Ce spune Biblia despre Consumul de alcool? Part. 1

V. T. Ebraic are trei cuvinte folosite pentru “băuturi”:

• a) tirosh – este cuvântul care se referă la mustul proaspăt obţinut din stoarcerea strugurilor, şi care încă nu a început să fermenteze. Cuvântul acesta apare de 38 de ori în V.T., uneori însă este folosit în sens negativ ca sinonim la “vin”. Alteori este incorect tradus cu cuvântul “vin”. Important este să observăm că în majoritatea cazurilor în care Biblia pare să admită consumul vinului, este folosit de fapt acest cuvânt ebraic, care înseamnă de fapt „must” sau şi mai corect „must proaspăt”. Iată exemplele folosiri acestui cuvânt în V.T. :

                        Gen 27: 25,28,37:   Deut. 12:17:  Neemia 13:4:     Ioel 2:24

• b) iaiin – este cuvântul care în mod normal însemna “vin”, cuvânt folosit de 141 de ori. Imediat ce s-a început fermentaţia mustului, acesta nu mai era numit tirosh (must) ci iaiin (vin). Iată câteva exemple de folosire a acestui cuvânt:

                        Gen. 9:21,24:  Gen. 19:34:    Lev. 10:9:     Jud. 13:14:   Prov. 21:6

• c) shekar – este cuvântul folosit pentru vinul complet fermentat şi pentru băuturile îmbătătoare obţinute prin fermentaţie (băuturi similare cu berea, produse din orz, măsline, mere sau miere). Precizăm că în vremea Vechiului Testament încă nu era cunoscut procedeul distilării, deci nu puteau fi cunoscute sau folosite nici un alt fel de băuturi alcoolice distilate cunoscute astăzi. Acestea ar fi intrat însă în mod sigur în această categorie de băutură, deoarece traducerea obişnuită a lui shekar este “băutură tare”. Chiar vinul, dacă nu era diluat cu o anumită cantitate de apă era considerat a fi shekar , deci “băutură tare”. Trebuie să precizăm că V.T. oprea folosirea acestei băuturi prin cerinţa de a fi vărsată înaintea Domnului şi prin semnalarea consecinţelor acestei băuturi:

                        Num. 28:7:      Lev. 10:9:     Isaia 5:22

•2.      Folosirea vinului în cultura din vremea Noului Testament

Trebuie să începem prin a preciza că N. T. grecesc are un singur cuvânt (oijno” – “vin”) acoperind toate cele trei cuvinte evreieşti de mai sus. Numai factorii din context şi deciziile de interpretare ne pot ajuta să înţelegem ce fel de oijno” era folosit. De exemplu în Ioan 2, deoarece se aminteşte că vinul care a fost obţinut de Domnul Isus din transformarea apei era “cel mai bun“, se poate deduce că acesta era must proaspăt, pentru că cel mai proaspăt era cel mai bun!

            Pe de altă parte, textul din 1 Tim. 5:23, folosit uneori ca argument adus în favoarea unui consum moderat şi permisibil de vin, ne cere să analizăm cu atenţie metoda folosită pentru consumul vinului în timpurile N.T. ; este necesar să observăm însă că sfatul dat de Pavel lui Timotei a fost dat tocmai pentru că el folosea NUMAI apă (abstinenţă totală) iar scopul sfatului era unul medical şi nu pentru distracţie sau plăcere.

            Iată ce spune Robert Stein despre consumul vinului în timpurile N. T. :

“În vechime, vinul era păstrat de obicei în vase mari numite amfore. Însă când vinul era folosit, era turnat în nişte cupe mari numite “krater”, în care era amestecat cu apă… este important să notăm că înainte de a fi băut, vinul era amestecat cu apă şi apoi erau umplute cupele. Proporţia de apă era diferită:                       

                        Homer (Odiseea IX?208f) – 20 de părţi apă şi una vin

                        Pliniu  (Istoria, XIV, vi, 54) – 8 părţi apă şi una de vin

                        Aristofan – trei părţi apă şi una de vin

                        Hesiod  – trei părţi apă şi una de vin

Uneori proporţia aceasta era mai tare, dar întotdeauna când era mai puţin de o parte apă şi una de vin, amestecul se numea “vin tare”. Pe de altă parte, a bea vin fără a-l amesteca cu apă era considerat un obicei barbar, deoarece, aşa cum spunea Plutarh, “numai barbarii beau vinul neamestecat”. În literatura antică, de obicei “vin” înseamnă vin amestecat cu apă (de regulă trei părţi apă şi una de vin) iar dacă nu era preparat în felul acesta se numea “vin neamestecat”. Acesta era nu numai obiceiul grecilor, ci şi al evreilor, după cum reiese din “Enciclopedia Evreiască” vol. 12, pag. 533, tractatul “Shabat 77a” şi din 2 Macabei 15:40: „Că precum a bea numai vin sau numai apă, nepotrivit lucru este, pe când vinul amestecat cu apă este dulce şi desfătează“. De ce trebuia vinul amestecat astfel cu apă? Pentru că apa putea fi dezinfectată prin fierbere (dar ar fi fost un procedeu greoi), prin filtrare (ceea ce nu ar fi redus riscul îmbolnăvirilor) sau prin amestecare cu vin, procedeul cel mai sigur de dezinfectare a apei de băut. Iată de ce primii scriitori creştini recomandă ca şi vinul de la Cina Domnului să fie preparat în acelaşi fel (Hipolit, Ciprian, Clement de Alexandria)[1].

                        Probabil că vechii greci privind la unii români de astăzi ar spune : “voi sunteţi barbari! Voi beţi vinul neamestecat!

            Problema contemporană însă poate fi rezumată în întrebarea : Dacă Biblia ne învaţă să ne bucurăm de toate bunurile, înseamnă că se poate consuma alcool pentru plăcere (deci nu în scopuri medicale)? Mai precis, ce spune Biblia despre consumul alcoolului ?

•B.     Ce spune Biblia despre consumul băuturilor alcoolice ?

•1.      Beţia este un păcat

Biblia condamnă folosirea excesivă a vinului. Un beţiv trebuia pedepsit cu moartea (Deut. 21:20-21), deci beţia era considerată la fel de gravă ca şi crima, violul sau blasfemia.

    Deşi creştinul nu mai este sub Lege, şi N.T. precizează că Dumnezeu urăşte beţia. După 1 Cor. 5:11 creştinii trebuie să se separe de cei care se numesc creştini dar totuşi sunt beţivi. Despre beţivi se spune că ei nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (1 Cor. 6:9-10). Apostolul Pavel de asemenea porunceşte: “nu vă îmbătaţi de vin” (Ef. 5:18) precizând şi faptul că beţia este una din faptele firii pământeşti (Gal. 5:19-21).

•2.      Băuturile tari sunt înşelătoare şi păcătoase

Preoţilor le era interzis să bea vin şi băuturi tari (Lev. 10:8,9) iar Solomon a spus : “vinul este gălăgios, băuturile tari sunt batjocoritoare”. Conducătorii nu aveau voie să le consume ca să nu pervertească dreptatea (Prov. 31:4-5). Isaia a pronunţat un “vai” asupra celor “care disdedimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare” (Isaia 5:11). Mica a spus că cei care vorbesc proorocind despre băuturi tari sunt prooroci mincinoşi (Mica 2:11). Deci Scriptura condamnă şi vorbesc negativ şi dezaprobator despre băuturile tari (shekar).

•3.      Folosirea excesivă a vinului este greşită

În timpul lui Amos, deoarece paharele obişnuite erau prea mici pentru israeliţi, au făcut nişte pahare mai lungi (Amos 6:1,6). Habacuc arată şi el cum băutura a dus la stricăciune morală (Hab. 2:15) lucru care îl vedem şi în cazul lui Ahaşveroş (Estera 1:10). De asemenea, excesul de băutură poate duce la :

• - uitare şi încetinirea judecăţii (Prov. 31:4-7)

• - uimire sau stupoare (Ierem. 25:27; 51:39)

• - boală (Isaia 19:14; 28:7-8)

• - încăpăţânare şi pierderea controlului mental (Iov 12:25)

• - aroganţă (Hab. 2:5)

• - confuzie şi vise delirante (Prov. 23:31,35)

• - ochi înroşiţi (Prov. 23:29-30)

• - insomnii sau somnolenţă (Gen. 9:20-24; 19:33)

• - lipsă de sentimente (Prov. 23:31,35)

• - sărăcie (Prov. 23:20-21)

Unii încearcă să evite această problemă obiectând : când devine excesivă folosirea vinului ? Evident că temperamentul poate fi diferit şi efectul băuturii poate fi altul, dar influenţa este simţită chiar şi la cei mai „rezistenţi”. Testele medicale arată că după trei pahare de bere capacitatea memoriei scade cu 13% iar un dactilograf va face cu 40% mai multe greşeli decât înaintea consumului acestor trei pahare.

• 4. Conducătorii bisericii trebuie să fie cumpătaţi

1 Tim. 3:3,8  – un diacon respectiv pastor să nu fie dedat la vin

•5.      Vinul era folosit în scopuri medicale

Exemplul cel mai clar este Timotei (vezi 1 Tim. 5:23) unde conform cu explicaţia de mai sus, apostolul Pavel îl îndeamnă să folosească puţin vin în apă, tocmai cu scopul de a evita riscul îmbolnăvirilor, care în cazul lui Timotei era mai mare.

            Alte trei folosiri în scop medical:

                        2 Sam. 16:2 – împrospătarea puterilor celor care erau extenuaţi în deşert

Prov. 31:6 – băutura tare folosită ca sedativ sau calmant pentru alinarea durerilor celor care erau pe moarte (astăzi sunt alte metode).

Luca 10:34 – dezinfectant pentru răni

            Pornind de la aceste lucruri pe care Biblia le spune despre consumul vinului şi completându-le cu altele în care Biblia nu este categoric exprimată, unii creştini de astăzi trag concluzia că un consum moderat de băutură (cel puţin de vin) este permis astăzi, numind aceasta o libertate de conştiinţă. Înainte de a lăsa conştiinţa să fie amorţită de concluzii pe care de fapt le-ai anticipat sau le-ai dorit, ar fi bine să analizezi şi următoarea problemă:

                                    Va urma.                         

                         ...de         de fr. Pastor Gelu Pacurar                                                 sursa:http://nascutdinnou.wordpress.com/

Slujiți, dar nu vă depărtați prea mult!

“Jerfiți, dar nu vă depărtați prea mult”, șoptește Satana. “Ieșiți din mijlocul lor”, strigă Hristos. Departe, să vă delimitați (de tot trecutul, de lume, de nepăsătorii de Dumnezeu).

Ce se întâmplă dacă mă depărtez de faraon? Mă apropii de Dumnezeu! Și lui necuratu’ asta nu-i place. Căci cu cât mai aproape de Domnul, cu atât El se vede mai bine! Se aude mai bine! E mai mare! Mai sfânt! Mai glorios! Iar eu, dumneavoastră, vom deveni ca El! Ne vom încărca de energia Sa. Ca Luna de la Soare…

Când oamenii trag câte-o minciună noi știm: sunt departe de Dumnezeu. Bisericilor dacă le lipsește sfințenia e pentru că stau departe de Sfântul Cerurilor. Deciziile greșite se iau nu neapărat în pripă, ci mai ales departe de Hristos. Adică… aproape de Satana! Iar Iadul, chinul veșnic tocmai asta va fi: o stare veșnică departe de Dumnezeu… Chinuită, cu remușcări ce nu pot fi șterse.

Slujirea lui Dumnezeu nu se (poate) face decât aproape de El. Nu e ceva de IDD. Și nici de frecvență redusă!

“Jertfiti, dar rămâneți în țară”, e sintagma lui faraon. “Jertfiți, dar ieșiți din Egipt”, e porunca lui Dumnezeu. A treia variantă nu există.

Nicolae Geantă

sursa: www.ciresarii.ro

Ce ne spune Biblia despre fumat ?

   

In multe locuri, fumatul reprezinta inca o ispita foarte reala pentru unii.

              Fara indoiala ca exista cateva motive principale pentru tinerii se apuca de fumat la varsta adolescentei. Pentru unii exista dorinta de a parea “mari” si “maturi”. Pentru altii este curiozitatea in legatura cu senzatia produsa. Iar pentru altii este pur si simplu starea incomoda de a fi “singura exceptie” in timp ce toti prietenii lor fumeaza.Chiar si cand tinerii crestini sunt hotarati sa nu aiba nimic de a face cu fumatul, ei se afla adesea in impas cand e vorba sa vina cu motive plauzibile pentru decizia lor in fata prietenilor necredinciosi. In general, nu este potrivit sa spui numai: “Eu nu fumez pentruca sunt crestin”. Este mai convingator cand ai la indemana o explicatie mai amanuntita. Este adevarat, desigur, ca a fi crestin nu consta numai in ascultarea de un set de reguli si prescriptii. Comportarea crestina este in mare masura rezultatul vietii noi in interior. Fara doar si poate ca Scriptura ofera credinciosului mari porunci si interdictii clare pentru a-l calauzi in directia cea buna. Domnul a dezvaluit de asemenea multe adevaruri care au implicatii practice si cu bataie lunga atunci cand sunt aplicate la viata credinciosului. Dar inainte de a merge mai departe, ar fi bine sa ne ocupam cu o obiectie posibila la un articol de felul acesta. Unii pot considera ca intrebarea, daca o persoana nu ar trebui sau nu sa fumeze, este ochestiune personala, si ea ar trebui lasata la latitudinea fiecarui individ. Lucrul acesta este adevarat. Dar in luarea deciziei, individul trebuie sa fie constient de faptele si considerantele care au legatura cu problema. Scopul acestui articol nu este sa faca legi pentru altii, ci sa ofere principii calauzitoare pentru tinerii credinciosi care inca se mai intreaba in mod sincer de ce n-ar trebui sa fumeze crestinii. Urmatoarea lista de motive contra fumatului nu este deloc exhaustica. Totusi, aceste  coordonate au suficienta greutate pentru a ma convinge ca fumatul nu-si are locul in viata crestinului.

1. O recunoastere a responsabilitatii acestuia ca administrator. 
      Tot ceea ce poseda un credincios Ii apatine Domnului –altfel El nu este Domn! Obsevam, in particular, ce spune Biblia despre corpurile noastre: “Sau nu stiti ca trupul vostru este Templu al DuhuluiSfant care este in voi, pe care il aveti de la Dumnezeu, si ca voi nusunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru, care sunt ale Lui Dumnezeu" (1 Cor.6:19-20).
    Nu se poate contesta faptul ca fumatul este daunator pentru corp, afectand in special inima si plamanii. Fumatul nu este singurul mod in care credinciosul poate sa se poarte rau cu corpul lui, dar o asemenea poluare nefolositoare a trupului sau este o profanare serioasa a Templului Duhului Sfant. Si cu siguranta ca ea nu-L glorifica pe Dumnezeu ! Crestinul este de asemenea raspunzator inaintea Domnului pentru cheltuirea cu intelepciune a banilor sai. Este cu siguranta imposibil sa justifici sume substantiale“facute scrum” cand multe lucrari crestine sunt afectate si impiedicate de lipsa fondurilor.

2. O hotarare de a evita ceea ce poate conduce la pacate mult mai grave. 
     Multi tineri au descoperit pe pielea lor ca fumatul tigarilor obisnuite ordinare a fost modul de trecere la droguri mult mai puternice, precum cocaina, heroina si marijuana. Unul poate duce asa de usor la celalalt! Sfatul apostolului Pavel este “Feriti-va de orice vi se pare rau “ (1.Tes.5:22)

3. Un sentiment de rusine. 
     Un credincios care fumeazaare in general un sentiment de jena si rusine cand se intalneste cu un crestin devotat cu adevarat ( in viata caruia el va considera fumatul total nelalocul lui). Oamenii neconvertiti isi au propriile standarde de a-I judeca pe crestini, iar un crestin care fumeaza este

constient ca tigarile sale l-au coborat mult in ochii semenilor. Totusi, daca un crestin se poate simti rusinat cand este vazut fumand fie de catre credinciosi, fie de necredinciosi, cu cat mai mult ar trebuii sa se simta rusinat inaintea Domnului care vede toate lucrurile ?

4. Teama de a deveni dependent.
     Fara indoiala ca fumatul este un obicei care duce incet si sigur la dependenta. Multi adulti cu vointa puternica si-ar dori mult sa renunte la fumat, din mai multe motive, dar nu pot. Ei sunt dependenti. Apostolul Pavel ne da un exemplu mai bun: “Toate lucrurile imi sunt ingaduite - dar nimic nu trebuie sa puna stapanire pe mine” (1 Cor.6:12)

5. Dorinta de a evita ceva pentru care nu-I poti aduce multumiri lui Dumnezeu.
      Scriptura spune: “Multumiti totdeauna Lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile...” (Ef.5:20). Ca urmare, crestinul n-ar trebui sa-si insuseasca sau sa fie absorbit, captivat de vreun joc sau distractie pentru care nu-I poatea duce in mod sincer multumiri lui Dumnezeu. Poate un crestin sa ceara in mod sincer binecuvantarea lui Dumnezeu asupra unui pachet de tigari ?

6. Un respect pentru altii. 
     Fumatul in public este privit in general astazi drept o actiune foarte egoista. Una dintre regulile de baza ale purtarii crestine este aceea a respectului pentru altii (Fil.2:4). Insusi Domnul ne-a invatat: “Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Lc.6:31). 
     Prin urmare, este indreptatit crestinul sa polueze aerul respirat de altii, facandu-l neplacut de sufocant, de greu si de vatamator. Poate ca vreun tanar credincios nu e inca convins pe deplin. Eu ii spun unui asemenea om: Daca exista un semn de intrebare in mintea ta referitor la legimitatea fumatului, atunci da-I lui Dumnezeu beneficiul indoielii si evita-l ! Se intelege de la sine ca nu noua natura crestinului e acea ce doreste complacerea in fumat. Deoarece sunt crestin, “omul meu vechi” a fost crucificat impreuna cu Cristos (Rom.6:6).
   

• "Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
• 
  
•  Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."

 (Evr.12:1-2).

Ascultarea nu e opţională în cadrul legământului!

Povestea lui Avraam re-stârneşte în mine o problemă, cea a legământului. Domnul vine la Avram ca să vorbească cu el şi sa încheie un legământ. Recitesc textul şi văd că Domnul i se descoperă sub Numele de El Shadai = Dumnezeul Cel Atotputernic. M-am întrebat de ce face asta. Adica Avraam de la 75 de ani nu ştia cu cine vorbeşte? Da ba. Însă treptat Îl cunoaşte pe Dumnezeu ca Dumnezeul de aproape, personal, Creatorul cerului şi al pământului, Cel Preaînalt, Cel ce aude. Acum Avraam trebuie să mai ştie ceva despre Dumnezeu, că este Cel Atotputernic şi îi spune aşa:

"- Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără pată, 2 iar Eu voi face un legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte mult.“" Geneza 17:1-2

Legământul nu e încheiat fără nici o condiţie ci văd din capitolul 17 că începe şi termină cu câte o condiţie. "Umblă înaintea Mea şi fii fără pată"! Mai pe înţelesul meu sună cam aşa: Ascultă ceea ce îţi spun, fă ceea ce ţi-am spus, crede ceea ce îţi spun indiferent de contextul în care eşti, de ceea ce spun alţii, de filosofiile vremii, de cultura în care trăieşti. Caută Faţa Mea, părtăşia cu Mine, adânceşte, studiază, aprofundează Cuvântul scris adica Biblia, caută să stai lângă oameni ce trăiesc Cuvântul şi caută să stea lângă Mine.

Mai văd ceva din textul acesta.

"4 „În ce Mă priveşte pe Mine, acesta este legământul Meu cu tine"

"9 Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam: - În ce te priveşte pe tine, să păzeşti legământul Meu,"

"15 De asemenea, Dumnezeu i-a zis lui Avraam: - În ce o priveşte pe Sarai, soţia ta, să nu o mai chemi Sarai, căci de acum numele ei va fi Sara. 16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu prin ea. "

Finuţ, Dumnezeu îi reaminteşte lui Avraam că Sara îi este nevastă, că binecuvântările se primesc în familie, că el are doar o nevastă şi anume, pe Sara. Despre Agar, Dumnezeu nu spune nimic. El a venit sa facă legământ cu Avraam şi familia lui, adica cu el şi cu Sara. Punct. Ideea lui Avraam şi a Sarei despre familie, despre naşterea de prunci cu mame surogat nu intră în planurile Domnului. Mai mult de atât, El nu are nevoie de ajutor uman pentru a îşi împlini promisiunile. 

Familia e compusă dintr-o mamă şi un tată, adica dintr-un bărbat şi o femeie. Din Eden văd asta. Familia este ideea Lui Dumnezeu. Numai în acest cadru Dumnezeu binecuvântă familia. 

Legământul are şi un semn, circumcizia. Şi nu era opţională. Dacă voiau sa trăiască şi să se bucure de legământ atunci trebuiau să îl respecte. "Legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veşnic. 14 Orice băiat necircumcis, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuţului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.“ "

Nu poţi să alegi ce să respecţi şi ce nu din termenii legământului. 

Nu poţi să te bucuri de beneficiile legământului fără să asculţi. 

Ascultarea nu e opţională în cadrul legământului!

Nu poţi sta în mijlocul oamenilor ce respectă legământul şi tu să nu vrei să îl respecţi pentru că e clar: ai rupt legământul cu Domnul.

Legământul va merge mai departe, va fi încheiat veşnic prin Isaac, fiul lui Avraam şi al Sarei. Singura femeie pe care o recunoaşte Dumnezeu ca soţie a lui Avraam este Sara. Îl binecuvântă pe Ismael din pricina lui Avraam însă legământul va fi încheiat cu Isaac. "21 Totuşi legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, cel pe care Sara îl va naşte la anul, pe vremea aceasta."

Publicat de cella la 07:07  Sursa  :http://asteptandminunile.blogspot.ro/

O dovada in plus.

Am ajuns la 7 miliarde de locuitori pe Terra, si totusi parca suntem mai singuri ca niciodata. Am ajuns la cel mai bun nivel de trai, trai pe care generatiile dinaintea noastra n-au avut curajul sa-l viseze, si totusi parca suntem mai nemultumiti ca niciodata. Am ajuns sa beneficiem de educatie, asa cum parintii si bunicii nostri n-au putut sa o faca inaintea noastra, si totusi parca exista mai multa imoralitate decat in oricare generatie. Oare sa existe cineva sa ne iubeasca asa cum suntem? Sa existe cineva caruia chiar sa nu-I pese daca avem realizari, sau nu avem in viata? Sa existe cineva care sa ne stie asa cum suntem noi si sa ne mai poata iubi? Sa existe cineva pentru care sa nu conteze kilogramele, ridurile, varsta, nationalitatea, pregatirea academica? Mai putem gasi acea Persoana pe care sa n-o intereseze CV-ul, contul, sau casa in care locuim? Exista cineva specializat sa iubesca niste ratati de meserie?

Aceasta Generatie are nevoie de cineva care sa o iubesaca dezinteresat, si Acesta este Dumnezeu. Ne-am obisnuit sa avem 1000 de prieteni pe Facebook, dar oare cine ne iubeste cu adevarat. Stim sa ne dam comentarii siropoase si pupici virtuali, dar oare cine mai sta langa noi in ziua necazului.

La Golgota, Dumnezeu ti-a spus ca te iubeste. Si ti-a dovedit-o prin moartea Fiului sau.

                                                                                Sorin Giurgiu

Gratiere refuzata

“…ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata ca sa traiesti….” Deuteronom 30:19

In anul 1892, Wilson si Porter au fost condamnati la moarte pentru furtuni deosebit de grave. Cineva a avut prilejul sa le ceara gratierea, si ea li s-a acordat. Wilson a primit eliberarea, dar Porter a refuzat-o si a fost condamnat. Seful justitiei din vremea aceea a scris pe actul de gratiere urmatoarele cuvinte:”O gratiere este un document, care spre a fi valid trebuie inmanat, dar inmanarea nu este completa fara acceptare. Ea poate fi refuzata de persoana careia ii este acordata; si daca este refuzata, nicio putere judecatoreasca nu poate forta gratierea condamnatului.”

Furtul deosebit de grav i-a fost iertat lui Porter prin actul gratierii. Dar el a fost condamnat prin neprimirea gratierii.Prin neascultarea noastra fata de Dumnezeu suntem condamnati la moarte. Insa Mantuitorul a luat asupra Sa osanda noastra. Astfel, in fata lui Dumnezeu, pacatele celor ce cred in Hristos sunt iertate prin jertfa Sa de pe cruce. Aceasta este gratierea pe care ne-o aduce Isus. Noi trebuie numai sa o acceptam. Dumnezeu nu obliga pe nimeni, ci ofera gratierea. Noi suntem cei are vom decide. Ce facem cu ea?

Sursa. http://www.ciresarii.ro

INTREBARI... NEDUMERIRI...

     Ieri am auzit pe cineva punind o intrebare pe care mi-am pus-o si eu cindva. In Iov scrie ca diavolul s-a prezentat in fata Lui Dumnezeu impreuna cu Fiii Lui Dumnezeu si acolo l-a pirit pe Iov. Nu chiar l-a pirit, ca nu avea cu ce sa-l pirasca, dar a comentat ca exista un motiv pentru care Iov Il slaveste pe Dumnezeu, si motivul era ca lui Iov ii mergeau toate bine. Mirarea mea era ca diavolul a avut acces sa se prezinte in fata Domnului.
     Doar in Genesa scrie clar ca diavolul impreuna cu o treime dintre ingeri "au cazut" din cer - au fost dati afara. Asadar, mirarea mea era indreptatita, zic eu. Ieri am auzit un raspuns la aceasta intrebare si, intr-o oarecare masura, il inteleg... dar daca s-ar gasi cineva sa-mi explice si mai bine nu m-as supara.
     Raspunsul era in faptul ca aceasta cadere era "relationala"... ca nu era vorba de spatiu, de un loc anume... ci de o distanta creata de o relatie pierduta. Si ce inteleg eu este ca doi oameni pot fi unul linga altul in mod fizic, dar la o distanta imposibil de trecut in alte privinte. Exista ceva adevar in treaba asta. Putem sa stam in acelasi loc - din punct de vedere fizic si sa fim in iad sau in rai...
     Multi intreaba unde e iadul... sau raiul? Prezenta sau absenta lui Dumnezeu explica mai bine, relatia cu Dumnezeu modifica situatia, si nicidecum un loc fizic... Voi ce credeti?

Posted by Rodica Botan at 1:12:00 PM     SURSA:http://www.peginduri.com/

 

Frumos articol, dar fara sustinere Biblica.  

  Cele doua locuri, si anume raiul si iadul, sunt locuri fizice.   (Luca 16:19-31), (Ap. 2.7).

Daca citim cu atentie Apocalipsa , vom vedea clar ca aceste locuri sunt fizice, atat ele cat si multe alte obiecte descrise acolo, care ne ajuta sa intelegem corect natura iadului cat si a raiului.

Meditatia... de luni.

      Ziua de luni e considerata una destul de incomoda, din mai multe motive. Ziua de luni are si cateva ziceri, care au reusit sa puna asupra ei o umbra nedorita, romanul plictisit zicea ca "lunea nici iarba nu creste", asta poate fi o concluzie destul de individualista, deoarece pentru a realiza acest lucru, trebuie sa urmaresti cresterea ierbii, pe zile, asta in cazul in care nu ai altceva mai bun de facut.
   Lunea e ziua marilor despartiri, barbatul la munca, copii la scoala si sotia acasa. Lunea e ziua durerilor de cap pentru cei ce au sarbatorit sau resarbatorit "Sfantul Weekend".  Lunea e ziua ...

   Lunea e ziua in care oamenii sunt priviti , individual si separat, de Dumnezeu. Daca duminica, la gramada, prin biserici sau prin manastiri am reusit sa parem sfinti, lunea ,fiecare trebuie sa dovedeasca adevaratul caracter Hristic. Ziua in care trebuie sa parasim umbra placuta a bisericii, continuand "Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;

• 
  
•  ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele." Rom. 13:13,14.
•   Petru ne reaminteste, spunandu-ne: 
• " Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. 1Petru 1:16

                     ...   indiferent de zi, fie ea si luni.

• 
  

 

Cateva ganduri despre pocainta. Part.2

     Vorbeam despre pocainta si despre cainta cu mai multi prieteni, si mare mi-a fost mirarea cand am auzit de la ei, ca totul e mult mai simplu doar platind cateva "slujbe" la o biserica sau manastire si de ce nu si acasa la vreun preot. Am inteles ca, de fapt nu trebuie sa ne schimbam viata, comportamentul, trairea, telurile, ci ca trebuie sa traim in continuare in pacat, in curvii, hotii, vorbe murdare, si multe altele, doar avand buzunarul bine pregatit pentru " marea eliberare " traita in urma "slujbelor" platite.
       Din toate discutiile avute, am inteles foarte clar ca nimeni nu mai e dispus sa renunte la confortul pacatului in schimbul unei vieti traite cu Hristos, si am mai inteles ca oamenii nu sunt deloc pretentiosi, accepta si o relatie "la mana a doua" cu Dumnezeu, sunt multumiti si cu produse frumos ambalate dar de o calitate foarte proasta.
      Traim vremurile in care platim absolut tot, incepand de la gradinita, invatamantul primar si continuand o lista interminabila, cu asta ne-am obisnuit pana la urma, dar sa platesc cuiva o suma de bani pentru a se ruga pentru mine, pentru pacatul meu, mi se pare un act de pur fariseism si apoi de indiferenta fata de propria-mi persoana.
      Sfanta Scriptura ne cheama pe fiecare personal la eliberarea savarsita de Dumnezeu, nu prin intermediari,

• Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
• Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu."

Ioan 14:6,7.   Din pacate lumea cauta cunoasterea altor lucruri, prea putini tanjint dupa cunoasterea Domnului.

   Pocainta ne vizeaza pe fiecare personal, nu implica intermediari sau persoane de legatura ca si in cazul traficului de droguri sa ne ascundem identitatea de pacatosi in spatele unor identitati straine, pocainta implica recunoastere, smerenie, cainta ... schimbarea mintii, dinspre lume si pacat, spre Dumnezeu. 

    

• 
  

COMUNICAT NOU din partea Conducerii Cultului Penticostal referitor la Vladimir Pustan

03/04/2014 prin CrestinTotal.ro 21 comentarii

Urmare a evenimentelor din ultima perioadã cu privire la PUSTAN IOAN,
Comitetul Executiv al Cultului Crestin Penticostal -
Biserica lui Dumnezeu Apostolica din România,
întrunit în data de 3aprilie2014, precizeaza urmãtoarele:

1. Demisia pastorului PUSTAN IOAN a fost depusa ulterior momentului în care s-a hotarât suspendarea temporara a acestuia din slujba de pastor, fapt pentru care decizia de suspendare din slujba este legitimã, fiind stabilitã în unanimitate;

2. Motivul de bazã care a determinat hotarârea suspendarii din slujba de pastor consta în abateri grave, repetate, de ordin moral si spiritual;

3. În baza unor probe noi si a prevederii din art. 40, alin.1 al Statutul Cultului Crestin Penticostal, vizând faptul ca persoana în cauza nu si-a revizuit comportamentul sau atitudinea care a dus la aplicarea suspendarii, Comitetul Executiv hotaraste înaintarea spre Consiliul Bisericesc al Cultului Crestin Penticostal a propunerii de revocare a lui PUSTAN IOAN din slujba de pastor al Cultului Crestin Penticostal

CONDUCEREA CULTULUI CRESTIN PENTICOSTAL