezi următoarele versete :

            Filipeni 2:4

            Romani 14:21

            1 Cor. 10:23-29

•3.      Pot să consum alcool (vin) spre slava lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 10:31)?  Dacă nu poţi să îl slăveşti pe Dumnezeu şi să îl onorezi prin aceasta, nu este nici un lucru bun şi nici necesar. Iar dacă cineva spune că ar putea îndeplini şi această condiţie atunci ar trebui să caute răspuns la următoarele întrebări bazate pe ceea ce spune Scriptura:

• - de ce oare preoţii ar fi putut muri dacă ar fi consumat alcool înainte de slujba din templu (Lev. 10:9) ?

• - de ce casa recabiţilor a fost un model de slujire corectă a lui Dumnezeu ?

• - de ce o consacrare totală înaintea Domnului prin nazireat implica abstinenţă totală ?

• - de ce persoanele de care Dumnezeu s-a folosit în mod deosebit au trebuit să respecte abstinenţa (vezi Samson şi mama sa; Ioan botezătorul)?

Dacă în toate aceste exemple ar fi fost posibil să consumi vin sau băutură „spre slava lui Dumnezeu” de li s-a cerut să se abţină total şi sunt apreciaţi pentru aceasta ?

Precizăm că abstinenţa în sine însăşi nu îl face pe creştin să fie mai spiritual, şi nici nu este o poruncă clară, directă şi generală cu privire la abstinenţă. Dar tocmai prin ea, creştinul adevărat ar trebui să protesteze împotriva relelor aduse de folosirea alcoolului.

            Principalul motiv pentru care oamenii beau, este relaxarea şi plăcerea euforică produsă de băutură. Doreşte oare atunci Dumnezeu să ne lipsească de o plăcere ? Dimpotrivă, El doreşte să avem pace deplină şi bucurie reală, dar acestea sunt pacea lui Dumnezeu şi bucuria lui Hristos, bucuria mântuirii. Iată de ce Efeseni 5:18 spune : “nu vă îmbătaţi de vin…dimpotrivă fiţi plini de Duh” (vezi şi Ps. 16:11). Pentru un creştin este o ruşinoasă mărturie să apeleze la surogate de bucurie, stimulând bucuria prin altceva decât părtăşia cu Mântuitorul şi siguranţa mântuirii sale! Este de asemenea o insultă la adresa Duhului Sfânt să cauţi un stimulator de bucurie sau plăcere când poţi avea bucuria Duhului, o bucurie care să fie deplină! Sigur că Dumnezeu doreşte să avem bucurie, dar nu prin înlocuitori; nu o bucurie centrată în mine însumi, ci îndreptată spre El; nu o bucurie care să vatăme ci una care să înalţe!

sursa : http://nascutdinnou.wordpress.com