Pe vremea lui Ceaușescu, într-un autobuz aglomerat plin de cetățeni nădușiți, pe o rută de groază, Beiuș – Oradea, un filfizon de 1,67 cm, începe să facă glume cu un preot spătos ce stătea ca și el în picioare. A râs pe seama ‘meseriei’ acestuia, a râs de barba lui și a râs de Dumnezeul lui. Apoi i-a tras părintelui o palmă. ‘În Biblia ta părinte, scrie: trebuie să întorci și celălalt obraz’. L-a întors și pogoniciul i-a tras o palmă și peste obrazul drept. Preotul a mai întors capul o dată și-a primit o a treia palmă, adică o a doua pe obrazul stâng. S-a întors agale i-a tras tremuriciului un pumn zdravăn în plex, de l-a proiectat până la ușa pe care scria ‘Coborâți pe aici’, zicându-i sfătos: ‘În Biblia mea scrie doar de două palme’. De la părintele am învățat să nu treci niciodată peste ce e scris, că s-ar putea s-o iei peste nas.
Păcatul de a scoate ceva din Biblie e la fel de mare ca cel de-a adăuga ceva. Unii au o Biblie cât un bilet de tramvai, alții cât biblioteca din Alexandria înainte de a arde. Am ascultat o predică ziditoare a unui tip ce zicea sigur pe el că mai bine adăugăm legi noi decât să rămână una din cele vechi neținută. Mi s-a părut raționamentul beton. I-am spus la sfârșit că pe ideea asta s-a bazat și Inchiziția, punând pe foc atâția oameni nevinovați.
E vineri dimineața și sunt deja la a doua cafea… Mă gândesc că mă frământ degeaba câtă vreme cei mai mulți n-au nici o Biblie, nici subțire, nici groasă. O au în cel mai bun caz pe videoproiectorul bisericii. Sunt tot atât de interesați de ea, cât eu de mersul trenurilor. Le aduc aminte că după Scriptură trebuie să trăiască pentru că după ea vor fi judecați. Iar pentru asta, trebuie s-o cunoască și să nu uite că fiecare literă e importantă. Și că doar Dumnezeu are voie să pună punct.
Sursa : radiociresarii.ro
Autor articol : Vladimir Pustan
Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.
vineri, 27 aprilie 2018
miercuri, 25 aprilie 2018
marți, 17 aprilie 2018
08.04.2018 PM Biserica Penticostala Betel Targu Lapus
Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.
luni, 16 aprilie 2018
08.04.2018 AM Biserica Penticostala Betel Targu Lapus
Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.
vineri, 13 aprilie 2018
Vladimir Pustan | Cinci adevaruri simple | Turneul Ciresarii Sud | Targu...
Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.
miercuri, 11 aprilie 2018
Salutul Crucii - Nicolae Geanta.
Sunt indignat (şi nu numai eu) zilele acestea, nu doar că mall-urile sunt pline cu iepuri de Paşte, că la şcoală învăţătoarele pun copiii să deseneze iepuri şi să coloreze ouă, că toate felicitările pascale reproduc urecheați, dar şi de faptul că în oraşele României ortodoxe au apărut să ne salute iepuri uriaşi în loc de Crucea lui Hristos!
Cum adică de Paşti să mă salute un iepure? Cum poate să mă felicite şi să îmi ureze succes? Să mă facă mai bun şi să-mi şteargă păcate. Să mă vindece de boli şi să-mi păzescă copiii. Să ferească ţara de molimi, de catastrofe? Să îndrume conducătorii ei? Ce gogoașă ieftină! Ce minciună sfruntată! Și Crucea, Adevărul… să fie abandonată! Uitată.
Crucea e locul de întâlnire dintre timp şi veşnicie, unde Dumnezeu se întâlneşte cu omul, unde Creatorul este jertfit în locul creaţiei. “Tragedia ei îi cheamă pe toţi care trec prin suferinţă, absurditatea ei îi atrage pe toţi cei cinici, speranţa ei îi ademeneşte pe toţi cei aflaţi în căutare, steagul biruinţei sale flutură peste omenire de două mii de ani”, spunea Max Lucado.
Crucea este simbolul universal al iubirii creștinismului. O alegere ciudată, nu crezi? Un element de tortură devenit suport al speranței! Iepurele e un simbol al înlăturării crucii. Un creștinism siliconat!
Salutul crucii e-n fiecare zi. Ea stă cu brațele întinse spre Est și Vest. Deschise spre infinit. Ca un ofițer în onor! Crucea salută toți oamenii. Îi polarizează. În adună la subțiori. E scară lungită între pâmânt şi Cer. Un capăt e sprijinit teluric, altul rezemat pe spațiile celeste. Crucea e singurul liant, singura comunicare între pâmânt și cer. Le face una...
Crucea este intersecția lumii. E locul din care Dumnezeu își salută fiii, fiicele, unde a iertat copiii Săi fără a-Și coborî standardele. Acolo L-a tratat pe Fiul Lui ca pe-un păcătos, așa încât Hristos să poată să ne facă să fim acceptați de Tatăl din ceruri!
Crucea salută și sfinții, și păcătoșii! Alături de ea au rezistat martirii. Cu ea Dumnezeu a schimbat lumea. Sub ea nu vom fi singuri niciodată. Şi nici învinşi!
Mai poţi sta nepăsător, cu iepure de Paşte şi fără Cruce?
Nicolae Geantă
Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.
joi, 5 aprilie 2018
Gabi Zagrean - PUSTIUL in care noi TRAIM | PREDICI 2018 |
Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.
Săptămâna Patimilor. Joi: Arginţii şi strigătul lor.
I se încredințase punga. Pentru că spre deosebire de ceilalți ucenici era un trezorier care știa să numere bine banii. Banii pentru misiune, pentru săraci. În alt context Dumnezeu nu are nevoie de gologani. A putut vedea valoarea mirului turnat pe capul lui Isus, dar n-a putut vedea adevărata valoare a lui Isus. Pentru el zornăitul din pungă suna mai puternic decât cel din inimă. Nu înțeleg de ce virusul ăsta se ia așa de rapid...
I s-a oferit un loc de cinste la Cină. La stânga Mântuitorului. În Orient a mânca pâinea cu cineva era cel mai înalt semn al prieteniei. Dar a mânca cu Dumnezeu din bol e să te identifici cu El. Să-i fi nu doar prieten, ci parte. Cina Domnului e contopire cu El.
Deși trădase, a jucat rolul unui actor ipocrit. A acceptat și invitația la masă dar și punga vrăjmașului. Duplicitate de pocăit cu numele. Dumnezeu însă vede în ascuns. La masă n-a fost divulgat de Rabuni. I s-a întins chiar prima bucățică. A avut de ales între har și judecată. A respins harul și a ieșit afară. Era întuneric. Și pe strazi, și în inimă.
Ce Paradox. Să ai numele Iuda (Lăudat sa fie Domnul) și să devi simbolul trădătorilor!
După ce a plecat Iuda, Hristos a instaurat Noul Legământ. Masa Domnului e amestec cu El. Şi e… fără iude!
Ucenicii au ales de bună voie împărtășitea. Iuda și-a ales singur ștreangul. Si cu cei 30 de arginți murdari, câștigați din vânzarea lui Isus, i s-a cumparat un... cimitir!
Feriți-vă să participați în chip nevrednic la Cina Domnului! Dar şi la Paști, fără aluatul cel vechi!
Sursa : https://nicolaegeanta.blogspot.ro
Autor: Nicolae Geanta.
Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.
miercuri, 4 aprilie 2018
Nelu Brie - Vestimentatia intre normalitate si seductie
Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.
marți, 3 aprilie 2018
Nelu Brie: "Învățătura Asupra Botezului cu Duhul Sfânt" 3/17/13
Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.
luni, 2 aprilie 2018
Chemat de Dumnezeu.
Geneza 6:8-22 / Geneza 7:1-9
In perceptia multora dintre noi chemarea Lui Dumnezeu inseamna amvon, atat. In textele mentionate mai sus este descrisa chemarea facuta de Dumnezeu unui om pe nume Noe, un om care conform Cuvantului a capatat trecere inaintea Domnului. Datorita acestui fapt, Dumnezeu hotaraste sa ii incredinteze o lucrare foarte importanta, nu, nu aceea de a pastorii o adunare locala, nu despre asta este vorba. O lucrare de construire a unei barcii imense cu scopul salvarii lui, a rudelor lui si salvarii unor animale din calea maniei Lui Dumnezeu care avea sa se abata asupra intregului pamant cu scopul exterminarii totale datorita nivelului nemaiintalnit de inalt de stricaciune. Cuvantul spune " pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ."
Chemarea Lui Dumnezeu pentru Noe era facuta. Noe trebuia sa se apuce de lucru repede, caci zilele oricarei vietati erau numarate. Dumnezeu statea dupa el.
Chemarea lui Noe era una speciala, avea sa atraga atentia repede. Si nu aceea atentie pe care o cautam noi, cautand mereu sa fim in centrul atentiei, in lumina reflectoarelor, in primul rand, acolo cat mai aproape de cel ce filmeaza. Noe nu avea sa atraga atentia in acest fel.
In momentul in care intra in lucrarea Lui Dumnezeu, Noe isi asuma cateva aspecte deosebit de importante in ceea ce inseamna slujirea Lui Dumnezeu. Aspecte la care trebuie sa fim si noi foarte atenti.
In primul rand trebuie sa acceptam faptul ca slujirea Lui Dumnezeu ne poate aduce batjocura celor de langa noi, din partea celor ce vad slujirea noastra. Aparent se construia in desert o lada de lemn ce trebuia sa pluteasca ... si nu pe Nil sau pe vreo mare apropiata, ci acolo e loc va plutii, cat de curand. Ii era foarte greu lui Noe sa explice celor din jur fenomenul natural ce avea sa aiba loc, nu mai vasuse nimeni niciodata ploaia, picurii de ploaie. Unii radeau de el, altii il credeau senil. Dar el nu raspunde in niciun fel, trebuia sa finalizeze corabia, si trebuia sa o faca repede indiferent de reactiile celorlalti sau de atitudinea lor. Slujirea Lui Dumnezeu trebuie facuta indiferent de pozitia sau atitudinea celor din jur.
In al doilea rand, acceptand chemarea Lui Dumnezeu, acceptam si iesirea din confortul nostru sau putem spune, iesirea din confortul adunarii.
Noe nu numai ca trebuia sa tina animalele pentru o anumita perioada de timp in arca, acele animale aveau nevoie zilnic de hrana si de curatenie. Va imaginati daca in tot acel timp, in acra nu s-ar fi facut curat in spatiile acelor animale sau nu s-ar fi hranit acele animale. Acceptend chemarea Lui Dumnezeu, accepteam si disconfortul slujirii celor ce miros urat, cazuti in sant ... celor ce au trecut si pe la procii Gadarei.
Serecisul este mare, dar lucratorii sunt putini. Cei mai multi incearca sa secere in plantatie, sa lucreze in confort, nu in holda, acolo unde sunt si spini si naparci. Acolo unde poti si atacat de acei lucratori falsi care cauta sa tina lumea in intuneric.
Apostolii s-au obisnuit cu slujirea din Ierusalim, chiar si dupa primirea Sfantului Duh. Desi, dupa Cuvantul Domnului Isus, trebuia sa iasa de acolo spre neamuri. Doar o mare prigoana ii mai putea clintii din loc ... Si aceasta nu se lasa mult asteptata.
Noi de ce avem nevoie pentru a putea raspunde corect Chemarii Lui Dumnezeu ... tot de o prigoana ?
Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.
In perceptia multora dintre noi chemarea Lui Dumnezeu inseamna amvon, atat. In textele mentionate mai sus este descrisa chemarea facuta de Dumnezeu unui om pe nume Noe, un om care conform Cuvantului a capatat trecere inaintea Domnului. Datorita acestui fapt, Dumnezeu hotaraste sa ii incredinteze o lucrare foarte importanta, nu, nu aceea de a pastorii o adunare locala, nu despre asta este vorba. O lucrare de construire a unei barcii imense cu scopul salvarii lui, a rudelor lui si salvarii unor animale din calea maniei Lui Dumnezeu care avea sa se abata asupra intregului pamant cu scopul exterminarii totale datorita nivelului nemaiintalnit de inalt de stricaciune. Cuvantul spune " pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ."
Chemarea Lui Dumnezeu pentru Noe era facuta. Noe trebuia sa se apuce de lucru repede, caci zilele oricarei vietati erau numarate. Dumnezeu statea dupa el.
Chemarea lui Noe era una speciala, avea sa atraga atentia repede. Si nu aceea atentie pe care o cautam noi, cautand mereu sa fim in centrul atentiei, in lumina reflectoarelor, in primul rand, acolo cat mai aproape de cel ce filmeaza. Noe nu avea sa atraga atentia in acest fel. In momentul in care intra in lucrarea Lui Dumnezeu, Noe isi asuma cateva aspecte deosebit de importante in ceea ce inseamna slujirea Lui Dumnezeu. Aspecte la care trebuie sa fim si noi foarte atenti.
In primul rand trebuie sa acceptam faptul ca slujirea Lui Dumnezeu ne poate aduce batjocura celor de langa noi, din partea celor ce vad slujirea noastra. Aparent se construia in desert o lada de lemn ce trebuia sa pluteasca ... si nu pe Nil sau pe vreo mare apropiata, ci acolo e loc va plutii, cat de curand. Ii era foarte greu lui Noe sa explice celor din jur fenomenul natural ce avea sa aiba loc, nu mai vasuse nimeni niciodata ploaia, picurii de ploaie. Unii radeau de el, altii il credeau senil. Dar el nu raspunde in niciun fel, trebuia sa finalizeze corabia, si trebuia sa o faca repede indiferent de reactiile celorlalti sau de atitudinea lor. Slujirea Lui Dumnezeu trebuie facuta indiferent de pozitia sau atitudinea celor din jur.
In al doilea rand, acceptand chemarea Lui Dumnezeu, acceptam si iesirea din confortul nostru sau putem spune, iesirea din confortul adunarii.
Noe nu numai ca trebuia sa tina animalele pentru o anumita perioada de timp in arca, acele animale aveau nevoie zilnic de hrana si de curatenie. Va imaginati daca in tot acel timp, in acra nu s-ar fi facut curat in spatiile acelor animale sau nu s-ar fi hranit acele animale. Acceptend chemarea Lui Dumnezeu, accepteam si disconfortul slujirii celor ce miros urat, cazuti in sant ... celor ce au trecut si pe la procii Gadarei.
Serecisul este mare, dar lucratorii sunt putini. Cei mai multi incearca sa secere in plantatie, sa lucreze in confort, nu in holda, acolo unde sunt si spini si naparci. Acolo unde poti si atacat de acei lucratori falsi care cauta sa tina lumea in intuneric.
Apostolii s-au obisnuit cu slujirea din Ierusalim, chiar si dupa primirea Sfantului Duh. Desi, dupa Cuvantul Domnului Isus, trebuia sa iasa de acolo spre neamuri. Doar o mare prigoana ii mai putea clintii din loc ... Si aceasta nu se lasa mult asteptata.
Noi de ce avem nevoie pentru a putea raspunde corect Chemarii Lui Dumnezeu ... tot de o prigoana ?
Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)