Ciresarii Tv - Inceperea Slujbei de dimineata 9:30.

Pentru a putea viziona Ciresarii Tv, accesati linkul alaturat : http://www.ciresarii.tv/

BOTEZ VĂLENI LĂPUȘULUI - UN EVENIMENT DEOSEBIT.

Nicu Butoi - Valoarea ta (5 Mai, 2016)

CÂND SE CLATINĂ TEMELIILE - PETREȘTI

CÂND SE CLATINĂ TEMELIILE - PIAȚA MILENIUM - BAIA MARE

Sala Ciresarii - Slujba de dimineata on-line.

Pentru a viziona accesati link-ul alaturat -  http://www.ciresarii.tv/

Atentatul de la Nice are implicații spirituale

Am rămas tulburați și întristați când am auzit din nou în dimineața aceasta că noaptea trecută la Nisa de Ziua Națională a Franței, în timpul focului de artificii, un terorist a intrat în plină viteză cu camionul în mulțime și a omorât intenționat 84 de persoane. Aducem condoleanțele noastre tuturor familiilor și celor care și-au pierdut persoane dragi în acest atentat și ne rugăm să le mângâie Dumnezeu inimile și să le dea credință în Domnul Isus Hristos. Nu știm care era starea spirituală a celor care au murit în acest atentat, dar suntem tare întristați de cei care nu au primit lumina Evangheliei și nu au crezut în Domnul Isus Hristos și astfel au ratat șansa de a căpăta iertarea păcatelor și darul vieții veșnice. Ne doare să știm că acum au mers în focul și chinul Locuinței Morților și apoi, după Ziua cea mare a Judecății, își vor petrece veșnicia în iazul de foc și de pucioasă. Și din nou, teroristul, orice ar fi crezut el până la aceasta, a ajuns în același chin cu cei pe care i-a omorât. Se aștepta să ajungă în grădini cu fecioare și cu râuri care curg, căci așa este descris raiul în Coran, dar s-a trezit într-o văpaie despre care nici nu și-a închipuit și acum are așternut de viermi și viermii îl acoperă. Ce diferită avea să-i fie viața și veșnicia dacă primea adevărul Evangheliei și devenea ucenicul lui Isus Hristos…

Acțiunea aceasta teroristă este una politică, dar se răsfrânge asupra oamenilor de rând. De aceea și noi nu trebuie să așteptăm până oamenii de sus vor aduce pacea. Au ei rolul lor, dar avem și fiecare câte un rol important. Cei care suntem ucenici ai Domnului Isus Hristos trebuie să fim conștienți că aceste atentate sunt doar puținele manifestări ale luptei crâncene spirituale care se dă între lumină și întuneric. Motivele teroriștilor sunt unele religioase și ei sunt mai mult conștienți de caracterul duhovnicesc al acestei lupte decât noi, cei din Europa. Noi, creștinii, avem cea mai puternică armă împotriva terorismului și aceasta este Evanghelia. Să le vestim la toți oamenii pe Domnul Isus Hristos, căci numai învățătura Lui aduce pace în inimile și în țările noastre. Așa să ne ajute Dumnezeu.

Sursa : http://moldovacrestina.md

Autor : Vasile Filat.

Lovitură în plin încasată de activiștii LGBT! ONU a adoptat o rezoluție FĂRĂ PRECEDENT: Singura familie recunoscută este cea NATURALĂ. DOCUMENT

by dininimapentrutine

​

Consiliul pentru Drepturile Omului din Cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) a adoptat rezoluția  A/HRC/29/L.25, intitulată : Protecția familiei: contribuția familiei la punerea în practică a dreptului la un standard decent de viață al membrilor săi, prin rolul său în educație și realizarea unei dezvoltări durabile.

Rezoluția, care a fost propusă de o serie de state africane, dar și Rusia și China, susține că „familia este principala responsabilă pentru creșterea, protejarea și copiilor”, dar și că „pentru a se asigura dezvoltarea armonioasă a copilului, acesta trebuie să crească într-o familie”.

Mai mult, rezoluția susține că „familia este grupul fundamental al societății și mediul natural pentru creșterea și bunăstarea membrilor săi, în special al copiilor”. Mai mult, ONU recunoaște explicit faptul că „familia este grupul natural și fundamental al societății și merită să fie protejată de societate și stat”.

Rezoluția a fost adoptată pe 3 iulie, la aproape un an de la propunere, cu 27 de voturi pentru și 14 împotrivă. Grupul țărilor care s-au opus a fost condus de Statele Unite, Marea Britanie, Germania și Franța. Brazilia, Argentina, Mexic și Macedonia s-au abținut.

Așa cum era de așteptat, grupurile pro-familie și cele pro-homosexuale au reacționat în mod diferit. „Este ceva fără precedent, o victorie majoră pentru familie. Este pentru prima oară în istoria ONU când o rezoluție așa de comprehensivă a fost votată și în care se cere protecția familiei ca celulă de bază a societății, recunoscându-se dreptul fundamental al părinților pentru a-și educa copiii”, a afirmat Sharon Slater, șefa Famili Watch International.

De cealaltă, parte, activiștii LGBT sunt furioși. „Este un pas înapoi în ceea ce privește drepturile omului, pentru că ridică familia la nivelul unei instituții ce trebuie protejate, fără a lua în seamă abuzurile care se petrec în familii sau că există mai multe tipuri de familii”, se arată pe siteul Inițiativei pentru Drepturi Sexuale.

Celebra Ulrike Lunacek, parlamentarul european care a dat un raport cu același nume, a declarat: „Sunt șocată de tacticile folosite de Rusia și alte țări pentru a evita discuția despre ‘diversitatea’ de familii existente. Folosind expresia „familia” fără a recunoaște existența mai multor tipuri de familie înseamnă a nu privi realitatea, acolo unde găsim tot felul de familii”, a spus ea pentru siteul Intergrupul pentru drepturi LGBT din Parlamentul European.

Activiștii LGBT se tem că exprimarea din rezoluție, „familia”, va fi folosită ca precedent pentru opoziția față de legalizarea ‘căsătoriilor’ homosexuale sau „altor tipuri de familie”, se arată pe siteul Intergrupului LGBT din Parlamentul European.

Reamintim că pe 26 iunie, Curtea Supremă a SUA a legalizat mariajele civile între persoanele de același sex pe tot teritoriul național.

http://m.activenews.ro/externe/Lovitura-in-plin-incasata-de-activistii-LGBT-ONU-a-adoptat-o-rezolutie-FARA-PRECEDENT-Singura-familie-recunoscuta-este-cea-NATURALA.-DOCUMENT-121041

Susa : https://dininimapentrutine.wordpress.com

Mesaj pentru predicatori …

Dragi frati care ne aduceti Cuvantul din partea Lui Dumnezeu… Dorintele de mai jos reprezinta ceea ce ne doare si ceea ce am dori sa auzim de la voi… Intelegem ca viata de pe pamant e o sansa de a o trai cu lumea sau cu Dumnezeu. Am ales sa o traim cu Dumnezeu de aceea ne pasa ce sfaturi primim prin predicile voastre. De aceea va rog in Numele Domnului Isus:

Spuneti-ne de faptul ca putem avea fanfare si coruri profesioniste, solisti si predicatori exceptionali si totusi, doar sa ne mearga numele ca traim. (vezi Biserica din Sardes).

Spuneti-ne ca putem avea programe incarcate de puncte, organizate ca la carte, fara prezenta Domnului in ele. (vezi Biserica din Laodicea careia ii spune Domnul: Iată Eu stau la uşă, şi bat )

Spuneti-ne mai multe marturii din viata voastra, din experientele cu Domnul ce le-ati trait voi si mai putine din vietile misionarilor care au trait cu nu stiu cate sute de ani in urma…

Spuneti-le baietilor tineri ca pornogrofia se combate cu monitorul stins si cu Biblia deschisa. Spuneti-le fetelor ca e mai ferice sa fie batatorit covorul din odaita decat cel din fata oglinzii.

Spuneti-ne ca o ora de rugaciune face mai mult decat 10 ore pe yahoo messenger.

Spuneti-ne ca NU vom vedea Canaanul daca credem ca Isus e o stanca pe care o lovesti cand ai nevoie de apa. Spuneti-ne ca Isus nu e o trusa de prim ajutor la care alergi doar cand copilul are o boala fizica, ci e acelasi Domn la care ar trebui parintii sa alerge si cand copiii sunt loviti de boli spirituale.

Spuneti-le celor care vin la 9:25 la adunare si pleaca la 12 fara 5, ca Isus a “stat” mai mult timp pe cruce decat stau ei pe scaun.

Spuneti-ne ca diplomele si carierele noastre fara o viata de pocainta reala palesc in fata Mantuitorului.

NU ne spuneti ca pacatele mici nu sunt importante. Nu ne spuneti doar de HAR ci amintiti-ne ca Christos e si un foc mistuitor. Spuneti-ne ca Recabitii au fost incercati in singurul lucru care il putea face mai usor din tot ce le-a poruncit tatal lor. Cu siguranta era mai usor pentru Ieremia sa le ceara sa bea vin decat sa isi faca case. Si era mai usor si pentru ei sa se scuze ca cel mai mare proroc din tara le-a cerut asta. Spuneti-ne asadar ca parintii nostrii au fost oameni verticali, care au trait Biblia si noi suntem tentati sa “vindem” principiile lor prin caminele studentesti de la facultate.

Spuneti-ne ca bunicii nostrii preferau o vizita la orfani, vaduve sau bolnavi, intre cele doua programe de duminica decat trei ore de somn. Spuneti-ne ca ei posteau 3 zile pe saptamana si mergeau la sapa si lucru la camp toata ziua, iar noi lucram la birou si multi dintre noi nu avem nici macar o zi de post pe saptamana.

Spuneti-ne ca ei plangeau la fiecare predica, noi mai mult zambim.

Spuneti-ne ca praful de pe Biblia noastra ne va condamna in ziua judecatii daca nu o citim si nu o traim.

Cand stiti ca urmeaza o duminica, sau joi, sau orice alta zi cand trebuie sa ne aduceti un mesaj, va rugam stati mai mult pe genunchi decat in fata buletinelor de stiri.

Spuneti-ne dragi predicatori ADEVARUL, fara sa va fie teama ca nu veti fi alesi la urmatoarele alegeri in comitet. Adevarul a biruit in arenele romane, cu atat mai mult va birui unde sunt oameni care doresc sa-l traiasca.

Spuneti-ne sa ne rugam ca Domnul sa scoate proroci, oameni care au daruri de vindecare, nu va multumiti ca in biserica aveti doar oameni care stiu sa spuna poezii. Oratori buni sunt si in lume. Profesionalism gasim si la filarmonica. Ceea ce dorim este mai multe prezenta a Duhului si mai putina prezenta a “noastra”. Mai multa rugaciune si mai putin spectacol. Mai multe predici pentru nevoile noastre si mai putina exegeza si teologie.

Spuneti-ne ca exista si IAD nu doar rai.

Spuneti-ne ca putem sti capitole din Biblie pe de rost si totusi sa ajungem in iad daca nu le implinim.

Spuneti-ne ca putem trai langa oameni ca Pavel si totusi sa ne intoarcem la lucrurile lumii din Tesalonic ca si Dima, daca nu avem o relatie cu Domnul personala.

Nu va multumiti ca aveti in biserica oameni care va lauda. Nu uitati de roaba cu duh de ghicire care s-a luat dupa Pavel si striga: “Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Diferenta dintre Pavel si alti predicatori a fost ca el nu a amestecat sfintenia cu nelegiurea. Vroia oameni care sa fie sfinti. Si pentru ca vroia asta, a fost batut cu nuiele. De ce? Pentru ca s-a eliberat pe el si pe Sila de…aplauze.

Am citit despre o tanara care 21 de ani nu a fost chemata macar o data la rugaciune cu familia. Si tatal ei slujitor in adunare. Spuneti-le la astfel de parinti capocainta din familie e mai importanta decat cea afisata la oricare biserica din tara la amvon.

Chemati-ne mai aproape de Isus, la o viata adevarata de pocainta. Chemati-ne la sacrificiu pentru lucrarea Domnului. Chemati-ne la dragoste si iubire pentru Domnul si pentru frati.

Va multumesc,

Un tanar ce traieste inca in Babilonul acestei lumi, cu fereastra deschisa spre Ierusalim, nu departe de groapa cu lei.

Ps: Cine crede ca acest mesaj e doar pentru predicatori, este rugat sa il reciteasca.

Nota: am decis sa public originalul (asa cum il aveam in arhiva pe email-ul original) acestui mesaj deoarece el pe internet, pe anumite site-uri, apare trunchiat. Chiar si cand a fost publicat in Revista “Cuvantul Adevarului ” nu a fost publicat in intregime (adevarul doare, nu?)… Il cunosc personal pe tanarul care a fost trezit noaptea la ora 4 (22.04.2009) si i s-a incredintat acest mesaj dar care a dorit sa nu-i fie publicat numele deloc, de aceea raspandirea a fost facuta sub “Anonim”. Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa luam aminte!

Autor:  cristianboariu

sursa:  https://cristianboariu.wordpress.com

„Pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute”

       Când Domnul a rostit aceste cuvinte, a început cu expresia: „Vai de voi” şi ea a fost adresată unor oameni religioşi şicărturari. Deci cine lasă (nefăcute, neîmplinite) sau se lasă (de practici evlavioase), când este scris „să nu se lase” (Luca 18:1), poate pierde tot ce a dobândit până la un moment dat, ca un alergător de cursă lungă, ce abandonează întrecerea.

Credem că este important să identificăm, fiecare în mod individual, care sunt pentru noi: „acestea” (pe care le facem) şi respectiv „acelea” (pe care nu le facem). Un asemenea inventar este cu atât mai necesar cu cât lucrurile nefăcute pot fi mai importante decât cele făcute, ca în cazul fariseilor cărora Domnul le-a zis: „Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia” (Matei 23:23). Mântuitorul le-a explicat că ei deviaseră în extrema practicilor religioase vizibile şi pierduseră total din vedere o „religie a inimii”, care păstrează o bună relaţie cu Dumnezeu, prin duh, dar se manifestă cu dragoste şi faţă de semeni. El le-a zis: „Vai de voi, ... Pentru că voi curăţiţi partea de afară ..., dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru ..., pentru ca şipartea de afară să fie curată. ...Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pedinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege” (Matei 23:25-28). Ei se lăudau cu legi şi norme „sfinte”, pe care ei nu le practicau ( „... leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte” - Matei 23:4), iar pe ceilalţi oameni îi criticau că nu le respectă. Ei ziceau: „... norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!” (Ioan 7:49).

În cazul lor, li s-a spus clar: „.. voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu ...” (Luca 11:42), dar în „grădina” noastră sunt alte „plante”. De exemplu, putem să ne plătim „contribuţia la cult” că doar este de câţiva lei sau chiar zeciuiala şi să înşelăm în activităţile noastre economice, la locul de muncă, sau cu ocazia unor tranzacţii, de o sută de ori mai mult. Se poate întâmpla să vorbim, „prin Duhul”, câteva cuvinte în „alte limbi” încadrate într-o mulţime de vorbe arogante, clevetiri, minciuni sau chiar numai vorbe referitoare la viaţa din lumea aceasta, dar care arată că aparţinem sistemului ei de gândire. Unii vor fi ispitiţi să creadă că sunt bine, fiindcă frecventează regulat Casa de adunare şi poate sunt implicaţi într-o lucrare, dar dacă starea lor spirituală, în restul timpului este lumească (sportul, filmele, chefurile şi alte distracţii specifice firii pământeşti şi societăţii noastre le sunt la fel de familiare ca adunarea), ei nu sunt decât nişte ipocriţi, cărora Domnul le va spune, când va fi prea târziu, pentru ei: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege” (Matei 7:23). Alţii au alte reguli privitoare la îmbrăcăminte sau la alimentaţie. Unele surori acceptă purtarea unei acoperitoare permanente pentru cap şi se îmbracă feminin, aşa cum este scris, dar nu pot fără haine scumpe şi de marcă. Unii fraţi nu acceptă consumarea mustului şi a vinului, ceea ce este bine, dar în rest, meniul poate fi în fiecare zi un ospăţ. Le reamintim că Domnul a zis: „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură ...şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră” (Luca 21:34).

Ne oprim aici cu „acestea” şi „acelea”, venind cu câteva recomandări practice:

- fiţi cu luare-aminte la predici (dar alegeti-vă predicatorii), profeţii şi alte sfaturi ale oamenilor evlavioşi (cu frică de Dumnezeu) - Domnul vă va vorbi prin ei !

- ascultaţi cu sinceritate „şoapta” conştiinţei şi vocea Duhului în duhul minţii voastre – Domnul vă va vorbi direct!

- citiţi cu atenţie şi regulat toată Biblia, prin ea, Dumnezeu a vorbit multor oameni!

Apoi, mărturisiţi-vă starea unui slujitor credincios. Cereţi-i sfaturi şi ajutor pentru a vă putea preda în întregime Domnului. Smeriţi-vă înaintea lui Dumnezeu cu rugăciune şi post şi fiţi gata să renunţaţi la tot ce v-ar împiedica slujirea şi mântuirea. Angajaţi-vă responsabil în pocăinţă!

„Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!” (Apocalipsa 22:4).

AUTOR : IOSIF ANCA.

SURSA : http://www.dragostepentruadevar.ro

Cu oportunism despre viață - de Vladimir Pustan.

Cunoscusem o doamnă care la 39 de ani a aflat că are cancer. Şi-a sărutat soţul şi copilul, apoi s-a dus şi s-a spânzurat în garaj. La două zile după înmormântare i-au venit ultimele analize care au dovedit că era doar o alarmă falsă. Fusese perfect sănătoasă.
Viaţa e formată din bucăţi, care luate în parte nu spun mare lucru, dar nici puse împreună nu dau imaginea unui întreg inteligibil.
Dumnezeu e făcut vinovat pentru umorul Său negru mai ales atunci când lucrurile imposibil de înţeles ni se întâmplă nouă. Ştim că Dumnezeu râde uneori de oameni, dar niciodată când aceştia se împiedică.
Sunt un calvinist moderat pentru că sunt român şi orice român e calvinist din naştere (dacă predestinarea o înţelegem ca şi fatalitate). Ştim că toate lucrurile lucrează spre bine, dar această idee optimistă e împuşcată în ceafă când citim mai departe în Romani că lucrurile lucrează doar spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.



Viaţa o trăim pentru că merită trăită fără să ne întrebăm cât de rentabilă e trăirea asta. Slăbiciunea creştinismului e promisiunea doar a unei vieţi viitoare luminoase şi până atunci trebuie să îndurăm ca ceilalţi taxe, impozite, chimioterapie, politicieni, gripă porcină, decepţii în iubire. Şi noi va trebui să-i lăsăm în cimitire pe cei dragi şi să trăim din salarii mizerabile, pensii de comă.
Nu trebuie făcute mari eforturi intelectuale pentru a-ţi da seama că cei mai mulţi dintre noi suntem avizi de a vedea în lucruri răul, de a vorbi despre el, de a-l diseca şi a-l expune hăcuit în piaţa publică.
Vorbim prea mult despre rău şi prea puţin despre bine… De aceea se uită românii cu ochii căscaţi la ştirile însângerate, de aceea se vând aşa bine ziarele cu conspiraţii şi termene apocaliptice.
Jean Delumeau se mira cum de reuşim să auzim doar vuietul copacului când îl doborâm şi să nu auzim pădurea cum creşte. Pădurea care creşte fără zgomot e binele, dar pe acesta puţini îl aud.
De aceea ne sunt aşa de obosiţi ochii, de cât rău vedem cu ei. Nu ne trebuie ochelari de cal, nici ochelari roz, ci doar să ne clătim ochii cu izvorul Cuvântului Sfânt, să vedem cu bucurie că în lada asta de gunoi numită „Pământ”, Dumnezeu va face în curând curăţenie folosind aripile îngerilor pe post de vânturătoare.
Viaţa de creştin e frumoasă şi dacă n-ar avea ca finalitate cerul, s-ar merita să trăim frumos şi dacă n-ar exista Dumnezeu, doar pentru autoportretul din oglinda de la baie ce arată ochi senini şi frunte fără riduri.
A venit vara, încă un motiv în plus pentru a scădea procentul de sinucideri, iar de omorât, te omori nu numai când te arunci în faţa acceleratului, ci şi atunci când nu mai ai visuri, idealuri şi lupte. Când nu mai speri, când nu mai numeri stelele ce cad, când nu mai plângi şi nu mai râzi, când te plictiseşti ore întregi în faţa calculatorului, când nu te mai mişcă durerea celuilalt.
De aceea trăiţi, nu cum zicea domnul Băsescu, bine, ci pur şi simplu trăiţi zilele ce vi-au mai rămas.
                                                                                                                          V lad i m i r _ P u s t a n
Sursa: http://nicolaegeanta.blogspot.ro

Nicu Geanta | Cand pestii devin pescari | Ciresarii Tv | 10-iulie-2016

Vladimir Pustan | Ce s-a pierdut atât de repede? | Ciresarii Tv | 26-iun...

Viata in Sodoma - tristete sau bucurie?

 Circula acum cateva saptamani pe Facebook predica scurta, dar consistenta, a unui crestin...Era interesant inceputul prezentat sub forma unei interogatii: "Va simtiti bine, da?" Sigur, fiind la partasie, la o adunare crestina, chiar daca intr-un cort de evanghelizare, dupa cate am presupus eu, cei mai multi au avut tendinta sa raspunda ca da, se simt bine. Socanta introducere a predicatorului a surprins auditoriu: Ne simtim bine, dar uite ca Lot care traia in vremuri ca ale noastre isi chinuia sufletul... Nu se simtea bine!...Dar noi ne simtim bine!.. spunea suparat vorbitorul.
 Dincolo de doza de dramatism, de teatru cam ieftin, intr-un sens destul de larg, predicatorul avea dreptate.
Viata noastra de aici nu e o fericire daca vezi ce e in jurul tau. Normal, daca ai o biserica la care sa mergi, cu oameni devotati, cu credinciosi reali care se aduna in Numele lui Christos trebuie sa te bucuri. Ba chiar apostolul Pavel ne invata sa ne bucuram neincetat, nu pentru ca deborda de optimismul unei  Terre devenite in scurt timp crestina, ci ca nu mai apartinea, el si credinciosii carora le scria, acestui Pamant, ci unei alte realitatii incomparabil mai frumoase. Dar totusi ne chinuim sufletul aici, pentru ca suntem si cetatenii unei lumii haotice, ce se se scufunda in bezna si care nu doreste lumina. Atunci, da, ne chinuim sufletul precum Lot.
 Vedeam azi dimineata (23 mai 2016) un reportaj, nu l-am prins de la inceput, nu prea fiind eu cel ce aprinde TV-ul dupa stiri sau altceva, despre un grup de preoti din Chisinau care au protestat la un mars gay, adica al homosexualilor. Unul dintre preoti a fost bruscat de politisti care "aparau" desfasurarea perversilor de pe strazile acelui oras, riscand sa fie arestat. Brusc m-am aprins de indignare: o lume stricata in care trebuie noi si copii nostrii sa asiste tacuti, dar nu numai de accea, va voi spune in randurile care urmeaza de ce!
Nu le ajunge la unii stricaciunea din pat, ea trebuie extrapolata, trebuie exportata in drum, pe unde trec toti, trebuie sa faca un mars din ea. Ceva vizibil pentru toti, caci patul trebuie mutat necesarmente si in locul public. in zona in care de la scolar, muncitor sau pensionar trec. O lume in care ca si in Sodoma, sexul si orientarea sexuala nu mai era ceva intim, ci cum vedem ce i s-a intamplat lui Lot, devenea ceva obligatoriu de trait de sodomiti si de suportat si acceptat totalmente din partea celorlalti, care nu erau pervertiti. Inca! Locul unde in mod paradoxal, razboiul (ipotetic sau real) dintre generatii se stinsese pe baza de sex! Intr-o astfel  de lume indiferent ce bucuriei ai avea, parca ti se stinge in fata murdariei ridicate la rang de obligatie, de obligatoriu respect si corectitudine politica.

*******************

 Dar poate, cumva, credem ca in Romania sau Republica Moldova lucrurile acestea se intampla rar. Lasa-i, dom'le si pe ei, ce daca au facut un mars? S-au dus acasa seara, preotii care au fost sau nu arestati, vor merge si ei la odihna si de luni toata lumea va reincepe munca, isi vor vedea de ale lor, uite - urmeaza alegerile locale, chestii mai importante, dom'le decat un mars al diversitatii sau cum i-o mai zice! Pai nu?...Pai nu!!!
 Acum vreo douazeci de ani un var de-al meu, a mers in Suedia pentru nu stiu ce afaceri, si acolo printre altele el fiind penticostal, a ajuns la o biserica neo-protestanta, in care membrii congregatiei dezbateau intens problema primirii  homosexuali ca membrii (inca nu se punea problema casatoriilor intre ei, nici gand). Cand mi-a povestit am ramas perplex. Nu credeam ca intr-o biserica crestina se poate pune o astfel de problema. Acum suedezii si toti scandinavii nu mai au aceasta problema. Au rezolvat-o si orice vicios poate sa devina membru intr-o biserica, mai ales ca autoritatiile seculare obliga pe cele eclesiastice la o corectitudine politica, inclusiv a casatoriilor intre acestia...
 Dar uite ca nu se intampla doar acolo, se intampla mai nou acum si aici. Cunosc personal un caz in care un homosexual este primit intr-o biserica carismatica, biserica unde am mers si eu o perioada de timp, chiar daca rar, pana la un moment dat, cand m-am vazut respins fara argumente, o stiu si eu, nu sunt usa de biserica, nu am de ce sa mint, dar homosexualul respectiv plateste o zeciuiala consistenta avand un servici bine renumerat. Altii, cei care precum eu se opun zeciuielii data conducatorilor religiosi, dar nu celor sarmani si nefericiti, sunt lasati deoparte, homosexualitatea devine acceptata in biserica pe motiv ca Isus, fiind politic corect, nu a respins pe nimeni care a venit la El (sic!). Asa considera pastorul acestei biserici. Ce a afirmat ulterior Apostolul Pavel nu il streseaza pefra pastor. Caci el citeste, daca o face, si aplica doar ce crede ca e important pentru sine din Sfanta Scriptura. Procentele cat mai mari din salariu si pensie par a fi un criteriu de performanta si acceptare aplicat membrilor bisericii, in timp ce chestiunile spirituale trec pe planul secund sau mai degraba pe nici un plan. Caci a evangheliza, de exemplu, nu se poate face tete-a-tete, daca nu e insotita de mancare multa si buna la restaurante, o formula convingatoare si, desigur, avantajoasa, pentru a (a)duce oamenii in Rai. Restul e tacere!
 Nu poti sa nu te mahnesti, nu poti sa te mai bucuri cand vezi (dez)interesul spiritual, dar interesul material urmarit in primul rand. Sau poate o spune precum pastorul Vladimir Pustan, ca despre bani se vorbeste in Biblie mai mult decat despre rugaciune, pastor ce inca nu si-a lamurit acuzele legate, culmea, de averiile sale, ca si cand asta ii confera banului un respect masiv si un atuu superior fata de rugaciune. Daca stam sa facem statistici si cine sau ce primeaza ca numar in Scripturi, o vom lua pe aratura, caci calitatea si valoarea, nu e tot aia cu cantitatea... Dar asa inghitim noi adesea aiureliile unuia si altuia cu acces facil la amvon, de multe ori devenit amvonul propriu si personal, loc deinalte concluzii religioase, fara neaparat vreun suport scriptural, fara sa stam cu mintea atenta si Biblia deschisa precum cei din Bereea, laudati de apostolul Pavel tocmai pentru vigilenta lor. Caci dati-mi voie sa va spun ceva: asa intra raul in Biserica! Acceptand azi un gay pentru banii lui, acceptandu-i perversitatea inclusiv in biserica, caci banii pot fi mai importanti decat rugaciunea, maine pe altul din acelasi motiv, poimaine pe unul care sustine si promoveaza avortul, lasand scrijelitii si toti anatemizatii cu bani sa ne aduca oevanghelie a lor, caci ei nu se vor limita sa stea in banca si sa asculte, si ne trezim intr-o zi ca nu mai putem vorbi de la nici un amvon al vreunei adunari, despre pocainta, despre regretarea trecutului si a pacatului, caci astfel devenim incorecti politic, psihologic si religios, plus ca, nu-i asa?,  Isus i-a primit pe toti care au venit la El... Dar sa nu uitam ca in grupul lui intim de ucenici a fost si Iuda, primit si acceptat acolo, nu dintr-o eroare divina de calcul, ci pentru ca asa era scris sa se intample... Si datorita acestui tradator al lui Christos, la El au venit intr-o noapte cu sabii si sulite cei ce iI doreau moartea. Si nici macar pe ei nu i-a respins decat pentru o clipa, Mantuitorul Isus.
 Poate ca Lot nu a avut ce avem noi: o sansa! O speranta! El a avut un unchi pe care l-a respins pentru facilitatiile materiale ale unui oras modern si important pe harta Lumii cunoscute. Ar fi putut oricand sa plece din cloaca aia. Nu a vrut persecutandu-se pe sine si pe cei ce poate i-ar fi salvat plecand!... A plecat cand aproape cu forta l-au scos ingerii din orasul acela arzand...Noi nu avem unde sa mai plecam, lumea globalizata incepe sa semene cu o Sodoma extinsa la nivel planetar; trebuie doar sa rabdam, pana la final, rabdarea devenind o virtute poate mai importanta decat bucuria... Si totusi macar in adunare ar trebui sa ne bucuram, macar acolo, acolo unde daca doi sau trei sinceri se aduna in Numele Sau si El este prezent. Dar daca nu mai avem nici asta, daca adunarea e umpluta de fals si mizerie unde sa ne ducem?

Conferinta Chemarea la pocainta, Austria 2015 - 3 - predica Gabi Zagrean

Gabi Florut - Pacatul lui Cain, invidia

Ce-am pierdut și ce facem cu ce mai avem? - Alexandru Fintoiu.

Pe zi ce trece focul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu din noi se micșorează și mă întreb unde pierdem. Hristos n-a iertat clone ci oameni iar oamenii sunt cu adevărat oameni doar împreună cu Dumnezeu. Când flacăra dorinței după Dumnezeu se micșorează, tot ce suntem este pe moarte.

Uneori pierdem pentru că nu investim în valorile care nu se văd și nu investim pentru că lumea ne-a inoculat valori trecătoare și necesare pentru un trai decent. Paradoxal, un trai decent nu poate fi decât dependent de eternul măreției lui Isus.

S-ar putea să pierdem pentru că iubim rar și puțin. Iubirea este pervertită prin interesul ei față de ceea ce poate obține. Realitatea ne arată că o iubire mai specială și lipsită de imperfecțiune ca iubirea lui Hristos pentru noi, nu este și nici nu poate fi inventată.

Dacă pierdem, pierdem în lipsa de dorință, țel și rugăciune către Dumnezeu. O comunicare online cu El nu este posibilă decât în genunchi sau zdrobit. Pentru cei mai mulți, rugăciunea a pierdut din consecvență, esență și pare o cerere neînregistrată oficial de cer.

Dacă suntem sinceri, pierdem din lipsă de înțelegere a Scripturii cu toate că o avem cu noi. Pe Dumnezeu nu-L poți înțelege decât trăind cu Dumnezeu, dormind cu Dumnezeu, stând cu capul rezemat pe pieptul veșniciei și auzind bătăile inimii lui Hristos.

Rusaliile de azi marchează un foc întreținut molcom care încă pâlpâie dar care se va stinge cu venirea lui Isus. Un adevăr îmbrățișat doar de cei ce cred.

Inevitabil mă gândesc să păstrez ceea ce am, conform Apocalipsei. Nu mai sunt multe dar nici timp nu mai e mult.

                                                                                                            Alexandru Fintoiu

Sursa: ciresarii.ro

"Noaptea aproape a trecut".

   Europa, si nu numai, intreaga lume intra in umbra unor hotarari istorice, si din pacate hotarari socante, hotarari in totala antiteza cu Voia Lui Dumnezeu, vorbesc aici despre aprobarea acelor legi ce accepta casatoria intre persoane de acelasi sex, despre posibilitatea familiilor formate din el si el sau ea si ea sa adopte copii, legalizarea pedofiliei, legalizarea consumului anumitor droguri, etc.

   Stricaciunea, depravarea societatii au atins praguri, cote mari, mai mari ca niciodata. In urma cu cativa ani cand citeam despre depravarea cetatilor din campie, Sodoma si Gomora, imi parea ceva ce societatea din care faceam parte  nu ar putea trai vreodata. Acum realizez ca m-am inselat. Amarnic.
    In toata aceasta imagine trista exista un factor care trebuie sa ramana neclintit si sa continue asa cum a facut-o de cateva mi de ani incoace, sa proclame Adevarul si pe Hristosul inviat, indiferent de amenintari, Biserica Lui Hristos.
Atat ca indivizi cat si ca intreg, ca trup, noi trebuie sa ramanem fermi, neclintiti, in fata acestui tavalug de imoralitate si pacat.

   Dumnezeu sa ne ajute.

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt…Nicolae Geantă.

Samuel Chadwich scria în secolul trecut că „în Crezul Apostolic din zece articole, nouă fac referire la persoana şi lucrarea Domnului Hristos şi numai una la Duhul Sfânt”. Asta arată că nu doar gândirea lumii neglijează Duhul lui Dumnezeu, ci şi bisericile! „Suntem aproape unitarieni în gândire”, scria Karl Rahner. Şi îl cred… Pentru că văd că-n unele biserici „Duhul Sfânt e Cenuşăreasă”, vorba lui John Bisango. Adică neimportant. Nefolosit. Iar în altele un fel de duhul lui Aladin. Să facă ce vrem noi!

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt nu are nici schimbare. Oamenii vin, sărută icoane şi pun lumânări, cântă în cor sau predică din amvoane, fac selfiuri şi pleacă netransformaţi. Tot măcinaţi de moara urii, tot cleptomani, tot mincinoşi ca politicienii, tot imprevizibili ca starea vremii. Fără Duh Sfânt biserica e un fel de club, de uniunea scriitorilor, unde fiecare vorbeşte dulcegării dar trăieşte ros de cangrena firii... Sau e un fel de islam: radicali, impunători. Iar toţi din jur sunt duşmani. Augustin spunea că de pe corabia lui Noe un corb urcat coboară tot corb, dar din biserica lui Hristos coboară porumbel. Eu zic că intră lup şi iese oaie! E un singur răspuns pentru creştinii neschimbaţi: lipseşte Duhul Sfânt! Să-l ceară…

Schimbarea nu înseamnă pervertirea valorilor!

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt credincioşii săi nu se mai tem de Dumnezeu. Sunt la fel ca românii: îl iubesc pe Hristos dar nu se tem de El! Se dezvoltă ideologia lui Rabelais – fais que vondras. Sau cum zice Scritura: fiecare face ce-i place! Când oamenii nu se mai tem de Dumnezeu dărâmă ziduri, dizolvă tabuuri. Au o cultură a sfidării. Şi a entertaimentului. „Biserica este o corabie de luptă, nu un yaht de croazieră! Cei care caută aici distracţie ar fi mai bine să plece”, zicea R. Bonke. Când nu e Duhul Sfânt până şi LGBT-işti vor să se căsătorească în biserici! Ei nu-L contestă, nu-L urăsc pe Dumnezeu. Dar nu se tem de El! Nu cumva nici noi nu ne mai temem?

Când nu ne mai temem de Dumnezeu ne sinucidem!

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt nu are nici roade. Creştinul nu e pom ornamental. Trebuie să hrănească pe alţii. Să-i aducă în hambarele lui Dumnezeu. Biserica trebuie să evanghelizeze. Să fie eclozionator. Altfel, vorba lui Berdardiev: devenim eunuci! Biserica nu a fost zidită pentru scopuri defensive! Ci să ia cu asalt porţile iadului. Se încăpăţânează un pom să nu rodească? Atunci creştinii de ce o fac? Nu se poate biserică plină de Duh Sfânt care să nu-şi adune enoriaşii! Nu se poate Biserică plină de Duh Sfânt fără convertiţi, fără botezuri! De când credinţa ce o manifeşti n-a mai câştigat pe nimeni?

Peştii nu sar pe mal de bunăvoie!

Dacă Biserica nu are Duhul Sfânt nu are nici Cer. E ca-n cei trei „p” de la martorii lui Iehova: paradisul pe pământ! La ce ne-ar folosi număr de membrii, chitări acustice, candelabre de mii de euro, clădiri cu turle aurite ce gâdilă norii, dacă am pierde un singur lucru: Cerul? Dumnezeu nu ne-a lăsat Duhul Sfânt să-L folosim în scopuri telurice. Ci să ne ducă „Acasă”! Într-o zi, Duhul din Cer se va cupla cu Duhul din noi! Nu se poate răpire fără Duh Sfânt.

Cerul nu plin de derbedei. 

 „Ce să facem Petru?”, au strigat mulţimile în ziua coborârii Duhului Sfânt peste Biserică. „Să vă pocăiţi!... Apoi veţi primi darul Duhului Sfânt!”. E ceva neclar?

Duminică sărbătorim Rusaliile. Cincizecimea înseamnă trezire! Duh Sfânt. Foc! Fără foc nu există Evanghelie! Fără foc Biserica este cenuşă!

Nicolae Geantă

Sursa : ciresarii.ro